14,485 matches
-
tei, bine venite după atâta drum. Emilia a plecat la treaba ei, la avere, iar seara a dormit la noi, iar eu le-am povestit ce am văzut la cele trei spectacole de circ. Mama Închinânduse, repeta mereu: - A ieșit dracu' pe pământ mamă, nu ie lucru curat, ăștia umblă cu ucigă-l toaca. Apoi i-am povestit mamei cu amănuntul tot ce am făcut, de când am plecat de la Amărăști peste deal la tren și până la circ. I-a părut bine
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
stat. îi cunosc de ani de zile și nu mi s-au părut niciodată preocupați de altceva decât de învățământ și cercetare. Dac-au ajuns astăzi să vadă în mită echivalentul firesc al muncii lor, înseamnă că s-a dus dracului totul. Știam de multă vreme că învățământul nu e chiar paradisul etic visat. Cunosc tradiția multiseculară a buchetului de flori (cu vaza de cristal cu tot) pentru doamna învățătoare, a muncii voluntare în grădina de zarzavaturi a școlii care coincide
Doi operatori ontologici: copy și paste by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14990_a_16315]
-
cu ochii scoși din orbite, aleargă zece-cincisprezece bărbați, tineri sau trecuți de 50 de ani [...] Un bolnav mic de statură s-a urcat - Dumnezeu știe cum - pe rezervorul unui closet și râde ori de câte ori un altul trage apa" (Hristosul de tinichea). Dracii în biserică este povestea unei biserici din Almaș-Săliște care a scăpat de demolare în perioada comunistă, dar avea pe un zid o pictură în care infernul și păcatele sunt reprezentate apocaliptic printr-o erotică scabroasă à la Brueghel. Zidul pictat
Reportaje by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15340_a_16665]
-
cu statut neclar aflate sub sfera de influență a Ucrainei? Evident că pentru eroul atâtora dintre procesele zgomotoase ale ultimilor ani astfel de chestiuni nu reprezintă nimic. în locul unui fost cronicar de fotbal precum C.V.T., eu m-aș feri ca dracul de tămâie să cer vreun arbitraj, având în vedere ce se întâmplă în campionatul intern. Dacă mai pun la socoteală că anteriorul "arbitraj" la care a participat România (la Viena, 30 august 1940, pentru membrii mai puțin savanți ai P.R.M.
Servește: Vadim. La preluare: Csurka by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15385_a_16710]
-
imagine tocmai armonioasă. Totuși, ne aflăm într-un spațiu în care nu se vorbește românește decît de nevoie și atunci prost. Țiganii le strigă germanilor cuvinte nu tocmai politicoase ("Săsălăi afurisiți! Cu Hitler al vostru cu tot! Cărați-vă la dracu în Germania!"), obsesia purității etnice e generală, ungurii sînt undeva mai jos în ierarhia socială, românii și mai jos. Educația atenuează totul, diferențele rămân însă clare în mintea personajelor. Cel care le transgresează o face de nevoie și e privit
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
al treilea care seamănă cu un cal (Jiggs n. n.) nu e decât mecanic, nici nu e-nsurat și n-a pilotat niciodată un avion. Ei, și Shumann ăsta, cu rabla lui de aeroplan, aterizează într-o zi prin Iowa ori Indiana, dracu' știe, ea fuge de la școală, nici măcar nu-și ia cărțile cu ea, și iată-i plecați, bunînțeles cu un aparat d-ăla de desfăcut conserve și cu o pătură, să aibă cu ce se înveli când plouă mai tare, sub
PYLON (continuare) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15475_a_16800]
-
sale de cauciuc... - Cizme? întrebă vânzătorul. Cele expuse? (...) - Mda, făcu Jiggs. Cât? (...) (sar treizeci de rânduri n.n.) - Douăzeci de dolari și jumătate, spuse vânzătorul. - E-n regulă! Le iau. La ce oră închideți seara? - La ora șase. - Fir-ar al dracului! La șase trebuie să fiu încă la aeroport. Abea pe la șapte ajung în oraș. Cum să facem să le iau la ora aia? Un alt vânzător, contabil sau inspector făcu un pas înainte. - Adică nu vreți să le luați acuș
Tocmeala by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15496_a_16821]
-
trag palme, mă arunc pe jos, mă tăvălesc, mă ciupesc de obraz, mă ridic, dar nu scot un sunet. Scot însă de prin toate ungherele banii. Îi ia, stînga-mprejur pe călcîi, deschide poarta și "O zi bună". S-au dat dracului toți. Nu s-au americănizat la port și la nărav, da' la vorbă, primii! Plată, goală, depersonalizată, neangajantă, urarea "Have a good day" flutură aiurea pe buzele românilor și mă scoate din minți. Dacă toată lumea chiar îmi dorește "o zi
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15521_a_16846]
-
cîteva titluri de articole: "învățăturile mele către fiul oricui", "Două babe, o pisică și ghemul istoriei", " Instantaneu cu veceu, lavabou și covată", "Gînduri despre muncă. Cu și fără respect", "Dumnezeu a inventat odihna și sărbătoarea. Ca să facă și el ceva, Dracul a inventat vacanța", "Necinstea și apatia strică omenia". Dincolo de poanta alcătuirilor de acest tip, Irina Nicolau și-a dezvoltat și rafinat un stil deja inconfundabil. O extraordinară ureche pentru sunetele limbii vorbite acum de tineri și adolescenți combinată cu privirea
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
în 1958 la Graz și a murit în 1994, tot acolo, în comă alcoolică, că a studiat sculptura la Academia de Arte frumoase de la Viena, că după 1990 a ajuns, extraordinar de rapid, un dramaturg cu numeroase piese jucate în draci, cum se spune, în spațiul german. În 1994 am văzut și eu la Saarbrücken un spectacol intitulat Endlich tot, endlich keine Luft mehr (În sfîrșit mort, în sfîrșit fără pic de aer), un tip de teatru absurd și într-un
Îndărătul ideii de paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15561_a_16886]
-
a dat multe bătăi de cap, deși niciodată n-am mai trecut prin el. În primul rând, mereu greșeau transcrierea lui și mereu trebuia să-l dictez funcționarilor pe litere: Be-le-bei. Nu, nu Pe-lelei, și nu Belidei, ci Belebei, dracu’ să-i ia, nu știu geografie. Și cu toate acestea tot se încurcau. În ultimul meu buletin de identitate mi-au scris pocit Belebel’, deși m-am străduit din răsputeri să le explic. Pe deasupra, era suficient să pronunț acest nesuferit
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
nimănui. Iar dacă vrem să ne afirmăm originea prin litere, atunci să o facem pînă la capăt. Să încercăm să scriem cu adevărat etimologic, adică nu doar cu "â", ci și cu "û", cu "ê", cu "ô". Adică încurcă-i, drace! De ceva vreme lucrez ca redactor de carte la o editură, de obicei pe traduceri din engleză. Fiind vorba de o editură de marcă, traducerile care mi-au ajuns sub ochi sînt de obicei bune, corecte, dar au o mare
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
nu-ș ce naiba, s-au răzgândit, nu te mai angajează... Cerul să se fi prăbușit asupra mea, mi-ar fi venit mai ușor. Sunt nedreptăți și nedreptăți. Când înoți însă cu ochii scoși din cap, să ajungi la mal și când dracul, cu un hohot de râs, îți șterpelește malul din față... Foarte curios. Din asta, caracterul meu ieși întărit. Amărăciunea, câteodată, înalță. Totul e să nu se exagereze. Numit în locul meu, în aceeași zi, fusese Dinu Săraru, după cum am mai scris
Sfinxul valah (variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14402_a_15727]
-
anilor '90 au renunțat la "polemismul excesiv", preferând să-și admire, cu oftaturi diftongate, buricul. Degeaba ai talent, dacă n-ai pic de conștiință. Degeaba evoluezi la paralele inegale, dacă totul ți-e "paralel", înafara romanelor tale scrise, de-al dracului, pentru cititori aleși pe sprânceană, adică "snobi". Și, în general, m-am săturat de lecții ce seamănă mult prea bine cu tactica "apoliticilor" care și-au făcut din "preapolitic" o trambulină socială mai alunecoasă decât cea de la Cortina D'Ampezzo
Buricul diftongat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14423_a_15748]
-
Nu mai e mult până vom fi în stare să elaborăm ecuația problemelor abstracte, reieșind din faptul că obârșia "păcatului " se află la neagra și fierbintea extremitate a lumii/luminii, iar originea binelui - la cealaltă extremitate, luminoasă și glacială. Oare dracii negri ai infernului populat de sufletele pământenilor păcătoși n-ar fi chiar undele invizibilei lumini calde? Așadar, se poate demonstra că lingvistica merge înaintea științelor naturii, încercând să evalueze lumea morală și tratând-o drept unul din capitolele științei despre
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
al limbii române, ca Malaparte, savurând umorul latin păstrat în starea lui genuină în Carpați. De ce, acestui autor nervos, hiper-rafinat, îi vine din când în când s-o dea pe românește? El, care, exclamă în text românește "la naiba, la dracu cu toți și cu toate"? Sau care, amintindu-și de un amor de-al lui din Iași, suspină "of, Marioaro!"?... Mai sunt apoi imprecațiile corespondentului de război văzând ororile, înjurând ca noi. Scrisul, stufos, febril, încărcat de atâtea referiri la
Un joc al întâmplării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14436_a_15761]
-
de copil bătrân... - Cum își trăia viața un scriitor tânăr în urmă cu peste cinci decenii? - Pe atunci, tinerii scriitori trăiau muncind din greu și cu plăcere, deși rareori erau onorați cu drepturi de autor. Însă trăiau din plin, în draci, știind că va veni și-o zi, fericită, când se va putea trăi și din scris. Doar, pe-atunci, îl citeam cu toții pe Makarenko, cu "sistemul liniilor lui de perspectivă". Acum mai mult se pune problema cum trăiește matur, format
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
acasă, tipărite pentru exclusivul lui uz, ispitit de agenți: Fiindcă ceea ce a fost a fost și-a trecut.../ și ei își dau acuma toată silința ca treaba să se aranjeze pozitiv/ cu copiii și restul familiei... că oameni suntem, ce dracu'/ și, bineînțeles, pot trece când vor ei pentru formularele mari..." Numai cine a trecut prin sita trecuților ani - repede de tot uitați, iar de tinerele generații ignorați - simte ironia vezicantă a acestor versuri, înțelege revolta insului la constatarea "că nicăieri
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
categorie tipologică: "diplomații ospitalizați de H. și M. pe la draculalanduri sau simpozioane" (Academia Cațavencu, 31.05.2001). Reflectată asupra numelui de origine, generalizarea ironică îi schimbă genul gramatical, creînd un nou obiect, o entitate difuză și bufă: "dansăm frenetic printre Dracule dar distrugem arhive și monumente de patrimoniu" (LA&I, 25, 2002, 1).
"Draculalanduri" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14571_a_15896]
-
ținea să i-l arate pe Împăratul Întunericului. - Nu, a spus el, refuzând-o, băiat delicat - nu vreau să-l deranjez... Avea doișpe ani. Prițcoaia, Agripina, care te dezlega și de jurăminte, numai să nu fi fost false, contra acestora dracul, inspiratorul lor, nemaiavând nici o putere... Intensitatea fricii produce evenimentul. Euforia iertării.
Războinicul ciung by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14040_a_15365]
-
detabuizare e normală, ba chiar binevenită. Dar de aici la pertu-ul cvasi-generalizat, la înrudirea cu forța prin apelative gen "nea Mitică", "nea Nelu", și la diminutivarea care o fi dând bine în curtea cu orătănii, dar sună (vorba clasicului) ca dracu' la televizor, e drum lung. Ciudat, scurtătura onomastică pe care circulă azi mai toată lumea nu-și are originea în politică, respectiv parlament - acest avanpost al ospiciului -, ci în emisiunile despre sport ale televiziunilor. Invitați de-a valma, antrenori, arbitri, jucători
Gura analfabetă a poliglotului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14054_a_15379]
-
regim crudivor), să suport neplăcutele dușuri scoțiene, ceaiurile amare și cataplasmele, în schimb - să nu știu ce se petrece în lume, să n-am vești de la familie și prieteni, să nu-mi iau doza de ficțiune literară m-ar fi umplut de draci, iar perimetrul angelic mi-ar fi fost insuportabil. Ce să-i explic preabunului doctor că, pentru mine, a fi (încă) vie înseamnă și să știu ce se întîmplă în Irak, în țară, acasă, la redacție? Că fără plăcerea lecturii, organismul
În Eden, cu un bagaj de cărți by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14066_a_15391]
-
sentimentalismul continuă luând forme ceva mai moderne: "Puiule cu ochii verzi,/ n-ai motiv să nu mă crezi.", se tânguie o solistă plinuță dar nefericită, însă părând sinceră, doar că, într-un folclor autentic acest "n-ai motiv" "sună ca dracu'" (v. Petre Roman, vol. ziceri din perioada imediat post-decembristă). Ca argument suprem pentru feciorul sceptic (probabil), solista promite avantaje gastronomice interesante, apetisante și, în această perioadă de austeritate, imposibil de ignorat: "Fac și-o ciorbă de vițel,/ Că nu-l
ETNO TV by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14125_a_15450]
-
Macrei, București) * Tot felul de grozăvii care-ți fac sănătatea minții țăndări, în Exercițiu de nebunie, Nebunia fiind văzută ca un personaj malefic foarte activ. Ea vă "bagă mâna în cap prin osul frontal și prin nări", zâmbește ca un drac, și ca și Umbra, care "nu tocmai tiptil" vă scoate "o bucată de creier și fuge cu ea într-un colț", în peisaj își face apariția Neliniștea, care "mârâie din lăcomie la piciorul Nebuniei de care e agățată" ș.a.m.
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14152_a_15477]
-
și scoate un "da" euforic. Și pe urmă, într-o supremă disperare și convinsă că totul s-a sfârșit, spune: Da, de fapt, te iubesc". Și după o pauză: "Se poate spune așa?" El spune "da" și zâmbește și brusc, dracu^ știe de ce, e foarte grăbit. De ce să fie unul mai bun decât altul? E mai bine când atenția pe care i-o acorzi celuilalt, face ca atunci când ești singur ca să nu fii părăsit. Sunt mai bune două călduri, decât una
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]