5,649 matches
-
inimă atât de plină, parcă sub presiune, precum un samovar Încins, de câtă viață și poezie are În ea. Bun venit, Poete, În cetatea cu licurici pe ziduri!” Și pentru că cei aleși au forțe nebănuite, cei doi profesori scriitori de la Domneștii de Argeș sunt și fondatorii revistei „Pietrele Doamnei”. Este o publicație lunară, adaptată zilelor ce le trăim, când timpul fuge și răbdarea nu-ți trebuie pusă la Încercare, când Internetul ne-a intrat În sânge și atunci informația trebuie să
PRIMĂVARA SCRIITORILOR DIN DOMNEȘTI LA BIBLIOTECA JUDEŢEANă ARGEŞ. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Catrinel Popescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1551]
-
ore bune . Foiala agitată de jos îi confirma înțelepciunea: nevăzut, neauzit decît de cine trebuia, noul ideolog ajunsese la vreme și se afla în casa primului sacrificat al unei diplomații neo-bizantine. Ridicată pe fundații mai vechi din incinta fostei case domnești, clădirea avea două caturi înalte și o mansardă. în afară de dormitor, nu fusese deocamdată finisat decît salonul mare de la parter, tapisat în roșu stins, cu mult aur pe stucaturile baroce și imense oglinzi venețiene. Arhitectul îi destinase viitoarelor baluri, concerte de
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
bun și cele asemenea. Cel ce întipărește în sine, pe cât îi este cu putință, în chip limpede trăsăturile acestora, se va muta fără osteneală și de la sine, de la viața pământească, la locurile cerești”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Despre Rugăciunea domnească, Cuvântul II, PSB, vol. 29, p. 421. footnote>. Asemănarea cu Dumnezeu constă în faptul că omul reproduce într-o anumită măsură pe Dumnezeu. „Dacă cineva imită în viața sa - zice Sfântul Grigorie de Nyssa -, însușirile naturii divine, se preface într-
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
care constată sec: ,,de Ziua Cernăuților n-am prea auzit să se amintească și de numele întemeietorului care i-a eternizat intrarea în istorie” - pentru că, reliefează mai departe Maria Toacă, răbojul anilor consemnează că urbea ,,își are începutul de la actele domnești semnate de voievodul Țării Moldovei Alexandru cel Bun, printre care și un tratat comercial, încheiat la 8 octombrie 1408 cu negustori din Lvov”. Autoarea punctează realitatea că domnitorul român și-a întemeiat cetatea la răscrucea vestitelor drumuri comerciale, ,,oblăduind-o
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
ne cunoască”. Maria Toacă revine asupra spiritului de jertfă, original și profund, întruchipat în lucrările de artă plastică din expoziția atipică a artistei Dany Madlen Zărnescu, vernisată la Cernăuți, după ce acestea fuseseră găzduite la Teatrul Național din București, la Palatul Domnesc Mogoșoaia și la galeria Muzeului de Istorie din Suceava: Rafinamentul colajelor în negru, pe alocuri cu puțin roșu și albastru vine chiar de la origini, fiind renăscut din liniștea rugăciunii, din smerenia poporului nostru”. Autoarea capitolului Amar de Cernăuți precizează că
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
de data asta, al lui Constantin Negruzzi, scris în februarie 1846, prin care aflăm despre răzvrătirea... lupilor. E binecunoscut, lupul este o fiară „nesățioasă”, „dușmanul păstorilor și groaza oilor”. Dar în momentul în care s-a-nceput, în urma unui decret domnesc (de la 1841) uciderea, cu nemiluita a acestor animale - ne istoricește Negruzzi - , iar această „osândă” fiind mult prea mare, bietele animale (lupii, precum mistrețul din imaginarul lui Mircea Ionescu) s-au răzvrătit. „Jalba” lor a ajuns la ministrul Lupu Balș. Dar
OMAGIU SCRIITORULUI MIRCEA IONESCU LA 75 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA [Corola-blog/BlogPost/93767_a_95059]
-
străinii” care ocupaseră partea de răsărit a Țării Moldovei la 1812, apoi pe „străinii” care ocupaseră, în 1775, Bucovina, vatra Țării Moldovei, locul de unde pornise țara, unde erau situate vechile capitale Baia, Siret și Suceava și unde se aflau gropnițele domnești cele mai slăvite și, în primul rând, Putna lui Ștefan cel Mare; în fine, scriitorul îi „urăște” și pe acei străini care, de multe secole, ocupaseră vechea Dacie Superioară, unde fuseseră așezate capitala lui Decebal și apoi a împăraților romani
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
Silveștri a înțeles acest lucru. Într-o lume în care criza morală se adâncește, dânsul a vrut să ne pregătească pentru suflet... Îl vedeam în noapte că pe un călugăr venit din altă lume, aplecat spre cărți vechi, spre chipuri domnești ce au făcut istorie. O minte luminată ce încerca să vadă dincolo de noi, viața. Era că o rugăciune în noapte pentru noi care trudeam în să. O voce puternică, un suflet cald, o modestie neînțeleasa decât la schiturile din munți
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
Izvoarelor sale scrise, chiar dacă nemurirea salășluia pururea în faptele mărețe ale Marilor Daci. Bunul Dumnezeu-Ziditorul a toate ne-a hărăzit că Neam o Aură specială, cu harismele ei divine, deosebite de alte nații și anume: Autoritatea demnității spiritului că apoteoza Domneasca, de a conduce, de a călăuzi, de a dobândi iubirea dumnezeiasca și de a o împărți tuturor. Nu aveam nevoie să devenim imperiu ca să o demonstrăm sau să o certificam în scris. Trebuia doar să ne păstrăm fidelitatea față de Atotcreatorul
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
un popor drept și viteaz, un neam puțin mai tânăr decât Dumnezeu, dar plin de martiri și mucenici cum sunt și în jurul Bunului Domn. Poeta Maria Oprea este cronicarul istoriei și culturii noastre contemporane, vine în linie dreaptă din autorii domnești ai Letopisețelor și ai voievozilor pentru care pământul românesc era singura Evanghelie. Are în spiritul său un vuiet care ne cheamă să ne întoarcem cu fața spre icoanele din care am primit Binecuvântarea și Legile strămoșilor. Destinul poetei Maria Oprea
SĂRBĂTOAREA POEZIEI ÎN APUSENI! AZI LA ZDRAPȚI! [Corola-blog/BlogPost/94026_a_95318]
-
de doamna Doina Aderca, fiica scriitoarei. Publicăm fragmente din acest poem. Eugenia Tudor-Anton București, 1820 Cronică Din însemnările unui călător francez. Poftit am fost la domnitorul muntean, de prin Fanar de neam, în iatacurile-i de sultan, cu cofale scunde, domnești, între covoare scrise cu povești din O Mie și Una de Nopți. Din lemn de India, sipetele. între mătănii de santal, portretele. Pe geamurile scunde și joase cu osebit meșteșug, chiparoase încrustate în aur, cu tulpine de smaragde. Asfințitul, cu
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
scos din încurcătură. Cu două degete-n gură, au vărsat pe covoarele de Siraz. în straie de }arigrad, fetele din casă au strîns zmerite covoarele și de pe masă, au cădelnițat din cățuie cu smirnă, rumeguș de santal și tămîie, peste domneasca vărsătură ca peste-o sfîntă cuminecătură. A doua zi, în zori, ca ologii, apucat de subsiori, am fost urcat în caleașcă lîngă înălțimea domnească și-am pornit spre "Heleșteu" urmați de fețe simandicoase, vițe domnești, în chervane, calești. Săltam pe
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
covoarele și de pe masă, au cădelnițat din cățuie cu smirnă, rumeguș de santal și tămîie, peste domneasca vărsătură ca peste-o sfîntă cuminecătură. A doua zi, în zori, ca ologii, apucat de subsiori, am fost urcat în caleașcă lîngă înălțimea domnească și-am pornit spre "Heleșteu" urmați de fețe simandicoase, vițe domnești, în chervane, calești. Săltam pe hurducate șosele, înnegrite, putrezite, nesupuse și zvăpăiate, puse parcă pe-ncăerate, gata-gata să zburăm din caleașcă. (...) - De ce nu pardosiți ulițele cu piatră să vă fie
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
de santal și tămîie, peste domneasca vărsătură ca peste-o sfîntă cuminecătură. A doua zi, în zori, ca ologii, apucat de subsiori, am fost urcat în caleașcă lîngă înălțimea domnească și-am pornit spre "Heleșteu" urmați de fețe simandicoase, vițe domnești, în chervane, calești. Săltam pe hurducate șosele, înnegrite, putrezite, nesupuse și zvăpăiate, puse parcă pe-ncăerate, gata-gata să zburăm din caleașcă. (...) - De ce nu pardosiți ulițele cu piatră să vă fie Cetatea de Scaun curată? m-am pomenit că rostesc peste obrazul
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
în chervane, calești. Săltam pe hurducate șosele, înnegrite, putrezite, nesupuse și zvăpăiate, puse parcă pe-ncăerate, gata-gata să zburăm din caleașcă. (...) - De ce nu pardosiți ulițele cu piatră să vă fie Cetatea de Scaun curată? m-am pomenit că rostesc peste obrazul domnesc, unde m-am trezit aruncat, pînă-n măruntaie zdruncinat. - Vai... vai! a suspinat înălțimea Sa mîngîindu-și îndurerat barba, jucînd pe genunchi mătăniile, "prinzînd" cu nesaț mirodeniile, făcînd ochii mici tot mai mici, ca niște licurici, între stufoasele gene, gustînd alene șerbetul
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
tobă pîntecele umflat. Nu, nu fără ironie usturătoare dar din ce atîta saț și-mbuibare? Și totuși, picioarele lor, rășchitori, fețele supte ca de lipitori, scîncetele triste viori. Și mînuțele, uscate, negre, minuscule greble, de ce întinse la fiece caleașcă? în loc de milostenie domnească, sudalme și pocnete de bici. Plici! plici! pentru calici. Dar n-am avut cui să-mpărtășesc aceste-amănunte mărunte. Măria sa dormita cu muște la gură, pe care le-alunga fetișcana cu-n evantaliu de fildeș și coraliu. Și... de altfel iată
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
ne-am bucurat. Cu osebire eu, că pătrundeam în crînguri de verdeață în această dimineață cu diamante de rouă pe față. în "cinstea mea" a început petrecerea. De ce-aș fi ipocrit? M-am simțit nespus de măgulit! Tinere odrasle domnești, pe cai arăbești au aruncat sulițele-ascuțitele - de-au șuierat și și-au înfipt cuțitele în vrăbiile gureșe din copaci, în peștii prostănaci, din apele pînă-n fund tulburatele. Cît ai clipi, focuri s-au aprins sub pirostrii, pe vetre. Ca bete
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
Anatolie Paniș Să nu ajungi la spital decât atunci când ai căpătat râie. Boală domnească. Se tratează prin frecare la pielea goală cu soluție de sulf. Altfel, începând de la orele șase dimineața, puhoi de lume, bolnavi câtă frunză câtă iarbă, unii înăuntru de spital, alții care tot vin și vin înspre celebrul Spital Militar din
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
Dunăre, în care poetul, ca într-o Gomoră... ci o înfloritoare urbe socialistă. Chiar dacă mai ploua de trei ori pe săptămână și în orașul nostru, alți doi bătrâni, de tip nou, ținându-se de mână, mergeau pe strada Republicii (fostă Domnească) mândri de Combinatul care se înălța la marginea orașului. La ora următoare am adus un volum de Minulescu (o ediție de dinainte de război) și am ținut-o, ostentativ, pe puptirul meu. Nu a văzut-o, sau nu a dorit să
Minulesciană by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12870_a_14195]
-
de hatman ce fusese creat de Ipsilanti. Dumitrașco Fșilodorț e căpitan de lefegii la 1777. Costache Fșilodorț e cămăraș pe la 1780. ș...ț Un fiu al hatmanului Manolache, a avut de soție o Scanavi” (p. 262). În listele din Sfatul domnesc și alți mari dregători ai Tării Românești din secolul al XVIII-lea de Theodora Rădulescu (“Revista Arhivelor”, 2/1972), apare Costache «Filodor», vel postelnic între 18 februarie - 25 iunie 1788 (p. 309). Diplomatul Nicolae Filodor a fost căsătorit cu Margareta
O scrisoare de la diplomatul Lucian Blaga by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/13011_a_14336]
-
în purpura asfințitului" (s. m.) sau, eventual, "în sânge" (s. m.), cu suta optsprezece, este, aici, a-ți asuma, până la capăt, pr(a)estigiile "culorii imperiale", mistuitorul roșu bizantin. Și, de altminteri, moarta are parte de un prohod într-adevăr domnesc, "ca împărătesele de la Bizanț"... Cu care, acest roșu, "scarlat"-ul matein, va să-și încheie echivoca lui misiune, - după ce alternase, contrapunctic, cu "craii", în concertul marii cărți. II. Echivocă e misiunea roșului, în Craii..., atâta vreme cât protagoniștii și-l revendică nostalgic
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
o expresie a Ťlatinității răsăritene, ce se rezumă astăzi în poporul românť. Se schițează un traseu al formelor, temelor și motivelor, de la francezele chansons de geste, trecute în Italia și de acolo în poezia populară sîrbă, ajunsă aceasta la curțile domnești din Valahia și Moldova. Aceeași metodă (astăzi s-ar spune Ťretoricăť ori Ťstrategieť, de marketing, se-nțelege), a amplasării fenomenului românesc în perimetrul latinității, este folosită și pentru proză, încă de la primul enunț al capitolului - ŤLa români, ca și la
Acum 85 de ani - Antologie de literatură română în Franța by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/10996_a_12321]
-
berbecul pe podul Mogoșoaiei dantele Brâncovenești învelesc umbrele vechi ruinele visate fagii lungiți sub picioare sub foiala târgoveților zidării venețiene și turnuri turcești printre palate altoite mărgele pe lună capul plânge în Bosfor în dealul Mitropoliei vinul sfințit pe cai domnești crai de curte veche după paravane de Pene Corcodușe și Dinu Păturici portretul din cuie paie și coji de ouă: blestemul IV. în țările de sus în țările de jos în mațele turbanelor: țepele purpurii în foalele lentilei: vătafi bulbucați
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
cu mare punctualitate. Ea nu ar rata sărbătoarea pomului de Crăciun la Palatul Elisabeta pentru nimic în lume. Toate acestea au un început mult mai îndepărtat, undeva în decembrie 1866, când tânărul Principe Suveran Carol găzduia, în modestul său Palat Domnesc de pe Calea Victoriei, primul Crăciun în România. Bradul împodobit de Crăciun pare a fi o tradiție adusă în Germania, în secolul al XVII-lea. Există mărturii că obiceiul bradului împodobit întâi cu mere, conuri sau nuci, ar fi existat, încă din
150 DE CRĂCIUNURI ALE FAMILIEI REGALE ROMÂNE de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380747_a_382076]
-
cu niciun weekend. privesc pădurea: stejari, salcâmi și brazi. privesc ploaia și mă tratez cu parfum de piersică... visez raiul, cu tâmpla lângă o petală de trandafir galben. și te visez și pe tine, În brațele mele, mirosind a pere domnești, a versuri cu dor. la radio, e muzică italiană, caldă. Milva - Nulla Rimpiangerò. la fereastră, o lumânare, pentru Maica Domnului. și șoptesc „Cuvine-se cu adevărat”... și totul este așa de simplu și de frumos! precum zborul păsării, poemul libertății
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]