4,691 matches
-
Dorian, care este parlamentar din partea Federațiilor Evreiești, n-a prea fost pe aceeași lungime de undă cu dl Buzatu, care e membru PRM. Dar, într-un show t.v., asta dă bine. N-am înțeles subtilitățile literare ale dlui Dorian (dramaturg, cîndva): că n-ar fi fost holocaust în România, ci doar genocid ori pogrom. Contează oare cu ce mijloace au fost uciși cei cîteva zeci de mii de evrei în timpul războiului, din ordinul Mareșalului? Contează că n-au fost gazați
Mareșalul și evreii by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15334_a_16659]
-
înțelege onest o mitologie a culturii române și de a se raporta liber la zeii acestei mitologii. Citită cu atenție, Ionescu în țara tatălui nu e nicidecum o pledoarie pentru corectul Eugen Ionescu. Marta Petreu nu e îndrăgostită de celebrul dramaturg, așa cum nici nu-l urăște pe marele sceptic. Din fărîme de jurnal, din texte publicistice, din fragmente de interviu și deseori cu ajutorul unei bine temperate psihanalize a textelor literare, autoarea ni-l prezintă pe Ionescu față în față cu România
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
din articolele publicistice și din jurnalul de tinerețe. O a doua parte a capitolului abordează piesele de teatru, din aceeași perspectivă oarecum curioasă pentru un ochi de literat, a permanentei arheologii filosofice. Dincolo de Urmuz și Caragiale sau poate înaintea acestora, dramaturgul Ionescu e descoperit a fi incredibil de coerent într-o atitudine filosofică constantă de-a lungul carierei. Paiața metafizică și comunicarea imposibilă, teribilismul, fronda și răsfățul celebrității, disprețul pentru cultura mică și obsedanta frică de moarte se regăsesc toate într-
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
scrisoarea care exaltă acest "fel francez de așezare a lumii" se întrevede deja admirația obsedantă pe care Ionescu o va arăta constant față de Franța. în capitolul Țara tatălui, țară de fier, autoarea va discuta pe larg despre dorința aprigă a dramaturgului de a-și confecționa o matria opusă patriei, România. Cercetările în documentele familiei arată însă că mama lui Eugen Ionescu a fost într-adevăr de origine evreiască, dar nicidecum curat evreiască, că ar exista undeva un strămoș francez, dar, iarăși
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
2002. Paolo Coelho, Diavolul și Domnișoara Prym. Traducere din portugheză de Pavel Cuilă, Editura Humanitas, București, 2002 Se poate și fără întrebare Scrisoarea lui Jean Cocteau către americani, publicată în 1949, după douăzeci de zile petrecute la New York, în care dramaturgul francez a avut de-a-face nu numai cu publicul, ci și cu criticii americani, devine cu totul actuală după evenimentele din 11 septembrie 2001. O lume întreagă încearcă astăzi să înțeleagă nu numai ce înseamnă fundamentalismul islamic, ci și ce înseamnă
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
atribuțiile. Inițial, în stadiul de proiect, regizorul a visat-o, în rol, pe Emily Watson, cu timbrul ei de inocență și de patetism ghiduș; cînd a fost gata scăpărătorul scenariu - scris de Jeunet în colaborare cu Guillaume Laurant (romancier și dramaturg) - Emily Watson n-a mai fost liberă; și așa, a apărut Audrey Tautou, care e o Amélie de un farmec desăvîrșit. Ce face Amélie? De pildă, înșfacă de mînă un cerșetor orb și vizibil blazat, îl trece strada, îl conduce
Fenomenul "Amélie" și fenomene colaterale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15379_a_16704]
-
La aproape 40 de ani de la data premierei teatrale, Vicarul devine film. Cineva se întreba de ce atît de tîrziu. Printre altele - dincolo de "încărcătura inflamabilă" -, și pentru că piesa nu e cîtuși de puțin cinematografică; gestul lui Costa-Gavras (dublat întru scenaristică de dramaturgul Jean-Claude Grumberg) de a o adapta, oricît de liber, e un gest temerar. S-o spunem din capul locului: cineastul a cîștigat pariul cu sine însuși. Amen e un film puternic și sobru, care distilează o emoție cerebrală, o răceală
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
fixa fără îndoieli interdependența dintre scriitor și epocă, printr-o concretețe a informației, întotdeauna depistată la sursă. Extrem de elaborată, pînă la austeritatea formulării, cum am mai observat, nu fac decît să enumăr contribuția la cunoașterea lui F. Aderca, Lucian Blaga dramaturg, în confruntarea cu Victor Eftimiu, în calitate de director al Teatrului Național, Anton Holban și Camil Petrescu, în relația determinată de drama Oameni feluriți, cînd Margareta Feraru găsește dovezi contrare părerilor lui E. Lovinescu în Vremea, din 1932 și în Azi, din
Monumentalitatea epică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15424_a_16749]
-
nevoia. O punere în scenă unește, în principiu, toate aceste singurătăți cărora le este dirijată acum o percepție, acea interpretare a regizorului. Cu care poți sau nu să fii de acord. Și armonia și revolta fac parte din jocul scriiturii dramaturgului. În ultimii doisprezece ani, două sînt montările din România care îmi vin automat în minte cînd este vorba sau mă gîndesc la Ionesco: Cîntăreața cheală a lui Tompa Gabor la Teatrul Maghiar din Cluj - o bijuterie a rigorii, a fanteziei
O scamatorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15456_a_16781]
-
cel mai inteligent om din patrie, acum vedea că se înșelase, Caragiale fiind acela, și tot astfel, dacă cel mai european om politic al vechiului Regat, Tache Ionescu, se declara încântat să-l aibă lângă dânsul, în campanie electorală pe dramaturg, nu înseamnă că acesta a avut și a ratat vreo șansă în aria, aparent așa de primitoare, a politicii. Era momentul moșierilor, primilor posesori de diplome universitare din străinătate, al avocaților - calitate care i-a ușurat succesul pe această scenă
Tot obraznic ai rămas, nene Iancule... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15488_a_16813]
-
mei, obișnuiți cu astfel de spectacole, și pe stradă, și pe scenă, și-i vor fi închipuind la fel cu acești lucrători pe eroii lui Caragiale. Așa că le-am atras atenția asupra felului cum regizorii și criticii contemporani actualizează piesele dramaturgului. Personajele pe care acesta le-a gîndit nu seamănă însă cu indivizii din berăria de peste drum. Ele aparțin clasei de mijloc de la 1900, pe care Zarifopol a sintetizat-o foarte bine în studiul despre Caragiale, sînt îmbrăcați corect, cu gust
Caragiale după Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15530_a_16855]
-
Nicolae Manolescu Curioasă, posteritatea lui Anton Holban (10 februarie 1902 - 15 ianuarie 1937), al cărui centenar cade la începutul lui februarie! Despre romancier, dramaturg și eseist s-a scris destul de mult, de prin anii '60 înainte, iar opera i-a fost reeditată în întregime. Nu lipsește din nici un dicționar literar. Și, totuși, nu știu cîți cititori mai are în generațiile din urmă. E subiect
Holban la centenar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15547_a_16872]
-
și purgatoriu, că s-a născut în 1958 la Graz și a murit în 1994, tot acolo, în comă alcoolică, că a studiat sculptura la Academia de Arte frumoase de la Viena, că după 1990 a ajuns, extraordinar de rapid, un dramaturg cu numeroase piese jucate în draci, cum se spune, în spațiul german. În 1994 am văzut și eu la Saarbrücken un spectacol intitulat Endlich tot, endlich keine Luft mehr (În sfîrșit mort, în sfîrșit fără pic de aer), un tip
Îndărătul ideii de paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15561_a_16886]
-
și aiuritoare, am asistat la succesul lui și am înțeles că este pe culmea de sus a valului. Traducerea vie și acută a lui Dan Stoica vine dintr-o cunoaștere serioasă a invenției lingvistice, marcantă pentru vocea și stilul acestui dramaturg, mai aproape de literatura absurdului în care se pot identifica reflexe ale expresionismului german. A face un spectacol Schwab nu este cel mai simplu lucru. Nici pentru actori. Este nevoie de un alt timp de energie, de concentrare și de rigoare
Îndărătul ideii de paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15561_a_16886]
-
însă foarte interesant cum fiecare își camuflează, pe cît posibil, deruta în fața cititorului nou, în fața anilor 2000, despre care citeam cîndva, vorba ceea, în Isaac Asimov. Horia Gîrbea este un scriitor care pare "făcut" să trăiască în România anilor 2000. Dramaturg oarecum la modă, foarte prezent în tot soiul de publicații. Mulți se grăbesc să-l judece ca pe un "copil" al grupului Boerescu (e prezent în toate antologiile respectivului critic). Este, implicit, client fidel al publicațiilor Media Pro. Autorul își
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
pe nume Neagoe se află în căutarea unei partide de cybersex. Se încurcă în parole și cuvinte cheie și are o revelație mistică. Scenariul e perfect, scris amuzant. Dar supără foarte tare o voce a naratorului extrem de autoritară (voce de dramaturg?) care are grijă tot timpul să îngroașe ironia, să indice exact calea hohotului de rîs - autorul ține cu tot dinadinsul să-și ridiculizeze personajul, nu-i lasă nici o portiță de scăpare. O singură proză pare a scăpa de sub tirania naratorului
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
Atracția răului sub forma sa cea mai comună, a vulgarității agresive, nu are nimic faustic în ea: inocenții cedează, pentru că mediocrii fiind, refuzați de orice aspirație, chiar și de cea a solidarității sentimentale, se simt bine alături de cei disprețuiți odinioară. Dramaturgul surprinde cu acuitate momentul de criză în devenirea personalității și situând convențional acțiunea în vecinătatea ultimei stații din existența terestră, piesa are valoarea unui avertisment. Din perspectiva ultimă, durerea din substratul replicilor e determinată de observarea modului cum moartea se
Lor le pasă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14552_a_15877]
-
apoi, fără a-și fi dorit o singură clipă să iasă el în evidență, ca viziune sau ca prezență. Întrebat despre sistemul de lucru american, Kordonsky a afirmat că în Statele Unite calitatea e sacrificată în favoarea timpului, banii obligându-i pe dramaturgi să scrie o piesă în două săptămâni, iar pe regizor s-o monteze în patru, ucigând astfel teatrul. El Roperto de Guanajuato scria: "Unchiul Vanea - o poveste universală, dezvăluie în această montare acele temeri străine care ne fac să revenim
Vedere din Mexic, cu Unchiul Vanea în fundal by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14576_a_15901]
-
dramatic al operei sale - Artă narativa a "Scrisorii pierdute"). Un motiv pentru reluarea unor teme caragialiene din perspective diferite, "oblice", este sugerat de autorul însuși în Arta compoziției din 1983: Cine mai percepe astăzi, ca în vremea premierelor absolute, știința dramaturgului de a trezi și întreține curiozitatea, de a crea suspensii și de a rezervă surprize, de a produce lovituri de teatru, când aproape orice ins care pășește în sala de spectacol cunoaște piesă pe dinafara? (...) Remediul nu poate constă decât
Caragiale - "Jurnal" exegetic by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14593_a_15918]
-
Colțeanu și Alexandru Berceanu. Fiecare dintre spectacolele lor - Genocid sau ficatul meu e fără rost, Alchimistul, Marisol - a reținut atenția publicului și a criticii de specialitate. Deschiderea stagiunii 2002-2003 a adus-o la rampă pe Andreea Vălean, regizor și, deopotrivă, dramaturg, cu montarea Norway. Today de Igor Bauersima, în traducerea lui Victor Scoradeț. Dramaturgul, născut în 1964 la Praga, a plecat de la un fapt real pe care a încercat să-l studieze cu lupa. În 9 februarie 2001, un băiat săturat
Undeva, în adîncul apelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14604_a_15929]
-
fără rost, Alchimistul, Marisol - a reținut atenția publicului și a criticii de specialitate. Deschiderea stagiunii 2002-2003 a adus-o la rampă pe Andreea Vălean, regizor și, deopotrivă, dramaturg, cu montarea Norway. Today de Igor Bauersima, în traducerea lui Victor Scoradeț. Dramaturgul, născut în 1964 la Praga, a plecat de la un fapt real pe care a încercat să-l studieze cu lupa. În 9 februarie 2001, un băiat săturat de viață caută pe Internet confrați cu aceleași gînduri. După zece zile, o
Undeva, în adîncul apelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14604_a_15929]
-
soare avortat a fost scrisă în franceză în 1996, iar premiera ei a avut loc un an mai tîrziu, în septembrie 1997, la Teatrul La Maison des Comoni din Revest-les-Eaux (Toulon), în montarea companiei Pli Urgent din Lyon (cu care dramaturgul colaborează constant) și regia lui Christian Auger. După ce a fost publicată la Editura Actes Sud-Papiers în 1997 și fragmentar în românește în primul număr al revistei Okean (aprilie-iunie 2000), prima traducere integrală a piesei a apărut de curînd la Editura
Din nou, Vișniec by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14617_a_15942]
-
traducere integrală a piesei a apărut de curînd la Editura electronică LiterNet (va fi urmată de alte ediții electronice din teatrul lui Vișniec, începînd cu Despre sexul femeii - cîmp de luptă în războiul din Bosnia). Unul dintre cei mai apreciați dramaturgi români contemporani, deși puțin jucat înainte de 1989, Matei Vișniec a plecat în Franța ca turist în 1987, a cerut acolo azil politic, din 1992 a început să scrie direct în franceză și de atunci e un la fel de apreciat dramaturg francez
Din nou, Vișniec by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14617_a_15942]
-
apreciați dramaturgi români contemporani, deși puțin jucat înainte de 1989, Matei Vișniec a plecat în Franța ca turist în 1987, a cerut acolo azil politic, din 1992 a început să scrie direct în franceză și de atunci e un la fel de apreciat dramaturg francez contemporan, ale cărui piese sînt montate pe scene din toată lumea. își scrie piesele întîi în franceză, apoi în română, la fel cum s-a întîmplat și cu Paparazzi, și uneori ajung să fie puse în scenă și în România
Din nou, Vișniec by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14617_a_15942]
-
puterii care a condus lumea la dezastre apocaliptice și la moarte. Este însăși rațiunea care l-a făcut pe Ionescu, sub impresia cărții lui Jan Kott, Shakespeare, contemporanul nostru, să rescrie tragedia Macbeth în registrul comediei. "Trebuie să acceptăm, afirmă dramaturgul, că pentru moment, cea mai mare parte a lumii se compune din indivizi amputați, handicapați din punct de vedere spiritual, metafizic. Repet cu tărie că totul se datorează excesului de politică. Politica este, poate, diavolul". împreună cu trupa japoneză, Ion Caramitru
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]