202 matches
-
proamerican și nu se supăra nimeni, și acum, când Traian Băsescu spune și el...?! E o neliniște, e un frison în chestia asta. Sigur că lucrurile trebuie bine ținute în mână și bine balansate, dar eu cred că nu trebuie dramatizat. Aici nu e vorba de opțiuni fatale și exclusive. Aici e vorba de accente. Președintele Traian Băsescu nu e un om... Calitatea de consilier la Președinție să știți că, în cazul ăsta, este o întreprindere foarte dificilă, pentru că întâi consilierul
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
15. Un IND, numit și ,,bombă murdară", produce o mică explozie nucleară, cu un efect secundar puternic radioactiv. Un RDD produce o explozie convențională, dar împrăștie materiale radioactive contaminante (Lee și Ford 2000: 71). 16. Pentru o relatare folositoare, deși dramatizată și cu siguranță depășită, a relației crimei organizate cu terorismul și banii din droguri, vezi Bosworth-Davies și Saltmarsh (1994: cap. 2). 7. Concluzie Deoarece, la fel cum pentru întreținerea bunelor obiceiuri sunt necesare legi, tot astfel, dacă este ca legile
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
di Rudi (1995), Pagliarani și-a construit poemele prin recursul la personaje memorabile, cu rol coagulant, în jurul cărora gravitează alte personaje, toate contribuind la închegarea unor trame narative, la derularea unor „istorii” în buna tradiție „a poemului teatral, a monologului dramatizat și a baladei (în genul lui Majakovskij, Eliot și Brecht.)” 278. Într-un cuvânt, avem de-a face cu o poezie care depășește lirismul, fără a-l exclude cu totul, reușind să îl transfere în dimensiunea cotidiană a trăirii. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
unde se află versuri ce premerg literaturii generației, fac din apariția cărții și un punct terminus al orientării. Ca autor de proză, P. publică și o scriere postmodernistă, Cel mai mare roman al tuturor timpurilor (2002). Începutul e un joc dramatizat, cu dialoguri mucalite, ironice, antilivrești, demitizatoare de canoane literare, în bonom răspăr cu tot. În fapt, ar fi o încercare de teatru absurd înregistrată de autor, ceea ce apoi se transformă într-o narațiune cu un plan de roman axat pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288826_a_290155]
-
moment de meditație asupra morții de o stranie frumusețe. Prima și ultima scenă închid între paranteze celălalt tip de frumusețe adulterat, „biutiful, kitschul despre care Milan Kundera afirma că este o lacrimă care devine conștientă de sine, care se lasă dramatizată. Iñárritu supralicitează suferința în detrimentul autenticității personajului puternic pe care-l creează. La un moment dat, acumularea de suferință riscă să mai ofere un sens, cu atât mai mult cu cât totul se desfășoară în perspectiva unei morți anunțate, a unei
Frumos-îngrozitorul Iñárritu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5547_a_6872]
-
in care rolul bisericii este, vizibil, redus. Acesta este inventatorul termenului de "Umanism" și împarte istoria în 3 perioade: Antichitatea, Evul Mediu și Epoca Modernă. Lucrarea lui este o istorie seculară, lipsită de aportul Bisericii, fiind de factură tipic romană, dramatizată, retorică, literară și rațională, lipsind miracolele. Reprezintă prima mare lucrare a istoriei moderne. Flavio Biondo (1392-1463), umanist, renascentist, unul dintre primii „arheologi”, este secretar în cadrul cancelariei mai multor papi (Pius al-II-lea), și cel care a inventat conceptul de „Ev Mediu
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
scriitorul nu-și face, prin acești ,critici", un comentariu apologetic, cum și l-ar fi conceput un orgolios îngust. Toată gâlceava în jurul operei e simplu joc ficțional. Se vede că și critica literară poate fi motiv de ficțiune, și încă dramatizată. De curând, în ancheta care cerea să se indice zece dintre cei mai importanți poeți români, câțiva critici l-au inclus între aceștia pe Ion Budai-Deleanu. Cert, îl citiseră în cheia spirituală a autorului.
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
două - trei piese pe săptămână, precum și de ansamblul care merge strună, cu toată repejunea punerei în scenă a repertorului. Direcția, țiind samă de gustul publicului de duminecă, dă în aceste zile piese de spectacol în câte cinci acte, adică romane dramatizate. Deși în princip protivnici acestor piese, cari reprezintă dramatizarea tuturor cazurilor prevăzute și pedepsite de articolele respective ale codului penal, totuși trebuie să-i dăm drept direcției că urmează gusturile publicului și s-o spunem verde că teatrul, chiar așa cum
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
opere dramatice, întemeiete sau pe crime comune sau pe boale trupești, recunoaștem totuși că direcția și actorii își dau toată silința, în marginele pe cari le impun nevoile teatrului românesc. {EminescuOpIX 294} II Am arătat în rândul trecut scăderile romanelor dramatizate, vorbind în pilda cazului concret al "Cerșitoarei ". Teoreticește s-ar putea statornici antiteza între roman și dramă astfel: romanul e gen de scriere povestitoriu, el zugrăvește ceea ce se 'ntîmplă, eroii lui sufăr fără vină lovirile unei sorți adesea străine de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de predare-învățare nu mai este acumularea de cunoștințe , ci punerea elevului în situația de a ajunge la ele împreună cu partenerii de echipă. Didactica modernă aduce în fața dascălilor o multitudine de metode interactive: metoda predării-învățării reciproce, mozaicul, cascada, metoda piramidei, învățarea dramatizată, pânza de păianjen, brainstorming-ul, starbursting-ul, metoda pălăriilor gânditoare, metoda ciorchinelui, caruselul, proiectul, portofoliul, experimentul, ș.a. Alegerea unei metode care să conducă la învățare interactivă este în strânsă relație cu: *personalitatea profesorului *nivelul de pregătire a clasei *stilurile de învățare
Coronița prieteniei by Prof. Gratziela Perebiceanu - Grup Şcolar „Nicolae Bălcescu”, Olteniţa, jud. Călăraşi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91748_a_93009]
-
termenilor, acest lucru nu e suficient pentru instaurarea lor ca discipline de drept ale liceului. Iată care sînt „conceptele operaționale” pe care le propun autoarele: dieceză, narator și naratar, extradiegetic, intradiegetic, homodiegetic, autodiegetic, omniscient, uniscient, colportor, secund, creditabil, exprimat, implicat, dramatizat, virtual, neimplicat, obiectiv, trădat, interesat; funcțiile personajelor sînt de acțiune, de interpretare, opționale, de reprezentare, completate după V. I. Propp cu toate cele 31 de funcții teoretizate de acesta (cf pag 19-209, apoi se vorbește de triplicare, climax, autoclimax, personaj
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
unor poeme încadrabile în lirica propriu-zisă „a eului” (Patria, Denis cel Scurt, La moartea lui Zed, Ruga fericitului autor) ori în aceea „a măștilor” (Bocetul lui Ion Vodă Armanul mai numit și cel Cumplit), dar constituie și secvențe în poeme dramatizate sau descriptiv-narative (Monos, Glasul Petrului Cercel, Dormind, Iberia). Atenuarea lirismului, disimularea lui se vădesc și în zugrăvirea unor „întâmplări nelumești”, a unor întâlniri în spațiul visului ori al halucinației, sub formă de joc dramatizat, dialog esențializat. Numite de autor „nuvele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
dar constituie și secvențe în poeme dramatizate sau descriptiv-narative (Monos, Glasul Petrului Cercel, Dormind, Iberia). Atenuarea lirismului, disimularea lui se vădesc și în zugrăvirea unor „întâmplări nelumești”, a unor întâlniri în spațiul visului ori al halucinației, sub formă de joc dramatizat, dialog esențializat. Numite de autor „nuvele”, narațiunile din Trântorul au fost considerate la apariție mai degrabă poeme în proză sau chiar creații lirice. Scrise din perspectiva personajului central, care, purtând cognomene diferite (Fluieră-Vânt, Trântorul, Mielu etc.), este mereu autorul, ele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
plasând exclamația incriminantă în gura adversarilor săi. Așadar, aici, pluralul persoanei întâi nu-l include pe autor, ci apare ca autodescalificare imperativă a personajelor negative ale microficțiunii. Un alt procedeu de fictivizare a obiectului polemicii este anecdota, cel mai adesea dramatizată. Definită de Angenot "ca impas al limbajului demonstrativ", anecdota camuflează, de obicei, intenția agresivă, imprimând discursului un accent comic și o dinamică aparte. În discursul publicistic arghezian, dimensiunile anecdotei variază, însă, atunci când acaparează întregul text, avem de-a face cu
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
șoptește cineva din loje, răsfoind programul, pe când în aplauzele sălii au intrat doi tineri executanți în scenă, pianistul și violonistul. Care-i Grieg? Întreabă doamna, cel înalt sau celălalt mai scurtul? Că amândoi sunt drăguți"243. Dialogul, luând forma anecdotei dramatizate (un teatru la teatru), denunță, prin scenariul comic, prostia și superficialitatea lumii pervertite. Din perspectiva receptării, transpunerea unui fenomen abstract (de pildă snobismul, ipocrizia, ignoranța etalată zgomotos, ca teme predilecte ale satirei dintotdeauna) într-un scenariu concret mizează întotdeauna pe
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
1957 (cu blibliografie); William James, Principles of Psychology, New York, 1890, vol. I, p. 243; cap. IX, în care apare această expresie, este intitulat Stream of Thought (Fluxul gîndirii). 30. Lubbock, op. cit., p. 147. "Cînd starea sufletească a lui Strether este dramatizată, se arată doar imaginile care îi trec prin minte, imagini pe care oricine le-ar putea vedea dacă ar privi o gîndire devenită vizibilă" (ibid., p. 162). 31. Cf. L. E. Bowling, What is the Stream of Consciousness Technique? în
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
892.) probă de ordin "spiritual" prin care Ghilgameș încearcă să rămână treaz șase zile și șapte nopți, devine la Dayan o luptă cu destinul, pentru că narcotizat, injectat cu "serul adevărului", o ratează. Legenda lui Ghilgameș care pentru Eliade reprezenta "povestea dramatizată a unei inițieri ratate" ilustrând "precaritatea condiției umane, imposibilitatea - chiar pentru un erou - de a cuceri nemurirea"893 stabilește în proză o ultimă corespondență: ecuația ultimă prin care omul devine stăpân asupra timpului și planta care redă tinerețea. Pentru cel
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
la elocvența celebrului principiu prin care a dat o explicație satisfăcătoare, în particular, derutantei căsătorii poliandrice a lui Draupadș în Mah³bh³rata, și în general modului de configurare și generare a personajelor principale din epopei - ele sunt, în fond, transpunerea personificată, dramatizată, a unor divinități și concepte mitologice, vedice sau avestice, mai mult, arhaic indo-iraniene. Dumézil a fructificat acest principiu din punct de vedere trifuncțional - vezi și Mythe et épopée I. Pentru o critică a dificultăților lui Dumézil de a explica decalajul
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
1985), Împotrivirea lui Făt-Frumos (1987), Tărâmul nălucirii (2003), destinate copiilor și exploatând lumea fabuloasă a basmului popular ca spațiu al inițierii. Astfel, Tărâmul nălucirii reunește, pe lângă două basme, Moș Tănase pribeagul și Piatra de pe inimă, alte texte - scurte „basne”, uneori dramatizate, „băsmuiri în șezătoare” și poeme-basme, al căror rost de îndreptar filosofic și moral e evident. Preocupat de fenomenul culturii populare românești, T. adună în Descinderi în cultura populară (2001) eseuri care vizează domenii diverse: etnografie, etnologie, artă populară, folclor literar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290310_a_291639]
-
ideilor. El a fost atras și de teatru încă de prin 1909, când a tălmăcit câteva lucrări dramatice. S-a încumetat, chiar, să scrie o piesă, Sorana, a cărei paternitate a fost controversată. În fapt, este vorba de o nuvelă dramatizată, fără prea mult nerv, cu scene statice, însă reprezentabilă. B.-V. este unul dintre clasicii povestirii românești din secolul al XX-lea, ducând la perfecțiune câștiguri anterioare și deschizând un drum ferm pentru prozatorii de după el. Calmul frazei, finețea pătrunderii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
englezii îl numesc syllabic abbreviation, iar germanii Silbenkurzwort), chiar dacă secvențele reținute și contopite nu sunt neapărat silabe: engl. cyborg "robot din literatura de anticipație" < cyb[ernetic] org[anism]; Comintern < Com[munist] Intern[ational]; DEFCON < Def[ense] Con[ditions]; dramadoc "documentar dramatizat" < drama[tised] doc[umentary]; fro-yo "iaurt înghețat" < fro[zen] yo[gurt]; Interpol < Inter[national] Pol[ice]; Milrevcom < Mil[itary] Rev[olution] Com[mittee]; modem < mo[dulator-]dem[odulator]; nicad "aliaj de nichel și cadmiu" < ni[ckel] + cad[mium]; sci-fi < sci
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
două opuscule de povești: Bălăior și Tămâița (Orăștie, 1911) și A fost odată ... (Brașov, 1913). În versurile sale P. intenționează o situare în lume, o descriere a propriei lumi, a reperelor ei esențiale, într-o viziune ușor convențională, idilizată sau dramatizată poate și sub influența unor modele livrești. Privirea, atenția sunt focalizate asupra naturii, ca realitate absolută, singura sursă de certitudine și, uneori, de bucurie, într-o viață aflată sub semnul părăsirii, suferinței, zădărniciei și morții. Sensibilitatea senzorială generează câteva tablouri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288829_a_290158]
-
și Unde vântul miroase a petrol (1961) sunt nuvele în care intruziunea ideologicului este cel mai acut vizibilă. Autorul exploatează, sub aparența caleidoscopică a inspirației, clișeele prozei din epocă, începând cu tensiunea dintre exploatați și exploatatori și terminând cu detaliile dramatizate care dau un colorit caracteristic lumii reprezentate aici. Totuși, Cinema Madagascar este unul dintre textele cele mai bune ale lui G., prin maniera în care sunt evocate un vechi cinematograf din Pantelimon și jocurile pe care copiii din cartier le
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287357_a_288686]
-
ceea ce subliniază, din nou, importanța factorului psihologic în geneza și configurarea literaturii criticului. Într-adevăr, pentru Lovinescu nu există decât o unică "sursă" de inspirație (propria experiență existențială, fatalmente săracă în "evenimente") ce determină și "conținutul" literaturii înseși, adică "viața" (dramatizată deja, ab originem, în forma "ficțiunii elementare"/ "romanului familial"), "expresia" estetică a acesteia împrumutând, în chip programatic, modalitățile de reprezentare ale teatrului. Când își avertizează partenera de dialog epistolar: "Citește romanul care mă citește pe mine, aproape autobiografic", autorul nu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
să salveze efectiv viața, transformând-o într-un spectacol? Ca în tragedie, de pildă, unde oamenii mor doar pentru a trăi mai mult, în eternitate. Și fiindcă tot am adus vorba, să nu uităm că "poveștile" din eposurile homerice erau "dramatizate", ca simplu material diegetic (mituri, legende etc.), în forma cristalină, sublim estetică, a tragediilor care (nota bene!) dezvoltau "subiectul" sau "tema" în "cicluri" mai ample (trilogii sau tetralogii). Autorul de tragedii nu "inventa" nimic sub raport epic: se mulțumea doar
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]