169 matches
-
situație grea, Augustin se apropie tot mai mult de episcopul Cartaginei, Aureliu, cu care era prieten de mult, o persoană energică, un bun conducător, care îl va susține și în bătăliile următoare. Augustin nu se sustrage de la discuțiile publice cu donatiștii, așa cum rezultă din numeroasele scrisori ale sale; procedând astfel, îi reînsuflețește pe catolici care erau în minoritate, obținând o răsturnare a situației. În urma accentuării continue a violențelor donatiștilor contra catolicilor, fundamentală a fost însă decizia luată în cadrul conciliului african din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și în bătăliile următoare. Augustin nu se sustrage de la discuțiile publice cu donatiștii, așa cum rezultă din numeroasele scrisori ale sale; procedând astfel, îi reînsuflețește pe catolici care erau în minoritate, obținând o răsturnare a situației. În urma accentuării continue a violențelor donatiștilor contra catolicilor, fundamentală a fost însă decizia luată în cadrul conciliului african din 403 de a trimite delegați la împăratul Honorius care să-i ceară să fie aplicate contra donatiștilor legile lui Theodosius I contra ereticilor. Această decizie a fost importantă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
minoritate, obținând o răsturnare a situației. În urma accentuării continue a violențelor donatiștilor contra catolicilor, fundamentală a fost însă decizia luată în cadrul conciliului african din 403 de a trimite delegați la împăratul Honorius care să-i ceară să fie aplicate contra donatiștilor legile lui Theodosius I contra ereticilor. Această decizie a fost importantă în plan juridic pentru că l-a considerat pe schismatic (creștin, totuși, cum era donatistul) un eretic: astfel a fost considerat donatistul pentru că acorda un nou botez celor care, abandonând
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de a trimite delegați la împăratul Honorius care să-i ceară să fie aplicate contra donatiștilor legile lui Theodosius I contra ereticilor. Această decizie a fost importantă în plan juridic pentru că l-a considerat pe schismatic (creștin, totuși, cum era donatistul) un eretic: astfel a fost considerat donatistul pentru că acorda un nou botez celor care, abandonând ortodoxia, aderau la schismă. Într-adevăr, de mai multă vreme, situația se înrăutățise. Raporturile dintre cele două comunități, proste dintotdeauna, degeneraseră în violență fățișă despre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care să-i ceară să fie aplicate contra donatiștilor legile lui Theodosius I contra ereticilor. Această decizie a fost importantă în plan juridic pentru că l-a considerat pe schismatic (creștin, totuși, cum era donatistul) un eretic: astfel a fost considerat donatistul pentru că acorda un nou botez celor care, abandonând ortodoxia, aderau la schismă. Într-adevăr, de mai multă vreme, situația se înrăutățise. Raporturile dintre cele două comunități, proste dintotdeauna, degeneraseră în violență fățișă despre care, desigur, noi suntem informați numai prin intermediul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Agustin a adăugat acestor măsuri impuse de autoritatea politică o susținută activitate polemică. Putem să facem doar câteva referiri la unele din numeroasele tratate din acești ani (400-405): cele trei cărți din tratatul Contra epistolei lui Parmenianus (Contra epistulam Parmeniani), donatistul care contestase regulile exegetice ale lui Tyconius (cf. p. ???); dintre cărți, a doua prezenta un interes particular pentru Augustin pentru că acolo el susținea faptul că Biserica era un corp „bipartit” unde intrau și cei buni, și cei răi, dar asta
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
prezenta un interes particular pentru Augustin pentru că acolo el susținea faptul că Biserica era un corp „bipartit” unde intrau și cei buni, și cei răi, dar asta nu însemna că ei ar constitui două realități separate. Astfel erau combătuți chiar donatiștii, care susțineau că ar putea să existe o „Biserică de Sfinți”, a lor, opusă, evident, celei formate din păcătoșii catolici; dată fiind importanța tematicii, aceasta este una din cele mai semnificative opere scrise de Augustin împotriva schismaticilor, în care examinează
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care examinează din nou funcția și gradul diferitelor taine și ale celor care le oficiază și unde afirmă iarăși că numai la sfârșitul vremurilor cei buni vor fi aleși dintre cei răi. Mai menționăm: cele șapte cărți Despre botez, contra donatiștilor (De baptismo contra Donatistas), în care discută din nou chestiunea fundamentală a valabilității botezului oficiat de eretici, analizată deja de Ciprian, de la care se revendicau și inamicii lui Augustin; Epistola către catolici referitoare la secta donatiștilor (Epistula ad Catholicos de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cărți Despre botez, contra donatiștilor (De baptismo contra Donatistas), în care discută din nou chestiunea fundamentală a valabilității botezului oficiat de eretici, analizată deja de Ciprian, de la care se revendicau și inamicii lui Augustin; Epistola către catolici referitoare la secta donatiștilor (Epistula ad Catholicos de secta Donatistarum), care poartă și titlul Unitatea Bisericii (De unitate Ecclesiae); o confutațiune (scrisă între 400 și 403) a unei epistole pe care episcopul donatist din Cirta, Petilianus, o trimisese comunității sale (Contra epistolelor lui Petilianus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
revendicau și inamicii lui Augustin; Epistola către catolici referitoare la secta donatiștilor (Epistula ad Catholicos de secta Donatistarum), care poartă și titlul Unitatea Bisericii (De unitate Ecclesiae); o confutațiune (scrisă între 400 și 403) a unei epistole pe care episcopul donatist din Cirta, Petilianus, o trimisese comunității sale (Contra epistolelor lui Petilianus / Contra litteras Petiliani): în această operă, Augustin propune din nou exegeza în sens ortodox catolic a textelor citate de Petilianus; cele patru cărți, scrise în 405, după promulgarea legilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
e combătut un învățat care îl apărase pe Petilianus de precedentul atac al lui Augustin. Mai există apoi și altele, minore. Despre acestea putem să spunem pe scurt, la fel ca Pincherle, că, dacă într-o primă fază combaterea pozițiilor donatiștilor se baza în mod esențial pe materialul documentar adunat deja de Octatus din Milevi, cum erau actele precedentelor concilii africane, în ultima fază Augustin a amplificat propria informație, probabil și grație ajutorului unor prieteni, exploatând acte ale conciliilor donatiste, epistole
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pozițiilor donatiștilor se baza în mod esențial pe materialul documentar adunat deja de Octatus din Milevi, cum erau actele precedentelor concilii africane, în ultima fază Augustin a amplificat propria informație, probabil și grație ajutorului unor prieteni, exploatând acte ale conciliilor donatiste, epistole interne ale comunității schismaticilor și fapte din istoria recentă. El nu a denunțat doar violența exercitată contra catolicilor, ci și duritatea cu care erau tratați donatiștii dizidenți. Un motiv mai complex era modul cum schismaticii se revendicau de la Ciprian
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
amplificat propria informație, probabil și grație ajutorului unor prieteni, exploatând acte ale conciliilor donatiste, epistole interne ale comunității schismaticilor și fapte din istoria recentă. El nu a denunțat doar violența exercitată contra catolicilor, ci și duritatea cu care erau tratați donatiștii dizidenți. Un motiv mai complex era modul cum schismaticii se revendicau de la Ciprian, foarte venerat în Africa; acesta susținuse necesitatea repetării botezului, dacă acesta fusese oficiat de eretici (cf. vol. I, pp. ???-???); Augustin nu ezită să opună autorității lui Ciprian
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
necesitatea repetării botezului, dacă acesta fusese oficiat de eretici (cf. vol. I, pp. ???-???); Augustin nu ezită să opună autorității lui Ciprian autoritatea Apostolului Petru sau pe cea a Bibliei și subliniază cât de mult prețuia Ciprian unitatea Bisericii catolice. Pretenția donatiștilor de a reprezenta adevărata Biserică a sfinților e combătută de episcop, care afirmă că ei sunt în realitate o Biserică de separați; împărțirea între aleși și damnați nu are loc în această lume, ci în cealaltă și nimeni nu-și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
aparține primei categorii. În opoziție cu atitudinea resemnată a multora dintre colegii săi episcopi care se adaptaseră situației, Augustin vrea să pună capăt schismei pentru că o divizare a credincioșilor creștini echivalează cu o divizare a lui Cristos. Orgolioasa pretenție a donatiștilor că ar îndura un martiriu în urma persecuțiilor este în realitate falsă pentru că suferințele nu dovedesc nimic dacă sunt îndurate pentru o cauză greșită: numai prin practicarea adevăratei credințe se poate obține calitatea de martir (o afirmație pe care, de altfel
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
imperiale, este contracarată de Augustin care spune că acestea nu-i condamnă la moarte pe eretici și nu obligă pe nici unul din ei să se convertească, ci împiedică doar producerea răului. Cu atât mai puțin se puteau plânge de violență donatiștii care o exercitaseră întotdeauna și chiar obținuseră sprijinul unui dușman al creștinismului cum era Iulian Apostatul. Persecuția al cărei obiect ar fi fost donatiștii nu este îndreptată împotriva creștinului, ci împotriva răului care există în sufletul său, adică împotriva ereziei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se convertească, ci împiedică doar producerea răului. Cu atât mai puțin se puteau plânge de violență donatiștii care o exercitaseră întotdeauna și chiar obținuseră sprijinul unui dușman al creștinismului cum era Iulian Apostatul. Persecuția al cărei obiect ar fi fost donatiștii nu este îndreptată împotriva creștinului, ci împotriva răului care există în sufletul său, adică împotriva ereziei; a nu o lua în seamă ar fi o neglijență de neiertat. Lupta lui Augustin a fost dusă până la capăt cu succes, dar victoria
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lua în seamă ar fi o neglijență de neiertat. Lupta lui Augustin a fost dusă până la capăt cu succes, dar victoria n-a fost definitivă: convertirile forțate realizate prin mijloace polițienești nu au dus la încetarea ostilității față de catolici, și donatiștii au continuat să existe în Africa și sub dominația ulterioară a vandalilor, ca să întâmpine apoi cu entuziasm invazia arabă. Bibliografie. Ediții: CSEL 51, 1908 (Psalmus contra partem Donati, Contra epistulam Parmeniani, De baptismo: M. Petschenig); 52, 1908 (Contra litteras Petiliani
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
1964 (De baptismo: G. Finaert, G. Bavaud); 30, 1967 (Contra epistulas Petiliani: G. Finaert, B. Quinot); 31, 1968 (Contra Cresconium, De unico baptismo: G. Finaert, A.C. de Veer); 32, 1965 (Breviculus și alte opere antidonatiste: E. Lamiranda, G. Finaert). Schisma donatistă ia sfârșit odată cu conciliul de la Cartagina din 411, după ce, în 408, legile lui Honorius fuseseră impuse din nou și înăsprite: guvernatorul Africii, Heraclian, acceptând o cerere a catolicilor, l-a însărcinat în 410 pe tribunul și secretarul Flavius Marcellinus să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de la Cartagina din 411, după ce, în 408, legile lui Honorius fuseseră impuse din nou și înăsprite: guvernatorul Africii, Heraclian, acceptând o cerere a catolicilor, l-a însărcinat în 410 pe tribunul și secretarul Flavius Marcellinus să-i convoace pe episcopii donatiști la o conferință care să se țină la Cartagina în cel mult patru luni și unde urma să se ajungă la respingerea minciunii eretice; dacă aceștia nu s-ar fi prezentat, ar fi fost condamnați în contumacie și ar fi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
favorabilă catolicilor, după multe discuții, tentative de obstrucționare și tertipuri; sigur, Marcellinus avusese încă de la început intenția de a da o astfel de sentință. Câteva luni mai târziu, împăratul Honorius a dat o nouă lege prin care îi pedepsea pe donatiști prin amenzi, confiscări de bunuri și exilări. Deși aprobă astfel de măsuri de coerciție, Augustin recomandă aplicarea unor pedepse moderate și evitarea condamnărilor la moarte. Actele Conciliului de la Cartagina se pot citi în SChr 194-195, 1972; 224, 1975; 373, 1991
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pe unii intelectuali creștini, ca Ieronim, și tulburase sufletele tuturor: și Augustin, în epistolele din acei ani, îndeamnă la întoarcerea privirii către patria cerească și nu către cea pământească; violențelor barbarilor care produceau tulburare în suflete, el le opunea violențele donatiștilor; jefuirea Romei demonstra cât de efemere sunt bunurile din această lume: sunt motivele prezentate în omilia Despre distrugerea Romei (De excidio urbis Romae). Mai puțin înflăcărate și mai științifice sunt discuțiile purtate de Augustin în unele din epistolele-tratat: prima poartă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
literații din Antichitatea târzie, în cazul cărora, totuși, intenția este complet diferită, pentru că enciclopedismul și erudiția corespund dorinței lor de a păstra ceea ce a fost transmis de înaintași. În această operă, Augustin își folosește capacitățile sale exegetice, reluând probabil doctrinele donatistului Tyconius, cum este cea referitoare la milenarism; propune o proprie teologie a istoriei; folosește mai multe cunoștințe din teologia greacă, așa cum începuse deja să facă compunând De Trinitate a cărui redactare începe în acea perioadă și se suprapune cu scrierea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din 411. Așadar, Augustin a fost nevoit să intervină într-o nouă dispută doctrinală și, cu toate că trecuse de șaizeci de ani, a dus-o la bun sfârșit cu aceeași energie și hotărâre cu care îi învinsese pe manihei și pe donatiști, obținând până la urmă condamnarea oficială a pelagianismului. Oricum, această condamnare nu a marcat și stingerea ereziei și el a trebuit să continue să polemizeze cu pelagienii până la sfârșitul vieții sale: moartea a întrerupt scrierea ultimei sale opere care era îndreptată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a naturii umane ori cea a păcatului originar, cărora Augustin le găsește răspunsuri, cum e doctrina harului, care vor ocupa un loc central în viața Bisericii. Augustin nu mai trebuie să lupte cu dușmani din exterior, cum erau maniheii sau donatiștii, ci cu persoane care au descoperit o problemă ce ține de natura profundă a creștinului, iar soluția atât de radicală pe care o găsește nu va întârzia să provoace perplexitatea cărturarilor din secolele următoare. Construind doctrina absolutei gratuități a harului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]