37 matches
-
mai ales la ultimul Cioran, rămâne, conform lui, din resemnare, muzica. Așa că Ion Vartic argumentează, așa cum procedează constant, în sens filosofic și transmundan: „Dar soluția de compromis muzicală [...] - o știm de la Kierkegaard încoace -, nu e decât forma pură, absolută, de donjuanism”. Debordând de informații și conjecturi fastuoase, contrafortate în note de subsol instructive și retenibile ele însele, volumul propune subtitluri apte de reverii, cum ar fi „Cenaculum și subterraneum“, în care este vorba despre „adăposturile canonice unde încolțește creativitatea“. Se găsesc
Gândirea imprevizibilă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4836_a_6161]
-
dam seama de prezența lui: Nu voi fi niciodată un Don Juan.>>” Anton Holban are vocația „neregulilor” și era previzibil că el nu va crea un Don Juan împlinit. „important este că ezitantului Sandu nu-i lipsește principala trăsătură a donjuanismului, aspirația. Se mai adaugă la aceasta și succesul asupra Irinei, încât putem spune că premisele s-au îndeplinit. Virtual, Sandu este un Don Juan. Din păcate așa va rămâne până la urmă, o virtualitate, chiar și în celelate romane, Ioana ori
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
limitație, substantivul - o limită, substantivul verbal - o limitație; starea - o limită, situația - o limitație; adevărul ca exactitate - o limită, adevărul cu exactitate - o limitație; "a fi în" - o limită, "a fi întru" - o limitație; apartamentul - o limită, casa - o limitație; donjuanismul - o limită, dragostea adevărată pentru un om - o limitație. Și altele." Seara la 8, discuție pe marginea observațiilor pe care Dragomir i le-a făcut lui Noica la Tratatul de ontologie. "Nu am rescris Tratatul nemijlocit din cauza observațiilor lui. Dar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să mă prindă încă în viață, nu mai am nimic ce să mă întoarcă împotriva ei. N-am început să o iubesc decât pe măsura risipirii speranțelor. Când nu voi mai avea nimic de pierdut, voi fi una cu ea. Donjuanismul e fructul unei sfințenii rău întrebuințate. - În toate declarațiile de dragoste, simțeam că numai Absolutul importă - și de aceea puteam face câte voiam și oricui. Fâșiile de zăpadă pe fondul cenușiu al munților în dimineți de vară: dărâmături ale unui
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
justifici totul. Dar este aceasta iubire? Și cum să mai iubești, când nu ești atașat de nimic? Iubirea de oameni din suferință este vidul acelui suflet omenesc între tot și nimic, întocmai cum, într-un suflet cu amoruri ratate, numai donjuanismul mai are un sens. În creștinism nu există iubire, ci numai concesivitate. Iar pe acela care s-a crezut mântuitorul lumii, dacă l-ar fi luat de pe cruce înainte de a intra definitiv în nimic, el n-ar mai fi avut
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
adevărate, al iubirii intense, este de a găsi mister într-o singură ființă, de a descoperi - sau mai precis a inventa - un infinit într-o existență individuală de o deconcertantă finitate. Iubesc mai multe femei acei care nu pot iubi. Donjuanismul este avantajul și defectul celor certați cu Eros, dar care au destule rezerve de viață pentru a nu ajunge la o impotență psihică sau erotică. Necesitatea de a varia aspectele lumii, născută dintr-o plictiseală organică, duce în domeniul iubirii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
avantajul și defectul celor certați cu Eros, dar care au destule rezerve de viață pentru a nu ajunge la o impotență psihică sau erotică. Necesitatea de a varia aspectele lumii, născută dintr-o plictiseală organică, duce în domeniul iubirii la donjuanism. Toți oamenii care au dus viața interioară până la ultimele ei limite, care au disperat de sensul vieții și care se chinuiesc pe culmi, sânt în mod fatal donjuani, întocmai ca și antipodul lor, oameni înguști, lipsiți de viață interioară, cu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
din lipsă de rezistență și de gândire, altul din exces de problematică și de interioritate. Lumea cade în greșeala de a pune pe același plan de viață sufletească pe toți acei oameni care seamănă, exterior și aparent, în realizările lor. Donjuanismul este interesant și simptomatic numai la aceia la care apare ca un fruct al disperării, al unei prea bogate reflexivități și preocupări lăuntrice. Cine pe culmile disperării nu este un donjuan, acela nu și-a asimilat disperarea organic, nu a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
context, Shoshana Felman asertează că "a seduce înseamnă a produce un limbaj eficace" (seduire c'est produire un langage heureux)546, întreaga retorică a seducției putând fi rezumată la enunțul performativ "prin excelență": promit. Ocupându-se în principal de demonstrarea "donjuanismului" lui Austin, autoarea explică succesul seducătorului prin faptul că "dialogul dintre Don Juan și ceilalți este un dialog între două categorii care, în realitate, nu comunică: categoria actului și cea a sensului, registrul plăcerii și acela al cunoașterii. Replicând "promit
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
stihuitorii noștri, ce observăm? Că erosul lui Conachi stă sub semnul cupei, fiind, În esență, emotiv-depresiv, invadator și retractil, nostalgic (citește: plîngăreț, suspinător), cu Înclinații spre voluptatea durerii (mazochism prefăcut). Însă tristanismul se combină, la el, cum am arătat, cu donjuanismul, trefla cu inima (cupa), depresiunea morală cu energia seducției. Lipsește din pasiunea conachiană energia cosmică, deși În versuri sînt chemate adesea, ca martori, cerul și stelele, iar marele univers participă, cînd confesiunea atinge momentul dramatic, prin semne premonitorii: fulgerul, trăsnetul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Avînd numai bucurie Că pei În statornicie’’... Am analizat mai Înainte scamatoria acestei suferințe. Conachi dezvăluie el Însuși mecanismul imposturii Într-un poem care grupează toate temele: Ce durere, suflețăle. Durerea este Întoarsă cu frivoliate spre plăcere, pasiunea tristaniană spre donjuanism. Tema reală a poemului este chiar tema mistificării sentimentale: „Ce durere, suflețăle, Îi durerea de amori. Dăruiește-mi, ah, cer sfinte, d-ace patimă să mori! Adevăr c-a lui durere nu dă minut de răgaz, Toată noaptea-i priveghere
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Cruceanu, Rătăciri într-un târg, Luceafărul, XIV, nr. 47, 18 noiembrie 1972, apud. Balotă, Nicolae, op. cit., p. 553. 152 Romul Munteanu, op. cit., p. 22. 153 Nicolae Balotă, op. cit., p. 502. 154Albert Camus identifica patru ipostaze ale eroului absurd, în varianta donjuanismului, a comediantului, a cuceritorului și a scriitorului. Dintre acestea, tipul creatorului i se pare a fi cel mai absurd, întrucât este conștient de limitele sale și totuși creează o operă "pentru nimic" (Camus, Albert, Opere, V, Fața și reversul. Nunta
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]