14,040 matches
-
și a neputernicului". De fapt pârghia care unge mecanismul social și care trebuie să rămână mereu activă pentru a se domni în pace este milostenia văzută ca o "retrocedare de bunuri": "Iar de-ți va mai prisosi venit din venitul domniei, acel venit să nu gîndești că iaste cîștigat de tine, ci iar l-ai luat de la săraci..." (nu cu mult diferită va fi teoria plusvalorii a lui Marx). Deci milostenia are rolul de a diminua tensiunile sociale, căci, deși nu
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
prost sau mai, că viața trece pe lîngă mine și-mi face, cinic, cu mîna. Îi rog de sănătate doamnei de pe micul ecran care vorbește non-stop, explicînd că, ascultîndu-i lecția, nu poți rata șansa să fii fericit. Foarte sigură pe domnia-sa ne spune că accentul trebuie să cadă pe ochi. „Normal", comentez eu, „ei sunt oglinda sufletului". „Ca să fii trendy, trebuie să îi pui în evidență cu eyeshadow și, neapărat, cu eyeliner, un machiaj fancy și nu complicat de realizat
Lecția by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14383_a_15708]
-
rînd, desigur, conta faptul că influența turcă nu este dintre cele mai importante; în comparație cu cea slavă, mai ales, ea apare ca limitată, marginală; în epoca disputelor puriste, era resimțită în mod mult mai acut prezența influenței lingvistice neogrecești, favorizate de domniile fanariote. Cel mai important e însă faptul că turcismele nu apar ca un pericol pentru lexicul cult românesc. Elementele de origine turcă sînt fie vechi (unele probabil cumane) și perfect asimilate (dușman, musafir, mioriticul cioban), adesea intrate în uzul popular
Purismul și turcismele by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14380_a_15705]
-
al principiului toleranței. Eu cred că anii din urmă au adus și la noi tratarea firească a acestei chestiuni. De aceea, nu împărtășesc rezervele și crispările regizorului Elie Malka exprimate în Caietul-program al spectacolului Bent de Martin Sherman pe care domnia-sa l-a montat la Bulandra. De fapt, este o recidivă. Malka reia acest proiect care a avut premiera absolută acum cîțiva ani, la Teatrul Național din Timișoara. Si atunci, și astăzi, textul lui Martin Sherman mi s-a părut
Triunghiul roz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14386_a_15711]
-
cu ușurință: "Voi reține, deci, argumentele. Primul: Nu există o criză a libertății, fiindcă pot să apară articole în care publiciștii se plîng de această criză. Să mă ierte confratele meu, dar nu m-a convins. Să admitem că pe domnia-sa l-ar durea, de pildă, burta și că ar chema un medic. - D-le doctor, mă doare burta... sînt bolnav! - D-le cugetător, nu ești bolnav, fiindcă te poți văita. Ba dimpotrivă; cu cît te vaieți mai mult, cu
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
la mine ca la făsui!... - În ce relații ați fost de-a lungul timpului cu critica literară și, în general, ce părere aveți despre criticii literari și despre rostul lor pe... lume? - Excelente! Și am și o părere excelentă despre domniile lor. Indiferent ce și cum scriu despre mine... - V-ați simțit vreodată exilat din viață drept pedeapsă că nu ați dus la capăt ce v-ați propus la un moment dat? - Totdeauna m-am simțit un exilat! Și când am
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
genă națională? De o "tradiție"? În orice caz, nu e o inovație a regimului de după 1944, căci iată ce notează Monica Lovinescu, parcurgînd un număr din 1940 al Revistei Fundațiilor Regale, a cărui temă o inspiră împlinirea unui deceniu de domnie a regelui Carol a II-lea: "Rămîn uimită: deci plecăciunea la Curte, cu osanale și epitete umflate peste măsură - e o tradiție. O știam, dar nu citisem textele. E înfiorător. Nu numai Arghezi, lingău vulgar, nu numai Călinescu care tot
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
și nici infailibil, ci ca un matelot îndrăgostit de întinderile pe care le străbate. Relația lui cu muzica este una erotică. Pentru el actul interpretativ reprezintă destinația unui pelerinaj perpetuu către ființa iubită. Ovidiu Bălan nu este dirijorul care, sub domnia orgoliului, să corupă și să seducă opera muzicală la modul expert, dar frivol și accidental, ci, dimpotrivă, se dovedește a fi șeful de orchestră teribil de îndrăgostit de marea muzică, pe care o divinizează, considerând-o drept vehicul al unei
Vârsta ca virtute by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14475_a_15800]
-
Aceeași echipă de creatori, încă un spectacol luminos pentru Teatrul Țăndărică din București: regizorul Cristian Pepino, scenograful Cristina Pepino, compozitorul Dan Bălan și Dragostea celor trei portocale de Carlo Gozzi, după un scenariu semnat, ca de obicei, de regizorul Pepino. Domnia-sa rămîne nu doar cel mai important, inventiv și nuanțat în vocabularul artei de păpuși și marionete, ci și un realizator de astfel de montări fără concurență. Sînt numeroase teatrele cu acest specific, nu însă și numele de regizori care
Portocalele lui Pepino by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14500_a_15825]
-
prin 1792, pe când se afla cu garnizoana în Strasbourg, intitulat " Chant de guerre de l'armée du Rhin" a devenit mai târziu, imnul amintit sub numele de "La Marseillaise". Primul imn național român s-a născut prin 1861 (deci sub domnia lui Al. I. Cuza) și a fost realizat de Eduard Hübsch (1833 febr. 13, Bitse-Trenchin - 1894 sept. 9, Sinaia), compozitor, violonist și dirijor cu studii muzicale la Praga și Viena. La terminarea studiilor a fost numit concertmaistru la Opera din
Imnul național - pagini de istorie by Mihai Apostol () [Corola-journal/Journalistic/14536_a_15861]
-
tipografice, a ucenicilor, meșterilor, este atacată corupția care a făcut să decadă breasla imprimării cărților considerată înfloritoare în secolele trecute. În sinea lui, edictul seamănă leit cu orice alte decrete ale României contemporane... Este singurul aspect, mizerabil, de comparat cu domnia Regelui-Soare. În epocă, circula o epigramă pe seama obiceiurilor generalizate de a se da bacșiș, ca la noi, și pe care încerc să o redau într-o tălmăcire personală. Alerg la director care, sever, cum este, Devine blând, văzând ducatul, Și
Milton, 1644 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14109_a_15434]
-
este cum se investesc. Mi-am îngăduit recent, în Cuvântul de încheiere la ediția "agendelor" lovinesciene, o acoladă polemică la "pronosticul" dat de domnul Nicolae Manolescu că, în curând, nu vom mai avea editori, nici mari ediții. Se face, spusese domnia-sa, într-un editorial care purta chiar titlul Profesiuni pe cale de dispariție, tot mai simțită astăzi nevoia unei noi integrale Eminescu. Probabil, sub actualele auspicii, n-o vom avea niciodată. Având în minte tot fastul editorial pe care tocmai l-
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]
-
a unui impostor numit Popescu-Puțuri) ori Fapte din umbră de Cosma Neagu și Dumitru Marinescu au repetat pînă la saturație aceleași elucubrații, conform principiului că o minciună spusă de o sută de ori sfîrșește prin a deveni adevăr. În realitate, domnia Regelui Carol II poate fi caracterizată extrem de simplu: o epocă fericită din istoria României moderne. Revenirea lui Carol la 8 iunie 1930 și preluarea de către el a conducerii a însemnat, pentru țara noastră, o adevărată șansă. Care ar fi fost
Scrisori portugheze - Carol II by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14239_a_15564]
-
nu în structurile societății civile? De ce n-au reacționat atunci când Horia Bernea i-a incitat să se pronunțe, printr-o scrisoare deschisă referitoare la "folclor" adresată președintelui televiziunii naționale publicată cu doi ani în urmă în revista 22? Poate că Domniile lor găsesc că e degradant să se ocupe de producțiile culturale explicit sub-mentale și infra-umane. Bănuiesc că atunci când dau peste postul Etno, sar peste el printr-o mișcare de deget, tot așa cum sar și peste alte inepții mitocănești. În răstimp
Refuz by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/15079_a_16404]
-
Brâncoveanu este "domn de pământ" de aceea și este ales de boieri, care folosesc argumentul "interesului național" ("Ne rugăm, nu lăsa țara să între alți oameni răi, sau nebuni să o strice, ci fii!"), și de aceea primește el povara domniei. Același argument este folosit în comentariul negocierilor cu austriecii care fuseseră începute de Cantacuzini (întrerupte prin moartea lui Șerban Cantacuzino). De data aceasta, pentru că face parte din tabăra adversă, defunctul domn cantacuzin nu se mai confundă cu "interesul național" și
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
politice occidentale, pe care le atribuie valorilor creștine opuse "tiraniei păgâne", dar toate acestea maschează de fapt refuzul de a urma "soluția cantacuzină", deci a unei angajări fățișe de partea austriacă. Consecvent, Brâncoveanu va reacționa la fel și spre sfârșitul domniei, când Dimitrie Cantemir trece de partea rușilor: "...au făcut multe meșteșuguri Costandin-vodă, mai vârtos cu bani au împăcat pe turci ca să nu meargă la ei, văzând pe moscali că au întrat în Țara Moldovei, nădăjduind în oarece chip izbândă creștinilor
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
cu acea ocazie. Nu este cazul să rupem tăcerea atunci când Academia Română publică un tratat asupra căruia planează grave suspiciuni? La începutul elogiului funebru pe care istoricul latin Tacitus l-a scris în memoria socrului său Agricola găsim următoarea caracterizare a domniei împăratului Domițian, în fapt o stigmatizaare definitivă a oricărui regim tiranic: Timp de cincisprezece ani, un răstimp enorm pentru o viață de muritor, mulți au murit de moarte naturală, cei mai curajoși, datorită cruzimii principelui, puțini am fost, ca să spun
Tăcerea by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15125_a_16450]
-
ăștia de la PRO-TV ce-au zis..." (ciuc. openlink.ro /antiprotv). Dacă așadar dumneasa aproape că a dispărut, iar dumnealui, dumneaei și dumnealor se specializează ironic și depreciativ, valoarea de a exprima distanța politicoasă revine tot mai mult formelor refăcute: domnia sa, domnia lui, domnia ei, domniile lor. Compusele refăcute și-au consolidat poziția în limbă, depășind zona "stilului solemn" în care le plasau de obicei gramaticile noastre. Faptul că se respectă tot mai puțin indicația Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM 1982
"Dumnealui" și "domnia sa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15158_a_16483]
-
PRO-TV ce-au zis..." (ciuc. openlink.ro /antiprotv). Dacă așadar dumneasa aproape că a dispărut, iar dumnealui, dumneaei și dumnealor se specializează ironic și depreciativ, valoarea de a exprima distanța politicoasă revine tot mai mult formelor refăcute: domnia sa, domnia lui, domnia ei, domniile lor. Compusele refăcute și-au consolidat poziția în limbă, depășind zona "stilului solemn" în care le plasau de obicei gramaticile noastre. Faptul că se respectă tot mai puțin indicația Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM 1982) de a
"Dumnealui" și "domnia sa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15158_a_16483]
-
au zis..." (ciuc. openlink.ro /antiprotv). Dacă așadar dumneasa aproape că a dispărut, iar dumnealui, dumneaei și dumnealor se specializează ironic și depreciativ, valoarea de a exprima distanța politicoasă revine tot mai mult formelor refăcute: domnia sa, domnia lui, domnia ei, domniile lor. Compusele refăcute și-au consolidat poziția în limbă, depășind zona "stilului solemn" în care le plasau de obicei gramaticile noastre. Faptul că se respectă tot mai puțin indicația Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM 1982) de a le scrie
"Dumnealui" și "domnia sa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15158_a_16483]
-
au consolidat poziția în limbă, depășind zona "stilului solemn" în care le plasau de obicei gramaticile noastre. Faptul că se respectă tot mai puțin indicația Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM 1982) de a le scrie cu majuscule inițiale (Domnia Sa, Domnia Lui etc.) - reflectă tocmai de-solemnizarea lor, folosirea curentă ca simple pronume de politețe. Nivelul stilistic e totuși cel al "politeții oficiale", frecvente în politică și în jurnalism: "Iată ce ne-a declarat domnia sa: "Angajații noștri sînt în continuare în
"Dumnealui" și "domnia sa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15158_a_16483]
-
de-solemnizarea lor, folosirea curentă ca simple pronume de politețe. Nivelul stilistic e totuși cel al "politeții oficiale", frecvente în politică și în jurnalism: "Iată ce ne-a declarat domnia sa: "Angajații noștri sînt în continuare în grevă"" (vlg.sisnet.ro); "Domnia lui a dat o mare șansă țării sale, maghiarilor în general" (Cotidianul 226, 2001, 1); "Domnia ei de multe ori a făcut drumul scurt pe jos" (Timisiensis, 2, anul VII, 2000). Altminteri, echilibrul sistemului pare să se refacă: nu întîmplător
"Dumnealui" și "domnia sa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15158_a_16483]
-
politeții oficiale", frecvente în politică și în jurnalism: "Iată ce ne-a declarat domnia sa: "Angajații noștri sînt în continuare în grevă"" (vlg.sisnet.ro); "Domnia lui a dat o mare șansă țării sale, maghiarilor în general" (Cotidianul 226, 2001, 1); "Domnia ei de multe ori a făcut drumul scurt pe jos" (Timisiensis, 2, anul VII, 2000). Altminteri, echilibrul sistemului pare să se refacă: nu întîmplător, forma de departe cea mai frecventă, domnia sa, înlocuiește pronumele ieșit din uz dumneasa. Cum dumnealui și
"Dumnealui" și "domnia sa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15158_a_16483]
-
făcut drumul scurt pe jos" (Timisiensis, 2, anul VII, 2000). Altminteri, echilibrul sistemului pare să se refacă: nu întîmplător, forma de departe cea mai frecventă, domnia sa, înlocuiește pronumele ieșit din uz dumneasa. Cum dumnealui și dumneaei persistă (chiar dacă marcate ironic), domnia lui și domnia ei sînt mai rare. La plural, domniile lor e destul de bine reprezentat, pentru că nu există nici o altă formă echivalentă stilistic care să-l concureze. Pentru aceste serii nu sînt însă suficiente simplele cifre furnizate de "motorul de
"Dumnealui" și "domnia sa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15158_a_16483]
-
pe jos" (Timisiensis, 2, anul VII, 2000). Altminteri, echilibrul sistemului pare să se refacă: nu întîmplător, forma de departe cea mai frecventă, domnia sa, înlocuiește pronumele ieșit din uz dumneasa. Cum dumnealui și dumneaei persistă (chiar dacă marcate ironic), domnia lui și domnia ei sînt mai rare. La plural, domniile lor e destul de bine reprezentat, pentru că nu există nici o altă formă echivalentă stilistic care să-l concureze. Pentru aceste serii nu sînt însă suficiente simplele cifre furnizate de "motorul de căutare": datele statistice
"Dumnealui" și "domnia sa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15158_a_16483]