95 matches
-
4.06.1974). Cu toate acestea, așa cum „fețele” nu sunt de competența lui Maurizio Ferrara, nici această manevră de practică politică nu este de competența mea. Eu am, eventual, numai datoria de a-mi exercita critica asupra acesteia, în mod donquijotesc și poate chiar extremist. Care sunt deci problemele mele? Iată una dintre ele, spre exemplu. În articolul care a dat naștere acestei polemici (Corriere della Sera, 10.06.1974), spuneam că adevărații responsabili pentru masacrele de la Milano și de la Brescia
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
5 ori La Malfa 6. Împotriva politicii unor astfel de oameni cred că se poate și trebuie să fim antifasciști...”). Așadar, cred că acum, dragă cititorule, îți este limpede „scandalul” Pannella; dar cred că ești tentat să-l consideri drept donquijotesc și pur verbal. Că în viziunea ta poziția acestor militanți radicali (nonviolența, refuzul oricărei forme de putere și așa mai departe) este învechită în aceeași măsură cu pacifismul, contestația etc. și că atitudinea lor este veleitară și poate ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
avortul ar înceta să mai fie un delict din punct de vedere formal ori să mai apară astfel la nivel moral. Acesta e principiul pe care ar trebui să-l apere prietenii mei radicali, în loc să se arunce (cu o onestitate donquijotescă) într-o încurcătură de bun-simț, dar destul de demnă de milă alături de mamele nemăritate sau de feministe, speriate, în realitate, de „altceva” (mult mai grav și mai serios). Dar care este de fapt cadrul în care ar trebui să se înscrie
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
fapt veridică, a realităților de acolo, pentru că faptele pe care le relatezi sunt reale chiar dacă sau întâmplat numai la Păltiniș. Doar asta și e de ajuns să contrabalanseze neantul din restul țării. Lui Dinu [Constantin Noica, n.n.], sufletul acestei aventuri donquijotești, îi aduci un omagiu pe măsura delirului său admirabil. Am terminat emoționat lectura, mai ales după partea a doua, cea care începe la 3 octombrie 1980 cu observațiile lui și se termină cu scena dostoievskiană de la pagina 232. Portretului care
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
a ieși din captivitate reprezintă tentativa de a depăși conștiința nefericirii, a singurătății, a condiționărilor multiple ale existenței umane. Iona devine „omul revoltat“ care refuză să se lase prins în vârtejul morilor de vânt ale zeilor (sau în capcana iluziilor donquijotești). Se instalează astfel un conflict ontologic, între viață și moarte, care nu se poate rezolva în absența lui Dumnezeu; Ce pustietate... Aș vrea să treacă Dumnezeu pe aici. Întrun ultim efort (tabloul al patrulea), Iona apare în spăr tura burții
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
una de perspectivă: de la tragicomedie, la farsă tragică. Romanul prezintă un antierou cu liniile caricaturale ale portretului său adeseori îngroșate ca în scena de tip caragialesc a serenadei și a declarației de amor, atingând grotescul de-a lungul peripețiilor sale donquijotești. De ce a ales Slavici un astfel de început? Credem că textul e răspunsul sintetic la multiplele presiuni exercitate asupra lui de noua sa viață după întoarcerea acasă de la studiile din străinătate. Tânărul scriitor înțelege să nu abdice de la principiile pe
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
propria existență încât absolut nimic nu-l mai poate face să privească lumea dintr-o perspectivă nouă. Același plural cu care ne-au obișnuit o parte dintre textele tonegariene se regăsește și în Document, poem citat mai ales pentru poza donquijotescă. Titlul definește și aici o modalitate de creație. Textele sunt oarecum apropiat de intenția celor de la Albatros reportaje după realitate, în fond, la Tonegaru nu poate fi vorba de așa ceva. E un "noi" care pune o pecete asupra generației de
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
m-a schimbat mai mult decît credeam.“ Aceste pagini sînt o mărturie - un negativ fotografic, cum mai spunea el - a unei experiențe care l-a schimbat, o primă „pornire“ spre lumea dinafară care, ca și ultima sa plecare, a fost donquijotescă, prin stilul său semiinconștient și, la fel ca În cazul lui Don Quijote, a avut același efect asupra Înțelegerii conștiinței sale. E vorba de „spiritul unui visător“ care Încerca trezirea. În principiu, respectînd logica neprevăzutului, călătoria lor a fost Îndreptată inițial
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
În zborul nostru spre nord“. Nu era acest „praf de pe drum“, fără ca Che să-și dea seama, exact același cu cel văzut de José Martí În drumul său de la La Guaira la Caracas „Într-un autobuz obișnuit“? Nu era praful donquijotesc prin care Își făceau apariția fantomele eliberării americane, „norul de praf firesc ce trebuie să se ridice cînd cumplita noastră legătură de lanțuri cade la pămînt“? Dar Martí venea dinspre nord, iar Che călătorea spre sine Însuși, prinzînd mici străfulgerări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
nostru schimbase ideile multor oameni.“ (Episoade) Cu toate că fragmentul se referă la vocea și tonul lui Fidel, scena ne apare tăcută, ca și cînd ar fi fost văzută din depărtare. În aceste Însemnări de călătorie, o liniște similară Învăluie cîteva episoade donquijotești sau chaplinești - cum ar fi deja aminititul furt al vinului, urmărirea nocturnă a celor doi de către „un roi de dansatori cuprinși de furie“, Înscrierea lor Într-un corp al pompierilor chilieni, Încîntătoarea escapadă a pepenilor și urma lăsată pe apă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Odă (în metru antic) de Mihai Eminescu. El vrea să se creadă un al doilea erou al nuvelei gogoliene Mantaua, un nou Akaki Akakievici. Familia, trezită în miezul nopții, vine să asiste la scenă, dar, excedat de absurdul acestei „farse donquijotești”, tânărul îi trimite la culcare: „M-am plictisit să fiu nebun”, cu sentimentul că „ei” sunt mai nebuni. Bunica iese din scenă murmurând, abia acum, „chiar e nebun”. Această proză, probabil autobiografică, explică, pe cât se pare, un crez existențial și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287649_a_288978]
-
cu acelea ale copilăririi (în postura de tată), precum în schița Gerul iubirii. Surprindem în proza scurtă a lui Petre Barbu, deopotrivă, discrepanța dintre generații (Meciul unchiului Petrică), sarcasticul peisaj al umbrelor (Carnavalul nemuritorilor) sau trăiri contradictorii de-un pitoresc donquijotesc (Surâsul cailor). în multe dintre textele sale domină multă durere și resemnare. Multe limite. De ce aceste limite, încorsetări și decepții? De ce stările de angoasă domină naratologicul? Sunt întrebări care nu-și pot primi răspunsul decât aflând condițiile prin care s-
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
ale câror lucrări se compun din o pătrime studiu și trei pătrimi exagerări histerice, potrivite după gustul numeroșilor decadenți neurastenici ai vremurilor noastre". După cum lesne se observă, mentorul junimiștilor consideră preocuparea științifică a lui Gruber ca un fel de "sminteală donquijotescă", lipsită de seriozitate și de fundament. Este totalal deplasat să afirmi că doctorandul lui Wundt, care a făcut psihofizică sub coordonarea lui Qswald Kűlpe, este insuficient pregătit psihofizic. Leipzig-ul acelor vremuri era centrul de excelență al lumii în privința acestui gen
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
conduce la surprinderea „factorilor ascunși”, cu rol motivațional și cauzal, a dezorientat mulți cercetători atașați modelului strict determinist al științelor experimentale. Curentul scientist s-a manifestat nu numai în pedagogie, ci în mai toate științele socioumane. A fost o aventură donquijotescă (neîncheiată încă!) pe care Gusdorf a calificat-o ca fiind „știința despre Om, dar fără oameni”. În chip similar, putem vorbi despre apariția, în anii ’70, a „pedagogiei fără copil”. În bibliografia selectivă de la sfârșitul acestei lucrări se pot identifica
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
puternică, bazată pe abordarea multifocalizată (a multifocused approch) și pe „știința complexității” conturată de Ilya Prigogine. Deocamdată însă, se pare că Doll jr. nu s-a angajat în această „aventură exorcistă” - iar dacă o va face, va fi una pur donquijotescă. În momentul de față este dificil să evaluăm personalitatea și opera lui William E. Doll jr. Am fi obligați să decidem fie că este un geniu al curriculumului postmodern, fie un Blacamán care nu ar trebui luat în seamă prea
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ei create de conștiință. Asupra modernismului românesc eseistul formulează o judecată extrem de aspră, afirmând că acest curent a dat puține valori incontestabile (Ion Barbu, Ion Vinea, Constantin Brâncuși, Marcel Iancu), majoritatea producțiilor reducându-se la „mediocritate, pastișe, revoltă”, la „apariții donquijotești”. Tudor Arghezi e apreciat superlativ, dar în afara modernismului. Un întreg volum a consacrat S. în 1939 corespondenței lui Proust, pe care o comentează minuțios și subtil, emițând observații de natură a lumina și opera proustiană de ficțiune. În exercițiul funcției
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
bunul Eminescu, modelul în absolut al oricărui poet român adevărat: Iar în lumea cea comună a visa e un pericul,/ Căci de ai cumva iluzii, ești pierdut și ești ridicul". Ei bine, a scrie poezie în aceste vremuri: ce ocupație donquijotescă! De mai bine de un secol avangardismele, integralismele, tehnicile postmoderniste ale discontinuității și pluralismului, limbajele experimentale au complicat totul. Și, fără îndoială, poetul a decăzut din rolul de sacerdot al cetății, de apostol al umanității, însă poezia, îmi place să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ale existenței. Dincolo de împietrirea lor, ghicim, ultimativ, resemnarea a mii de generații din trecut în fața singurei certitudini dăruite nouă în această lume aceea că, odată, vom dispărea. "Castelele de carton" ale persona jelor nu au fost astfel decît o luptă donquijotescă, ridicolă (deși eroică în intenția sa primordială) împotriva morilor de vînt. Bibliografie Almudena Grandes. Castele de carton. Traducere de Cornelia Rădulescu. Col. "Raftul Denisei". București: Humanitas, 2006. David Lodge. Crudul adevăr. Traducere și note de George Volceanov. Iași: Polirom, 2006
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
chiar ... acasă (de tot hazul este relatarea unei astfel de ... "agresiuni" la domiciliu din partea prozatorului I.B., posibil grafoman), în speranța că vor obține măcar o notă în "R.L.". Spre deosebire de acești naivi incurabili, noi ne vindecasem de mult de asemenea gesturi donquijotești. Nu ofeream propriile cărți criticilor, ci ceream pe-ale altora. Văzându-ne pe culoar, marele critic ne invita în modestul său colț din biroul redacției "România literară" din str. Moxa; ne propunea, ca și cum ne-ar fi făcut o mare concesie
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Slobozia, unde un miliardar îi imită pe eroii din Dallas. Bineînțeles, iese la iveală teribila ruptură dintre cultură și bani (și ruptura dintre bani de carton și bani adevărați). Dar simpla încercare de adaptare la noile vremuri are un farmec donquijotesc. Eșecul a fost cu siguranță traumatizant pentru autor (cartea este autobiografică), însă apare literaturizat cu o nonșalanță uimitoare. Daneliuc nu se resemnează niciodată (nu a candidat el la primăria Bucureștiului). Ceea ce ne vom grăbi să calificăm drept ridicol, reprezintă de
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
pasiunea pentru eroii arhetipali care vin de hac răului. O frumoasă nebunie optimistă în stare să străpungă straturi oricît de tasate de urît și ticăloșie. Pe aici, pe la noi, nu-s mulți ca el. Și-a asumat din adolescență răspunderea donquijotescă de a fi de partea libertății spiritului, a demnității, atît de primejduite în veacul absurd XX. Știu că vorbele astea mari îl vor stînjeni ("hai, dom'le las-o baltă albă!"), dar cine ajunge să-l cunoască pe Iordan, să
O minune de om: Iordan Chimet by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12310_a_13635]
-
Vă fascinează figura lui Don Quijote, eroul atât de puțin "eroic", în optica unei firi luptătoare, personajul care a ajuns, într-un fel, să-și detroneze autorul, printr-o faimă la care puține alte creații de hârtie au putut să ajungă. "Donquijotesc", ca și "hamletian" ori "bovarism", s-a transformat într-un substantiv comun, demarcând o arie tipologică și o atitudine fundamentală a omului. De ce credeți că este atât de magnetică personalitatea lui Don Quijote? De ce publicul cititor, atât de atras, de obicei
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
N-am făcut prea multe progrese în privința groazei de ridicol. Și azi mă crispează teama că mă pot face de râs, deși bătrânețea mi-a dat o altă perspectivă asupra vanităților. Nu cred nici că sunt capabil de "mari" gesturi donquijotești. Adevărul e că toată viața mi-a fost mai ușor să "nu vreau" decât "să vreau ceva". N-am vocație de aventurier. Mi-a devenit, însă, din ce în ce mai limpede diferența dintre Don Quijote și "donquijotism". Așa că, azi, pot să spun liniștit că
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
de Emil Constantinescu, mulți dintre ei lideri de opinie, să convingă societatea românească că este nevoie de măsuri legislative și de investiții pentru susținerea în continuare a acestor programe. În ceea ce mă privește, am fost profund impresionat de lupta (oarecum donquijotescă) pe care o duc în acest moment oameni cu sentimentul răspunderii, ca Paul Cononov sau Emil Constantinescu pentru salvarea Deltei. Dar și mai mult m-a impresionat evidența faptului că avem în România intelectuali de elită, care ar merita și
Nuferi, rațe sălbatice, intelectuali by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8109_a_9434]
-
nomad, un călător care încearcă să scape din această nouă formă de barbarie modernă dominată de teroarea banului, a reușitei materiale, a imaginii (care va înlocui pagina scrisă) și a despiritualizării existenței. Nu-mi rămîne decît o acțiune solitară și donquijotescă - demolator de impostură și trișerie - în care să caut supranaturalul în artă și naturalul în cunoaștere, conștiință și devenire". Cu toate că-n fiecare zi repetă "de zece ori": Nu vorbi. Nu lua Cuvîntul!", scriitorul e pus în situația de-a "lua
Oponent nu numai prin cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10682_a_12007]