KorAP: Find »[drukola/base=donatist & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 2 3 ...7 >

169 matches

Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404

stabilite de donatistul Tyconius, reguli pe care, în 396, cînd abia fusese numit episcop, n-ar fi fost oportun să le folosească și să le examineze atît de deschis; problema nu se mai punea treizeci de ani mai tîrziu, cînd donatistul fusese înfrînt și Augustin devenise episcopul cel mai cunoscut din Africa, iar faima lui se răspîndise și în afara ținutului său. Bibliografie. Ediții: CChr.Lat 32, 1962 (J. Martin); CSEL 80, 1963 (W.M. Green); text, trad., intr. și comentariu: M.

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
cum Felice Manichaeo) și Contra lui Secundinus Maniheul (Contra Secundinum Manichaeum). Bibliografie. Texte: BA 17, 1961 (R. Jolivet, M. Jourjon). O dată cu noua și dificila responsabilitate de episcop, Augustin a trebuit să se confrunte cu o altă problemă, aceea a schismei donatiste: faptul că i-a pus capăt după cincisprezece ani de lupte dure constituie cu siguranță o realizare grandioasă, chiar dacă, judecînd superficial, unii critică comportamentul lui Augustin. Despre originea schismei am vorbit mai sus. Donatiștii au constituit, încă de la începutul separării

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
o altă problemă, aceea a schismei donatiste: faptul că i-a pus capăt după cincisprezece ani de lupte dure constituie cu siguranță o realizare grandioasă, chiar dacă, judecînd superficial, unii critică comportamentul lui Augustin. Despre originea schismei am vorbit mai sus. Donatiștii au constituit, încă de la începutul separării de Roma, majoritatea creștină în Africa, iar bisericile catolice erau adesea și în multe locuri amenințate de violențele adversarilor, cu toate că un anumit modus vivendi se instaurase ici și colo, în epoca lui Augustin. Avînd

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
colo, în epoca lui Augustin. Avînd o strînsă legătură de prietenie cu Aureliu, episcopul Cartaginei, pe care l-a determinat să citească opera lui Optatus din Mileve, Augustin a făcut ca la conciliul din 392 să fie luate măsuri împotriva donatiștilor și a încercat apoi să polemizeze cu schismaticii mai concret, din punctul său de vedere, opunînd literaturii populare a donatiștilor, compusă din imnuri și cîntări, un Psalm contra donatiștilor (Psalmus contra partem Donati), scris în 393. E vorba de o

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
să citească opera lui Optatus din Mileve, Augustin a făcut ca la conciliul din 392 să fie luate măsuri împotriva donatiștilor și a încercat apoi să polemizeze cu schismaticii mai concret, din punctul său de vedere, opunînd literaturii populare a donatiștilor, compusă din imnuri și cîntări, un Psalm contra donatiștilor (Psalmus contra partem Donati), scris în 393. E vorba de o parafrază sau un rezumat al operei lui Optatus din Mileve care îi combate pe donatiști, dar, fiind compus sub forma

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
făcut ca la conciliul din 392 să fie luate măsuri împotriva donatiștilor și a încercat apoi să polemizeze cu schismaticii mai concret, din punctul său de vedere, opunînd literaturii populare a donatiștilor, compusă din imnuri și cîntări, un Psalm contra donatiștilor (Psalmus contra partem Donati), scris în 393. E vorba de o parafrază sau un rezumat al operei lui Optatus din Mileve care îi combate pe donatiști, dar, fiind compus sub forma unui cînt, cu toate tehnicile necesare învățării pe de

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
vedere, opunînd literaturii populare a donatiștilor, compusă din imnuri și cîntări, un Psalm contra donatiștilor (Psalmus contra partem Donati), scris în 393. E vorba de o parafrază sau un rezumat al operei lui Optatus din Mileve care îi combate pe donatiști, dar, fiind compus sub forma unui cînt, cu toate tehnicile necesare învățării pe de rost, el trebuia, în intenția lui Augustin, să ajute la instruirea catolicilor, fiind adresată oricui era capabil să recite un psalm, chiar dacă nu era știutor de

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
J. Fraipont); 41, 1961 (C. Lambot); pentru celelalte texte exegetice cf. CChr.Lat 33, 1958 (Quaestiones in Heptateuchum: J. Fraipont); 44B, 1980 (Quaestiones Evangeliorum: A. Mutzenbecher). O antologie cu comentariu: M. Simonetti (Fondazione Valla, Mondadori, Milano, 19892). 10. Lupta contra donatiștilor între 400 și 411, lupta împotriva donatiștilor are un caracter nu doar doctrinar, ci și juridic și politic, determinîndu-l pe Augustin să formuleze o teorie conform căreia e necesar să fie folosite împotriva donatiștilor și puterile, chiar dacă de esență exclusiv

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
celelalte texte exegetice cf. CChr.Lat 33, 1958 (Quaestiones in Heptateuchum: J. Fraipont); 44B, 1980 (Quaestiones Evangeliorum: A. Mutzenbecher). O antologie cu comentariu: M. Simonetti (Fondazione Valla, Mondadori, Milano, 19892). 10. Lupta contra donatiștilor între 400 și 411, lupta împotriva donatiștilor are un caracter nu doar doctrinar, ci și juridic și politic, determinîndu-l pe Augustin să formuleze o teorie conform căreia e necesar să fie folosite împotriva donatiștilor și puterile, chiar dacă de esență exclusiv civilă, ale așa-numitei coercitio, adică să

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
Mondadori, Milano, 19892). 10. Lupta contra donatiștilor între 400 și 411, lupta împotriva donatiștilor are un caracter nu doar doctrinar, ci și juridic și politic, determinîndu-l pe Augustin să formuleze o teorie conform căreia e necesar să fie folosite împotriva donatiștilor și puterile, chiar dacă de esență exclusiv civilă, ale așa-numitei coercitio, adică să fie obligați prin măsuri polițienești să profeseze credința catolică. în această situație grea, Augustin se apropie tot mai mult de Aureliu, episcopul Cartaginei, cu care era prieten

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
situație grea, Augustin se apropie tot mai mult de Aureliu, episcopul Cartaginei, cu care era prieten de mult, o persoană energică, un bun conducător, care îl va susține și în bătăliile următoare. Augustin nu se sustrage de la discuțiile publice cu donatiștii, așa cum rezultă din numeroase scrisori ale sale; procedînd astfel, îi reînsuflețește pe catolici, care erau în minoritate, obținînd o răsturnare rapidă a situației. în urma accentuării continue a violențelor donatiștilor contra catolicilor, fundamentală a fost însă decizia luată în cadrul conciliului african

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
în bătăliile următoare. Augustin nu se sustrage de la discuțiile publice cu donatiștii, așa cum rezultă din numeroase scrisori ale sale; procedînd astfel, îi reînsuflețește pe catolici, care erau în minoritate, obținînd o răsturnare rapidă a situației. în urma accentuării continue a violențelor donatiștilor contra catolicilor, fundamentală a fost însă decizia luată în cadrul conciliului african din 403 de a trimite la împăratul Honorius delegați care să-i ceară să aplice donatiștilor legile lui Theodosius I împotriva ereticilor. Această decizie a fost importantă în plan

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
în minoritate, obținînd o răsturnare rapidă a situației. în urma accentuării continue a violențelor donatiștilor contra catolicilor, fundamentală a fost însă decizia luată în cadrul conciliului african din 403 de a trimite la împăratul Honorius delegați care să-i ceară să aplice donatiștilor legile lui Theodosius I împotriva ereticilor. Această decizie a fost importantă în plan juridic deoarece i-a considerat pe schismatici (deși creștini, cum erau donatiștii) niște eretici: donatiștii au fost considerați astfel pentru că acordau un nou botez celor care, abandonînd

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
din 403 de a trimite la împăratul Honorius delegați care să-i ceară să aplice donatiștilor legile lui Theodosius I împotriva ereticilor. Această decizie a fost importantă în plan juridic deoarece i-a considerat pe schismatici (deși creștini, cum erau donatiștii) niște eretici: donatiștii au fost considerați astfel pentru că acordau un nou botez celor care, abandonînd ortodoxia, aderau la schismă. într-adevăr, de mai multă vreme, situația se înrăutățise. Raporturile dintre cele două comunități, proaste dintotdeauna, degeneraseră într-o violență fățișă

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
a trimite la împăratul Honorius delegați care să-i ceară să aplice donatiștilor legile lui Theodosius I împotriva ereticilor. Această decizie a fost importantă în plan juridic deoarece i-a considerat pe schismatici (deși creștini, cum erau donatiștii) niște eretici: donatiștii au fost considerați astfel pentru că acordau un nou botez celor care, abandonînd ortodoxia, aderau la schismă. într-adevăr, de mai multă vreme, situația se înrăutățise. Raporturile dintre cele două comunități, proaste dintotdeauna, degeneraseră într-o violență fățișă despre care, desigur

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
posesia schismaticilor. Augustin a adăugat acestor măsuri impuse de autoritatea politică o susținută activitate polemică. Putem să facem doar cîteva referiri la unele din numeroasele tratate din acești ani (400-405): cele trei cărți împotriva epistolei lui Parmenianus (Contra epistulam Parmeniani), donatistul care contestase regulile exegetice ale lui Tyconius (cf. vol. II, t. 1, pp. 270-271); dintre cărți, a doua prezenta un interes particular pentru Augustin, deoarece acolo el susținea că Biserica era un corp „bipartit” unde intrau și cei buni, și

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
prezenta un interes particular pentru Augustin, deoarece acolo el susținea că Biserica era un corp „bipartit” unde intrau și cei buni, și cei răi, dar aceasta nu însemna că ei ar fi constituit două realități separate. Astfel erau combătuți chiar donatiștii, care susțineau că ar putea să existe o „Biserică a Sfinților”, a lor, opusă, evident, celei formate din păcătoșii catolici; dată fiind importanța tematicii, aceasta este una dintre cele mai semnificative opere scrise de Augustin împotriva schismaticilor, în care examinează

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
împotriva schismaticilor, în care examinează din nou rolul diferitelor taine și al celor care le oficiază și afirmă iarăși că numai la sfîrșitul vremurilor cei buni vor fi aleși dintre cei răi. Mai menționăm: cele șapte cărți Despre botez, împotriva donatiștilor (De baptismo contra Donatistas), unde reia chestiunea fundamentală a valabilității botezului oficiat de eretici, analizată deja de Ciprian, de la care se revendicau și adversarii lui Augustin; Epistola către catolici referitoare la secta donatiștilor (Epistula ad Catholicos de secta Donatistarum), care

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
menționăm: cele șapte cărți Despre botez, împotriva donatiștilor (De baptismo contra Donatistas), unde reia chestiunea fundamentală a valabilității botezului oficiat de eretici, analizată deja de Ciprian, de la care se revendicau și adversarii lui Augustin; Epistola către catolici referitoare la secta donatiștilor (Epistula ad Catholicos de secta Donatistarum), care poartă și titlul Despre unitatea Bisericii (De unitate Ecclesiae); o confutație (scrisă între 400 și 403) a unei epistole pe care Petilianus, episcopul donatist din Cirta, o trimisese comunității sale (Contra epistolelor lui

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
adversarii lui Augustin; Epistola către catolici referitoare la secta donatiștilor (Epistula ad Catholicos de secta Donatistarum), care poartă și titlul Despre unitatea Bisericii (De unitate Ecclesiae); o confutație (scrisă între 400 și 403) a unei epistole pe care Petilianus, episcopul donatist din Cirta, o trimisese comunității sale (Contra epistolelor lui Petilianus, Contra litteras Petiliani): în această operă, Augustin repropune exegeza în sens ortodox a textelor citate de Petilianus; cele patru cărți, scrise în 405, după promulgarea legilor antidonatiste, și intitulate împotriva

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
prin care e combătut un învățat care îl apărase pe Petilianus de precedentul atac al lui Augustin. Există și alte scrieri, minore. Despre acestea putem să spunem pe scurt, la fel ca Pincherle, că, dacă într-o primă fază combaterea donatiștilor se baza în mod esențial pe materialul documentar adunat deja de Optatus din Mileve, cum erau actele conciliilor africane, în ultimele Augustin și-a amplificat propria informație, probabil și grație ajutorului unor prieteni, utilizînd acte ale conciliilor donatiste, epistole interne

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
fază combaterea donatiștilor se baza în mod esențial pe materialul documentar adunat deja de Optatus din Mileve, cum erau actele conciliilor africane, în ultimele Augustin și-a amplificat propria informație, probabil și grație ajutorului unor prieteni, utilizînd acte ale conciliilor donatiste, epistole interne ale comunității schismaticilor și fapte din istoria recentă. El a denunțat nu doar violența exercitată împotriva catolicilor, ci și duritatea cu care erau tratați donatiștii disidenți. Un motiv mai complex îl reprezenta modul cum schismaticii se revendicau de la

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
amplificat propria informație, probabil și grație ajutorului unor prieteni, utilizînd acte ale conciliilor donatiste, epistole interne ale comunității schismaticilor și fapte din istoria recentă. El a denunțat nu doar violența exercitată împotriva catolicilor, ci și duritatea cu care erau tratați donatiștii disidenți. Un motiv mai complex îl reprezenta modul cum schismaticii se revendicau de la Ciprian, foarte venerat în Africa; acesta susținuse necesitatea repetării botezului, dacă acesta fusese oficiat de eretici (cf. vol. I, pp. 405-406); Augustin nu ezită să opună autorității

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
repetării botezului, dacă acesta fusese oficiat de eretici (cf. vol. I, pp. 405-406); Augustin nu ezită să opună autorității lui Ciprian pe cea a Apostolului Petru sau a Bibliei și subliniază cît de mult prețuia Ciprian unitatea Bisericii catolice. Pretenția donatiștilor de a reprezenta adevărata Biserică a sfinților e combătută de episcop, care afirmă că ei sînt în realitate o Biserică de separați; împărțirea între aleși și damnați nu are loc în această lume, ci în cealaltă, și nimeni nu-și

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
aparține primei categorii. în opoziție cu atitudinea resemnată a multora dintre colegii săi episcopi, care se adaptaseră situației, Augustin vrea să pună capăt schismei, fiindcă o divizare a credincioșilor creștini echivalează cu o divizare a lui Cristos. Orgolioasa pretenție a donatiștilor că ar îndura un martiriu în urma persecuțiilor este falsă, pentru că suferințele nu dovedesc nimic dacă sînt îndurate pentru o cauză greșită: numai prin mărturisirea adevăratei credințe se poate obține calitatea de martir (o afirmație pe care o făcuse deja Ciprian

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]