311 matches
-
solemnei sale soții și-i spune: Să vedem, Mira, nu fi rea. Tu ești rău, Fulgencio. Răi suntem noi doi, Mira. Cum vrei, dar eu cred că suntem foarte buni... Din întâmplare ai dreptate, adaugă filosoful gânditor și apoi: Ei drăcie! Dar ce frumuseți îmi rezervi trecând peste ale tale... Șst! șst! Fulgencio, că pereții aud... și văd... * "Cazi, cazi și te vei întoarce să cazi de o sută de ori...", îi spune vocea interioară lui Carrascal, în timp ce se duce acasă
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
a râde, a mânca și pentru a mușca. Ce sănătate! Ce culori! Să o vezi și să o auzi cum respiră. Și să ai copii te-ai gândit? Duceți-vă, duceți-vă, lăsați-vă de glume, domnișorule, și pleacă. Ei drăcie, cu slujnica! Excelente forme! * Don Avito meditează, printre altele, la asta a lui Lombroso, la rudenia dintre geniu și nebunie, și în momentul în care se convinge de eșecul fiului său, merge să-l vadă pe don Antonio, medicul, și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
văd cum vă hărțuiește. V-ar fi șantajat. O șefă de cabinet devotată nu putea proceda altfel. MINISTRUL: Ai dreptate. Ce facem? Tipa e infestată cu un rigor mortis ce nu s-a pomenit. JENI: Așa este. Beton. MINISTRUL: Ei drăcie! O să chem poliția. JENI: Să mă aresteze? MINISTRUL: Nu pe tine. Pe ea. Pentru violare de domiciliu sau cam așa ceva. A venit nechemată. JENI: Dar or să vadă că e moartă. MINISTRUL: Nu se știe. Sper să nu observe. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
nici pe dracu`, sare și-l ia în brațe, și-l pupă pe obrajii ăia plini de țărână și de alte alea, mișcătoare, nu-ți mai zic, că văd cum te pregătești să dai la boboci, da` să te ții, drăcie, că nu mai e în stuf, gata cu stufu`, a dispărut ca la coperfild, e în bucătăria noastră tot visu`, iar amanta lu` tata face gogoși cu gem, îmbrăcată în rochie de seară, i se vede o bretea de la sutienul
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
uiți la mine cu ochi holbați care-mi transmit - nu nega, sunt un fin cunoscător, poate că ar fi trebuit să devin psiholog că m-ai lăsa baltă și te-ai duce să bei o bere, numai că, să vezi drăcie, tu vei căuta bere la doză și vei fi surprins să vezi că Heineken canci, Tuborg canci, Carlsberg canci. Numai bere nefiltrată e pe-aici, dar nu pentru că așa a vrut producătorul, he, he, ca să atragă clienții, ci pentru că nu
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Apolo,/ Amândoi dă peatră albă ce lucește străveziu./ La un geam ce schinteiază zăbovește un scatiu./ Orce rază care întră pân brocarturile dese/ Zugrăvește pă perete, în tapiserii, crăiese/ Cari-n poală o licornă odihnesc și-i mângâi cornul.../ - Ei, drăcie, noi pre Vodă îl aflăm o dată, or nu-l?/ Ce, să ne holbăm la țâțe dă muieri dă pă perete?/ Am venit acilea oare? Sau te cam muiași, poete?/ Îi rânji Iaurta vilul lui Manoli în obraz./ Aide-n sala
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
stil. Apele se vor limpezi însă curând, gustul se va șlefui și el. Deocamdată să vedem cum va mai place să recitiți aceste Drumuri: "La colțul străzii o gașcă de draci verzi/ împarte pliante cu privire la/ viața din iad// îngerul plânge.// Drăcii mărșăluiesc și împart calendare/ ale Vietii de Apoi/ unde tot sositul smulge vineri/ înainte de joi// Forfota mare în oraș și lume multă,/ strânsă în jurul dracilor că la concert... / Sifilitice, două, trei suflete/ proaspăt împroșcate cu noroi, tușesc din răsputeri./ Mai
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7721_a_9046]
-
inima săltăreața din ele, si spectatorii dracilor se-ntorc atunci de ai putea sa juri/ că n-au văzut inimi în viața lor... Și-așteaptă veacuri bune/ Să-și aplece îngerul aripa perforata,/ și printre pene păduchi să se-aștearnă?/ Drăcii chiuie și-maprt țuică abia distilata,/ de mâna-ntâi,/ din cele mai grele păcate... // împart tuturor/ cu insistență sporită,/ bilete la concetrul de joi,/ care se ține La Cazane,/ un local de-al lor.// Acolo să vezi/ senzații tari, frate,/ fierberi
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7721_a_9046]
-
pereche de schiuri bune ceva mai ieftin, pentru că Jean e un om onest și face reduceri celor apropiați. Peste câteva ore, alt salt în timp, de data asta ceva mai mic. Nici nu e salt, e un hop acolo, o drăcie mică, peste câteva ore deci, Jean îl invită pe Nae în casă, hai, bă să vezi ce mi-am luat din Elveția! În sufrageria lui Jean e un pat mare. Pe pat, sarsanaua aia de câțiva metri cubi încă nedesfăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Asta deplânge pompierul, că oamenii din ziua de azi înseamnă în mare parte doar exterioritate, ocupare de spațiu. Și nu au pic de, ați ghicit, interioritate. Ocupare de spațiu prin obiecte care să-i reprezinte: mașini, căsoaie, ghiuluri și-alte drăcii. Așa participă ei la lumea asta, prin obiecte, nu prin ființa lor zărâncită. Sigur, pompierul e victima mitului Vârstei de aur care zice că lumea e într-un regres consecvent și devine tot mai impură și mai depravată. Ca să fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
o gheară ascuțită și neîndurătoare. Avea impresia vagă că uitase ceva acasă dimineață - deși nu știa ce - și simțea inexplicabil fiori tot mai mari de amețeală și de dor față de aceasta. Avea un puternic tremur de emoție în stomac. „Ei, drăcie! Cred că m-am îmbolnăvit. Se vede că am gripă...”, gândi el. Venind înapoi acasă, el nu putu să găsească - ciudat lucru! - nicio farmacie deschisă și, astfel, renunță la a se mai preocupa, în ziua aceea, de sănătate. Simțea că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Ei bine, asta da lovitură! „Indiscutabil, reiese că tare prost mai ești, luate-ar dracu’ cu totul!” Și am grăbit pasul, ținându-mă cu mâinile de cap și mârâind printre dinți furios și alte câteva înjurături de largă popularitate. Ei, drăcie! Asta-i de tot inadmisibil, dar, totuși, uite că este foarte adevărat. Așadar, aceasta îi era lui mentalitatea, element descompus la el. Ce pot spune, prostie pură, și nimic altceva. Și, mai mult decât atât, ăsta nu-i chiar deloc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ușa camerei sale se deschise violent și se izbi, cu zgomot mare, de perete. În pragul ei, era Victoria. Arăta precum nu mai arătase niciodată; se vedea că-i neagră de furie; era de-a dreptul schimbată la față. „Ei, drăcie! Iar va trebui să dau jocul meu de șah pe un scandal... Sper măcar să fie un scandal măreț, unul demn de mine și de mama. Doar acelea îmi rămân mie în minte!”, gândi el ironic, însă nebănuind defel ce inconștiente
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
situate la parter, iar locuința șefului, la etaj. De la flăcău până la fată, în linie dreaptă, era o distanță de doi - trei chilometri. Odată cu înserarea, de câte ori sosea de la muncă, polițistul care utiliza mașina cu girofar, a poliției, dădea drumul alarmei, și drăcia țiuia de te scotea din papuci. Chiuia cât chiuia, până ce vecina înțelegea că iubitul ei polițist era gata de ceea ce și lui Dumezeu îi place, atât de mult, noaptea, dacă-i frumos... Faptul, deși pentru întreaga omenire, de nebăgat în
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Ieși la iveală, ceva, ca un alt capac de cutie. Insistă. Dădu peste o măruntă măgăoaie, cu care se ascultă. Se întrebă: ce să asculte? Păi, ce altceva, decât ce spun unii și ce aud alții, își răspunse, curiosul. Scoase drăcia aia de acolo și coborâ. O studie, curios și neștiutor, după care o lăsă să atârne de perete. Porni la vecin. Era în birou. Ca de oboicei. Ce faci, mă? Dorm, nu vezi? Dar tu? Eu, am intrat într-un
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
miezul dilemei, fără nici o explicație și nici un avertisment, mâna mea dreaptă a tastat 18. „Na-ți-o bună că ți-am dres-o“, mi-am spus mirat, urmărind cum falangele Își continuau trădarea, completând În dreptul ocupației, În loc de „pensionară“, „școlăriță“. „Ei drăcie, asta e răzmeriță În toată legea“, mi-am spus, puțin Îngrijorat, gândindu-mă că asistam la o clară insubordonare a trupului În fața voinței suverane. Ce era Însă de făcut? Puteam, desigur, să pun piciorul În prag (presupunând că membrele inferioare
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dintre ei se aflau la infirmerie cu o ciudată boală de ochi, iar al optulea căpătase o blenoragie. Acum se văzu nevoit să-l sune din nou, pentru a a-i vorbi despre al nouălea, care Își pierduse capul. — Ei drăcie! Vorbești serios? se miră Freyer. — Nicidecum. Pur și simplu, asta e realitatea. — Vrei să-ți trimit cîteva elicoptere? — Trimite-mi, dar spune-mi mai Întîi ce să fac cu ele. — Păi, așa... Ca să vă ridice moralul! — Ascultă, Freyer, cu moralul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
trece. Popor de lingăi și de slugoi, începe Roja să tremure, vă simțiți bine? se impacientează Părințelul, ce-ar fi să nu-mi mai purtați voi mie de grijă? vedeți-vă de treaba voastră, le-o întoarce Roja, ia uite drăcie, Tovarășul are rezervat propriul său panou, ce te mai miri, dacă tot e primul miner al țării, de ce n-ar putea fi și primul croitor? Nu mai e loc nici cît să înfigi un ac, văd că te-au afișat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ne bagi în aceeași oală, se revoltă brusc Roja, gîndindu-se la Părințel și la Curist, simțind cum îl cuprinde furia. Calmează-te amorezule, că nu sînteți cu nimic unul mai breaz decît altul, ia să vedem de cine e semnată drăcia asta, spune întorcînd fițuica pe toate fețele, căutînd atentă cu ochii în josul paginii. Cauți degeaba, se rățoiește Roja, pun pariu că e anonimă, face pe deșteptul. Îți bați joc de mine, cum de mai îndrăznești? își ia Delfina rolul foarte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și golesc sticlele de alcool ieftin. Ultimii cinci ani am avut norocul să mi-i petrec alături de tine și am mai păcălit bolile. Acum e prea târziu, nu se mai poate face nimic. Cred că tu o să ai noroc cu drăcia aia de Uniune. Nu o scăpa din ochi! Ești Încă În putere, mai ai timp să ieși din mocirlă și să te Întorci la cărțile tale. Kawabata, Își aprinde o țigară. Fumul se mișcă pe chipul lui, ca o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
îndreptat spre sticla de vin ca să-mi mai pun. Fără să-mi dau seama, am atins-o cu piciorul, iar ea s-a răsturnat fără a face zgomot. O pată mare roșie s-a întins pe covorul alb pufos. — Ei, drăcie! am exclamat. — Nu-i nimic, iubitule, o să iasă, spuse Antonia. Sări în picioare și dispăru printr-o ușiță în baia alăturată. Peste o clipă reveni cu un lighean, îngenunche la picioarele mele și șterse cu apă din abundență pata de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am studiat niște buzunare din piele crăpată, fixate pe o bucată de catifea. — Sunt așa-numite vulves pneumatiques. Un mecanic auto, cu care m-am Întâlnit pe vremea când studiam la Strasbourg, le fabrică la comandă. Ideea e să atașezi drăcia asta la un motoraș - la așa-numitul vibreur - care face vezica de cauciuc să se contracte și să se dilate. Buzunarul acesta ca o anexă, și Karp ne Îndreptă atenția spre un obiect cu formă umflată la un capăt, colectează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de onoare, n-o să las să mi se vadă oftica. Partea proastă cu mâncărimile de felul ăsta e că niciodată nu se mulțumesc să rămână într-un singur loc. De exemplu, de câteva rânduri încoace, am din ce în ce mai acut sentimentul că drăcia aia (acum e ca un fel de bâzâit) a început să alunece zbârnâind pe gât (s-a oprit puțin și s-a făcut nod), pentru ca, exact în momentul în care scriu, să se fi proțăpit din nou zdravăn și ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ei că nu vroiam să mor otrăvit, Bebe aprinde chibritul, trage din țigară, acu’ să vedem dacă ești băiat de grădiniță sau nu, țigara e între buzele mele, am fost amenințat, jur, trage, trage tare, trag, trag tare, Doamne, o drăcie scârboasă, înecăcioasă, puturoasă mi-a umplu imediat pieptul, o să mor otrăvit, aleluia, nici nu mă așteptam să tușesc în halu’ ăla, minute în șir, parcă aveam o morișcă-n gât, puteai să dai și cu ventilatoru’ și fumu’ n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
-o niciodată. Și era amuzant să-l văd așa aplecat deasupra lucrului, cu ochiul mare acoperit de albeață, privind cîș. Arăta ca un copil prins că face o năzbîtie. Și, ori de cîte ori reușea Într-adevăr să resusciteze cine știe ce drăcie muribundă, era atît de fericit că țopăia prin cameră rîzÎnd În hohote și chicotind de unul singur. Reparînd lumea: lupta unui mecanic. CÎnd Îl vedeam așa, Îmi venea să pun lîngă el cuvîntul radios. Pur și simplu emana fericire, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]