344 matches
-
Stihuri > Cugetare > EFODUL TIMPULUI Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 340 din 06 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Din arhitrava bolților cu nopți perene Efodul timpului preface totul în lumină Sub morile abisului se contopesc morene Ghețari de veacuri dormitând sub zarea lină. Treceam oftând după secunda timpurie Nu-nțelegeam că timpul e un fluviu de nisip Și orele acestea, fragile frunze de hârtie Ori păsări albe fără formă, fără chip. Efodul timpului stă orbitor și nemișcat Pulverizând sitemele vidate
EFODUL TIMPULUI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Ffodul_timpului.html [Corola-blog/BlogPost/364549_a_365878]
-
te-alină. Doar atât. Că repejor dispărea stihuitorul Și pe mândrul meu Apollo Îl loveau iar ofu’ și dorul. Afroditei veșnic divă îi mureau admiratorii și striga în gura mare că-și ascunde nurișorii. Moș Neptun intra la apă, Zeus dormita de zor, Doar Hermes cel de-o șchioapă mai fura câte un nor. După reflexii și meditații Veșnic tânărul Apollo cu noi artistice aspirații părăsi degrab’ Olimpul ca să-și folosească timpul căci murea de plictiseală la consilii și ospețe; el
FUGA DIN OLIMP.BALADĂ de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 by http://confluente.ro/ioan_adrian_trifan_1431846257.html [Corola-blog/BlogPost/344084_a_345413]
-
felinarelor ca și cum o mână generoasă ar presăra din belșug praf de diamante, ascunde o taină: nașterea Pruncului Iisus. Și gândul nostru se îndreaptă cucernic spre noaptea adâncă și tainică de acum două mii de ani care s‑a coborât deasupra Betleemului... Dormitau toți, chiar și călătorii obosiți, veniți pentru recensământ la locul lor natal. Dormeau toți, doar păstorii așteptau cu nerăbdare zorile... Deodată, de undeva de deasupra lor, cerul este străpuns de fâșii albastre de lumină care, coborând spre păstori, îi orbesc
BUCURIILE CREDINŢEI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Bucuriile_credintei_stefan_popa_1387443452.html [Corola-blog/BlogPost/340566_a_341895]
-
Toate Articolele Autorului Se tot plimba BOEMA, Bolnavă de NEVROZA, ÎN PARC, lângă LICEU În mână cu o roza. Era AMURG DE TOAMNĂ, Un AMURG VIOLET, DE-AȘ FI ARTIST eu l-aș fi pus, Decor pentru BALET. DIN URMĂ, DORMITÂND, ÎN DUPĂ AMIAZĂ CALDĂ PĂLIND, venea poetul Scriind POEMA ÎN OGLINDĂ. CA MINE, SINGUR stă PUSTIU, Un....,,el’ zicând:NU TE-AM VOIT! Uitându-se -ndelung,și-apoi , Tot întrebând: TU AI MURIT? Am inceput atunci să-i spun PIANO
GEORGE BACOVIA de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 by http://confluente.ro/flori_bungete_1486653538.html [Corola-blog/BlogPost/383120_a_384449]
-
mag și creator de măști ai pus-o Cibelle în rol de muză cu trupul său rănit de bombe și abuzuri și ochi orbiți de furiile corbilor trimiți în infern porumbei mesageri și prin răvașe deghizezi roze iluzii păsărilor ce dormitează învăluite-n pânze de păianjeni pe aripile Crucii de Piatră copiilor le scrii roluri de Gavroche m-ai desemnat pe scenă eternul peregrin penelul lui Picasso mi-a zugrăvit o mască de albastru cu ochi de gheață pe scena mea
PAIAȚA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1497307355.html [Corola-blog/BlogPost/354016_a_355345]
-
Stela alergă către mare și se aruncă în valuri. Călăuzită de lumina stelei magice, porni să înoate către soare-răsare și nu se opri până ce nu ajunse la poarta Palatului de Smarald. - Vreau să vorbesc cu regele peștilor, strigă balenei care dormita în fața intrării! Uriașa creatură deschise un ochi și privi alaiul format din stelele de mare care își urmaseră stăpâna. - Pentru ce dorești să vorbești cu regele nostru? - Este în palat, sau nu? - În acest palat nu se intră oricând și
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1443094875.html [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
S-a copt fînul, oamenii îl cară pe înserat, pe răcoare, cu căruțele, și îl așează în căpițe, cămările încep să geamă de sacii de cartofi și de funiile de ceapă atîrnate pe grinzi la uscat, borcanele pîntecoase cu dulceață dormitează cuminți pe rafturi, gogonele s-au acrit, gospodarii se pregătesc de iarnă; deja noaptea cade roua, iarba e udă, uneori e chiar frig și trebuie să-ți pui un pulovăr; bine, cel puțin, că aici nopțile nu sînt ca cele
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_cap_15_18_ioan_lila_1329443732.html [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
față zeiască. Acest univers nu este în afara ta. Privește în tine; tot ceea ce vrei să fii Ești... (GHEORGHE A. STROIA) * * * 17. EPOSS: MARIA GIURGIU* Italia - COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC (povestiri) În Copilărie între real și fantastic, În casa bunicilor dormitează o vrajă cititorul va face cunoștință cu lumea inocentă a copiilor, plini de curaj, încrezători în existența magiei și a lumilor fantastice, în căutarea cărora sunt mereu gata să pornească pe cont propriu. În alte povestiri se abordează subiecte precum
APRILIE 2017 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_stroia_1492692168.html [Corola-blog/BlogPost/370765_a_372094]
-
mai mare ca vârstă și mai grăsuț, cu un rucsac aidoma pe umăr. Acesta, într-o rână, rezemat de uși, îl fixează cu privirea pe mâncăcios. Parcă ar semăna unul cu celălalt. Or fi frați? Lângă cel care devorează șandvișul dormitează o femeie trupeșă, cu părul slinos și ochelari rotunzi, cu sticle de sifon. Parcă și ea aduce cu cei doi. Le-o fi mamă? Oare foamea se transmite de la unul la celălalt? De la domnișoara cu covrigul la acest băiat și
ŞI MĂ DAU PE GHEAŢĂ MAI DEPARTE... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 by http://confluente.ro/Si_ma_dau_pe_gheata_mai_de_corina_diamanta_lupu_1372228950.html [Corola-blog/BlogPost/346173_a_347502]
-
vis. Vezi? Balanța Se-nclină spre nebunia cea rece, Du-mă, o, Doamne, și mă petrece. *** Un pahar se sparge, amintește de copilărie, Peste drum atârnă o eșarfă neagră, Luminile ard priveghind luna Sau sufletul unui vecin ce coboară, Șarpele dormitează în junglă, Aici umblă șoarecii, șorecarii, Fumul rău de țigară îmi umple gura, Eșarfa de peste drum mă absoarbe, De când nu mai sunt tânăr, Doamne, De o noapte sau poate de o mie de ani? Ințelepciunea nu se apropie, doarme, N-
ALIENARE (VERSURI) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 by http://confluente.ro/boris_mehr_1426314207.html [Corola-blog/BlogPost/377836_a_379165]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > BRÂURI DE GER Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Strivit de gheață, lacul dormitează Și în adâncu-i umbre picotesc, Spre maluri trestii, ajutor cerșesc, Căldurii risipite de amiază. Le frânge vântul stând încătușate Cu taliile-n pojghiți prizoniere, Sau ciorile eterne vivandiere, Când aripi bat pe ele așezate. Dorindu-și libertatea parcă plâng, Imploră
BRÂURI DE GER de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1453270784.html [Corola-blog/BlogPost/371065_a_372394]
-
pentru pământ. Iată, vrem să reînviem amănuntele acestui fapt povestit din bătrâni. Ziua începu cât se poate de minunată atunci când ostașul a ales să facă drumeția de ocolire a promisei sale moșii. Soarele străluci blând printre cetinile brazilor. Oștenii încă dormitau în poiană, într-un liniștit popas de munte. Voinicul nostru se trezi încă dis de dimineață, își spălă obrazul cu apă rece de la izvorul de alături, își făcu câteva cruci largi, așa cum învățase de la bunicii săi statornici în ale credinței
LĂCOMIA DE PĂMÂNT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/viorel_darie_1411972627.html [Corola-blog/BlogPost/341077_a_342406]
-
de o dimensiune și intrarea într-o altă dimensiune, un regret a faptului că puțini vor înțelege și vor ști să gândească. El plânge precum Mântuitorul: Mă clatină spre pat al insomniei pas - / În creierul meu plânge un nemilos taifas („Dormitând”, 1965:106). Insomnia este semnul apropierii unui eveniment care creează neliniște, nesiguranță a fiindului și se descarcă plângând pentru că își dă seama că nu are cui spune de schimbarea care este iminentă, și suferă în interiorul lui. Taifasul este tocmai dublul
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Funerar_si_sens_al_regretelor_in_scan_stefan_lucian_muresanu_1353778341.html [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
Inspectorul adjunct al Forței Binelui Suprem stătea încă de la prima oră în antecamera Inspectorului-șef. Una aflată într-un modest castel de pe valea Loirei, cu un șemineu de mărimea unui tanc în care ardeau trunchiuri de stejar. Doi ogari rusești dormitau lângă foc pe o blană de urs polar. Inspectorul-șef apăru după vreo oră, cam încercănat de grija față de binele omenirii și cu un pahar de scoțian vechi de optsprezece ani în mână. Halatul din mătase chinezească, roșu, cu dragoni
PROFETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1335 din 27 august 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1409129605.html [Corola-blog/BlogPost/357331_a_358660]
-
de lumini asemănător și totuși opus celui de la răsărit, desfășurându-se în direcție inversă de pe înălțimea boltei cerești înspre stânci, lumina mergând de la strălucire la estompare. Soarele devine un disc strălucitor între nori, marea se retrage în sine si parcă dormitează, clipocitul ei se lovește firav de țărm. Soarele apare și dispare dintre nori. Când se arată pe cer într-o lumină strălucitoare orbitoare, marea strălucește pe margini, împrejurimile devin aurii. O ceață pare a acoperi dealurile din zare. Cerul și
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 by http://confluente.ro/elena_trifan_1432139899.html [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
mare are culoare verde-argintie, cealaltă dinspre răsărit are culoare albastră. Ca și în răsăritul soarelui pe mare se manifestă o fâșie de lumină argintie, dar mult mai palidă decât cea din răsărit. Totul este cuprins de nemișcare, marea pare că dormitează, clipocitul ei se lovește firav de țărm, stoluri de pescăruși se adună pe țărm, pregătindu-se parcă de somn. Soarele începe să își piardă din strălucire, stâncile devin alb-gălbui. Dealurile din partea de vest încep să se lumineze. Cerul dobândește reflexe
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 by http://confluente.ro/elena_trifan_1432139899.html [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
în porcăriile făcute cu atâta grabă (de parcă nu ar avea înainte tocmai 4 ani. Dar poate simte că nu-i va avea!) de Dodon este și partea bună. Poate acest duș rece îi va trezi pe cei mulți care încă dormitează). Au dreptate. Noul președinte, această rușine națională, chiar în prima zi a făcut atâtea prostii câte n-a făcut fostul președinte pe durata întregului mandat: a înlocuit limba română cu limba moldovenească (m-a impresionat reacția unui internaut: „Ba, Toromacule
DIN CIOBURI SĂ RECLĂDIM O NOUĂ DREAPTĂ de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/valeriu_dulgheru_1483881224.html [Corola-blog/BlogPost/380641_a_381970]
-
ce treceau încontinuu pe drumul plin de colb, un vlăjgan trăgea după el căruț încărcat cu tablă, doi copii se certau pe o minge des umflată, iar ceva mai departe, la umbra unei copertine din pâslă zdrențuită, negustorul de mătăsuri dormita pe un scaun scund. Lângă o crăpătură a zidului, Mahmud, un țânc din vecini, vindea fructe de cactus cu doi dirhami bucata. De fiecare dată când cineva se oprea să cumpere, Mahmud își scotea briceagul din buzunar, desfăcea tacticos fructul
BELAY, REGELE MAIMUŢĂ de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 by http://confluente.ro/Belay_regele_maimu_.html [Corola-blog/BlogPost/355994_a_357323]
-
că e singură prin timpuri, Noi plângem pentru noaptea ce se frânge, În orișicare dintre anotimpuri. Când se golește inima de sânge Și luna-și pierde aură și nimburi, Se rupe sufletu-n bucăți. Și plânge. CRIZANTEME E liniște, pădurea dormitează, Lungită peste coaste, peste dealuri; Iar marea s-a întins, încet, pe valuri, Nici plaja nu mai e, spre seară, trează. Adoarme lacul, răstignit la maluri Și-n toamna blândă, luna, doar, veghează. În noapte, gânditoare, ea visează La dragoste
ALTE SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 by http://confluente.ro/leonte_petre_1444401827.html [Corola-blog/BlogPost/343201_a_344530]
-
încercând să priceapă sensul cuvintelor. Iar odată cu trecerea timpului, cuvintele tatălui prindeau un sens din ce în ce mai deslușit și mai greu de suportat. Tot mai anevoie reușea să-și potolească neastâmpărul trupului, înăbușindu-și cu greu zbenguiala juvenilă. Înconjurată de verdeață,femeia dormita în liniștea cartierului rezidențial. Florile curtate de gâzele păreau să fie în concert. Soarele devenise pur și simplu de nesuportat. Cu brațele dezgolite, un băiețel cu păr blond, cârlionțat, irumpse prin ușa de la intrare, strigând: - Prinde-mă! Prinde-mă! Tot
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1481705875.html [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
rupea! Conceptul de supraponderabilitate fu trecut la criterii de frumusețe iar bolile nutritive la rafinamente culturale. Inteligența speciei nu se lăsa biruită! Acoperiți numai de un cearceaf sau de o pătură, blănuri purtau numai țăranii de laponi, oamenii mâncau și dormitau. Se simțeau fericiți și gândeau că iată, comunismul era cel care îi adusese în starea asta. Era deci, așa cum se spunea la începuturi, cea mai bună dintre societăți. Pe pereții năruiți ai caselor atârnau luminoase portretele marilor gânditori ai lumii
ÎN SFÂRŞIT, COMUNISM de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1416936102.html [Corola-blog/BlogPost/371982_a_373311]
-
o umbră împresurată-n ele.// Nici Richard nu apare nici alte personagii/ Care-au vibrat o lume sau au produs carnagii./ Costumele așteaptă un vechi sau nou actor/Să scuture iar praful din sufletele lor.// Și doar bătrânul paznic ce dormitează-n stal/ Aplaudă actorii, în gând, veniți la bal./ Închipuind că teatrul e viu și că lucrează/ S-așază confortabil în scaun și oftează''. Așa-i că v-a plăcut? Adăugați la această compoziție și excepționalele, uneori, ilustrații semnate de
LA VASILE BURLUI SCRISUL VINE CA O FORMA DE MANIFESTARE A INTERIORULUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 by http://confluente.ro/Pompiliu_comsa_1399331469.html [Corola-blog/BlogPost/347001_a_348330]
-
S-a prins cu vârful degetelor de unul dintre zecile de năsturași cusuți pe tighelul de catifea, care-i marchează talia cu elegantă nebănuita de creatorii de modă contemporani. Ceva s-a deșteptat în trupul acela uscățiv și care, parcă dormitase sute de ani. Se simte caldă, apoi fierbinte, este ceea ce nu și-a dorit niciodată privinduse-n oglindă, - ea, femeia cu capul pe umeri, acum este dublată de o femelă cu instinct sigur, o femeiușca simplă, carnala și care nu se
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 by http://confluente.ro/Vara_leoaicei_fragment_din_romanul_in_lucru.html [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
se răcorească, și toată lumea aștepta ploaia, pe care vîntul o aducea odată cu norii, pe care îi aduna deasupra pădurii. Dar de data asta vîntulețul s-a furișat printre tufe și probabil că s-a culcat pe undeva. Florile din poieniță dormitau fericite sub mîngîierea razelor soarelui. Dar, deodată, s-a auzit un sunet ciudat, care tot sporea în intensitate. Potirașul cu petale albastre asculta atent. Nu mai auzise niciodată asemenea sunete ... ce era cu acel zzz care parcă ieșea de sub pămînt
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_43_48_ioan_lila_1339754333.html [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
umblă? Ori cumva ești îndrăgostită? Nu-i exclus la vârsta voastră, continuă ea să o apostrofeze. Începuse să simtă pentru această elevă care până acum nu ieșise cu nimic în evidență, o repulsie neexplicabilă. Era un sentiment apărut ad-hoc sau dormita în subconștientul său și a izbucnit în acest moment observându-i indiferența față de ce preda ea, sau alta să fie cauza? Ramona se înroși toată și, ocupându-și locul în bancă lângă Angela, simți cum aceasta o privește nedumerită, întrebând
CAPITOLUL DOISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1454567350.html [Corola-blog/BlogPost/372367_a_373696]