225 matches
-
cu gesturile noastre culori din retine trezite surle singuratice în hăul magneților amintirea-i ca un vad strîmb apa sărată printre ochi gravizi în năvod plutesc printre orologii în atom sap gropi în liniște electroni lovindu-se de gînduri alămuri dogoritoare în întunericul din mine în durerea cuvintelor apa sărută
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
Doina Pologea Micul bagaj a mai trecut o haltă,peronul e marcat cum fără nimic ai venit lași micul bagaj și cobori împăcat îl vor deschide îngerii,cu degete blocate între spaimă și speranță: din foc dogoritor, jarul arzînd l-au prefirat dar vina,știută sau neștiută s-a păstrat? s-a iertat? Vast era vîntul ruptă-i perdeaua sinelui, vălurita care-mi acoperea ochii de acum tot largul se va vedea ca-ntr-o apă limpede
Poezie by Doina Pologea () [Corola-journal/Imaginative/3242_a_4567]
-
semn de așteptare, cu cămașa de stambă roșie suflecată deasupra mijlocului ei, o duceam bunișor cu șalele pe colțul divanului, unde se trezea buimăcită, cu bulbul dinăuntrul ei agățat în craca scurtă și împietrită de sângele înspumat al trupului meu dogoritor. Nu pot să uit ochii ei frumoși de vită înjunghiată, cu care mă urmărea neliniștită, când apoi, sătul de carnea ei, treceam să mă culc în patul meu din camera vecină" (p. 58). Există și scene erotice ceva mai îndrăznețe
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
Interne, celula 35 subsol). Slovele sale plouă peste noi cu mângâieri de cântare ca frumoșii ochi de Fecioară, care tremură în pleoapele moi prin cuiburi de lumină. Neobosite de așteptări, dorințele încununează trăirea, bând frumusețea unei vieți. Inima lui caldă, dogoritoare ne deschide porțile sufletului. Cântarea răsună din adânc și ne inundă făptura. Poezia lui bate-n aripile cugetului nostru dorinți înviorate, chemări din Slava Luminii. Un crâmpei de soare umblă /prin zăbrele loc să-și facă, /a împins vreo zece
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
în mijlocul unei vaste câmpii plină de iarbă și flori de toate culorile . Timpul trecea cu ușurință , iar el se tot ramifica conturandu-se o coroană deasa la umbră căreia , călătorii osteniți de atâta drum , poposeau să se ascundă de soarele dogoritor al amiezii . Anii alergau unul după altul , furtunile îl loveau din toate direcțiile însă el rezista și creștea ajungând să fie văzut de la distanță mare , astfel că oamenii il foloseau ca să se ghideze în drumul lor . Însă timpul nu iartă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/342704_a_344033]
-
în mijlocul unei vaste câmpii plină de iarbă și flori de toate culorile . Timpul trecea cu ușurință , iar el se tot ramifica conturandu-se o coroană deasa la umbră căreia , călătorii osteniți de atâta drum , poposeau să se ascundă de soarele dogoritor al amiezii . Anii alergau unul după altul , furtunile îl loveau din toate direcțiile însă el rezista și creștea ajungând să fie văzut de la distanță mare , astfel că oamenii il foloseau ca să se ghideze în drumul lor . Însă timpul nu iartă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/342704_a_344033]
-
în mijlocul unei vaste câmpii plină de iarbă și flori de toate culorile . Timpul trecea cu ușurință , iar el se tot ramifica conturandu-se o coroană deasa la umbră căreia , drumeții osteniți de atâta drum , poposeau să se ascundă de soarele dogoritor al amiezii . Anii alergau unul după altul , furtunile îl loveau din toate direcțiile însă el rezista și creștea ajungând să fie văzut de la distanță mare , astfel că oamenii il foloseau ca să se ghideze în drumul lor . Însă timpul nu iartă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/342704_a_344033]
-
în mijlocul unei vaste câmpii plină de iarbă și flori de toate culorile . Timpul trecea cu ușurință , iar el se tot ramifica conturandu-se o coroană deasa la umbră căreia , drumeții osteniți de atâta drum , poposeau să se ascundă de soarele dogoritor al amiezii . Anii alergau unul după altul , furtunile îl loveau din toate direcțiile însă el rezista și creștea ajungând să fie văzut de la distanță mare , astfel că oamenii il foloseau ca să se ghideze în drumul lor . Însă timpul nu iartă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/342704_a_344033]
-
replică unul din cei ce încărcau la remorca. Este un roman mai serios,“ îi răspunse Vasea. ,, Da, dar tu ne ești simpatic,“ spuse un ecuadorian micuț ce stătea în remorca. Orele se scurgeau lent în timp ce muncitorii munceau titanic sub soarele dogoritor pe câmpul înconjurat de mandarini. În zare, la depărtare se vedea Marea Mediterana ce strălucea în bătaia razelor soarelui oferind la orizont o priveliște magnifica pentru muncitorii ce trudeau din greu. ,,Gata ne oprim pentru pauză de masă,“ se auzi glasul
VASEA de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384088_a_385417]
-
lăsa singur. Cu toate că adormise la umbră, se vedea cum transpirația îi curge șiroaie pe corp, ceea ce demonstra că, fără să se miște chiar, pierdea mai mult lichid decât ar fi pierdut un beduin mergând cu pas întins sub un soare dogoritor. Asta însemna că pe acele meleaguri ar fi fost cu siguranță condamnat la moarte în scurtă vreme. Ca să poată merge la amiază pe nisip sau prin munții din Tenere, un bărbat cu o constituție fizică și cu obiceiurile italianului ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
vânt și să mențină temperatura din jur constantă. Așezat într-o mică groapă în nisip, în cortul improvizat, dar rezistent, este în stare să aștepte să treacă orele cele mai călduroase ale amiezii, în mijlocul întinderii celei mai neprimitoare, fără ca focul dogoritor de afară să-l afecteze prea mult. Dar cea mai modernă și mai ucigătoare dintre armele automate fusese concepută astfel încât să ocupe cât mai puțin spațiu posibil, iar mărimea cămășii unei uniforme nu se putea nicicum compara cu cea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nițel cam sentimental în preajma bebelușilor. Oricare ar fi motivul, dorința mea imperioasă de a procrea este de-a dreptul animalică, și bineînțeles că femeile îți văd asta în ochi și atunci te ocolesc bine-mersi. În ciuda acestui fapt, în lunga vară dogoritoare a anului 1938, comportamentul animalic se bucura într-un mod plin de cinism de un fel de renaștere ariană. 1 Vineri, 26 august — E exact ca un afurisit de cuc. — Cine? Bruno Stahlecker își ridică privirea din ziar. — Hitler, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Elena Marin Alexe Mi-ai scris numele în soare dogoritor Ca să mă topesc și să ard de dragoste pură Pe aripi de nor Mi-ai scris numele pe ape învolburate și line Ca să duc precum valurile vestea cea bună Cu gândul la Tine Mi-ai scris numele pe munții înalți
Testament by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83345_a_84670]
-
cu toții obosiți sub țoalele de pe paturi și adormiră fiecare cu gândul la alte preocupări ce le avea de îndeplinit a doua zi. Se dăruiră cu plăcere somnului dulce și odihnitor, în aerul curat al câmpiei dobrogene, scăldată de lumina încă dogoritoare a soarelui de sfârșit de octombrie. Mangalia 2013 Referință Bibliografică: PUNTI PESTE VREMURI / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1433, Anul IV, 03 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
cu toții obosiți sub țoalele de pe paturi și adormiră fiecare cu gândul la alte preocupări ce le avea de îndeplinit a doua zi. Se dăruiră cu plăcere somnului dulce și odihnitor, în aerul curat al câmpiei dobrogene, scăldată de lumina încă dogoritoare a soarelui de sfârșit de octombrie. Mangalia 2013 Referință Bibliografică: Punti peste timp. - Povestiri / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1249, Anul IV, 02 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
viața” (pag 11). Sufletul se percepe pe sine, își simte durerile, vârsta, are conștiința existenței sale în timp, și a misiunii sale care este căutarea și descoperirea adevărului: „E târziu, mi-e sufletul greu, focul nu mai e atât de dogoritor, dar arde încă. Nici lacrima nu-l stinge, nici apă nu-l alungă. Dorul, suspinul, nimic nu-i mai alină durerea. Și de aș ști măcar unde se ascunde adevărul! Unde-i timpul?” Sufletul nu este numai Mister în care
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
viață, încă cu mult înainte de cântatul cocoșilor, hangiul alerga ici și colo cu treburile necesare fiecărei gospodării dar cu multă grijă pentru a nu deranja călătorii ce poposeau la hanul său, în drumul lor prin Europa. Pajiștile arse de razele dogoritoare ale soarelui de iulie zăceau îngălbenite. Nu plouase de mult. Străzile pustii ale cetății aveau pietrele și podețele crăpate. Deodată, strada principală tresării la ropotul asurzitor al unei trăsuri care se opri în fața hanului. Din ea coborâră două femei. Una
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
Beznă. Orbecăiești. În trecut, ai respirat Lumina. Azi se mai bat ochii tăi morți, mai bat,bat tamburina. Trăiesc încă tot ce- a dispărut înafară, dar înăuntru, mai fierbe, mai dă din picioare. Culori, culori, nuanțe, nuanțe... Cea liniștită, cea dogoritoare; una întunecată, alta imaculată; iarba și soarele, și curcubeul, le povestești pe toate celor care avut-au mai puțin noroc, sau chiar deloc. Și eu îmi zic : Tu oare suferi mai mult ca alții, căci ai atins Lumina și El
CERCETAȘ- VERSIUNE BILINGVĂ ROMÂNĂ -EBRAICĂ /גששת de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367026_a_368355]
-
câteva ore de răcoare fiindcă aveam un drum lung de străbătut, peste 100 de km, până la următoarea oprire, prin imensa stepă rusă, o întindere fără sfârșit, fără nici un copac sau arbuști, numai cu scaieți și iarbă aproape sub un soare dogoritor. Nu adia nici o boare, nu se vedea zburând nici o pasăre, nici insecte nu bâzâiau în aer. În afară de zgomotele motoarelor nu era nici un alt sunet. În urma nostră rămânea un nor de praf, fiindcă mărșăluiam pe un drum de țară. Eram plini
CONSTANTIN ZAVATI [Corola-blog/BlogPost/350360_a_351689]
-
câteva ore de răcoare fiindcă aveam un drum lung de străbătut, peste 100 de km, până la următoarea oprire, prin imensa stepă rusă, o întindere fără sfârșit, fără nici un copac sau arbuști, numai cu scaieți și iarbă aproape sub un soare dogoritor. Nu adia nici o boare, nu se vedea zburând nici o pasăre, nici insecte nu bâzâiau în aer. În afară de zgomotele motoarelor nu era nici un alt sunet. În urma nostră rămânea un nor de praf, fiindcă mărșăluiam pe un drum de țară. Eram plini
CONSTANTIN ZAVATI [Corola-blog/BlogPost/350360_a_351689]
-
câteva ore de răcoare fiindcă aveam un drum lung de străbătut, peste 100 de km, până la următoarea oprire, prin imensa stepă rusă, o întindere fără sfârșit, fără nici un copac sau arbuști, numai cu scaieți și iarbă aproape sub un soare dogoritor. Nu adia nici o boare, nu se vedea zburând nici o pasăre, nici insecte nu bâzâiau în aer. În afară de zgomotele motoarelor nu era nici un alt sunet. În urma nostră rămânea un nor de praf, fiindcă mărșăluiam pe un drum de țară. Eram plini
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
erau nesatisfăcătoare și nivelul salariilor era neîndestulător, au decis să-și construiască un viitor departe de patria mamă, în Anglia... * Au trecut zile, săptămâni, luni și ani... Într-o anume zi din a doua jumătate a lunii august, soarele, încă dogoritor după un răsărit plin de lumină, trecea liniștit către apus, în timp ce dinspre est se ridicau nori negri ce prevesteau posibilitatea să plouă. Poate că un pic de ploaie ar mai fi domolit aerul apăsător, înăbușitor, al sfârșitului de vară... Clopoțelul
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XXI) ULTIMUL EPISOD de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350315_a_351644]
-
el în zarea largă printre frunzele rare ale prunilor, care nu se mișcau măcar câțiva milimetri, fiindcă vântul adormise și el odată cu ploaia, a fost izbit în dosul palmii de la mâna dreaptă, între degetul inelar și mijociu, de un val dogoritor care pulsa ca o inimă agitată, ca apoi să se transforme într-un sloi de ghiață, că a scăpat coada sapei din mână din cuza unei dureri pe os. A băut apă din ulciorul care-l avea la umbra unui
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
clipeau des, strivind între marginile pleoapelor o lacrimă caldă, care i-a căzut pe umărul obrazului. „Ce, ce spui?...” Prin ceața deasă, care-i împăienjenise ochii, o zărea pe Leana care se mlădia ca o nuia de alun pe deasupra jarului dogoritor, când și-a ridicat puțin bărbia, mișcându-și capul înainte, dar oricât încerca să-și deschidă ochii, nu putea distinge fața muierii cu care pătimise atâtea. Se străduia să îndepărteze pânza străvezie ce-i juca în lumina ochilor ca un
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
lansări de carte, comune. Poeta Elis Râpeanu a încheiat ședința de cenaclu cu câteva epigrame, ea fiind o bună specialistă în a scrie acest gen literar. Când am ieșit de la cenaclu ieșise soarele, o adevărată zi de vară cu raze dogoritoare. Am plecat încântați, luîndu-ne la revedere unii, de la alții; eu cu Maria și Claudiu mergând la o terasă unde am stat la un pahar de vorbă, am făcut schimb de cărți și autografe și ne-am făcut planuri pentru alte
LA CENACLUL CETATEA LUI BUCUR DIN BUCUREŞTI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350473_a_351802]