31 matches
-
Când totul a fost făcut cum trebuie, am pornit spre chilii. Luna, parcă anume oprită în vârful bolții cerului, își cernea cu dărnicie lumina argintie peste noi. Știa ea ce știa! Bătrânul și Sevastița au trecut în fața noastră. Îi auzem dondănind. Zâna s-a lipit de mine, încât îi simțeam fiecare fibră a trupului. Ne țineam strâns de mână, trimițându-ne unul altuia toată dragostea din suflete... Spune-mi, scumpo - am deschis eu vorba - tu n-ai știut ce urma să
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
strângă de gât? Mergi la vot, dar nu-l votezi pe nenorocitul pus de comuniști. Așa oi face, Toadere, dar de unde știu eu pe cine să votez? Votează și tu pe oricine, numai pe un prăpădit pus de comuniști nu. Dondănind, nici nu și-au dat seama că au ajuns la poarta lui Făcutu. Păi, măi Toadere, până aici ai plătit, până aici te-am adus. De aici înainte, mergi sănătos. Apoi bine, Făcutule, eu cotonog să merg de unul singur
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și un moșneag ca mine are încă de învățat... Crâșmarul a luat banii și i-a adus ca de obicei cele două sticle cu rachiu. Toaibă le-a luat fără nici un cuvânt și a pornit spre ieșire cu mers legănat, dondănind: „Ce știu aiștia despre viscol? Să fi umblat ei prin viscolul din Rusia și atunci mai stăteam de vorbă”... Ieșit pe ușa crâșmei, și-a tras cușma mai pe ochi și a pornit spre casă. Viscolul nu lăsa zăpada să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de vânt cu miros de iarbă crudă. In jur era atâta armonie și pace de-ți venea să strigi: „Oprește te, omule, pentru o clipă și primește această ofrandă dăruită ție cu divină generozitate!”... Cărăușii s-au tras la umbră, dondănind cu glasuri joase. Pentru majoritatea lor frumusețile din jur erau lucruri obișnuite. Nu și pentru Pâcu însă. El și-a aprins „hornoaica”, s-a așezat pe iarbă la un loc mai ferit și, trăgându-și pălăria pe frunte, a început
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
profila acoperișul povârnit al Crâșmei din drum. Hornul cuptorului din curte scotea o sfoară de fum, care, împotriva firii, se învârtejea spre pământ. Cărăușii călcau arar pe lângă boii asudați, care răsuflau din greu împingându-și grumazul în restee. Moș Dumitru dondănea ceva de unul singur. Cu cine vorbești matale acolo, moș Dumitre? l-a întrebat Vasile Hliboceanu, care s-a apropiat pe nesimțite. Apoi îi mai dezmierd pe flăcăii iștia, că tare-s cuminți! Nu te-or lăsa la greu niciodată
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
resimte si în a doua secțiune a volumului, Emoția orașului, deși forma ei poematică este, aici, distinctă. În Adeverință, spre exemplu, instanța auctorială preferă camuflajul ironic al biograficului celui mai prozaic: "El își cumpără foarte rar/ Papuci de casă. El dondăne, fredonează/ Devine brusc înțelept, își dă palme,/ Plânge, recunoaște, mai cere/ Încă o dată, scuze.// Poetul îngână ceva. O ia razna,/ Își dedică, post-mortem,/ Un manuscris. Precizează, deschide/ Paranteze, mai are ceva de adăugat./ Lui îi este dor de acasă, de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]