125 matches
-
mâinile pe sâni, apăsându-i puternic: ― Of! Mă faceți să mor de inimă, domnule director - a vorbit ea În șoaptă. ― De ce? ― Uitați că vorbiți la telefon... Și Încă prin centrală... care are „urechi”... De n-o fi având și cine știe ce drăcovenie de Înregistrat vorbele... ― Iartă-mă că Îți creez stări tensionale fără să ai vreo vină... ― Și de câte ori mi-ați promis că... ― Pe viitor voi proceda altfel. ― Cum? ― Dacă am de spus vorbe care nu se potrivesc cu „vremurile”, voi merge
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
te lamenta! Doar vezi că deocamdată s-au descurcat și singuri, fără să apeleze la vreun sprijin din partea noastră. I-adevărat! Dar gândește-te puțin și la viitor! Că aparatura costă, cabinetul costă, calculatoarele, instalațiile, dotările și alte drăcii și drăcovenii fără de care îți mucezește diploma în buzunar. Iar la belșugul străinătății nici nu mă gândesc! Vom trăi și vom vedea! Că și la noi parcă se mai mișcă lucrurile într-o direcție favorabilă pentru munca bine calificată. Noi înșine suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cu frica lui Dumnezeu, fără păcat! Că, până la urmă, tot vine judecata cea dreaptă, dacă averea-i dobândită fie și numai ca părtaș la vicleșugul străinului. Că străinul te bagă una-două și-n păcat, și-n temniță, și-n alte drăcovenii, dacă te lași ademenit de el!.. * * * În satele de pe valea Hatnuței, în numai doi-trei ani, s-a cuibărit tristețea și pustia. Priveliștea înfloritoare de altădată a fost înlocuită cu brutalitate de niște spații dezolante cu imagini de cimitire fără de sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Era prea de tot! Porumbeii scânteiau în soarele dimineții. Cădeau în tumbe, se ridicau la cer. Pământenii priveau în tăcere. „Să lăsăm hulubii să coboare singuri!” i-a strigat meșterului Starostele postăvarilor. „Să ne întoarcem la pendula noastră! Dai jos drăcovenia sau nu? Dacă ești cu gând curat, dovedește-o! O să așezi, pe urmă, în vârful turnului o colivie pentru porumbei și duminică o să venim să-i vedem cum zboară! Hotărăște!” Ceasornicarul privea peste mulțime. Nu se mai uita la hulubi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
luau înaintea naturii și a lui Dumnezeu; trăiau cutremurul de când se pornise zvonul. De când fusese oprit orologiul. Dintodeauna, dar nu-l simțiseră: vibrația Cuvântului dintâi îi atingea de-abia acum. Ar fi fost cum nu se poate mai nimerit ca drăcovenia aia să ticăie iar. Scârba, oprise ceasul tocmai când... Ramolitul dracului! Oase-Strâmbe! Javra javrelor! Să nu-l strângi de gât? Nimeni nu-l mai suporta pe netrebnic. Așa au trecut săptămâni de-a rândul. Scorneala, pentru că nu putea fi vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
și așa destule! Numai că după aproape trei ore, totul era neschimbat; nimic, de bine sau de rău, nu tulburase, așa cum se așteptaseră cu toții, tihna coborâtă, de o vreme, peste așezare. Nu o mai brodise Ceasornicarul, orologiul bătuse anapoda! Cine știe ce drăcovenie mai aflase ori mai scornise Pitpalacul! Să-i fie de bine, mașinăria lui o luase razna! Ce-or să-i mai râdă Scămoșatului în nas! Nici nu știau cum să-i mai zică. Sute de oameni se îndreptau spre atelier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
tot de el a fost aranjat. Amândouă s-au oprit, vezi Doamne, în clipa în care cel mai mare ceasornicar al lumii și-a lăsat urbea nerecunoscătoare singură și neajutorată! Cât l-am tolerat! Trebuia făcut zob de la început, cu drăcovenie cu tot! Știți cât v-am tot zis!” „Acu’, gata, a înghițit șoricioaică!” a ținut-o pe a lui Poștașul. „Ce, parcă mai avea mult de trăit?! Un hodorog!” s-a vârât un vidanjor. „Ne-a tot înșelat!” a țipat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
DE VIN, cu sfaturi... în sala, aproape goală, unii dormeau, alții se țineau de vorbă, - până se anunța: Gata, începe!... Iar domnul Tomescu reapărea mic și mai negru pe față de ulei decât restul zilei și cu țăcănitul peliculei desfășurate reîncepea drăcovenia, - despre care știam sigur că avea la sursa ei, un om...
Cinematograf 1929 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7975_a_9300]
-
arăți/ că sunt dintre EI...// Da, gândurile mele sunt umbra furnicii/ pe lângă Gândurile Tale!// Poezia mea nu valorează nimic pe lângă Poezia Ta, înaltă, amețitoare// Îți mulțumesc că m-ai învățat să scriu curat/ și să nu zăpăcesc mințile oamenilor cu drăcovenii...// Dar poezia mea nu înseamnă nimic pe lângă poezia ta,/ limpede și amețitoare!/ Trebuia doar să încerc să înțeleg Sistemul Tău!// E SCRIS” (p. 134). Întoarcerea la care se referă Marius Ianuș e, pe această porțiune, mai greu perceptibilă din afară
Lirism elementar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5211_a_6536]
-
aplomb, poate că și vecina bunicii mele ar fi putut deveni o celebră „artistă plasticiană". Cel puțin romburile și cercurile decupate din foarfecă aveau calitatea dobândită prin exercițiu îndelungat și control desăvârșit al instrumentului. La autorii de „instalații" și alte drăcovenii observi doar țâfna acră a urii față de valorile consacrate și lăcomia patroanei de bordel ce simte că i-a intrat, în fine, marfa capabilă să satisfacă poftele răcanilor aflați la prima permisie în oraș. Pentru noua confrerie, dușmanul de clasă
Triumful neroziei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6385_a_7710]
-
acolo, multă lume știe că din ciuperca asta împuțită, căreia îi mai zice și cornul secarei, se fac lesedeurile niște pastile de petreceri, niște mizerii, e-adevărat." (p. 224) Și încă: „Păi, vezi, bineînțeles, e psihedelică! Vezi tot felul de drăcovenii legate de dorințe, de nefericiri, de educația pe care-o are fiecare." (p. 225) Și încă: „Ar fi cam kinky, ce să zic!" (p. 226) Și încă: „Mda. Cam ești papagal, dar nu-mi amintesc să mă fi gândit la
Tichia de mărgăritar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6386_a_7711]
-
și nu după voia unuia sau altuia din tovarășii rămași încă de veghe la marea comoară îngropată în adâncimea unor arhive secrete. Că paznicii sunt tocmai cei care aveau interese să-și ascundă crimele împotriva propriului popor e o altă drăcovenie posibilă doar în România! Vor exista, desigur, mari surprize. Prevăd că două pături vor fi bulversate de ceea ce ne va fi dat să aflăm din studiul dosarelor comunsimului: pătura intelectuală și pătura ofițerimii ce-și asumase rolul de a pune
Sertarele infernului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10858_a_12183]
-
scoaseră cuiul din cârligul de remorcare. Ceilalți desfăcură rapid toate obloanele, lăsându-le să cadă în jos. Pe platfor ma remorcii se afla un cilindru metalic uriaș. Ranforsări masive încingeau piesa, ca cercurile unui butoi. Ce-o mai fi și drăcovenia aceea? întrebă Pop mirat. N-am mai văzut așa ceva până acum. Inspectorul ridică din umeri fără să răspundă. Boris se urcase pe platformă, făcându-și de lucru pe lângă utilaj. Cu ambele mâini învârtea o roată mare cu clichet, aflată undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
persană a unor constructori de automate. Cel mai mare dintre ei. - Automate? - Mașinării care imită viața. Păuni de aur În stare să Își etaleze cozile de lapislazuli. Lei din bronz capabili să ragă la poarta tronurilor de la Răsărit și alte drăcovenii asemenea. Se pare că Împăratul Îi comandase ceva pentru a-și Împodobi curtea, continuă Alberto. Văzuse câteva lucrări ale acestui necredincios la Ierusalim, când s-a dus În cruciadă. O minte ieșită din comun. Dante Își desprinsese privirea, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
deschizătură domnea Întunericul cel mai deplin. Bonatti se apropiase și el de punctul de observație, Îndepărtându-se mai apoi cu o expresie de batjocură. - Privește bezna care Îți pedepsește ignoranța, messer Alighieri! strigă el disprețuitor. Cunosc prea bine natura acestei drăcovenii, Încă de când Michael Scotus ne-a lămurit cum funcționează. Dacă lumina ar traversa dinții celor două roți opuse, aceasta ar fi dovada mișcării sale. Însă era doar o iluzie a minții sale tulburate. Nimic din toate acestea nu se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și nici un sunet produs de om. Firește că populam pădurea cu toate grozăveniile, Întocmai ca tine... Și tu faci așa, nu? — Da, a recunoscut Amory. — Ei bine, eu am Început să analizez și fiindcă imaginația mea persista În a vedea drăcovenii În Întuneric, mi-am băgat În beznă chiar imaginația, ca să se uite la mine. Am pus-o să se joace de-a câinele vagabond, de-a ocnașul evadat sau de-a fantoma; și iată că mă văd pe mine Însumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
văd platforma de ciment din fața UNIVAX-ului, mi se umezesc ochii. Episodul 29 Episod cenzurat Episodul 30 Micul benga Deodată, Dromiket 4 le făcu semn să tacă și-i chemă în fața hubloului central. Se uitară toți patru în spațiu. — Ce drăcovenie o mai fi asta?! exclamă comandantul Felix S 23. Într-adevăr, în fața navei interplanetare „Bourul” se zărea ceva asemănător unui copil mergând pe o tricicletă, în aceeași direcție cu nava. Nu trecu mult și, datorită vitezei superioare a vehiculului nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Din vremea de-începuturi când timpul era loc, Când energii din haos se încurcă-n alte spasme, Și-n câmpuri se-înfășoară același timp din loc, Materii necurate se zbat pierzându-și rostul, Prinse într-un joc sinistru de-aceleași drăcovenii, Se încovoaie vremea mișcând din loc pe prostul, Să vădă-n necuprinsul un vid plin de vedenii, O logică deșteaptă pictează-n timpuri locuri, Materii toarnă-n forme și înalță-n bloc senzații, O întreagă lume falsă se reazemă pe socluri
LUMINI ŞI UMBRE de DAN BORBEI în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362310_a_363639]
-
severe, cable cars sau mașinile funicular au apărut în oraș la mijlocul celui de-al optulea deceniu al secolului al XIX-lea din inițiativa unui producător local de cablu, Andrew Hallidie. Se zice că un accident banal i-ar fi inspirat „drăcovenia”: o trăsură trasă de cai mișcându-se și balansând-se datorită denivelărilor s-a rostogolit la vale și a luat și caii cu viziteu cu tot. Dacă pâna atunci circulația pe aceste terenuri accidentate fusese privită cu neîncredere, iată această
HAI-HUI CU TRAMCARUL PRIN FRISCO... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367021_a_368350]
-
cap cu sectoristul. Sau ce mă făceam eu la recensământ? Unde-ai dispărut mă'...? (În diverse puncte ale scenei, apoi în sală se aude intermitent: Cu-cu Cu-cu! CUCU: Dacă nu te arăți una două îți dau foc la drăcovenie. (Scoate și aprinde bricheta). ESCROCUL: (reapărând în interiorul cabinei sale improvizate): Cu-cu! Cucu: Unde ai fost mă' împestrițatule că ți-am dus dorul? (Escrocul își pune pardesiul și iese din cabină). ESCROCUL: Te inte... te inte... te inte... vrei și
COANA MARE SE MĂRITĂ (1) de ION UNTARU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345653_a_346982]
-
de lumină pe care culisează un dispozitiv cu locuri pe care stau oameni din carne și oase, zici că îi azvârle în tăriile înălțimilor, fără putința de a-i readuce la locul de unde s-au “îmbarcat” ... Iată deci, cele trei “drăcovenii” care precis îți lecuiesc pofta de aventuri la înălțime, cu o echivalență a traducerii ad literram a termenilor tehnici în românește mai greu de găsit: Big Shot-ul, “catapulta”, dispozitivul de afară care culisează cu o viteză fantastică, nu am fost
STRATOSPHERE DIN LAS VEGAS (XIV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355652_a_356981]
-
Și acum Shantal, să revenim la discuția noastră... Îți amintești în ziua aia când ne-au chemat în subsolul cădirii ăleia... -Blestemat loc... Sigur că-mi mai amintesc câte ceva!... Cine ar putea uita de tot, Arc?... Ceva mai înfricoșător decât drăcovenia aia s-a mai pomenit oare? spuse Shantal Perlin vizibil afectat. -E-adevărat, e foarte adevărat Shantal. Câți ani să fie de-atunci? -Păi cine mai știe Arc... să fie vre-o zece, doișpe! -Deci din ziua aia noi nu ne-
FORTĂREAȚA ( PARTEA A IV-A) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352693_a_354022]
-
treci dar rămâi calm. Hai să-ți mai spun... -Chiar te rog, spuse acesta... e captivant. Îmi spui lucruri care aproape că nu le știu. -Sus la nu știu care etaj se întrunise o comisie mondială, naiba să-i ia. Dezbăteau nu știu ce drăcovenii de legi de-ale lor. Mai pe urmă am auzit că atunci au semnat cu toții legea substituirii care mai pompos și mai oficial o denumiseră: Investitura Absolutismului Democrat. -Nu mă pricep. Dar pare că e o contradicție în termeni. -E
FORTĂREAȚA ( PARTEA A IV-A) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352693_a_354022]
-
a scrisorii imprimate pe Iphon. Era rândul său să apese la repezeală pe una din acele pătrățele luminate. Așa și făcu. Execută cu mare rapiditate, apăsa cu vârful degetului pe fiecare literă... numai că nu apucă să isprăvească fraza și drăcovenia îi întoarse spatele. Sub micul gemuleț se așternuse un întuneric dens. Cu o mână pe volan și cu a doua apăsă în partea de jos a jucăriei fermecătoare. Hop! Iphonul se aprinse din nou. Fața îi strălucea de fericire. Ochii
IPHON de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359779_a_361108]
-
nu mai încape vorbă. În zilele libere, în vacanțe, ajută pe taică-său la mulsul vacilor și caprelor, când alte fete de seama ei se-nghesuie la discoteci, își petrec timpul prin baruri consumând băuturi alcoolice, fumând și... alte multe drăcovenii. Mirabela plimbă zilnic două-trei ore cele 25 de capre pe care le are. - Măi, Nicolae, tu prea muncești copiii ăștia ! - Nu, domn profesor, le place lor. Mă ajută la toate muncile; vara la cosit, la strânsul și căratul fânului... Se
ORA DE DIRIGENȚIE ȚINUTĂ PE LINIA GRAJDULUI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340357_a_341686]