403 matches
-
ne tot urcă 'n ceruri , 'n-a lor adâncire... Ascultă-mi inima, te cheamă, te strigă-n fiece bătaie ! Secretu-ascuns în criptogramă aprins-a focul vălvătaie. Ascultă-mi inima, ce zbate focul cel pune în cuvinte ! Până la tine nu răzbate dogoarea dragostei fierbinte? Ascultă-mi inima și...taci ! Lasă, doar, inima-ți răspundă ! Răspunsu-ți va fi drept tălmaci a vrăjii care ne inundă . 5 iunie 2015 Mara Emerraldi Referință Bibliografică: ASCULTA-MI INIMA / Mara Emerraldi : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ASCULTA-MI INIMA de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 by http://confluente.ro/mara_emerraldi_1433487090.html [Corola-blog/BlogPost/379743_a_381072]
-
l-a pus în alertă pe Cuțu care s-a grăbit lătrând la ei. Sângele curgea șiroi iar Violetei, lacrimile îi umplură fața. Ce ghinion!!... Din cearșaful ce acoperise salteaua din mătasea verde a pădurii, suport al trupurilor împreunate în dogoarea dragostei, medicinistul încropi prin rupere câteva feși pentru oprirea sângelui și legarea rănii. În mintea lui Bebe stăruia administrarea unui vaccin antitetanos, dar... de unde să-l găsești în sălbăticia în care erau? Trecuse bine de orele amiezii. Cu piciorul bandajat
PARTEA TREIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1494597104.html [Corola-blog/BlogPost/372060_a_373389]
-
angajează plenar în viața de zi cu zi, toate făcându-le cu plăcere, cu dragoste, tot timpul fiind cu gândul la Iisus Hristos. Iisus Hristos rămâne același azi, mâine și întotdeauna izvor de viață, stâncă de reazim, balsam răcoritor, în dogoarea suferințelor și singurul care dă rost nu numai vieții de aici, ci și morții, căci a muri pentru Hristos, pentru Evanghelia Lui, nu este pagubă, ci un câștig. Sfântul Apostol Pavel a avut cu certitudine viziunea unirii cu Dumnezeu când
HRISTOS ÎN MINE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Hristos_in_mine_stefan_popa_1384934781.html [Corola-blog/BlogPost/342121_a_343450]
-
Rubén DARÍO - Plin de mireasmă-i totul, doar să gândesc la tine. Atât de clari ți-s ochii, izvor de-nțelepciune. Sub tălpile-ți desculțe marea cu valuri vine și în surâsuri, soare și bucurie-ți pune. Dar scurtă e dogoarea iubirii care trece. Cu chinul, fericirea în ea este egală. De-un ceas am scris un nume pe zăpadă rece, de-o clipă, pe nisipuri un altul undă spală. Îngălbenite frunze pe trotuare zboară, pe unde-au fost atâtea perechi
VERSURI DE TOAMNĂ, DE RUBÉN DARÍO de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 by http://confluente.ro/daniel_samuel_petrila_1486333698.html [Corola-blog/BlogPost/344149_a_345478]
-
lumea umbrelor; renunțare la cele pământești, care-s lucruri deșarte) dar, în același timp, doina este și prietena nedespărțită a eroului popular, haiducul din poveștile nemuritoare pe care le ascultam, toamna târziu, de la rapsozii vestiți ai satului, când stăteam la dogoarea focului (de sub cazanul de țuică) și coceam porumbi cu lapte”. În poemul „LUI EMINESCU” pe care l-a recitat actrița Doina Ghițescu, voi aminti doar câteva versuri ce mi-au înrâurit întreaga viață: „Drag poet, iubit părinte,/ De când în lume
DOR DE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1422007796.html [Corola-blog/BlogPost/370402_a_371731]
-
își duc anii prea grei. Câte flăcări se sting sub obroc de iertări Și ce multe se nasc într-o clipă de răi, În beție de timp trag de funii uitări Răstignind înc-o zi în destine de păi. În trupuri dogoare de ploi și-amintiri, Sprijiniți în bastoane șubrezite de ger Se roaga dispneic, cerând dezrobiri, Din strânsoare de dor, la icoane din cer. Tânjesc după veri ochii muți de tăceri, Scrisori netrimise așteaptă în zori, Bolnavi fără leac, trestii vii
DE-O VREME de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 by http://confluente.ro/ines_vanda_popa_1446099923.html [Corola-blog/BlogPost/378659_a_379988]
-
care emoțiile îl ocolesc, el se așează cu oarecare sfială pe scaunul liber din fața domnișoarei speciale și se interesează de condițiile unei eventuale conversii a creditului său. Acum îi aude glasul, unul politicos, cald și mătăsos care îi pipăie inima. Dogoarea sunetelor îl învăluiesc cu o dulceață îmbietoare. Sclipirile șăgalnice ale ochilor căprui îl amețesc ca un vin bun,iar dorința de a fi aproape de această ființă încântătoare îl înlănțuiește ca o ispită fierbinte, de neoprit. Ea explică lin, dar coerent
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1456255738.html [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
ar interesa cât e ceasul la Tokio? Drumul înapoi spre Timișoara a fost...îngrozitor. Atât de cald se făcuse, și mașina cu care veneam nu avea aer condiționat, că mă temeam și să respir, ca să nu-mi ard plămânii cu dogoarea mașinii încinse. Ne-am făcut fițoși! îmi ziceam. În urmă cu câțiva ani, aș fi fost în stare să merg și până la mare cu prosopul după gât, iar acum un ceas de călătorie, mi se părea un infern. Tânărul de la
COLECŢIA DE CEASURI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 151 din 31 mai 2011 by http://confluente.ro/Colectia_de_ceasuri.html [Corola-blog/BlogPost/344440_a_345769]
-
un strop de bucurie, încurajare și speranță, așa cum învață și Biblia, și Biserica. În consecință, Crăciunul îl are în centrul atenției pe Pruncul Iisus care rămâne același azi, mâine și întotdeauna: izvor de viață, stâncă de reazim, balsam răcoritor, în dogoarea suferințelor și sprijinul care dă sens nașterii, vieții, dar și morții. Iar pe Pruncul Iisus nu-l mai căutați în Palestina, ci înlăuntrul sufletelor voastre. Acolo este Betleemul! CRĂCIUN FERICIT! Ștefan POPA Referință Bibliografică: Betleemul din noi / Ștefan Popa : Confluențe
BETLEEMUL DIN NOI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Betleemul_din_noi_stefan_popa_1387722725.html [Corola-blog/BlogPost/363527_a_364856]
-
62 de pagini, adică 12 % din întreaga carte. Nici nu se putea o mai inspirată gradare a demersurilor rodnice ale celor două profesioniste ale scrisului -, care culminează aici, în capitolul final Eternitatea Eminesciană, unde tensiunea narativă atinge, deseori, temperatura și dogoarea incandescenței. Aici, în acest capitol - ce poate fi considerat nu un punct final al volumului, ci, mai de grabă, un Epilog Deschis -, firul roș-alb, al Mărțișorului renașterii noastre continue, ca oameni, ca neam, ca țară, se împletește mirific cu vuietul
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ by http://uzp.org.ro/dan-lupescu-despre-dulce-de-suceava-amar-de-cernauti-de-doina-cernica-maria-toaca/ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
lumea umbrelor; renunțare la cele pământești, care-s lucruri deșarte) dar, în același timp, doina este și prietena nedespărțită a eroului popular, haiducul din poveștile nemuritoare pe care le ascultam, toamna târziu, de la rapsozii vestiți ai satului, când stăteam la dogoarea focului de sub cazanul de țuică și coceam porumbi cu lapte. Copil fiind, priveam extaziat bolta necuprinsă a cerului care-și aprindea candelabrele sfințite peste satul patriarhal, și-mi ziceam în gând, minunându-mă: ”Mare și puternic ești Dumnezeul meu!” Apoi
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1406786231.html [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
Ce știe ea-ntr-a cerului răcoare ? Nimic a gheții inimi nu-i topește, Stă doar acolo, tristă și pândește Cum dragostea ne umple de sudoare. Privește cum tresare când trupul meu zvâcnește, Când tu slobozi în mine a inimii dogoare - Atât de fragezi sânii, parcă-mi zâmbesc în floare Și clipa-n lacrimi fuge când vede că sfârșește. Nebunii doar aleargă să își sporească averea Când unică comoara în viața e femeia. Referință Bibliografica: Cuprinde-mă / Valeria Iacob Tamâș : Confluente
CUPRINDE-MĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 by http://confluente.ro/Cuprinde_ma.html [Corola-blog/BlogPost/360750_a_362079]
-
stă ferecat în propriul ziggurat, cu obloanele trase: “Prea rar se găsește deschisă o poartă” - spune poeta (Atâta tristețe). Nedumerită de prefacerile din afară și dinlăuntru, poeta se întreabă: “Ce va să însemne-acest foc / care-n pieptu-mi de-o viață dogoare?” (Ce datu-mi-ai, Doamne!) Pe drumul pe care-l are deschis înainte, autoarea nu știe dacă va călca peste petale de flori sau pe spinii care-i vor scrijela tălpile. Dar vocile care o cheamă sunt mai puternice. Pentru
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/O_carte_a_sfintei_lumini_ioana_stuparu_sfesnic_tarziu_cronica_de_cezarina_adamescu.html [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]
-
moment nu mai au teamă, ci, din contră, o dorință de aventură. Cu toată ploaia rece care cade în rafale și fulgerele îngrozitoare însoțite de tunete asurzitoare, simt cum căldura îi copleșește și s-ar fi așezat cu plăcere la dogoarea acelei vălvătăi. Preda vrea să descalece, dar pe deasupra se ivesc iarăși cei doi porumbei. Atunci Pătru Valdescu tresare și strigă: - Căpitane, evită ispita și întoarce capul de la flacăra pierzaniei! Comoara nu mai este a noastră! Dă pinteni calului și ține
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1411970169.html [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
avem nevoie de versuri să cântăm același cântec, așa că tot ce vrei să-mi spui, eu percep ca pe o melodie dulce, uneori liniștită, alteori plină de zbucium, așa cum sunt toate iubirile celor ce trăiesc unul prin celălalt. Nu simți dogoarea aceluiași jăratec cum ne pârjolește sufletul? Trebuie să descoperim acea fântână cu apă fermecată din care band să ne mai potolească din vâlvătaie, pentru că noi nu suntem obișnuiți cu această intensitate și lăsându-ne pârjoliți de la început, nu vom putea
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Parfum_de_orhidee_roman_cap_stan_virgil_1389940493.html [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
zile încoace și în această apă învolburată. După ce am reușit să adorm, în vis și-n gând am început să-ți sărut fruntea ta senină, obraji, ochi, evitând să-și sărut pe buzele, de teamă să nu le ard cu dogoarea dragostei mele! Sărutam ochii tăi calzi care au fost atât de blânzi cu mine în dimineața ce abia sa petrecut. Sărutam brațele tale ce m-au înconjurat cu atâta tandrețe și căldură astă noapte încât nu am simțit răcoarea dimineții
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Parfum_de_orhidee_roman_cap_stan_virgil_1389940493.html [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
Titina, soția mea, pe o căldură de făcea să ni se scufunde sandalele în asfalt. Ajunși pe fosta stradă Lahovary, ne-am oprit în dreptul imobilului din spatele Bisericii Albe unde, citind pe o plăcuță comemorativa, a locuit George Enescu împreună cu Maruca. Dogoarea aerului făcea că autoturismele să le vedem jucând în aer. Încet, am urcat la etajul 5, unde își aveau apartamentele cei doi proaspăt căsătoriți. Începuse să mă doară capul de atâta căldură. Ușa salonului mare era deschisă. Mobilele Bidermayer, icoanele
MÂNUŞA DE BOX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Manusa_de_box.html [Corola-blog/BlogPost/354355_a_355684]
-
și fără regrete. El nu trebuie să trăiască nici în viitor și nici în trecut, ci numai în prezentul imediat. Veteranul, tânăr sau bătrân, rămâne același azi, mâine și întotdeauna stâncă de granit în fața amenințărilor armate de tot felul, în dogoarea nenorocirilor celor năpăstuiți și neajutorați, singurul care dă rost nu numai vieții de aici, ci și morții, căci a muri pentru aproapele tău sau pentru țară, nu este pagubă, ci un câștig. Instituția veteranului este una de vocație, dar și
VETERANUL de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/stefan_popa_1415698733.html [Corola-blog/BlogPost/371653_a_372982]
-
cu ele?! Dintr-un petec de zăpadă, Clinchet viu de clopoței... Un mănunchi de ghiocei Făceau zarvă prin ogradă... Oare ce-o fi fost cu ei?! Dup-un lung și rece vis, Alinta bătrânul soare Un bondar, cu-a lui dogoare, Printre ramuri de cais... Ce se-ntâmplă astăzi oare?! Numai freamăt, numai zor, Căci drăguța primăvară, În ie de Mărioară, Mă așteaptă în pridvor Să îi prind la inimioară Cu un bold, ca prima oară, Semn de dragoste și dor
1 MARTIE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 by http://confluente.ro/valeriu_cercel_1424993408.html [Corola-blog/BlogPost/367813_a_369142]
-
e prilej de bucurie pentru turiști. Meteorologii garantează o medie de nici mai mult nici mai puțin decât 300 de zile însorite pe an! Sezonul de ”senderismo” (trekking) începe deci în luna septembrie și se sfârșește în luna mai, când dogoarea verii ne toropește așa de tare încât e de preferat să ne mutăm cu toții în primitoarele valuri ale Mare Nostrum (numele latin al Mediteranei). Îmbinare mai plăcută între efort și relaxare nici că se putea! Acolo, în adâncime și în
LOCUL UNDE MUNTELE IESE LA... MARE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_calutiu_sonnenberg_1486024695.html [Corola-blog/BlogPost/354454_a_355783]
-
lui Israel : piatră, rocă; și soare și vânt... Rar și pâlcuri de verdeață. Nu se văd, dar sânt! Munți cu multe piscuri, munți de pizmă plini Pietrele vă sunt dovada, sunteți pelerini printre străini Sunteți arși de soare, care vă dogoare ne-ncetat, Ați fost martori multor fapte ce s-au întâmplat Voi ascundeți taina vechilor războaie; și-au fost multe Și sunteți în așteptarea tainelor ce-o să se-ntâmple. Munți cu rouă doar în cronici, azi golași și reci Mărturia lor
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 by http://confluente.ro/Poemele_unui_pelerin_visator_la_zidul_plangerii.html [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]
-
lor se sincronizau armonios, parcă concertau la același pian cântând la două mâini. Irina transfigurată de plăcere, îi mângâia spatele și fesele partenerului, ghemuindu-și genunchii pentru ca lemnul ce o aprinse să ajungă cât mai adânc în cuptorul încins de dogoarea flăcărilor ce o ardeau. Sandu nu contenea să o sărute sau să-i mângâie frumoșii sâni de forma unei pere coapte. Din când în când degetele îi mai mângâia mameloanele, producând adevărate erupții în vulcanul mult prea activ al Irinei
EXCURSIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 by http://confluente.ro/Excursia.html [Corola-blog/BlogPost/360837_a_362166]
-
am mai fi plecat de acolo. Acel loc mustea a hâr și duh. Soarele strălucea, pasarelele cântau, vântul dulce al muntelui ne mângâia, pădurea coniferelor ne ocrotea, Sfanțul Prooroc Ilie ne răcorea, Dumnezeu ne binecuvânta. Peisajul mirific al muntelui, în dogoarea verii, frumos pastelat cu nuanțele culorilor de alb al calcarelor, de verde închis al pădurilor de conifere, de verde deschis al pajiștilor alpine, totul sub broderia multicolora a florilor de munte. Totul devenea mirific și de necrezut. În această minunată
NOI SUNTEM NEBUNI PENTRU HRISTOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 by http://confluente.ro/stefan_popa_1466333619.html [Corola-blog/BlogPost/378860_a_380189]
-
ținutul Dunărenilor, principelui Vlad. Peste câteva zile un mic alai format din căpitanii Preda, Vladimir, Miron, alături de boieri mai tineri ai sfatului domnesc și câțiva viteji de vază, porniră din ținutul munților spre colinele Marelui Râu. După două zile, sub dogoarea și arșița nemiloasă a soarelui, pătrunseră în principatul Dunărenilor. Nici nu puseră bine piciorul pe acel târâm că o ceată de călăreți apăru ca o negură la orizont. - Domnia Ta, călăreții însoțiți de norul de praf ce se ridică spre bolta
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1412682803.html [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
deodată, prin întuneric, i se păru că Leana s-a desprins din perete și a venit lângă el. Părea că se așezase deasupra tăciunilor de pe vatră, chiar în fața lui. „Ia uită-te la drăcia dracului!... N-o fi arzând-o dogoarea tăciunilor?” Leana îl privea cu ochii înegurați de tristețe, fără să-i fie plini de lacrimi, cum îi avusese în ultima perioadă, până a pleca la cele veșnice, ca să-i audă vocea care-l întreabă cu sfiala pe care a
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]