95 matches
-
Între atitudinile alergice la postmodernismul autohton se numără și himerismul. Curiozitatea, căci există una, vine de la faptul că noțiunea nu este teoretizată și sus- ținută de o grupare anume, ci de un singur scriitor. Lui Vasile Baghiu îi priește ipostaza donquijotescă. Și e perseverent. Așa se face că între 1998 și 2010 a publicat patru manifeste ale „curentului” himerist, considerându-l cea mai coerentă direcție poetică de la oniriști încoace. Cu ecouri, ce-i drept, cam firave. Programul teoretic l-a susținut
Resemnări profesioniste by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4404_a_5729]
-
ca mai toți adulții României, dornici dintr-odată de a se înscrie în bloc în Partid, adolescentul își construiește propria armată, gata să se apere împotriva unei posibile intervenții a Rusiei. Preparativele taberei ad hoc a tinerilor, cu toate detaliile donquijotești (lupta contra mamei-Rusii se duce cu praștii de cauciuc și bile de rulment, dar și cu sulf sau clorat de potasiu din laboratoarele de chime), fac deliciul povestirii lui Antonesei. Ar fi putut lipsi, în schimb, din volum, piese în
Turism literar by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4671_a_5996]
-
mai greu și mai puternic nu rezolvă nimic, dar adâncesc perspectiva asupra entropiei care domină nu doar lumea lui Jara, dar și pe cea contemporană. Călătoria inițiatică în căutarea unui Graal obscur, a unui sens are aici ceva nu doar donquijotesc, dar și rizibil, dacă nu pernicios. În concluzie, MECEFF reușește să creeze un profil particular și o stilistică festivalieră care îl impun atenției unui public select.
MECEFF 2013 – un mare festival mic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3468_a_4793]
-
răsturnată a cărei recificare a devenit imposibilă”. Înstrăinați, nici nu luptă. Horia, un speculum mentis, se resemnează în căsnicia-iad, Pașadia cade în legile pe care le ignorase o viață, Pantazi se aruncă sub roțile metroului, iar Pirgu renunță la frenezia donquijotescă înainte de a porni propriu-zis într-o aventură a cunoașterii. Realismul mâlos nu lasă crailor indeciși nicio șansă de vindecare: melancolia devoră destinele, odată ce și-au acceptat o filiație - fie ea și livrescă, laolaltă cu „vocația genială a eșecului”. Prins în
Reluarea neantului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3740_a_5065]
-
loc treptat, fără efuziuni, parcursul până la acest final constituindu-se ca o mică odisee, din care lipsește Penelopa, dar este prezent Telemac. Pentru că Ithaca este acel moment inefabil al tinereții, iar excursia celor trei bărbați are ceva dintr-o întreprindere donquijotescă în căutarea timpului pierdut. Deși pare să facă parte dintr-o zonă a secundarului, localizarea celor trei are importanța ei în economia simbolică a acțiunii. Wlodek locuiește în Polonia, dar amintirea și călătoria îl reîntorc la o vârstă idilică, undeva
Tați, fii și iar tați by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2970_a_4295]
-
poziția elementului alogen față de lumea nouă în care pătrunde. Astfel, primele două tipuri distincte de "priză" la realitățile Moldovei de dinainte de 1848 sînt cele ilustrate de doctorul Rosenfeld și stilatul, pentru că și ficționar, Simon. Primul are alura unui "erou civilizator" donquijotesc, care încearcă să prescrie medicamente unor oameni obișnuiți cu altfel de leacuri; pe disperatul doctor îl caracterizează "sila" de aceste locuri "în care s-a rătăcit și s-a pierdut ca medic și ca om". În replică, Simon este atras
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
se fugăresc haotic de la un capăt la altul al cerului. începe să urce pe rue des Martyrs, spre Boulevard de Rochechouart și Place Pigalle. Retorica estompată a pașilor care îl poartă de nicăieri spre nicăieri îl ajută să rememoreze idealurile donquijotești care i-au animat anii primei tinereți. Utopii inocente, policrome, cărora li s-a dăruit cu entuziasm, nenumărate bătălii, nu atât pierdute sau câștigate, ci irosite, pe cale de a fi irosite... Acum, la treizeci și cinci de ani, după un deceniu de
Porumbelul din metrou by Silviu Lupașcu () [Corola-journal/Imaginative/15400_a_16725]
-
nomad, un călător care încearcă să scape din această nouă formă de barbarie modernă dominată de teroarea banului, a reușitei materiale, a imaginii (care va înlocui pagina scrisă) și a despiritualizării existenței. Nu-mi rămîne decît o acțiune solitară și donquijotescă - demolator de impostură și trișerie - în care să caut supranaturalul în artă și naturalul în cunoaștere, conștiință și devenire". Cu toate că-n fiecare zi repetă "de zece ori": Nu vorbi. Nu lua Cuvîntul!", scriitorul e pus în situația de-a "lua
Oponent nu numai prin cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10682_a_12007]
-
atunci să nu depunem armele. Să strîngem mărturiile, documentele și arhivele astfel încît cei care vor veni după noi să aibă posibilitatea să le transforme într-un fapt istoric". Cel ce lansează un asemenea îndemn, oricît de "solitar" și de "donquijotesc" s-ar simți, e unul din combatanții pe frontul unui ideal, unul din "protestatarii", unul din "nonconformiștii" cu fața îndreptată spre infinitul devenirii. Pe versantul autohton al acestei istorii în curs al cărei vates involuntar devine, Bujor Nedelcovici, după cum era
Oponent nu numai prin cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10682_a_12007]
-
Ediție din '93, amintind de Humanitasul anilor de început, cu coperți simple și siglă verde. Scrierea unor texte vorbite, măcar în parte, la Europa Liberă. "Exorcizarea vremurilor adormite", frumoasa metaforă sub care așază Virgil Ierunca o și mai frumoasă nebunie, donquijotescul turnir cu uitarea, cu iertarea leneșă, cu inconștiența, se face în Trepte, Priviri, Exil. Între ele, părți ale unei elegii sub arme, și sub timp, nu mai puțin de temut decît ele, încap Prieteni care au fost, savanți romantici în
Popasuri. Zăbave by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10186_a_11511]
-
Voi nevăzîndu-mă niciodată, neștiindu-mi discreția pasului și politețea cu care Îmi primesc, zilnicele tratații de banalitate, voi cei ce nu-mi cunoașteți orgoliul de a saluta și de a mulțumi frumos, fronda Înfrîntului sub steagul ciuruit al unei nobleți donquijotești? Oare mă veți identifica atunci, cînd voi fi mai bătrînă decît centenarele voastre străbunici și cînd nu mai puteți aștepta nimic de la mine pentru că În creierul meu nu va mai crește nici măcar scleroza? Veți avea voi curiozitatea, cînd Între noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de Arte Plastice, serviciul caricatural, „să prindem știrea, să prindem știrea”, bine, și după ce am prins-o ce vom face cu ea, cine credeți că va citi știrea, cine va lăsa tentațiile diavolului la o parte pentru a-și procura donquijotesca știre produsă de mintea rafinată a ziaristului incoruptibil, bine, recunosc, am fost mai mult decât ironic, spectacolul dezolant al războiului, al oamenilor lăsați fără case, al mamelor rămase fără copii, al omului vidat de propria conștiință... Pentru ce să îndur
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
destructurează un mit, demitizează deliberat. Jocul de idei caracterizează și versiunea Mioara-mică, inspirată de balada Miorița. Povestea e relatată din perspectiva naratorului cioban moldovean extrem de receptiv la aspectul antropocentric. "Saga" sa diferă de textul de bază, în sensul că variantei donquijotești propuse de Mircea Băduț îi lipsește tema inițială a complotului ciobanilor vrâncean și ungurean. Naratorului îi este teamă de solitudine și de îmbătrânire (practic, nu își ascunde slăbiciunile umane), tânjește după comuniune și tovărășia semenilor pe principiul omului-ființă socială, e
FLORIN-CORNELIU POPOVICI, DESPRE DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350161_a_351490]
-
acest sens sunt Dosarele pan-galactice, cu acțiunea plasată în anul 200 al erei galactice, într-un topos numit "Penalgezia", planetă populată de "penalgezieni", specializați în hoția de tip "trișpuială" (p.137), o veritabilă parabolă a societății românești contemporane. "Replierea" donquijotescă a lui Mircea Băduț are loc în momentul în care, depășind sfera literaturii, acesta schimbă registrul discursiv și tematic și se cantonează în sfera eseurilor științifice. Dacă în Manoli întâlnim un veritabil "tratat" de antropologie aplicată (a se vedea și
FLORIN-CORNELIU POPOVICI, DESPRE DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350161_a_351490]
-
genere. Chiar dacă abordează genul literar sau pe cel fundamental opus, științific, discursul său vizează antropologia ficțională sau nonficțională, "subiecții" racolați fiind, după caz, personaje literare sau semeni din imediata sa vecinătate. Discursul său este discurs despre om. În peregrinările sale donquijotești, Mircea Băduț are un oarecare control asupra speculațiilor (realităților-irealităților) sale, indiferent de spațiile în care acestea se consumă (real sau ficțional): "reflexul de a privi autocritic propria obișnuință de speculare [...]" (p.45), atrăgând atenția, o dată în plus, asupra riscurilor "urmăririi
FLORIN-CORNELIU POPOVICI, DESPRE DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350161_a_351490]
-
lecții de viață. De ce descoperim că există reîncarnare și lumi paralele, dar uităm întotdeauna ce sau cine am fost. De ce trebuie să ne luptăm cu păcatul continuu, într-un act ce ar putea părea privitorului din afară de-a dreptul donquijotesc, fără o finalitate clară, fără a putea fi vreodată siguri că am învins. De ce moartea ne înlăcrimează, de ce iubirea adevărată ne înalță, de ce trecerea prin Purgatoriu e atât de cumplită. De ce scriitorii ar putea, lesne, să nu ajungă niciodată să
UN SIMPLU ŞI LETAL DE CE ? de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350201_a_351530]
-
DOMNULE REDACTOR ȘEF Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 353 din 19 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Domnule redactor șef Vine vremea în oglindă Sperie troznind o grindă Lucrătura la gherghef Îndrăznesc să vă supun Labirintul meu firesc Virtual donquijotesc Adiere de simun Nu justific, nu acuz Riscul doar în nume propriu Pentru teama de oprobriu, Când e vorba de abuz Cu sau fără călăuză Năzuim cu toți o oază Și apoi vedem cu groază În declin soarta lehuză! Eșuează
DOMNULE REDACTOR ŞEF de ION UNTARU în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359486_a_360815]
-
debut „Adenium Start”, ediția 2015, Vrum-vrum, de Cristina Frîncu. Romanul o are în centrul său pe Clara B., care, din empatie pentru pălăriatul artist ratat Poeteski, pleacă spre Hollywood pentru a-i recupera acestuia Muza care îl părăsise. O călătorie donquijotescă spre nicăieri, condimentată cu tot ce a putut reține mai bun literatura absurdului de la Jarry și Harms încoace. La eveniment vor participa Cristina Frîncu și Alexandra-Georgiana Andrei. Lansarea va fi moderată de Gabriel Cheșcu, redactor-șef Adenium. La standul Adenium
Programul complet al evenimentelor Adenium la Gaudeamus 2015 () [Corola-blog/BlogPost/339653_a_340982]
-
din inima și din plămânii mei cei sufocați de-amintire - dacă nu se preface lumea mea într-un fulger, într-o limbă unică, ieșită dintre toate dualitățile preschimbării și transfigurării, ca și de sub toate tăcerile morilor pustiurilor arabe și nababe, donquijotești, de tăcere frazată - limbă pe care numai spiritul meu o înțelege. Existență și Nonexistență - totdeodată! Nescrisă de nimeni anume - și scrisă în toate rotirile Cerului de Stele. Trebuia să aflu locul unde fierbe aerul, vestind că toată încă suflarea și
EXISTENŢĂ ŞI NONEXISTENŢĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377011_a_378340]
-
valorile, comportamentele sînt pe cale de a deveni uniforme, unificate, actul de cultură alunecînd, la rîndu-i, spre o democratizare... alienantă. Cînd națiunile tind ele însele să dispară sub tăvălugul nivelator al globalismului, naivitatea noastră întru autonomia esteticului pare de-a drept donquijotescă. Ar mai exista remediu? Da: să rămînem bravadă? inocență? în faldurii acestui întîrziat donquijotism. Scuzați-mă, fug pînă la Palat, să revăd un Pallady. 13 mai Cred că nu am fost singurul care să rămînă oarecum stupefiat, atunci cînd, în cadrul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Dalles și-și va ține conferința despre Țuculescu, își aprindea altă țigară, uitînd s-o stingă pe cealaltă, bătea la ușă factorul și-i lăsa maldărul de ziare, intra o umbră și lăsa cafelele pe biroul lui de strateg al donquijoteștilor bătălii, se așeza la masa de scris: "Să notăm, să nu uităm ce-am vorbit...". Împrăștiatul, atît de meticulos ordonîndu-și bioritmul într-o incredibilă cadență! Fascinante, vizitele acestea (ale de curînd debutantului în pictură, ale redactorului pentru arte de la "Cronica
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
4.06.1974). Cu toate acestea, așa cum „fețele” nu sunt de competența lui Maurizio Ferrara, nici această manevră de practică politică nu este de competența mea. Eu am, eventual, numai datoria de a-mi exercita critica asupra acesteia, în mod donquijotesc și poate chiar extremist. Care sunt deci problemele mele? Iată una dintre ele, spre exemplu. În articolul care a dat naștere acestei polemici (Corriere della Sera, 10.06.1974), spuneam că adevărații responsabili pentru masacrele de la Milano și de la Brescia
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
5 ori La Malfa 6. Împotriva politicii unor astfel de oameni cred că se poate și trebuie să fim antifasciști...”). Așadar, cred că acum, dragă cititorule, îți este limpede „scandalul” Pannella; dar cred că ești tentat să-l consideri drept donquijotesc și pur verbal. Că în viziunea ta poziția acestor militanți radicali (nonviolența, refuzul oricărei forme de putere și așa mai departe) este învechită în aceeași măsură cu pacifismul, contestația etc. și că atitudinea lor este veleitară și poate ar fi
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
avortul ar înceta să mai fie un delict din punct de vedere formal ori să mai apară astfel la nivel moral. Acesta e principiul pe care ar trebui să-l apere prietenii mei radicali, în loc să se arunce (cu o onestitate donquijotescă) într-o încurcătură de bun-simț, dar destul de demnă de milă alături de mamele nemăritate sau de feministe, speriate, în realitate, de „altceva” (mult mai grav și mai serios). Dar care este de fapt cadrul în care ar trebui să se înscrie
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Odă (în metru antic) de Mihai Eminescu. El vrea să se creadă un al doilea erou al nuvelei gogoliene Mantaua, un nou Akaki Akakievici. Familia, trezită în miezul nopții, vine să asiste la scenă, dar, excedat de absurdul acestei „farse donquijotești”, tânărul îi trimite la culcare: „M-am plictisit să fiu nebun”, cu sentimentul că „ei” sunt mai nebuni. Bunica iese din scenă murmurând, abia acum, „chiar e nebun”. Această proză, probabil autobiografică, explică, pe cât se pare, un crez existențial și
IVANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287649_a_288978]