29,295 matches
-
de plăcere, cele în fața cărora închidem ochii și gemem. Femeile-fântână, gheișele, stricatele, nesătulele. Cele care nu închid ochii când le săruți. Femeile care îmbătrânesc departe de ochii noștri. Femeile pe care le vedem din An în Paști, cărora le ducem dorul, fără să vrem, de fapt, să le vedem mai des. Femeile mature, oricât ar fi de tinere. Cele încă frumoase, oricât ar fi trecut de mult... Femeile de ridurile cărora ne temem mai mult decât de îmbătrânirea noastră. Femeile care
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82849_a_84174]
-
rămas melancolic pe la etajul al III-lea, unde un graffiti părea să înfățișeze silueta lui ... Nici nu mai contează dacă era chiar umbră lui imortalizata în calcio vecchio sau doar fantomă unui grăsan imaginar. Mi s-a făcut groaznic de dor de porumboiul parșiv, obsecvios cu damele și neiertător cu porumbelul . Părea că cei doi își dăduseră online-ul sfârșit pe www.eugen.ro/pidjin în urmă cu doar câteva zile. Dar dacă Bobby Ewing a făcut-o, de ce să n-
Pid’jin a murit. Traiasca Pid’jin! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83019_a_84344]
-
mi se permite o parafrază atât de aiurea, Londra e ubersexuala prin scop, metrosexuala că facere și pornosexuala prin devenire. We just make the perfect match. demult, tare demult...o întâmplare și-o perfuzie...de-atunci îmi curge londra a dor prin vene...m-a înspăimântat și mă intimidează your account of london...și, on top of that, mă face să vreau să-mi întâlnesc londra afectiva, aproape îmbălsămata de nostalgie, cu londra asta uber, de care povestești...imm,imm,imm
The new Babylon by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83031_a_84356]
-
vede și astăzi urma chipiului de plotonier. Sales conards! Oui, monsieur, on va mourir avec la raison dans notre bras sau așa ceva... Hai că n-am mai râs de mult timp la un articol de-al tău, chiar mi-era dor :). Frumos! Îndrăznesc să am și eu un punct de vedere care nu-și propune să-l contrazică pe al tău, ci doar să-l completeze. De două zile, spaimă de “sommet” a făcut din București un oraș cu o circulație
Merde alors! Pe ei, pe ei, pe mama lor! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83052_a_84377]
-
care fusese nevoită să devină. Nissy Poe nu cînta niciodată pentru mama ei, dar se ducea la Jefferson Lick să caute singurătatea și numai acolo, departe de lume, ocrotită de monstrul apocrif, dădea drumul vocii care revela cel mai adînc dor al sufletului ei. Muzica! Era tot ce voia de la viață, să fie o parte, nu a tăcerii, ci a sunetului. Dacă ar fi existat într-adevăr un monstru al pădurii, acesta ar fi aplaudat-o. După ce și-a picurat inima
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
de fierbinte visare: "Despicata de o rază în mijlocul străzii/ (era viziunea integrală a morții);/ pieptul răsfrînt ceară adunată sub flacăra;/ mărul oprit de frăgezime uranica/ straluminindu-i sacii cu alge ai plămînilor;/ inima desenată în ruj;/ venele toate curgerea sîngelui/ în dorul lui după inima/ că printr-un arbore genealogic/ copie/ a șarpelui alunecînd" (Mărul de frăgezime uranica). Așijderea înregistrăm cutezanțe abia schițate, un elan de cabinet cu aspectul mai mult de elaborare decît de reprezentativitate a unei posturi rebele. Pe moment
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
obicei enumerarea: "Supărare, acadea. Herculane, pete roșii, bosumflici, sperietura naibii, băiatul dirigintei, iubire, apreschiuri, sinucidere, fete peste fete, mode, șeptic, gheață, telefon acasă, nefericire, întîlniri, cochetărie, teamă, creion colorat, medie la purtare, sex, nebunie, fugă, rucsac kaki, pantaloni cadrilați, tibi, dor de părinți, singurătate, senvișuri, rotofeață, ciorapi de bumbac, șorțuleț, apret, mama, tricouri transpirate, așchiuță, ibrice murdare, coli, sugative, cruzime" etc. (menționez că acest tip de pasaje au o grafie aparte în roman). Relația ambiguă dintre două fete colege de cameră
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]
-
plecarea lui, dorința tinerei femei e tot mai vie. În zilele următoare, cînd se revăd, ea îndrăznește tot ce sufletul ei visează în somn. Cînd nu-l vede, cînd rămîne singură, dorința o face să pălească. Spune că sînii o dor. Îi spune că acum floarea îi e mereu deschisă, înmiresmată, înrourată. Se întîlnesc adesea, dar nu se pot iubi de fiecare dată. Ciudat, atunci cînd plăcerea o înfioară, cînd trupul ei o arată deslușit, chipul nu-i este fericit. Asta
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
Fresh de pe Antenă, a lui (a cui să fie, dacă nu a lui) Dan Negru, proaspăt recrutata pentru Festivalul Mamaia Paula Seling a cîntat, pe o muzică plîngăcioasă, �versuri de Eminescu, prelucrate". Dacă nu credeți, ascultați: Mai am un singur dor/ În liniștea mării/ Să mă lăsați să zbor/ La marginea visării// Mai am un singur dor/ Să nu simt cum trec anii/ La marginea visării/ Vreau să mă pierd/ În flori de cîmp și soare." Asta, după ce tot am aflat
Evul Mediu neîntîmplător by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14887_a_16212]
-
recrutata pentru Festivalul Mamaia Paula Seling a cîntat, pe o muzică plîngăcioasă, �versuri de Eminescu, prelucrate". Dacă nu credeți, ascultați: Mai am un singur dor/ În liniștea mării/ Să mă lăsați să zbor/ La marginea visării// Mai am un singur dor/ Să nu simt cum trec anii/ La marginea visării/ Vreau să mă pierd/ În flori de cîmp și soare." Asta, după ce tot am aflat cîte piese muzicale din repertoriul unor trupe românești sînt bine-mersi plagiate. Paula Seling nu plagiază. Ea
Evul Mediu neîntîmplător by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14887_a_16212]
-
marcate de uzul lor în poezie. Cu firescul cu care atingea în treacăt subiectele complicate și controversate, Sextil Pușcariu ilustra, în Limba română, în capitolul despre eufonie, distincția stilistică: "între cuvintele unei limbi, unele sunt mai "poetice" decât altele. Astfel, dor, codru, cuib, plai... trec de cuvinte pline de farmec - și romanticii făceau des uz de ele - altele ca brânză, cârcă, târnăcop, șpriț... sunt "nepoetice"" (ediția a II-a, 1976, p. 86). Dintre lingviștii români, G. Ivănescu pare a fi fost
"Cuvinte poetice" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14904_a_16229]
-
el și Adela (cea care citește la un moment dat romanul lui Ibrăileanu!), curge firesc, discret și constant. Se vor căsători și la starea civilă, printre invitați, puținii prieteni, în frunte cu Petru Creția. Nu lipsesc însă înflăcărările, nu lipsește dorul, timpul splendid petrecut împreună, nevoia exprimată de celălalt și liniștea pe care dragostea adevărată o aduce cu ea. Niciodată misogin, niciodată ascet, Radu Petrescu își trăiește și își scrie iubirile cu măsură și adevăr. Nici o exagerare, nici o poză, cît de
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
o nedeclarată, dar evidentă notă polemică în alegerea subiectului. Despre o viziune românească asupra lumii s-a scris mult și s-a speculat cam tot atît de mult, exaltîn- du-se virtuțile acesteia. Calea regală, constată autoarea, e cea a dorului. Chiar dacă neglijat, subiectul nu este totuși unul nou - Noica afirma înrudirea, într-un anume sens, dintre urît și dor, ambele cuvinte intraductibile. Absolut noi, niciodată încercate în literatura românească de specialitate antropologică și etnologică, sînt în-să instrumentele pe care cartea
Sentimentul românesc al urîtului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14921_a_16246]
-
și s-a speculat cam tot atît de mult, exaltîn- du-se virtuțile acesteia. Calea regală, constată autoarea, e cea a dorului. Chiar dacă neglijat, subiectul nu este totuși unul nou - Noica afirma înrudirea, într-un anume sens, dintre urît și dor, ambele cuvinte intraductibile. Absolut noi, niciodată încercate în literatura românească de specialitate antropologică și etnologică, sînt în-să instrumentele pe care cartea de față le folosește în analiza urîtului. Fără a fi deloc o prezentare arid teoretică, prima parte a studiului
Sentimentul românesc al urîtului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14921_a_16246]
-
fără nici un conținut, decât o vanitate pasageră a unor minți avide de câștig rapid. Și totuși... o pereche de pantofi de lac dallinieni, pe care s-au pictat flori și animale desenate din memorie, au trezit în mine vise și dorul de a răsfoi albume, dorul de a desena și pune cuvinte, unele după altele, pe o simplă foaie de hârtie. Renè s-a întors acasă mai târziu, cu o expresie străină pe față. Un om cu totul străin, mi-am
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
vanitate pasageră a unor minți avide de câștig rapid. Și totuși... o pereche de pantofi de lac dallinieni, pe care s-au pictat flori și animale desenate din memorie, au trezit în mine vise și dorul de a răsfoi albume, dorul de a desena și pune cuvinte, unele după altele, pe o simplă foaie de hârtie. Renè s-a întors acasă mai târziu, cu o expresie străină pe față. Un om cu totul străin, mi-am spus, un ego nou, care
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
toate fețele personajelor scriitorului român: "naiv și viclean ca un copil, fermecător ca țiganii din poemul lui Pușkin, și ca povestitorii orientali, plin de imaginație, ca lăudăroșii levantini, dar și un visător obișnuit care păstrase în ciuda foamei și a bătăilor, dorul de dragoste, de stele și de adevăr." Gustînd savoarea poveștilor din 1001 de nopți și a romanului picaresc, André Gide îl asemuie cu Lesage sau Sallet, întrecîndu-i însă printr-o "sensibilitate mult sclipitoare." Danezul Georg Brandes împrumută dimensiunile mitologiei, cînd
O geografie dramatică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15270_a_16595]
-
Vintilă Horia ca un șarpe într-o apăsătoare înaintare tîrîtă printre prejudecăți, suprimări, bănueli (Claviceps purpurea). Speranța vine de la familie (Sfîrșit de exil) de la credința în Dumnezeu și de la încă posibila "răspundere față de prezent" (Ultimul Popescu). O realitate sub efectul "dorului". Este exemplul românului îmbătrînit dincolo de Ocean (Telefonul), care merge duminicile la biserica românească, stă la priveghi lîngă un mort, ca în România, cu găinile tot românește vorbește. Viața "de acasă" înflorește o dată cu numirea cîtorva personalități, în vreme ce orașul distrus de comuniști
Sfîrșit de exil by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15321_a_16646]
-
apoi pe zidurile Kaabei lui Ismael. Poezia a fost arta cea mai iubită și cultivată, a arabilor preislamici; ca să-ți dovedești "ascuțimea spiritului" nu era nevoie de nici un material, ci doar de talent și de memorie. Temele preferate erau iubirea, dorul de persoana iubită (bărbat sau femeie) care pleacă undeva cu cortul în timp ce îndrăgostitul este la vânătoare, în deșert, proverbele, descrierea animalelor - calul, cămila și în sfârșit, dar nu în ultimul rând, lauda tribului din care făcea parte poetul. Ideile de
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
omaiazii din Damasc, ce ocupaseră Spania și întemeiaseră califatul de Cordoba. Fantezia orientului romantic (stimulată de poveștile din 1001 de nopți, de însemnări de călătorii, cercetări de istorie și arheologie, în sfârșit de războaiele napoleoniene, de relații diplomatice), dublată de "dorul de altceva", de "răul de țara în care trăiești" cuprinde întreaga Europă în secolul al XIX-lea. Nu avantajele economice erau importante cât căutarea libertății, a misterului, a aventurii, în sfârșit a iubirii asociate cu haremul. În Orient trebuie să
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
relativitate. De altminteri, nici dl. Neacșu, nici dl. Meșca nu l-au părăsit pe acel Vadim Tudor al clipei opțiunii lor pentru P.R.M., ci pe tiranul de astăzi, întunecat și intratabil, tot mai afectat de încetineala Reformei, de al cărei dor nu poate închide nopțile ochii, de extinderea corupției - și întotdeauna necinstea altora te scoate din sărite - de aroganța Puterii - iar aroganța altora te ucide - de faptul că între averea salariatului mediu și aceea a sa, este cam deosebirea dintre Măgura
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
nu pentru că aveam numai unul și cu un număr mare, ci deoarece, mai știi, cedând unui imbold deocamdată cât un bob de mei, fărâmițat la măcinare, nu mâine, nu poimâine - dar zilele trec încet, anii trec repede - , mă înțelegi?, un dor nebun, un alean năpraznic, o poftă de neînfrânat, un elan irezistibil mă vor purta să sun prelung la poarta imobilului din strada dr. Butoiescu, a aceluia care, ca și mine, iubește câinii, istoria - și ar mai fi de găsit. Dacă
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
răspundea: „Îmbătata de florile teiului, de vorbele ademenitoare și dulci, de tot ce ne Înconjoară, acolo pe bancă la Copou, mă credeam lângă tine cea mai fericită femeie”. Eminescu o iubea cu patos, cu putere și cu sinceritate. „Mi-e dor de tine, moțule ce ești, femeie gentilă și dulce, inteligentă și radioasă, frumusețea frumuseților și floarea florilor”. Eminescu se adresa iubitei cu apelative ca: „Scumpa mea amică, Dulcea mea doamnă, Măi Îngerașule, Dulce și dragă Cuta, Draga mea copilă, Stimabilă
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
în vizorul acestei lumi primejdioase care, speriată că a îndrăznit cineva să ridice vălul afacerilor necurate, nu se sfiește să amenințe cu moartea. Și, Doamne ferește, chiar să treacă la acțiune. Deși poliția "s-a autosesizat", a făcut-o cam în dorul lelii: nu suspendând carnetul de șofer al lui Becali poate fi curățată societatea românească de astfel de indivizi. Dacă domnii generali din poliție n-ar avea mâinile legate și mintea narcotizată de "atențiile" ce vor fi curgând spre ei, cu
Sinuciderea prin diminutive by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15511_a_16836]
-
Cuvântul înainte al ediției, semnat de Monica Lovinescu, le folosește alternativ pe amîndouă. O singură dată apare și varianta Caiete. În schimb, Jurnal este titlul la care se stabilește Virgil Ierunca în 1951. Atunci, încredințate revistei din exil Caete de Dor 2), sînt pentru prima oară date publicității pagini selectate din anii 1923-1926. Publicarea în întregime a fost posibilă, în ediția de față, mulțumită acordului doamnei Lovinescu. Pentru responsabilitatea de a decide schimbarea traiectoriei textului, presupus a fi fost scris de
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]