44 matches
-
tensiunea obiectului ce se oglindește. Sangvin, gelos, suferind la culme contrarietatea, poate fi raportat, firește, la "cristalizarea" stendhaliană și în genere la Eros ca "boală", obsesie, monoideism. E vorba de Erosul obștesc care instituie o imagine cultică a idolului său, dogorîtoare emanație a simțurilor, care se potrivește ori nu se potrivește cu realitatea, din ultima ipostază decurgînd drama. Egoismul și cruzimea sînt omologabile aci în liniamente tradiționale, "realiste", după cum notează d-na Irina Petraș: "Calitățile, capriciile, dorințele sale (ale eroului) sînt
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
spirituale (funcția ultimă îndeplinind-o, simbolic, ochiul frontal, al treilea ochi al lui Shiva, precum și așa-zisul ochi al inimii): "Știu: Ochiul Orb nu atacă omul// Cînd scriu simt raza lui invizibilă/ cum mă acoperă ca o ploaie de acizi dogorîtori/ ca o respirație a unor alge/ înfășurîndu-mă/ în crusta lor limpidă// îți trebuie cuțit în mijlocul scrisului/ să-ți desprinzi de pe trup țesătura/ mușchiului său vorace, să sfîșii crisalida// ai lama tăioasă a strigătului: //"Știu, Doamne, că Ochiul Orb nu-i
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
delectau cu cântecul lor. În apele limpezi ale Nistrului mă scăldam adesea și-mi răcoream trupul încălzit, în lunile de vară. Pe lângă satisfacții n-am uitat nici neajunsurile vieții de la sat. Îmi amintesc cu groază noroaiele din toamnele ploioase, căldurile dogorâtoare din verile secetoase și crivățul aspru din lunile de iarnă. Participam alături de părinți la unele activități din gospodărie și am învățat să îngrijesc animalele din curte, îndrăgind în special mieii, vițeii, puii de găină sau bobocii de gâscă. Unii dintre
Curierul „Ginta latină” by Chiril Popescu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2245]
-
zori simt oboseala iminentă, dar îi dau mîna și seara ea devine iar flacără zurlie. Căldura trupurilor e concentrată în genunchi și coate. Iată de ce locuitorii acestor ținuturi se plimbă goi, ascunzîndu-și sub bucăți colorate de pînză de iută părțile dogorîtoare. Cînd ora tainică se apropie, își descopăr genunchii sau coatele, dar niciodată concomitent căci rănile sînt uneori incandescente, amenințînd să incendieze piramidele din apropiere clădite din pantofi albi" (Pantofii albi). Uneori eliberarea are loc printr-un sarcasm ce, utilizînd exuberanța
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
lui Hogaș: Nu mă putui totuși opri de a nu mă desfăta o clipă, privind la lupta uriașă ce se încinsese întrea ea și o muscă mare cu spatele lucitoare și verzii care năzuia, numaidecît, să se adăpostească de arșița dogorîtoare a soarelui în umbra umedă a uneia din nările ei; și cu greu ai fi putut hotărî care dintre amîndouă erau mai iscusite în strategie, musca sau Pisicuța? Căci, dacă Pisicuța își apăra nasul, scuturînd din cap în toate părțile
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]
-
putea fi îngenuncheat, cu una, cu două, de către un biet om făcut din carne, oase și sânge. Când pe sus, când pe jos, zornăindu-și solzii zbârliți și tăioși, când cu botu-i bălos de câine smintit și ochii-i ceacâri dogorâtori, când cu coada-i încovrigată și șfichiuitoare, schimbat, de nerecunoscut, acesta se repezea întruna peste el, și-l covârșea, silindu-l să-i țină piept din răsputeri... Încăibărarea se încinsese binișor și Anghel Furcilă simțea că nu-i mai putea
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
iată c-a venit și această zi ziua așteptată de mult planificată. Altam Bianca Clasa a IX-a Înspre viitor Timpul trece greu, Și sufăr... Ce durere simt!... În sufletu-mi pustiit. Or fi raze de lumină?! Nu, doar soarele dogorâtor Ce-mi luminează calea, Înspre viitor! Eu însumi și timpul Încercăm o nouă nuanță, De-un roșu aprins... Ce-mi dă elan,...viață! Zilele de fericire au apus. Dar,... vine-un nor cu parfum de început, de dor... Iar încerc
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
nu se putea hotărî dacă să plece sau nu. Era complet derutat, vă dați seama. Și, trebuie spus, cam depășit de situație. Rămăsese acolo, lîngă estradă, sub privirile clienților de la mese. Brusc, deveni conștient de prezența acelor oameni. O prezență dogorîtoare. Se întoarse, îi cuprinse pe toți cu privirea. Unii se întrebau, bineînțeles, ce naiba se întîmplase. Pe scurt, se uitau lung la ei, la el și la Simon. I se făcu rușine. Haideți, veniți? zise el. Simon își ținea în continuare
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
foc sub gard, să vadă cum ard uscăturile. Focul întinzându-se la gunoaie, speriat, băiatul fugi. Până a prinde lumea de veste, casa era cuprinsă de un fum înecăcios, albastru, care se ridica în suluri cu burta galbenă. Trosniră apoi dogorâtor și pălălăile. înăuntru nu era decât o fată oarbă, nepoata holteiului, care, simțind miros de fum și auzind trosnetele flăcărilor, bâjbâi să iasă și începu a striga și a hăuli prelung. Din câmp oamenii sau adunat îndată și, făcând lanț
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ceea ce duce la un Narcis cu mii de fețe. El obosește căutându-se și, pentru a se feri de melancolie sau nebunie, adoptă poza leneșului. Starea poetică de "lene", starea Trântorului, se traduce printr-un refuz al verticalității: Flacără jucăușă, dogorâtoare, ai clipit la patul meu de șmecher crai. Rogu-te politicos, nu sta în picioare, suntem în lunca Trântorilor, a Marilor Leneși. (Un domn bine) Când poetul își propune să lupte împotriva "lenei", o face cu mijloace neadecvate: Ah! Vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
fiind dintotdeauna frumos și prielnic vieții. Poalele tărăgănate ale dealurilor alcătuiesc un impresionant amfiteatru, cu fagurii viilor învăluindu-te la ceas de toamnă cu adieri de arome, cu sclipiri ale strugurilor în bobițele cărora soarele și pământul și-au cuibărit dogorâtoarea dragoste a tuturor anotimpurilor. Nicăieri natura nu apare mai măreață ca în amfiteatrele înlănțuite, cățărate pe cele mai înclinate și amețitoare pante, cu totul neeconomice pentru alte culturi, cu excepția viței-de-vie. Podgoria Huși, consemnată în hrisoavele marilor domnitori, de la Ștefan cel
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
este mulțimea persoanelor care ies la plimbare cu câini; sunt chiar foarte multe persoane, mai ales adulți. Pornesc spre Lunas, un drum lung, prin pădure, care parcă nu mai are capăt. Dar am norocul de a mă proteja de razele dogorâtoare la umbra copacilor. Spre seară, la 17.30 ajung la Lunas, epuizat. Aici este o capelă din secolul al VIIlea, dedicată sf. Gheorghe, în care concelebrez la ora 18, alături de parohul locului, un preot în vârstă și care îmi cere
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
cu mâncare și apă, pentru un drum așa lung, dar atât de frumos, pitoresc chiar. Marele avantaj al acestui canal pentru pelerini și pentru toți cei ce se plimbă pe malurile lui constă în faptul că te protejează de soarele dogorâtor. Mă uit la GPS și constat că are nenumărate bucle; dacă l-ar fi construit drept, drumul până la destinație ar fi fost înjumătățit. Spre seară mă apropii de Montferrand și îndrăznesc să-l apelez la telefon pe proprietarul ce mă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
și în dreapta mea admir munții. Frumoase priveliști! La Lestelle Bétharram mă opresc în fața unei biserici, pe o bancă, la umbra platanilor, pentru obișnuitul prânz, iar apoi trag și un somnuleț cu rucsacul sub cap. Soarele nu mai are puterea aceea dogorâtoare cu care m-am luptat atâta timp, așa că îmi reiau drumul voinicește în direcția Asson și apoi Arudy, destinația finală a zilei. La Asson, la un bar unde m-am oprit să cumpăr apă, domnul de la bar mi-a zis
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
și simțit la fiecare pas al acestui drum. M-am încredințat Lui cu iubire, ca un copil în brațele părinților, iar El m-a purtat aproape pe brațe, deși nu mi-au fost străine nici 199 oboseala, foamea, setea, căldura dogorâtoare, momentele de solitudine dureroasă, ispitele, tentațiile. Experiența mea ca om, ca simplu om, confruntarea cu umanitatea mea, nudă, despuiată de orice mască sau artificiu, m-a apropiat mai mult de mine, creatură simplă, umilă, fragilă, și totuși puternică datorită inteligenței
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
lungiți aici, unii îmbrăcați, alții fără pantaloni, cianozați, cu acel ochi de holeric congestionat și fix, în fundul capului, pe care, odată ce l-ai văzut, nu-l mai poți uita și care este suficient pentru un diagnostic aproape sigur. Soarele este dogorâtor, orizontul întunecat; muștele îi acoperă pe nenorociții aceștia, care gem... Este o lipsă de mijloace absolut sălbatică. Sunt acolo trei medici tineri, aproape neputincioși în fața acestei mizerii... La o sută de metri de acolo, cinci morți zac grămadă; li se
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Și ne-nălțăm vibrând spre paradis. Iubite ... Te rog, iubite, prinde-mă de mână Să ne-nălțăm pe sfere de lumini; în necuprins iubirea-ți să-mi rămână Și-n irizări de soare să m-alini. Cu jarul din priviri dogorâtoare Să pârguim și fructele pe ram; în plină iarnă, să-mbrăcăm în floare Pădurea de castani, suav balsam. Genuni de dor să scapere lucoare Peste-nfocarea inimii arzând; Dulce izvor, din perle de răcoare Să picuri cu tandrețe-n al
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
rozalie de sub coaste, trase afară un ciob de oglindă și, cu gesturi îndemînatece și lingușite, se ferchezui îndelung într-însul, țuguindu-și buzele ori zvâcnind din șezut de fiecare dată când încerca să prindă din urmă mișcarea unui dans prea dogorâtor, dichisindu-și cu degetele înmuiate în capsula unui flaconaș vrăfuit cu ceară și esență de smac, marginile rebele ale mustăților sau ale zecilor de frizuri încercate, topind prin răsuciri savante ale trunchiului faldurile de prisos ale togii, pelerinei sau bleizerului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lor se reflecta într-o oglindă uriașă cu marea ca fundal. N-au simțit nevoia să se mai despartă conștienți de clipele acelea inegalabile. Au alergat voioși, ținându-se strânși de mâini pe plaja întinsă dar pustie, scăldați în soarele dogorâtor al după amiezii, până s-au avântat în imensitatea mării. Când au intrat în apă cu viteză, rezistența ei i-a despărțit pentru o clipă și s-au jucat; nu aveau nevoie de minge; există multe surprize care localnicilor nu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]