560 matches
-
englezi trebuie neutralizați Într-un mod... făcu o pauză, de parcă Își căuta cuvintele cele mai potrivite pe sub mască... mai contundent. Aruncă iar o rapidă căutătură spre călugăr. Sau definitiv. — Domnia voastră vrea să spună... Începu Diego Alatriste, care prefera lucrurile clare. Dominicanul, care ascultase În tăcere și părea a-și pierde răbdarea, Îl Întrerupse ridicându-și una din mâinile-i osoase. — Vrea să spună că cei doi eretici trebuie să moară. — Amândoi? — Amândoi. Lângă Alatriste, italianul fluieră din nou Încet, printre dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
duce la bun sfârșit orbește și fără discuții, fiindcă astfel veți sluji Justiția Divină. Dacă refuzați, dacă vă dați deoparte, mânia Domnului se va abate peste voi prin brațul lung, Înspăimântător, al Sfântului Oficiu. Ați fost preveniți. Acestea fiind zise, dominicanul tăcu brusc și nimeni nu mai cuteză să adauge nimic. Până și italianului Îi Înghețase refrenul pe buze, ceea ce spune totul. În Spania de atunci, a te pune rău cu puternica Inchiziție Însemna a Înfrunta o serie de orori care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și era exilat În Italia. Nemilosul părinte Bocanegra condusese personal toate procedurile, și triumful acela Îi consolidase puterea de temut la Curte. Până și contele de Olivares, omul de Încredere și favoritul regelui, prefera să se aibă bine cu ferocele dominican. Nu puteai zice nici cârc. Cu un suspin interior, căpitanul Alatriste Înțelese că soarta celor doi englezi, oricine or fi fost ei și În ciuda intențiilor bune ale mascatului trupeș, era pecetluită. Aveau de-a face nici mai mult nici mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Încrederii nelimitate În Guadalmedina, el nu era câtuși de puțin un turnător. Una era să vorbești de doi mascați și cu totul altceva să-l denunți pe cel ce-ți oferise ceva de lucru; chiar dacă era vorba de un călugăr dominican și chiar dacă toată istoria aceea, cu deznodământul ei, putea să-l coste pe Alatriste sfârșitul În mâinile prea puțin generoase ale călăului. Căpitanul răsplătea bunăvoința aristocratului oferindu-i soarta englezilor acelora și a lui proprie. Însă, deși nu era decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ieșindu-i ca niște șerpi osoși din mânecile largi ale sutanei: fray Emilio Bocanegra. Alte scaune nu erau, așa că Alatriste rămase În picioare pe când era interogat. Era vorba, Într-adevăr, de un interogatoriu În toată regula, domeniu În care călugărul dominican se afla În elementul lui. Era limpede că spumega de furie; ceva neavând nimic În comun cu mila creștinească. Lumina pâlpâitoare a candelabrului Îi schimonosea obrajii supți, prost bărbieriți, pe când ochii Îi scăpărau de ură țintuindu-l pe căpitan. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
care Îi informase de acel du-te-vino al contelui În zorii și În dimineața imediat următoare Înfruntării din fundătură. Oricum, susținu cu tărie că nici Álvaro de la Marca, nici altcineva nu știa de Întrevederea lui cu cei doi mascați și cu dominicanul. Răspunsurile lui constau, În majoritatea lor, din monosilabe, Înclinări sau negări din cap. Pieptarul din piele de bivol Îi ținea prea cald; sau poate nu era decât efectul stării lui de spirit când privea Împrejur, bănuitor, Întrebându-se de unde or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Domnului pe cea formată din tine Însuți, copistul cu mască și acel sinistru spadasin italian. În alte Împrejurări ar fi rânjit ca de o glumă bună, dar atunci nu era momentul. Așa că se mulțumi să Înfrunte fără să clipească privirea dominicanului; ba și pe a celuilalt, care terminase cu scrisul și se uita la el cu o lipsă totală de simpatie prin găurile măștii. — Nu știu, zise căpitanul. Poate faptul că unul din ei, În primejdie de moarte, n-a cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
decât spre sentimente Înălțătoare. — Așa ne-ați fost recomandat, din păcate. — Și așa este, de fapt. Însă, deși lipsurile m-au silit la un astfel de trai, am fost soldat toată viața și există lucruri peste care nu pot trece. Dominicanul, care pe durata dialogului de mai sus rămăsese nemișcat ca o efigie, tresări, aplecându-se peste masă de parcă ar fi vrut să-l spulbere cu privirea pe Alatriste chiar atunci pe loc. — Nu poți trece?... Voi, soldații, sunteți scursura lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
fix. — Acuma, desigur, știi cine sunt cei doi englezi. Alatriste rămase puțin tăcut, apoi lăsă să-i scape un scurt suspin. Dacă aș nega, m-ați crede?... De ieri o știe tot Madridul. Se uită În mod semnificativ Întâi la dominican, apoi la mascat. Și mă bucur că nu mi-am Încărcat conștiința și cu așa ceva. Cel cu masca pe față făcu un gest de neplăcere, Înlăturând parcă cu scârbă ceea ce Diego Alatriste nu voise să ia asupra sa. — Ne plictisești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mascat din fața mea. Îi privi cu o seriozitate batjocoritoare, insolentă. Nici celălalt, care, Înainte de a pleca, a cerut ca domnii John și Thomas Smith să fie doar speriați bine, luându-li-se toate hârtiile și documentele, dar nu și viețile. Dominicanul și mascatul rămaseră tăcuți câtva timp. Păreau să reflecteze. Până la urmă vorbi tot mascatul, privindu-și unghiile pătate cu cerneală. Bănuiește cumva domnia ta identitatea acelui cavaler? — Nu bănuiesc nimic, fir-ar să fie. M-am văzut implicat În ceva ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cumva domnia ta identitatea acelui cavaler? — Nu bănuiesc nimic, fir-ar să fie. M-am văzut implicat În ceva ce mă depășește și regret că s-a Întâmplat așa. Acum nu vreau decât să scap teafăr de-aici. — Prea târziu, făcu dominicanul, pe un ton atât de coborât Încât Îi sugeră căpitanului șuieratul unui șarpe. — Întorcându-ne la cei doi englezi ai noștri, reluă mascatul. Poate Îți vei fi amintind domnia ta că, după plecarea celuilalt cavaler, ai primit de la Sfinția Sa fray Emilio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ele, considerându-le parcă blestemate. Însă mascatul Întinse mâna și le numără una câte una, așezându-le În două grămăjoare lângă călimară. — Lipsesc patru dubloni, zise. — Da. I-am păstrat pentru deranj. Și pentru c-am fost luat drept tâmpit. Dominicanul ieși din nemișcare cu un gest mânios. Ești un trădător și un iresponsabil, zise, cu ură În glas. Cu scrupulele dumitale inoportune i-ai favorizat pe dușmanii lui Dumnezeu și ai Spaniei. Toate astea le vei ispăși, ți-o garantez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ocazie Alatriste Întrezări din nou marginea unei cruci roșii de Calatrava sub haina largă și neagră de deasupra. Mai observă ceva, și anume că lua toți banii de aur, parcă neamintindu-și că o parte din ei ieșiseră din punga dominicanului. Poți pleca, Îi zise lui Alatriste, după ce Îl privi de parcă abia atunci Își amintise de prezența lui. Căpitanul se uită la el, uimit. — Liber? — E un fel de-a zice, nuanță lucrurile fray Emilio Bocanegra, cu un zâmbet ce părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mută privirile de la unul la altul, suspicios. E adevărat că pot pleca așa, pur și simplu? — Ți-am zis doar. Mânia Domnului va ști unde să te găsească. — Mânia Domnului nu mă preocupă În noaptea asta. Pe când domniile voastre... Mascatul și dominicanul se ridicaseră În picioare. Noi am terminat, zise primul. Alatriste scrută fețele interlocutorilor lui. Candelabrul așternea peste ele, de dedesubt, umbre neliniștitoare. — Nu-mi vine a crede, spuse În sfârșit. După ce m-ați adus aici. — Asta, Încheie mascatul, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Nu-mi vine a crede, spuse În sfârșit. După ce m-ați adus aici. — Asta, Încheie mascatul, nu mai e treaba noastră. Ieșiră luând cu ei candelabrul, iar Diego Alatriste avu timp să vadă privirea teribilă pe care i-o aruncă dominicanul din prag, Înainte de a-și vârî mâinile În mânecile rasei și a dispărea ca o nălucă alături de Însoțitorul lui. Instinctiv, duse mâna la spada pe care n-o avea la cingătoare. — Unde o fi capcana, Doamne sfinte? Întrebă de pomană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
afecțiune cauzată de un debit sangvin insuficient în arterele coronariene, Vladimir Ghika s-a întors în România unde și-a continuat studiile până în 1898. În același an, a plecat la Roma, unde s-a înscris la Facultatea de Filosofie-Teologie a dominicanilor în Roma, “Angelicum”. În aprilie 1902, la Roma, Vladimir a trecut la catolicism împreună cu verișoara sa, Natalia, regina Serbiei. Celor care îl întrebau de ce devenise catolic le răspundea: „Pentru a deveni mai ortodox“. În timp în care călătoriile erau dificile
Principele Vladimir Ghika va fi beatificat, sâmbătă, de Biserica Catolică. Vezi povestea Sfântului by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/74077_a_75402]
-
un cîine înaripat care îl slujește pe eroul semizeu Amirani, la armeni e Arțibur care i-a scos pe oameni din păduri, la creștini e un simbol al fidelității și vigilenței, însemn al sfinților Bernard și Benedict, iar ordinul călugărilor dominicani (care înseamnă Domini canes: "cîinii Domnului") avea drept emblemă efigia unui cîine alb, prin Africa și Oceania, cîinele e "spirit al grîului" și erou civilizator, descoperitor al focului și inițiator în viața sexuală, la greci, cîinii însoțesc pe zeițele Artemis
Cîine bun, cîine rău by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7824_a_9149]
-
anului viitor. După ce revanșa cu Carl Froch i-a fost refuzată, pentru moment, pugilistul român s-a reorientat pentru primul meci din 2013. Bute are șanse mari să boxeze cu americanul Kelly Pavlik, dar are și o variantă de rezervă, dominicanul Edwin Rodriguez. Lucian Bute va boxa în luna martie a anului viitor, în Canada, la Bell Centre din Montreal, informează realitatea.net. Dintre cei doi, favorit să se lupte cu Bute este Pavlik, pugilist care a refuzat, în urmă cu
Lucian Bute începe 2013 cu un meci infernal. Are vreo șansă? by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/75390_a_76715]
-
Rolling Stones, care s-a impus la categoria "cea mai bună relansare a anului", pentru reeditarea albumului "Exile On Main Street", si solistul Roy Wood, recompensat cu Classic Songwriter Award. Latin Grammy Awards 2010 Grupul pop mexican Cămilă și cântărețul dominican Juan Luis Guerra, un star al muzicii merengue, au fost mării câștigători ai galei Latin Grammy pe 2010. Cântecul "Mientes", interpretat de trioul mexican Cămilă, a fost desemnat învingător la categoriile "cântecul anului" și "discul single al anului", iar cântărețul
Vezi care au fost cele mai importante momente în muzică în 2010 () [Corola-journal/Journalistic/70857_a_72182]
-
Juan Luis Guerra, un star al muzicii merengue, au fost mării câștigători ai galei Latin Grammy pe 2010. Cântecul "Mientes", interpretat de trioul mexican Cămilă, a fost desemnat învingător la categoriile "cântecul anului" și "discul single al anului", iar cântărețul dominican Juan Luis Guerra s-a impus la categoria "albumul anului" pentru discul " A Son de Guerra". Juan Luis Guerra a câștigat, totodată, categoriile "cel mai bun album tropical contemporan" și "cel mai bun cântec tropical" pentru piesă "Bachata en Fukuoka
Vezi care au fost cele mai importante momente în muzică în 2010 () [Corola-journal/Journalistic/70857_a_72182]
-
sună cam așa: "La mulți ani! Îți urez toate cele bune! Îl iubesc pe acest băiat", scrie sursa menționată. Fotografia a fost făcută la aniversarea soției lui Mutu, Consuelo, unde atmosfera a fost întreținută de Issa Gadala, un celebru cântăreț dominican, și unul dintre cei mai doriți burlaci din Republica Dominicană. Adrian Mutu nu a fost prezent la aniversarea soției sale.
Soția lui Adrian Mutu, Consuelo, în braţele altui bărbat by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/73725_a_75050]
-
superstițiile sunt cele care nu au lăsat, de-a lungul timpului, niciun suveran pontif să își aleagă, după ce a urcat pe scaunul pontifical, prenumele de Petru. Manuscrisul sau a rămas neștiut în arhivele de la Vatican până în anul 1590. Un călugăr dominican - Arnold de Wion - l-a descoperit și publicat și a pretins că, după ce Papă Inocențiu al II-lea l-a citit și l-a aprobat, l-ar fi închis în arhivele Vaticanului, unde a rămas neatins cinci secole. Profețiile - având
Profețiile Sfântului Malachia despre cei 112 papi și Sfârșitul Lumii by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/64324_a_65649]
-
convertească sau să părăsească Spania. Evreii convertiți au fost numiți «marrani», iar musulmanii convertiți au fost numiți «conversos». Cei care nu au vrut să se convertească (sau au fost falși convertiți) au fost judecați de «Tribunalele Inchiziției» conduse de preotul dominican Torquemada, iar alții au fost nevoiți să părăsească Spania, să plece în Olanda, Turcia, Grecia sau Bulgaria. Este cazul scriitorului Elias Canetti care s-a născut la Rusciuc, a studiat la Viena și apoi a emigrat la Londra. În Italia
CENZURA ȘI AUTOCENZURA by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/4584_a_5909]
-
postum, în Franța, în 1984. Meister Eckhart Un volum, al patrulea, al Predicilor germane ale lui Meister Eckhart (1260-1328), în traducere franceză, atrage atenția în librăriile pariziene la începutul acestei veri. Filosoful german, contemporan cu Dante, a fost un disident dominican, pedepsit de Papă pentru „abaterile” lui de la calea dreptei credințe catolice, și totodată unul din marii scriitori medievali în limba germană, pe care a îmbogățit-o ca nimeni altul. O admirabilă traducere românească a poeziilor sale o datorăm Ioanei Pârvulescu
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4555_a_5880]
-
modernilor, ci de una pur spirituală, care face din Dumnezeu un locuitor statornic al inimii omenești golită de tot ce nu e esențial pentru ființă. Printre admiratorii misticului de la răspântia secolelor XIII și XIV se numără Cioran. Influența gândirii priorului dominican, ale cărui predici îi vrăjeau literalmente pe călugării din 47 de mănăstiri răspândite pe un vast teritoriu între Olanda și Brandeburg, asupra gândirii moderne este considerabilă. Acest fapt se datorează profunzimii ei filosofice și teologice, originalității care a expus-o
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4555_a_5880]