403 matches
-
Le Figaro - la fel cum constantă e polemica lui cu intelectualitatea occidentală pătrunsă de ideologia stîngii, respingerea interpretărilor în cheie militantă a propriilor piese, denunțarea amăgirii comuniste (și, din anii ’60, maoiste). Dacă Note și contranote e concentrată asupra experienței dramaturgice și a concepției lui Ionescu despre teatru, Antidoturi e cartea unui Ionescu implicat în demascarea "împăratului gol", a gîndirii colective pe cale să-ngroape individualismul, cartea unui adept al umanismului lui Gabriel Marcel și Emmanuel Mounier, dar nu și al lui
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/13975_a_15300]
-
european - și în muzicile ascultate: de exemplu în recitalul din Mendelssohnhaus al pianistei Alla Kașcenko, oferit cu acuratețe dar și cu o anume bruschețe sonoră (timbru dur în nuanțe tari, începuturi și mai ales sfârșituri abrupte, fără pic de versatilitate dramaturgică). Se derulează o cronologie a scriiturii pentru pian care sugerează clar filiația de la Haydn la Bortnianski, de la Liszt (în registrul liric) la Lisenko, de la Skriabin la Latoșinski și Stepanenko, de la Prokofiev la Skorik. La fel în concertul de la MDR, un
Ucraina acasă la Mendelssohn by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10607_a_11932]
-
cu sonoritatea citatului înregistrat din Simfonia nr. 45, în fa-diez minor, „Abschieds-Symphonie” a lui Haydn, semn la care muzicienii încep să părăsească scena. Sensul procedurii de citare este radical diferit de cel al Berio, deoarece fiecare citat deține o funcție dramaturgică în desfășurarea tuturor celor patru părți (cu durată de peste o oră). O altă idee lămuritoare a diferenței între convenționalismul lui Berio și organicismul lui Schnittke este și mediul în care au existat și creat ambii compozitori. Comparația între atmosfera postmodernismului
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
-i numim numai pe Marius Stănescu (Hamlet), Oana Ștefănescu(Gertrude), Antoaneta Zaharia (Ophelia) sau Ionel Mihăilescu - acesta din urmă, creind chiar o partitură plastică remarcabilă în rolul lui Polonius - și, în paralel, felul inteligent în care s-au integrat cerințelor dramaturgice dansatori ca Tiberiu Almosnino sau grupul de "martori" al tinerilor Bogdan Alexandru, Claudiu Buldan, Marius Andrei Dobrin și Răzvan Pop, ce formau cel mai adesea un fel de conglomerat de trupuri, din care se desfăceau uneori, brațe, umeri, capete înclinate
Piesa din piesa by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/10106_a_11431]
-
octombrie), și spectacolul austriacului Ulf Duckelmann de la Teatrul Pygmalion din Viena, cu „Puterea obișnuinței“ de Thomas Bernhard (15 octombrie). În 29, 30, 31 octombrie vor avea loc Zilele Literaturii Dramatice Românești în traduceri, mai exact un mare târg de texte dramaturgice românești traduse pentru a fi montate pe scenele lumii, precizează secretarul literar Codruța Popov. S. P. Spectacol de comedie l Realizat cu actori din 7 trupe teatrale După premiera ce a avut loc cu o lună în urmă la Arad
Agenda2003-38-03-16 () [Corola-journal/Journalistic/281484_a_282813]
-
Teatrul German de Stat Timișoara, prima jumătate a acestui an va fi decisivă în sensul atingerii primelor obiective majore fixate de la preluarea mandatului directorial de către Ida Gaza: „readucerea publicului larg la spectacolele noastre, printr-o ofertă de spectacol solidă, texte dramaturgice de mare valoare montate de creatori importanți, reașezarea firească a valorilor în teatrul nostru și, cu deosebire, susținerea tinerilor actori care sunt comoara acestei trupe“. În 9 februarie va începe turneul trupei Badische Landesbuhne Bruchsal la Timișoara. În martie va
Agenda2005-02-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283243_a_284572]
-
asemenea film este dincolo de orice discuție". Nu reiese despre care teorie utilitara pusă de cronicar între ghilimele e vorba, nici de ce este ea "dincolo de orice discuție". Solidarul comentator nu poate să nu înșiruie precaut cîteva dintre cele mai stridente "precarități" dramaturgice ale filmului și "mijloacele pirotehnice" ale regizorului, dar sistemul e scos deliberat din culpă pînă la ultimele cuvinte ale textului, calculate de cronicar cu infinită tandrețe. El concede că filmul "se îndepărtează mult de bunele intenții inițiale" (s.n.), după care
Falimentul cinematografiei buftene si sfîrsitul criticii cameleonice by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17667_a_18992]
-
E.M. Cioran și I.L. Caragiale, a scris prefețe sau postfețe la autori din toate timpurile, de la Sextil Puscariu la Sorin Mărculescu, a tradus în limba română două cărți de Jean-Francois Revel (Cunoaștere inutilă, 1992, Revirimentul democrației, 1995), dar și opera dramaturgica completă a lui Eugen Ionescu (cinci volume, între 1994-1998), a colaborat la realizarea unor lucrări de sinteză (că Dicționarul scriitorilor români, Bibliografia I.L.Caragiale). În plus, a investit multă energie intelectuală în munca de cercetător științific la Institutul de Istorie
DAN C. MIHĂILESCU - SHOW by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17795_a_19120]
-
și nume noi că Radu Macrinici, Alină Mungiu, Răzvan Petrescu etc. N-a cîștigat concursul și nici nu s-a numărat printre autorii opriți în selecția finală, la ediția la care a participat, Vlad Zografi, o apariție interesantă în peisajul dramaturgic, revelata într-un mod paradoxal tot de acest Concurs. De fiecare dată, piesa cîștigătoare este tipărită de Editură UNITEXT, adusă deci la cunoștința publicului. Concursul, Premiul și tipărirea cărții sînt finanțate de Fundația Principesa Margareta a României, implicată serios și
Noe nu mai are Arcă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17952_a_19277]
-
Sebastian, lucru demn de toată admirația. Alegerea acestui text a fost de două ori inspirată: unu pentru că poate pune an valoare o clasă numeroasă, cu profiluri masculine, mai ales, interesante, și doi pentru că piesa - scrisă cu mult talent și simt dramaturgic - este extrem de actuala, lucru subliniat cu finețe an montare. Scria undeva Mihail Sebastian, ăntr-un articol despre strălucirea și limitele unui spectacol de teatru: "...Acesta nu este pur si simplu un text jucat pe scenă. Este o ambianța. La această ambianța
Aplauze pentru Sebastian by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17431_a_18756]
-
relație cu publicul. La secțiunea grup am văzut cum spuneam emoționantul Caleidoscop al lui Miriam Răducanu, dar Și cu violoncelul ce facem? de Matei Visniec, în regia lui Vasile Nedelcu. Iată că Matei Visniec rămîne în continuare în topul preferințelor dramaturgice, indiferent de vîrstă celor care au optat pentru el și a fost jucat cu verva și aplomb și la Costinești. Am mai văzut acest spectacol și la București, dar reprezentația de aici mi s-a părut mai inspirată, mai plină
HOP! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17609_a_18934]
-
să pună în scenă piesa lui Petru Dumitriu Preludiu la Electra, rămîne o întrebare la care n-am găsit răspuns nici după ce am văzut spectacolul realizat la Theatrum Mundi și găzduit de Teatrul Foarte Mic. Am putea spune că expresia dramaturgică a scriitorului este aproape accidentală și în nici un caz nu poate concura, în vreun fel, cu vîna romancierului. Publicată în 1945, Preludiu la Electra rămîne aproape o excepție în cariera lui Petru Dumitriu, o excepție ce a confirmat regula, adică
Electra în 2001 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16162_a_17487]
-
Petru Dumitriu suferă într-un fel de absența tensiunii dramatice, a replicii scrisă cu nerv care să construiască dialogul scenic, să definească tipul de relații, de situații. Prăfuiala vine nu din subiectul tratat de autor, ci din lipsa de anvergură dramaturgică. Dacă regizorul a ales textul, este de presupus că avea și acele soluții care să ni-l prezinte atins de nerv, incitant pentru societatea în care trăim, dincolo de clișee. Dacă piesa a fost o comandă, atunci se explică mai ușor
Electra în 2001 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16162_a_17487]
-
prin grandoarea reconstituirii unei epoci) superproducțiile hollywoodiene, dar, mai ales, vrea să dea lecții de rafinament, bun gust, cultură și probitate profesională într-un gen cinematografic care, prea adeseori, este invadat de excese, diletantism și kitsch. Chiar dacă la nivelul construcției dramaturgice filmul "Vatel" este destul de convențional -, plictisitor uneori, tezist alteori, cu frecvente căderi de ritm și tonus - el devine captivant, tocmai prin această "știință" a regizorului și a armatei sale de consilieri (istorici și specialiști în costume, artă culinară, stilistică florală
Filme europene la București by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16164_a_17489]
-
canalele de comunicare făcînd mai puțin vizibile în primă instanță golurile de fond ale mizanscenei. Despre iubire, trădare, disperare, moarte, sacrificiu este vorba în ambele piese și nu mi se pare o simplă coincidență faptul că regizorul face un popas dramaturgic la începutul anilor '30. Sophie Treadwell a scris Machinal în 1928, iar Federico Garcia Lorca a scris în 1933 Iubirea lui Don Perimplin și a Belisei în grădină. Într-un fel, cele două sînt și complementare, o viziune femeiască și
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
aici, cum de altfel sugerează și subtitlul, după canoanele unei tragedii în toată puterea cuvîntului. Autorul însuși mărturisește în prefață că și-a imaginat o tragedie în cinci acte constituită din cele cinci mari romane, conducîndu-se după o "sugestie arhitectonică, dramaturgică, pentatonic-muzicală", cu scopul de a aduce în avanscenă personajele "subteranei", personaje din spița lui Hamlet, negatoare prin excelență, sfîșiate de dileme și contradicții insolvabile. Impresia de construcție echilibrată, închegată, organică, este întărită de aspectul capitolului care într-o primă ediție
Dostoievski și demonii intertextualității... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16503_a_17828]
-
zona poeziei sau prozei, cu scriituri dramatice variate stilistic. Regizorul și-a făcut scenariul singur, armonizînd vocile, construind legături narative, punînd în situație și în relație personajele, dînd unitate unui text, acum de-sine-stătător și foarte viu. Acest tip de lucru dramaturgic se practică și în alte spații teatrale și e departe de a fi lipsit de interes. În formula finală am găsit și amprenta prezentului - și nu neapărat unul românesc -, dar și o dimensiune universală, de circulație, pe care tema în
Femeile lui Afrim by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16560_a_17885]
-
să-i citesc vreo piesă sau să văd un spectacol pe un text al ei. În anul 1998, Editura "Unitext" publica un volum intitulat Artă ce include trei piese. Un volum superb, și liniștitor și tulburător, o vînă teatrală și dramaturgică remarcabilă pentru arta contemporană, o analiză asumată, trepidantă și pasională asupra structurilor umane. A fost o încîntare să citesc acest volum, tradus bine și, uneori, chiar cu "patimă". M-am gîndit ce regizor va îmbrățișa în mod benefic unul din
Eros și Thanatos by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16579_a_17904]
-
românească absolută. Tentantă în egală măsură cu originalul (pe care am avut ocazia să-l citesc între timp) este și traducerea extraordinară a lui Alex. Leo Șerban, nu doar modernă în spirit și limbaj, ci, mai ales, exemplificatoare pentru stilul dramaturgic al autoarei. Problema traducerilor, a actualității discursului este una reală, cu semnificații majore în arta spectacolului și, paradoxal, tratată la noi cu suficiență, dacă nu ignorată de-a binelea. Așa cum mărturisea și Șt. Augustin Doinaș, a traduce nu înseamnă a
Eros și Thanatos by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16579_a_17904]
-
blocat ordinea firească a succesiunii biologice și acesta se reflectă în social, pervertind viitorul Tebei, spunea Sofocle (luptele fratricide, Antigona etc.). Fleg - Enescu refuză acest paralelism, dând primat afectivității și apartenenței socio-culturale asupra biologicului. O demonstrație amănunțită asupra fiecărui moment dramaturgic, reliefează, uneori prin comparații, centrarea Oedip-ului enescian pe teza inocenței și a redempțiunii prin ridicarea într-o dimensiune metafizică. "Cunosc puține afirmări atât de elevate ale umanismului" conchide Guido Paduano. Cu nu mai puțină știință, Franco Serpa caută rădăcinile preelenice
Un veritabil simpozion by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11914_a_13239]
-
actoria. Un spectacol în care rîsul și plînsul cehovian, în care tăcerile, nu doar rusești, în care umorul - și slav, patetic, și negru, sec, englezesc, și hohotul devastator ŕ la italienne cu iz de Vlad Mugur - sînt suportul dramatic, și dramaturgic, pentru o călătorie nocturnă în vieți de actori, în alcătuirile palimpsestice ale acestor ființe. Se zgîrie cu degetul pojghița subțire, suprafața unui destin, pentru ca apoi, năvalnic, protagonistul să se năpustească tot mai adînc în interiorul său, în cercurile concentrice ale existenței
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
unul dintre aceștia. Am văzut toate producțiile create pe această temă și pot afirma că propunerea coregrafului român m-a impresionat, poate, cel mai mult. I. Tugearu a pornit la acest greu drum, bazându- se pe un libret bine construit dramaturgic, dar și coregrafic de Liana Tugearu și mai ales pe un colaj muzical excelent alcătuit cu rafinament chiar de coregraf, alături de Alexandru Istrate. Plecând de la similitudini evidente artistice între marele scriitor rus și P.I. Ceaikovski, un romantic nuanțat și bogat
O seară de balet de neuitat la Opera Națională București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2638_a_3963]
-
s-a simțit, de la un punct, în elementul lui. Poezia aderentă la realitate și impregnată de ea are o anumită configurație epică și o întindere pe care această configurație poate fi regăsită. Autorul „șaizecist” a sesizat, totodată, potențialul dramatic și dramaturgic al acestei structuri în care lumea e condensată prin povești, iar alături de acestea sînt personajele (întîi simbolice, mai apoi, „locale”) care intervin prin replici și se manifestă monologic ori dialogic. Poetul montează nu numai povestea, istoria, amintirea unui personaj, ci
Cartea morții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2750_a_4075]
-
2013 și este coordonat de Asociația uniT (Graz, Austria) în colaborare cu Universitatea Kadir Hâș (Istanbul, Turcia), MC.nu/RIGHTABOUTNOW INC. (Amsterdam, Olanda) și cu Asociația dramAcum (București, România). dramAcum este un ONG activ în generarea de dramaturgie nouă, tehnici dramaturgice inovatoare precum și producția de spectacole. dramAcum a fost înființată în anul 2000 de Nicolae Mandea, Andreea Vălean, Gianina Cărbunariu, Radu Apostol și Alexandru Berceanu cu scopul de a genera și promova dramaturgia românească nouă. În 2010 organizația a căpătat personalitate
Rolul dramaturgului si activismul în teatru în dezbatere la Istanbul [Corola-blog/BlogPost/92696_a_93988]
-
genera și promova dramaturgia românească nouă. În 2010 organizația a căpătat personalitate juridică, iar echipei i s-au alăturat Ana Mărgineanu, Maria Manolescu și Peca Ștefan. dramAcum derulează proiecte care au la bază colaborările între artiști în jurul construirii de text dramaturgic utilizat că instument de acțiune socială. De-a lungul timpului, dramAcum a produs și coprodus peste 10 spectacole, a organizat concursuri și ateliere de dramaturgie și a realizat peste 15 traduceri. Sprijinul oferit artiștilor români pentru participarea la această întâlnire-dezbatere
Rolul dramaturgului si activismul în teatru în dezbatere la Istanbul [Corola-blog/BlogPost/92696_a_93988]