352 matches
-
ar însemna să abdice de la un fel de-a fi și să accepte o distanțare de trecut. „Când scrii, nu poate fi vorba de încredere, ci mai degrabă de onestitatea înșelăciunii”, spune ea în Orice cuvânt știe ceva despre cercul drăcesc. Funciară rămâne la Herta Müller incapacitatea ei de a încerca o conciliere. Neîncrederea investighează inclusiv cuvântul. Nu e de mirare, de vreme ce limba, suntem avertizați, nu e patria, ci conținutul a ceea ce se vorbește. Herta Müller pune între ea și cititor
Melancolii radicale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4305_a_5630]
-
lui Dumnezeu, iar zgomotul este vocea diavolului. Lumea de astăzi Îl alungă pe Dumnezeu, răstignindu-L iar și iar, la fiecare pas al vieții, sub privirile noastre, de cele mai multe ori, neputincioase, prin forme de manifestare din cele mai diferite: bubuiala drăcească ce răzbate din mașini și din localuri, claxoane pline de nervii unor “personalități” nebăgate de nimeni în seamă, mașini parcate pe trotuare sau aiurea pe carosabil, râsete, urlete și înjurături debordate cu sfidare oriunde îi apucă pe acești detracați aruncați
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
și să stârnesc.“ — Ai un surâs foarte complicat. Mă întreb ce ascunde. — Nimic. Tocmai asta mă sperie. Tina a organizat până la urmă, nu a putut face altfel, întâlnirea în trei. în fața cafenelei, s-a parcat în acel stil de diagonală drăcească în care mașina ocupă trei locuri. în cartierul meu, nimeni nu mai face asta. De câte ori trec seara și văd o mașină parcată atât de arogant, îi scrijelesc din mers cu snopul de chei o lungă brazdă scârțâită pe capotă, de-
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
de tipografie, un qliphoth de zețar, i-a arătat genialului și torturatului nostru pictor adevărul? — Deci noi suntem la propriu pungile lor? — Ei sunt în noi, Julien. Nevăzuți. Am devenit moneda lor. în corpul nostru sunt imprimate amulete și simboluri drăcești care se vând cu tot cu suport. Astăzi trecem, de altfel, printr-un moment de inflație. E prea multă monedă în circulație. Finanțele ar trebui înlocuite prin angelologie. Nur Iulian stătu un minut în cumpănă, uitându se la el cu buzele tremurânde
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
panglici, căpitanul de deminori Armand Mabœuf, bronzat, cinic și francez, jucând pentru cameră, i-a arătat lui Jamsheed, proptit pe carcasa unui tanc carbonizat, felurite pachețele letale proaspăt dezgropate: — Cam asta ai luat atunci în mână, da? E o invenție drăcească, ceva extrem de vicios. O combinație de mine. Mai întâi e una îngropată pe care calci, dar care nu explodează imediat, ci așteaptă... Așteaptă altă detonație și vibrații, de exemplu de la asta, în formă de fluture de plastic, pe care o
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
își mai puse unul... Mirosea bine țuica babei Floarea și era tare de-ți ardea gâtlejul. Nu mai știa cât timp trecuse și câte pahare băuse, dar la un moment dat văzu că flăcările îi joacă în fața ochilor un dans drăcesc, parcă era Ciuleandra, parcă era Noaptea Valpurgiei. Dădu să se scoale din fotoliu, dar picioarele îi erau de plumb. Se sprijini de pereți și se târî până sus, în pat, urmat de Toni, cu urechile pleoștite și coada între picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
disimetrie a scos la iveală un chip chinuit, minat de griji și insatisfacții. Coaliția, juna copiliță purtând cofița pe cap s-a transformat într-o chinuită de osteoporoză babetă. Riduri ce nu s-au mai putut ascunde au umplut de drăcească bucurie inima opoziției, ce-și vedea renăscând nădejdi la care, mai an, nici nu putea gândi. Mai grav încă, certurile de alcov s-au petrecut cu ferestrele la perete și cel puțin atâta puteau reține mulții sau târzii trecători că
Casa cu ferestrele deschise by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9861_a_11186]
-
și soția lui Lev Tolstoi). Ele, care nu au avut toată viața nici cel mai neînsemnat talent (nedatată). * Eroul, un fotograf amărât, cu capul ascuns în mâneca neagră, gata să ridice oricând Obturatorul. Nu uita, pune în portrete toată verva drăcească adunată... - (rând șters). Oct. 1953. * "Numai cei aleși și cei tari trăiesc în această credință (libertatea, progresul). Dar omenirea este slabă și are nevoie de pâine și de autoritate, ar zice Stalin parafrazându-l pe Marele Inchizitor." "De ce ai venit
Luther și biserica pe roți - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9994_a_11319]
-
și un portal de internet - http://ro.altermedia.info - ortodoxist peste limite și îngustat de o incredibilă rea-voință " Continuând argumentele fragmentului citat, putem arăta că Persida este victima "tatălui minciunii celui viclean". Fata a căzut într-o ambuscadă din cauza logicii "drăcești", întrucât este "slabă de înger". Lăsăm deoparte discuția despre cel slab și cel tare și temeiurile ei creștine și spunem doar că semeni de-ai noștri înarmați cu "credință tare" au umplut lagărele și camerele de exterminare. Aceeași "credință tare
Slavici, managerul nostru by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9351_a_10676]
-
contamineze. Subtilitatea lui Radu Aldulescu constă nu doar în redirecționarea surprinzătoare a conflictului, ci și în conversiunea operată cu artă. Oamenii nu mai sunt aceiași, după ce au respirat aerul Demonului; iar lucrurile încep să iasă din rosturile lor, printr-o drăcească trepidație. Privirea naratorului e deodată obosită și tulbure, episoadele ce urmează fiind văzute ca printr-un geam murdar. Faptele se succed, de acum încolo, fără noimă - și cu o lentoare exasperantă. Distanța dintre subiectul cunoscător și obiectul descris va apărea
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
să ne mai batem capul pentru a ieși în evidență, ba dimpotrivă, putem fi definitiv liniștiți, în Cartea recordurilor va exista o rubrică de pe a cărei treaptă macabră nu va putea nimeni să ne detroneze: Piteștiul e unic prin rafinamentul drăcesc cu care fibra morală a oamenilor a putut fi mutilată. Cu unele evenimente istorice se întîmplă așa cum se întîmplă cu ființele umane. }i se întipăresc în minte prin hidoșenia lor. Sunt atît de slute că nu pot să treacă neobservate
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
că o bestie nu are cum să mângâie o floare, fără să nu o rupă! Iar, îndată după ce ajunge să facă asta, așteaptă atentă să se asigure temeinic că nici umbra din ea nu mai rămâne! Ei bine, buboiul acesta drăcesc, malign și purulent, ce se intitulează generic societate, se vede că nu are altă misiune pe pământ, decât aceea de a înrobi, sau de a osândi pe cei de neînrobit. Și, pe drept cuvânt, în puterile neistovite ale omului, care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și biletul pentru drumul spre „rai”. Nu credeam, nici măcar nu bănuiam că va fi atât de greu. Și, mai ales, un alt om să hotărască drumul tău spre „grădina fără prihană” sau În cazanul cu smoală, Înconjurat de cele mai „drăcești” făpturi, dansând de bucurie pentru fiecare nouă captură. „Ah! Mă Înspăimânt!! Ptiu! Piei drace!...” Mai aveam o zi până la evenimentul pe care Îl așteptam cu mare emoție. Noi, fetițele trebuia să ne Îmbrăcăm cu rochii albe ( lungi până În pământ), așa cum
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
știut de Dumnezeu. Primește-le pe toate și smerește-te căci, inima înfrântă și smerită, Dumnezeu nu o va urgisi. Dacă sufletul tău este sănătos și curat înaintea lui Dumnezeu, cu nimic nu-l pot vătăma minciunile omenești, nici cele drăcești. Omul rămâne ceea ce este, nu ceea ce spun oamenii despre el. Prin ceea ce spune despre alții, omul dă mărturie despre sine însuși. Nu te mâhni și nu te consuma apărându-ți cinstea de cei fără de cinste, fiindcă ce e val, ca
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Sandei a apărut proaspătă și frumoasă, mulțumită, probabil că a mai devorat un bărbat, asta se citește în ochii mezinului, Sandei devorează bărbații ca prăjiturile, uneori cu ură, dar întotdeauna cu luciditate, jocul acesta îi creează un fel de satisfacție drăcească, îi dă energie, după fiecare ospăț carnal face un duș fierbinte apoi unul rece ca gheața după care se înfășoară într-un cearceaf umed, mănâncă trei kilograme de mere, dintre cele mai zemoase, le alege cu un fel de instinct
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
noștri bovinici. Peste sufletele noastre deformate și speriate. Nicio speranță. Nimic! Un mare gooooool totul... Ze rooooo... și nimic altceva. Nimic! Îmi aprind o nouă țigară tremurând, dar nu pot trage decât trei - patru fumuri și mă Îneacă o tuse drăcească. Tușesc spasmodic până-mi ies ochii din cap. Mă retrag În dormitor (o cameră simplă, unde nu am decât un pat, un șifonier și un raft cu cărți deasupra capului) și mă-ntind cuminte, privind oarecum liniștit pereții goi. Sau
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cincilea, cea mai mare fiind fata, Ilinca. Cunoscut fără antecendente neavenite. Calm la fapte și la vorbe, cum erau mai toți bulbocenii. și, totuși, cu ceva ascuns, în el, de care lumea nu putea să-și dea seama. Un ceva drăcesc, un ceva criminal, un ceva fără putință de a fi depistat și înlăturat, reparat, ameliorat, vindecat. Ori, măcar, mergând spre vindecare. Acel ceva, se chema GELOZIE. Boala otrăvii otrăvurilor de pe lume. Nimic nu-i mai cumplit decât așa ceva! Nimic, oameni
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ei, În caz contrar. Ah, făcu Prince Angus, cu oarece melancolie. În clipa aceea am zărit-o cu colțul ochiului pe Sophia. Îh! Mi-era nesuferită vederea ei. Totuși, de dragul planului lui Salome, pe care-l consideram de o Înțelepciune drăcească, am Încercat să par calmă. Sophia stătea lângă șemineu În celălalt capăt al Încăperii, cu un braț sprijinit de polița de deasupra șemineului. Era Îmbrăcată din cap până În picioare În cașmir alb și cu o vestă crem din blană. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
adăugă: Cățeaua! și pe buzele delicate ale domnului Prentice, cuvîntul acesta sună tare ciudat. Ajuns În iatacul doamnei Bellairs, inspectorul nu lăsă neatins nici un borcănel cu cremă - și erau destule! Desfăcu personal pernă cu pernă, cuprins parcă de o plăcere drăcească. Găsind pe o noptieră, sub o lampă cu abajur roz, un exemplar din Amorul În Orient, domnul Prentice Îi rupse coperțile, și sparse și suportul de porțelan al lămpii. Doar claxonul unui automobil izbuti să pună frîu furiei lui devastatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
puternic dinspre Polul Sud Îi azvîrlise pe coastele arhipelagului pe cei mai Îndepărtați strămoși ai lor, viața nu prezenta alte pericole decît acela al rechinilor Înfometați sau al ferocelor orci, de care știau să scape În apă grație vitezei lor drăcești. CÎnd unul dintre masculi Îmbătrînea, altul mai tînăr venea de Îndată să-i revendice haremul, iar cînd bătrînul era În cele din urmă Învins, se retrăgea tîrÎndu-se cu chiu, cu vai spre țărmurile abrupte dimpotriva vîntului, În așteptarea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pupăza și, prefăcându-mă c-o drămăluiesc, îi dezleg frumușel ața de la picior, și ea își ia zborul direct spre Humulești. Avocatul: Suficient, moșule! Ești liber. Onorată instanță, cer admiterea unei ultime probe pentru a sublinia încă o dată pornirile aproape ,,drăcești” ale inculpatului. La pagina 103, în jurnal, citim: ,,câteva pături de hârtie lipite una peste alta cu său de lumânare topit lângă foc, pus încet la talpă când doarme omul greu, și aprinse cu un chibrit, mai sfânt lucru nici
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
n-o să aflăm niciodată. Sancta simplicitas Vechiul dicton latin O, sancta simplicitas! este folosit pentru a exprima o admirație sinceră sau ironică față de simplitatea gândirii cuiva, asemănătoare cu inocența. Dar, în realitate, simplitatea, departe de a fi sfântă, are ceva drăcesc. Ea duce la reprezentări hilar-grotești ale lumii. Un exemplu, dintre miile posibile: versurile lui Alex Vâlcu, din volumul Pași (Tiparg, Pitești, 2008). Autorul, deși nu este la prima carte (a mai publicat șapte, în perioada 2004-2008), dă dovadă de o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
că o bestie nu are cum să mângâie o floare, fără să nu o rupă! Iar, îndată după ce ajunge să facă asta, așteaptă atentă să se asigure temeinic că nici umbra din ea nu mai rămâne! Ei bine, buboiul acesta drăcesc, malign și purulent, ce se intitulează generic societate, se vede că nu are altă misiune pe pământ, decât aceea de a înrobi, sau de a osândi pe cei de neînrobit. Și, pe drept cuvânt, în puterile neistovite ale omului, care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
hahalere, profitori ordinari, impostori. Ar însemna să-i aducem omagii lui Cain, să ne închinăm lui Iuda. Ar însemna să LUĂM modele umane niște contramodele. Reputația poate fi, nici vorbă, și proastă oricît te-ai scălîmbăi în public, implicit, pe drăceștile ecrane telecomerciale. Prestigiul nu ți-l clădești debitînd, cînd vrei și cînd nu vrei, fraze de două parale, fălindu-te că faci și dregi pentru țărișoară, bătîndu-te în piept, cu pumnul, cărămida, bolovanul, că "edifici" opere, neapărat, geniale, fundamentale, mințind
Cumințenia prestigiului și guraliva notorietate by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/7355_a_8680]
-
Să-ți las mărturie Despre-o credință la care-am ținut cu tărie, Despre-o speranță care-a ars mai domol Decât o buturugă-n vatră. Păstrează-i pudra după oglinjoară Atunci când tot ce e lumină se va stinge, Hora drăcească se va înteți Și-un Lùcifer posomorât va coborî pe-o proră A Tamisei, Hudsonului, Senei Scuturându-și aripile de bitum, pe jumătate Rupte de-osteneală, să-ți spună: e ceasul. Nu e o moștenire, o amuletă Care să poată
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]