2,528 matches
-
a produs multe cercuri. Însă eu știu numai de voi. M-am născut de Bobotează. După calendarul care a deschis cerurile și ne coboară Lumina. Cu cea mai evidentă predestinare... M-am născut vinerea. În cel mai cumplit ceas de doliu dumnezeiesc... Din cauza acestor indescifrabile semne ochii mamei nu au secat niciodată. Eu în copilărie am avut mamă. Mama mea era de meserie mamă. Tata a urcat lângă bunici, sub icoane. Cu pământ sub unghii, îmbrăcați de muncă. Sărbătorile lor nu
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4818_a_6143]
-
pe fusul viitorului meu firul întreg și nicicând rănit de nodul atât de dureros la care-l condamnase mânia bunicii materne Primîvarî târzie Îmi aud numele strigat pe celălalt mal în cor de întreaga familie unită ca la vreme de doliu dar sufletul meu țopăie nerăbdător spre lumina zilei în placenta canadiană și mintea mea chefuiește încă în amintirea ultimului amurg în culorile lui deșănțate care-i cântă la harpă sub așternuturi Martie 2009 Aniversare la Ottawa Încă din zori bubuie
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
argintul prăjit pe o tavă de aur. Creion Ici-colo pe versanții luminii în stoguri de fân licărind liniște tu paie de stică înainte de a se petrece se înfiripase deja venind stârnită de un fluture suav oprit pe-un fluture în doliu a fost moartea razantă care trecu și nu te găsi Pe mâine. Nu Pentru că haznaua și dandanaua încă se mai vând la târg cu ocaua Domnilor vreau și eu la berărie sunt sătul până-n gât de cacofonie Vreau și eu
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/8180_a_9505]
-
care alunecă tot mai adînc în Alzheimer. Își vede consoarta costumată în Zînă blondă zulufată, și se lasă echipat cu urechi de Mickey Mouse. E, o clipă de uluire, Niki Mouse. Ziua a șaptea Ziua eliberării sinelui. Și a revanșei. Doliul a trecut. Niki își rade barba, își taie unghiile de la picioare, pe fundal radiofonic de jurăminte militare, se îmbracă în uniformă și se îndreaptă în pas vioi, în papuci de casă, cu un ciocan în sacoșă, spre blocul vecin, spre
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
al celei mai bune părți din lirica sa: „Profet măreț sub soare de vița Romei veche/ Erede 15 al virtuții poporului faimos,/ În farmec de viață cu ani n-avu pereche/ Resonul 16 lirei tale, poete glorios!/ O nație în doliu îți cântă reînvierea/ Când corpul tău se pleacă țărânei în mormânt/ Tirana moarte aicea își arată puterea/ Geniu-ți însă o-nvie de-ți nalță monument”17. Moartea poetului este deplânsă în elegii funebre, de Zaharia Antinescu 18, Iustin Popfiu
Ultimii ani ai lui Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13345_a_14670]
-
spate, dusa-n anii grei. a urcat Golgota lui Iisus Hristos demn și în credința : totul pantă rei... inima lui caldă n-a mai vrut să bată, să mai cante versuri despre prunci și Țara; o...inima tristă lacrima curată, doliu-am pus pe glie... tare-i ger pe-afară. colo, pește PRUTUL care ne desparte cine-o să mai salte poduri mari de flori ? pe pagina scrisă în a noastră carte GRIGORE VIERU a sădit fiori. pe nemărginire canta crăișorii
Poezii. In: Editura Destine Literare by Mariana Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/75_a_288]
-
și stilizat. Aproape toate metaforele sunt expresia negativării lumii, a sfârșitului de lume iminent, a îmbolnăvirii de moarte a creației, o dată cu drama personală (pierderea fiului Cătălin, la vârsta de 17 ani într-un 17 întunecat april). Parte integrantă a expresivității doliului sunt elementele naturii (flora, stihiile) peisajul cu metamorfoza și cromatica sa depresivă, în deplin acord cu cernirea sufletului și cugetului poetei, o cutie de rezonanță hipersensibilă la dinamica detaliilor de viață, odinioară trăite, acum resuscitate ca figuri și momente premonitorii
Mater dolorosa by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12733_a_14058]
-
ridică la putere nestematele liricii noastre folclorice, cu toată poliedrica ei putere sapiențială, mitopoetică, emoțională. Cele unsprezece pseudoelegii, tot atâtea autoportrete, amintind de eroinele lui Strindberg și de psihodramele în peisaj din poezia lui Ion Vinea, se adaugă stenogramelor metabolizării doliului din ciclul "Clepsidra" și viziunilor prozopoematice din "Șase poeme-vitralii"; zări și etape ale celebrării florii abia înflorite, secerată de moarte și adusă la viață printr-o inepuizabilă succesiune de secvențe poetice, a căror perceptiblă monotonie se destramă în suprafireasca lumină
Mater dolorosa by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12733_a_14058]
-
în șort, se întindea pe canapeaua din living-room, cu picioarele desculțe cocoțate pe rezemătoare și capul pe o movilă de perne. Uneori, cînd se transmiteau știrile, li se alătura și soacra lui, Avigail, deși aceasta respecta cu strictețe perioada de doliu, în pofida faptului că fața ei de țărancă slavă radia o jovialitate frustă, inalterabilă. Cele două bătrîne doamne aveau întotdeauna grijă să așeze pe măsuța joasă băuturi reci și calde și un platou încărcat vîrf cu struguri, pere, prune și mere
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
universală: "în paginile acestea, găsite în fața unui mort, războiul nostru, prea bogat în dureri, e mai mult decât un laitmotiv sforăitor. Nu i se văd zvârcolirile muiate în bălți de sânge, nu i se aud fanfarele eroice, nici vaierele de doliu, dar i se simt pretutindeni palpitațiile vijelioase, atotcuprinzătoare. Trece peste om, îl calcă în picioare, i se încuibează în inimă, îl stăpânește și, în cele din urmă, îl aruncă în ocna morții". Lectura morală a ficțiunii Povestirea sau romanul nu
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
care devenise principalul bazin de spălare a cadavrelor Securității. Din punctul de vedere al onoarei suferinde a Românilor, am trăit o zi luminoasă. Din punctul de vedere al puținului pe care CNSAS-ul îl putea face, e o zi de doliu. E drept, prin plecarea lor se vede limpede în ce măsură chioreala din România e trans-partinică. Dacă până și reprezentantul ungurimii, etnia batjocorită de Vadim cum n-a batjocorit-o nimeni, l-a văzut nevinovat, e clar că nu mai e nimic
Spălătoria de cadavre by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12393_a_13718]
-
64). Diferența dintre discursul emfatic al mândriei ,naționale", promovat de N. Costenco, și discursul sumbru, decepționist, al lui Al. Robot, e considerabilă, deși ambele datează cam din aceiași ani '30: , Ciorile desuete și dezagreabile, rupte parcă dintr-un steag de doliu, embleme și simboluri ale nenorocirii, care nu se desparte de destinul Basarabiei, sunt caracteristice pentru un oraș cu două linii de tramvai, dintre care una merge la spital și alta la cimitir" (p. 65); , Ciorile ar trebui - cine știe - puse
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
pentru că am învățat/ prin lecția tragică a războiului/ că viața trebuie trăită/ de o mie de ori mai puternic/ decît au trăit-o părinții noștri” (Războiul hemoragie intensă). Un reflex al cruzimii carnagiului se prelinge în tabloul autumnal, stigmatizat de doliu, disperare, agonie: “Toamna ca un buletin medical/ umedă ca batistele cu doliu pe margini (...) îmi face semne insistente/ sărutînd insinuant gura geamurilor,/ cu buzele viciate meduze ale ploii,/ îmi face semne disperate/ semnal S.O.S. pentru salvarea agoniilor/ apel
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
de o mie de ori mai puternic/ decît au trăit-o părinții noștri” (Războiul hemoragie intensă). Un reflex al cruzimii carnagiului se prelinge în tabloul autumnal, stigmatizat de doliu, disperare, agonie: “Toamna ca un buletin medical/ umedă ca batistele cu doliu pe margini (...) îmi face semne insistente/ sărutînd insinuant gura geamurilor,/ cu buzele viciate meduze ale ploii,/ îmi face semne disperate/ semnal S.O.S. pentru salvarea agoniilor/ apel pentru restabilirea circulației/ prin labirintul viselor defuncte” (Ora 25). Mai avem a
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
Om de afaceri dar și...artist. A jucat filme În compania unor celebrități. E cotat printre viitoarele foarte curând stele. Fac valuri printre cunoscuții de aici. Un amic Îmi trimite un filmuleț. O vilă dintr-un oraș al statului Nevada. Doliu legat de stâlpul porții. Și pe perete, tot că la noi o placă de marmură neagră, (La noi “placă” este din cârpa) E să se scrie numele lui și datele terminus. Lumânări și un sfeșnic Într-un spațiu special amenajat
Lacrămioara. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Constantin T. Ciubotaru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1533]
-
este datat ieri! Să Înțeleg că Aurel a murit de două săptămâni și-l priveghează de atunci?! Dar așa ceva e imposibil! Mă ridic și-mi fac cruce, rugându-mă printre lacrimi “Iară-l Doamne!”! Pe trepte stă o femeie În doliu, cu broboada trasă peste ochi. Nu vrea să fie filmată. Imaginea ne poartă În biroul fostului profesor. Pe birou e portretul Îndoliat. Alături un sfeșnic, cu o lumânare aprinsă. Pe peretele dinspre răsărit sunt icoane și candela aprinsă. În casă
Lacrămioara. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Constantin T. Ciubotaru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1533]
-
-ți fiu un trubadur prin sentiment așa cum trece lebăda pe baltă și-aș mai dori o țară de moment să nu mă-ntorci pe pagina cealaltă eu te ador avid ca un biped și când o fi s-arunci eternul doliu la blândul tău balcon să mă reped și-n brațul tău să mă prefac În troliu nu-mi trebuie ghitara-rosinantă eu sparg cu mușchiul șapte mori de vânt iar tu ca o poetă elegantă să-mi cânți iubirea Într-un
Incognito. In: Editura Destine Literare by George Filip () [Corola-journal/Science/76_a_302]
-
SORA MEA DE DINCOLO de ILEANA MĂLĂNCIOIU N-am aflat, până În ceasul acesta, versuri care să exprime starea de doliu cu o forță mai mare decât a celor incluse de Ileana Mălăncioiu În volumul Sora mea de dincolo (Editura Minerva, 1980; Editura Litera, 2010). Stadiile toate ale durerii sunt surprinse și Împărtășite cu delicatețe și precizie, duioșie și neîndurare, spaimă
ALECART, nr. 11 by Irina Ciobotaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92870]
-
forță mai mare decât a celor incluse de Ileana Mălăncioiu În volumul Sora mea de dincolo (Editura Minerva, 1980; Editura Litera, 2010). Stadiile toate ale durerii sunt surprinse și Împărtășite cu delicatețe și precizie, duioșie și neîndurare, spaimă și nădejde. Doliul prevestitor - așteptare Încordată și pregătire pentru ceea ce este anunțat ca inevitabil; clipa desprinderii, intervenind liniștit și ferm pentru cel care pleacă, năucitor pentru cel ce rămâne; jalea și vindecarea prin ritual și, În mod intim, personal, prin poezie. Toate constituie
ALECART, nr. 11 by Irina Ciobotaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92870]
-
nu Îl imunizează pe om În fața păcatului, dar are marele avantaj că menține sufletul Într-o stare de tensiune care Îl ferește de anchiloze, de mineralizare. Lectura poeziilor din Sora mea de dincolo atrage, firesc și simplu, asumarea personală a doliului. În strai cernit, cititorul jelește moartea Înainte de vreme a Dorinei, a surorii de dincolo, și se alătură, prin poezie, durerii surorii de aici. Volumul Ilenei Mălăncioiu este deopotrivă Împărtășire a suferinței aproapelui și Însingurare pentru trăirea propriei suferințe venite din
ALECART, nr. 11 by Irina Ciobotaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92870]
-
negru. Începând de la catrințe, vase -, chiar și peisajele din natură conțin un contrast dintre alb și negru, au un verde foarte închis, cel al munților. (...) Toate mânăstirile din sudul Bucovinei poartă sobrietatea și solemnitatea negrului. Pentru mine, negrul nu înseamnă doliu și tristețe, ci noblețe și înțelepciune. V-ați întrebat vreodată de ce călugării poartă veșminte negre? Negrul este simbolul abstinenței, al plecării într-o altă lume, care te duce spre interior, spre profunzimile sinelui și universului spiritual, este culoarea tainei (s.n.
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
Vinerea Mare, ultima vineri din Postul Paștelui, se mai numește și Vinerea Patimilor (ziua patimilor și răstignirii lui Iisus) sau Vinerea Seaca, pentru că e zi de post negru. Vinerea Mare este zi de mare doliu a întregii creștinătăți pentru că este ziua în care Hristos a fost răstignit și a murit pe cruce pentru mântuirea neamului omenesc. Această zi este cinstită mai ales prin participarea la slujba Prohodului Domnului. Este ultima zi din Postul Paștilor și
VINEREA MARE. De ce nu trebuie să pui oţet în salată şi ce trebuie să faci dimineaţa, înainte de răsăritul soarelui [Corola-blog/BlogPost/93947_a_95239]
-
30 din Constituție, care prevede cât se poate de clar: „Sunt interzise de lege defăimarea țării și a națiunii, incitarea la separatism teritorial...” Un bob zăbavă. Udemeriștii parlamentari, precum a fost și senatorul Sogor Csaba, care, în Parlamentul României, purta doliu, la 1 Decembrie, de Ziua Națională a României, primarii, din Miercurea Ciuc și Sfântu Gheorghe, Raduly Robert și, respectiv, Antal Arpad, Tamas Sandor, președintele Consiliului Județean Harghita, și mulți alții au defăimat, nu o dată, România și au incitat la separatism teritorial
„Gazetăria nu-i o meserie pentru fricoşi!” [Corola-blog/BlogPost/93983_a_95275]
-
muri în zori unii prin cîrciumi, alții prin altare, de vii vor arde, zei întîmplători, fără să ceară nimănui iertare. Va fi o sărbătoare moartea lor, orașul nu-și va pune-n cap cenușă, femeile nu vor ofta de dor, doliu nu ne vom pune peste ușă. Doar o secundă, patetic, vom visa la ochii lor cu cearcăne și prapuri, la fruntea cu albaștri solzi pe ea, pe care azi nu-s cruci, nici epitafuri. Apoi vom sparge un pahar cu
Poezie by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Imaginative/12045_a_13370]
-
un fum purpuriu. O clepsidră prin care îi alunecă sufletul. Orice e cu putință, zici. Dar nimic nu ajunge. Până la urmă Până la urmă vin cohortele de păsări și leagă cu o frânghie de întuneric malurile. Idolul lor e Doamna în Doliu, de o sută de ani așteaptă să i se întărească aripile, să-i crească mușchi la subțiori. dar ea și-a făcut casa într-o sală de așteptare. Acolo nu cântă decât privighetorile de lemn și vântul ce-a împins
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]