90 matches
-
să ai grijă de copiii ăia. Ea mi-a spus că a avut probleme familiale, eu, sincer, ca director de școală nu sunt popă, ca să spovedesc”, a spus directorul. Nu vom afla, poate, niciodată cum a ajuns o profesoară să drăcuie un copil de clasa I și dacă o criză personală dintr-un anumit al vieții ei a fost cu adevărat cea care a dus-o spre acel comportament. Cazul de la Cluj este un scurt capitol dintr-o poveste mult mai
Când AL TREILEA PĂRINTE devine agresor () [Corola-blog/BlogPost/338309_a_339638]
-
-i determina să-i lovească, fiindcă blestemul lor se ridică numai prin curgere de sânge. Atunci devin pe loc oameni și mulțumesc celor care îi scapă de blestem. „Treceam cu oile pe la Ocoliș, povestește Tușa Anuța. Un cioban beut o drăcuit un câne. Atunci m-o întrebat un bătrân la o poartă: Muiere, ori cum dați cânii la Rău? Să crezi ce îți spun, c-am fost pricolici și 7 ani am umblat cu lupii, da la târla unde or fost
O poveste despre ciobani, sălbăticiuni și câini în vremea vânătorii, scrisă de un om care s-a retras de 8 ani din lume () [Corola-blog/BlogPost/337873_a_339202]
-
Apoi se bucură cu adevărat pentru Costel, copilul vecinei sale. Se bucura întodeauna pentru realizările prietenilor și cunoscuților săi, niciodată nu pizmuia pe nimeni, chiar dacă pe el îl durea sufletul după Marioara lui, și uneori, și după Tanța, cu toate că o drăcuia și-o făcea albie de porci. Oricum ar fi fost, fusese ortacul lui și chiar dacă nu recunoștea niciodată față de el însuși acest lucru, îi era la fel de dor, cum îi era și de Marioara, mai ales în clipele în care își
CĂPITANUL VASILE (4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381997_a_383326]
-
ușurare printre șoareci, până ce unul mai bătrân, ce trecuse prin ghearele pisici și scăpase ca prin minune, întrebă: cine va lega clopoțelul de coada pisicii ? Înțelegi, nu se întâmplă așa ceva, așa și cu ăl cu șapcă, toți îl înjură și drăcuie, dar de împușcat, îl împușcă doar cu gura, cu degetul. De atunci, nu mai iau în serios românii ce aruncă sentința asta. Zâmbesc, când îmi amintesc cu drag de Alde Bâtu și de arătătorul unchiului Staricu îndreptat spre mine, atunci
PUŞCAŞ NUMIT BREBAN de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372370_a_373699]
-
negru La Poartă, în Rai, Sfântul Petru-a blocat Să intre un cuplu -pe bună dreptate- ( El negru călugăr, ea albă-n halat) Zicând că-i incest, ea e soră, el frate. Poți să mă bălăcărești, dar să nu mă drăcuiești Raiul văd că e închis, Iar în iad nu mai e loc; Să mai stau, atunci mi-am zis: Că aicea n-o fi foc ! Confesiunea unui păcătos Până ieri eu m-am păstrat Pur, virgin, imaculat, Dar azi noapte
RAI VERSUS IAD de DAN NOREA în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371068_a_372397]
-
2014 Toate Articolele Autorului DILEME LA NIVEL ÎNALT Furios, Creatorul dădu cu aura de podeaua de cleștar și îi repezi un șut meseriaș. Aura zbură năprasnic, colizionă câteva galaxii și căzu înapoi zăngănind. Ar fi dorit să înjure sau măcar să drăcuiască însă nu avea voie. Chiar EL își impusese această restricție pentru a se deosebi de toți ceilalți dar iată că acum îi părea rău. Mâhnit se gândi să-l convoace pe sfetnicul său cel mai apropiat. Dar, înainte de a bate
DILEME LA NIVEL ÎNALT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377908_a_379237]
-
Sunt ultimul bou din univers, cine dracu’ mă pune să fac ce-mi spun alții. Mă nenorocesc singur, cu mâna mea, bă, firea-ș al dracu’ cu tot neamu’ meu dă idioți! El avea voie să hulească, să înjure și să drăcuiască în absolut toate limbile din univers. Și oricum, aceasta era o simplă problemă personală... Da’ lasă că le arăt eu lor!! Mânios deschise capacul tabloului de comandă și răsuci la maximum un buton. Din aur încrustat cu diamante, evident... *** Pe
DILEME LA NIVEL ÎNALT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377908_a_379237]
-
ales în intervalul 1906-1916, martorul obișnuit al povestirilor, adesea chiar povestitor, este un preot. În alte numeroase cazuri este chiar personaj, preot de țară, sărac, aproape înrăit de sărăcie, țăran în fond și mândrindu-se cu aceasta, fumând tutun prost, drăcuind și păstorind peste un sat de necăjiți (O zi însemnată); însă are o minimă conștiință de sine, față de care - și nu față de divinitate - se simte răspunzător (Săptămâna patimilor). Deși supus canoanelor narative tradiționale și cumințit, povestitorul nu agreează autoritatea și
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
dădea nici un semn că l-ar auzi. Avea aerul pierdut al unui om care încerca să-și amintească niște deprinderi vechi. — Da, da, murmura din când în când către sine și se avânta greoi ici și colo prin desișuri. Drace! drăcuia el la răstimpuri și-și lua capul în mâini, pierdut în amintiri sau regrete, și apoi tresărea iarăși, avântându-se înainte ca un bivol rănit. Vultur-în-Zbor îl urma. Și astfel își croiau drumul haotic prin desișuri, către vârful muntelui. Vuietul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-i lași moștenire toată înțelepciunea ta dintr-o viață care, simți, se duce tot mai la fund...“ Mă ascultă absentă, privindu-mă cu ochi mari, fără lumini, de parcă nici nu înțelege ce-i spun. Abia când aude cuvântul viață tresare, drăcuie și prinde a râde. „Tu nu vezi cum își râde viața de noi, Simioane? Te lasă la tinerețe să crezi că-i frumoasă, colorată și la bătrânețe îți întoarce curul.“ „E frumoasă viața, Nela“, îi răspund, convins chiar că așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Afinoghen, în amintirea unui unchi care fusese și el călugăr. A primit parohie la G. și pentru toți era acum popa Sobaru. Își luase numele după cel de fată al preotesei, ea însăși fiică de preot. Al lui, de mirean, Drăcuitu, i-a spus episcopul, nu era recomandat să-l mai țină după hirotonisire. M-am pornit de câteva ori spre G., am ajuns chiar până la autogară, la Obor, dar mai departe de ghișeul de bilete nu am putut să trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
civilizație și de o anume educație - cât, mai ales, din păcătoasa noastră mentalitate că „merge și așa“. Ne facem că nu observăm mizeria în care suntem siliți să săvârșim cele mai intime acte fiziologice, strâmbăm scârbiți din nas, înjurăm sau drăcuim, blestemăm îngrijitorul că nu-și face datoria și, împinși de nevoie, ne ușurăm în împuțeală. Nu este un secret pentru nimeni că ne ducem viața într-o cloacă. Imaginea reală a mentalității românești, a gradului de civilizație o dă privata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de a fi un soi de îndîrjire fără obiect, care îi înveselea foarte tare nu numai pe țărani, dar și pe ceilalți intelectuali ai satului, preotul, inginerul agronom, notarul... Îndârjire însă nefastă în activitatea lui pedagogică după cum se va vedea. Drăcuia. Fir-ar al dracului! Și pe urmă a început să și înjure. Înjura: pe mă-sa și pe tat-său. Pe urmă vocabularul i s-a nuanțat cu adjective care priveau prostia, înapoierea, țigănia, dar totdeauna la alții și mult
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
chică și dăduse de spârcul cu care Îl Împodobise prietenul său. Porniseră apoi să se alerge prin bătătură și să se stropească unul pe altul cu cele două țevișoare dezghețate În apă caldă. Îi potolise mama lui Baronu, care Îi drăcuise și pe urmă Îi chemase pe toți să le dea să mănânce coleașă, sub aplecător. Din ceaunul pe care Îl trăsese la marginea plitei le pusese cu polonicul În străchini smălțuite de pământ fiertura de făină. Fiecare strachină avea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
l-a și servit, pe credit, cu romul lui. Aurică are și-o nevastă urâtă ca foamea (dar tot el zice că nici o femeie nu-i urâtă, numai băutura nu-i destulă), care vine seara să-l ia de la bufet, drăcuind filosofic alcoolul și prăpastia în care-l aduce el pe om. Am auzit că are și doi copii făcuți în clipele de luciditate, care au terminat liceul și au plecat prin țară. Nu numai trenurile de Mare îmi întorceau stomacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
că și-a băgat în răcori, până și Ursitoarele! Parcă-i un purcel...! Ce purcel? Parcă-i El Chupacabra! De pe unde mama dracilor ați cules voi, tembelilor, așa o comoară de..., de pruncușor? De la Coco, achiesează Fratele, ofuscat. Nu mai drăcui! Și mai multe nu vrei să afli, crede-mă! Câtuși de puțin! S-au întâmplat, adineauri, lucruri mai grave ca dezertarea, pe timp de război! Morți, răniți... Tu dormeai dus, băi, boierule, că n-aveai treabă! O-hooo... și-ncă cum
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pleca acasă. Ada se uita lung după ea. Avea cârlionți cafenii, strălucitori, și ochi triști, cu pleoape umflate. Mai stătea puțin cu noi, dar pleca apoi și ea după soră-sa, căci nu suportau să stea despărțite. Țigăncușa, Garoafa, le drăcuia printre dinți, fiindcă uneori gemenele veneau de dimineață la poarta ei și începeau să strige "Garoafa-scroafa" până ieșea afară toată șatra, cu spume la gură de furie, în rest însă, când treceau pe la tanti Aura sau când ne jucam pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tot așa răspundea : — Alo ! făcea baba ! Alo ! Aici Sofia general Ioaniu... — Ete, să mă pupi în cur, făcea și ea. Da baba de colo, vicleană : Ce zici ? Ce-ai zis tu, Vica ? — Ei, nimic, ce să zic, nu zisei nimic. Drăcui și io suveica asta. — Ei, dacă n-ai spus nimic... Și baba dă-i cu poveștile înainte : cum fusese Ioaniu preferatu lu Averescu și cum l-a rănit la Predeal și la Mărăști și el mai știe pe unde, și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
camioneta Mercury, fiindcă facultatea era tocmai În cartierul Molina și era imposibil să ajungă fără mașină; ar fi fost un fraier dacă accepta să ia autobuzul din piața Grau, autobuz pentru cei care n-aveau moșii. Bobby a Început să drăcuie, fiindcă anul ăsta era rîndul lui să stea la volan și studiase bine curba din fața casei unde stătea canadiană, voia să intre În viteză, să lase pe asfalt urmele negre ale roților, În sfîrșit, să pună În pericol viața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de două persoane și se repezi s-o Îmbrățișeze făgăduindu-i să facă nunta cît mai repede, dar chiar În clipa aceea ea Îl respinse. La Markham l-au dat afara din clasă de trei ori la rînd, pentru că-l drăcuise pe profesorul de spaniolă; ba chiar l-au amenințat cu exmatricularea dacă se purta tot așa În continuare, dar el nu se cumințea de loc și Într-o zi l-a pus pe Julius să se Încaiere cu im elev
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dar el nu se cumințea de loc și Într-o zi l-a pus pe Julius să se Încaiere cu im elev mai mare și, cînd a văzut că Julius era mai tare, i-a dat brînci și l-a drăcuit. Totul Îi ieșea pe dos și Ma-ruja Îl respingea În fiecare seară. Singurul lucru bun era că nu se mai gîndea la Peggy, dar poate că era mai bine cînd se gîndea la Peggy. Și pe urmă, cine-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o fată și se simțea la aceeași Înălțime cu fratele lui. Bobby Îi făcea și el o mulțime de necazuri, era din ce În ce mai violent, bietul de el putea să-și piardă mințile de atîta Învățat. Deocamdată, Într-o dimineață l-a drăcuit și l-a Înjurat de mamă pe profesorul de chimie recomandat de mătușa Susana. Dar Încordarea nu s-a terminat aici. În aceeași zi, după-amiază, Lester a apărut foarte tulburat și cu cămașa ferfeniță, din fericire nu-l desfiguraseră; musafirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
urlând. Când, într-o noapte, tata a apărut în prag îngrijorat, am fost gata să mă arunc în brațele lui și să plâng, ca să-mi liniștesc spaimele, dar el, bănuind că anume urlasem, ca să-l scol din somn, m-a drăcuit și s-a dus să ia un somnifer ca să poată readormi. Până la urmă ara ajuns să-mi fac din cuștile animalelor de la circ un simbol. Tata vroia să mă vâre în cușcă, să mă îmblînzească. Eu țineam să rămân liber
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
urlând. Când, într-o noapte, tata a apărut în prag îngrijorat, am fost gata să mă arunc în brațele lui și să plâng, ca să-mi liniștesc spaimele, dar el, bănuind că anume urlasem, ca să-l scol din somn, m-a drăcuit și s-a dus să ia un somnifer ca să poată readormi. Până la urmă am ajuns să-mi fac din cuștile animalelor de la circ un simbol. Tata vroia să mă vâre în cușcă, să mă îmblânzească. Eu țineam să rămân liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vorbele ascultate cu gura căscată, dacă nu cumva cel pe care textul ebraic îl numește has-Satan le va dezvălui chiar pretextul detectivistic pentru care se aruncase în vâjâială spre București. După două vocalize, suduia mai abitir decât un fierar betonist, drăcuia mai dihai decât o precupeață de podoabe de plastic deprinsă să-și reverse șuncile ori căruciorul de marfă pe platoul din fața Haltei de Pește din Piața Obor. Băga Necuratul arcuș de cătrăneală în voce și bătea tactul cu muștiucul narghilelei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]