37,362 matches
-
aduce domnul Manolescu în editorial este destul de dur, despre iluzia scriitorului din anii '60 -'80 care se credea un luptător și care după '89 s-a trezit a nu fi avut resurse reale pentru așa ceva. Nu pot aprecia cât de dreaptă este aprecierea la adresa mijloacelor 'tehnice' ale scriitorilor dar dacă mă refer la mesaj, parcă aș subscrie acestui demers "obraznic" al tinerilor. Pentru că la o evaluare sinceră și crudă consider că literatura română din anii de comunism nu a oferit suficient
Generații by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/14841_a_16166]
-
e că sculptorul René Colameri nu l-a făcut hoț, tâlhar, ca-n legendă, pe autorul Baladei spânzuraților, ci sub chipul unui tânăr teolog de pe la 1400 înfășurat într-o rasă de călugăr cu nodul frânghiei apăsat cu palma pe șoldul drept. Un cap frumos de efeb. Seamănă cu Nichita. Și îi spun în taină primului și celui mai important liric modern francez, trăitor în secolul XV, că un popor trebuie să fie neapărat foarte puternic, foarte pătruns de menirea lui, ca să
Reflexe pariziene (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14903_a_16228]
-
zice, s-ar ascunde diavolul) și de egocentrism, de onestitate și de radicalism, dl Tudoran face cîteva aprecieri despre cartea scrisă de fostul general de Securitate Pleșiță în colaborare cu ziaristul Viorel Patrichi și tipărită inițial în revista Lumea. Pe drept cuvînt, dl D. T. se miră că nimeni nu i-a cerut încă, la tribunal, dlui Pleșiță să răspundă pentru învinuirile aduse unor intelectuali și scriitori români. Dl Pleșiță susține că i-a "brichisit" (cuvînt inventat de d-sa, cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14942_a_16267]
-
ani care trece pe lângă mine țopăind într-un picior, probabil cursa lui zilnică. Am timp să văd bareta papucului decoltat, cu toc roșu purpuriu, cum purtau în Evul mediu oamenii de seamă... am timp să-mi amintesc de legenda piciorului drept al statuii retezat în jumătatea de mileniu scursă de cine știe ce adorator al Eseurilor, picior pus la loc ulterior și care nu mai e, sigur, ce-a fost. Stilul acestui cărturar-curtean este de o simplitate desăvârșită a francezei pe care Francisc
Reflexe pariziene (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14927_a_16252]
-
după ce, încercând să comentez ediția de față, îmi dau seama câte ar mai fi de spus și cât de departe mă aflu în a surprinde măcar o parte a esențialului, fiindcă, de fiecare dată când credeam că urmez calea cea dreaptă, realizam cât mă cufundam în hățișul de detalii pe care îmi impuneam să le ocolesc înțelept. Fără a reuși. I.L. Caragiale, Opere, II. Teatru. Scrieri despre teatru. Versuri. Ediție îngrijită și cronologie de Stancu Ilin, Nicolae Bârna, Constantin Hârlav. Prefața
Integrala Caragiale (II) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14931_a_16256]
-
o metamorfoză radicală a personajului, care apoi va putea fi găsită în multe romane ale lui Breban. Și în Voința de putere, unul dintre protagoniștii principali, Amedeo Dumitrașcu, se transformă brusc dintr-un ziarist rațional, într-un militant pentru extrema dreaptă. Dumitrașcu este tipul țăranului ambițios, ne spune tot timpul naratorul tiranic, superomniscient. De altfel, s-a mai spus, naratorul este personajul dominant în orgia narativă brebaniană. Relația dominant-dominat este omniprezentă - de la structurile narative, pînă la personaje. Multe dintre romanele lui
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
Parcă spiritele bune și demonice s-ar lupta în jumătățile creierului meu, în aripile creierului meu, cum Swedenborg și alți mari savanți l-au comparat cu păsările și fluturii. Luminile ieșind din stânga tâmplei, trecând ca dungi de lumină spre tâmpla dreaptă și apoi urcând sau coborând nu sunt decât spirite sau îngerii care trec pe câmpul magnetic al corpului ca printr-un aer special. în Arcana Caelestia, Swedenborg scrie despre asta: spiritele și îngerii influențează voința noastră care se află în
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
o lume-unicat, inconfundabilă. Și totuși există afinități, există consonanțe de atitudine între opera bengesciană și aceea a lui Marcel Proust, există o întâlnire între acestea, măcar în punctul de unde amândouă dezvoltă o critică a snobismului, văzut ca dimensiune sufletească. Pe drept cuvânt subliniază Eugenia Tudor-Anton contribuția fondatoare a Hortensiei Papadat-Bengescu în proza românească a începutului de veac XX, alături de aceea a lui Liviu Rebreanu și Camil Petrescu, pe de o parte, și a lui Mihail Sadoveanu, pe de alta. Mai apropiată
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
în cazul naționalismelor extreme erau diferite de cele exercitate în cazul comunismului. La București, în anii '30, mai jucau și atracțiile vag revoluționare, vag mistice și vag frivole a ceea ce Alexandru George a numit "bolșevismul alb". A fi de extremă dreaptă devenise și o formă de snobism intelectual. Și acum ipoteza promisă: dacă ar fi ajuns la Paris, cum ar fi privit Sebastian o întîlnire cu fostul prieten, acum un exilat aproape pauper? Că Sebastian murise în preziua plecării lui în
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
perioada ideologic atît de tulbure a anilor '30, dar fără prosperitatea, fie ea relativă, a anilor '30 și fără societatea civilă a anilor '30 care, de n-ar fi început războiul în 1939, ar fi putut împiedica derapajul de extremă dreaptă tot așa cum, după război, a putut pentru o bucată de vreme să opună o rezistență morală și intelectuală considerabilă terorismului comunist. Regăsirea generației '27 - a spiritului ei creator, spre deosebire de politica ei dezastruoasă - n-ar trebui să fie și regăsirea unei
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
am strâns decât bucurii întoarse din drum,/ neștiute miresme amare/ ca florile stranii, nevăzute ale nucului.// Sărac sunt, ca arborele din pădure -/ doar umbră dau și veștede frunze/ și-un braț de lemne albe, uscate...// Dar ia acest lemn, e drept și trainic,/ și fă catarg corăbiei tale viteze./ Ia umbra mea, întinsă, sub lună,/ și fă-ți pânze și flamuri...". Firește că e ușor să găsim filiații, dar tocmai în această disponibilitate se află poate imposibilitatea de a-l corela
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
din toate punctele cardinale. Imoralitatea lui Mihai Ungheanu e dublă: pe de-o parte, d-sa încearcă a acoperi fărădelegile comunismului, reducîndu-le la acțiunile unor alogeni, pe de alta prelungind atmosfera de ură a ideologiei roșii, fortificînd-o cu "vitamina" extremei drepte. E o aberație la pătrat. Iată unde se cuvine căutat antisemitismul, nu în speculațiile unor intelectuali de bună credință puse sub lupă și tălmăcite în chip rigid (talmudic!), ci în această rezervație tardivă a naționalismului celui mai virulent, care are
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15347_a_16672]
-
Iar Unsul zice : „Iată, 7. Vestesc decretul Sau În lumea toată”. Căci zis-a Domnul : „Tu esti Fiul Meu ! Azi Ți-am dat viața, astăzi Te-am născut. 8. Pământuri și popoare Te așteaptă. Toiag de fier ținând În mâna dreaptă, 9. Le vei sfărâmă că pe un vas de lut”. 10. Deci, rege, tu, fii Înțelept și blând ! Și tu, judecător, fii Învățat ! 11. Pe Domnul să-L slujiți neîncetat Și să gustați plăcerea tremurând. 12. Cinstire dati-I Fiului
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
tăcere atunci cînd exaltă meritele acestei extraordinare generații. Nu mai puțin importantă e admirația lui Ionescu pentru Maiorescu și Junimea, de asemenea nu prea iubiți de colegii de generație. Și nu în ultimul rînd, se ajunge la delimitarea de extrema dreaptă, constantă și zgomotoasă în cazul lui Ionescu. Ce rămîne însă în locul lăsat gol de inapetența lui Ionescu pentru o astfel de ideologie? Un fel de cale de mijloc, care se opune deopotrivă comunismului și fascismului și pe care Ionescu pare
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
știam că-s vrednic de asta. De ce să-i lipsesc pe oameni de plăcerea de a mă venera? Eu însumi, avînd o elasticitate deosebită, am încercat să-mi sărut piciorul. M-am așezat pe scaun, am luat în mîini piciorul drept și l-am tras spre față. Am reușit să-mi sărut degetul mare al piciorului. Eram fericit. Eu am înțeles fericirea oamenilor. Toți se închinau în fața mea! Și nu numai oamenii, chiar și animalele și gîngăniile de tot felul se
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
imagine apocaliptică: "întregul pământ era acum roșu de sângele Domnului și nu se mai putea recunoaște ce se întâmpla acolo jos. Atunci ar fi fost aproape cu putință ca Dumnezeu să moară. Cu o ultimă încordare își strigă înapoi mâna dreaptă și ea veni, palidă și tremurătoare, și se întinse la locul ei ca un animal bolnav..." Infirmii, orbii, cei suferinzi în exterior sunt ființe desăvârșite lăuntric, capabile să recepteze prezența Domnului; în jurul lor se rotește universul: "Ce bucurie să-i
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
sunt observațiile asupra portretului pictat la câteva decenii după moartea lui Shakespeare, din relatările-amintiri ale unor contemporani (mulți au astfel de portrete, inclusiv Tudor Vladimirescu a fost "zugrăvit" la douăzeci de ani după moartea Pandurului) - un Shakespeare "cu doi ochi drepți și nici unul stâng", cu frunte "de negustor", căreia în nici un fel n-ai putea să-i atribui meditații înalte. Cei doi ochi stângi ai lui Shakespeare au văzut însă lumea în adevărat-dezechilibrata ei lumină, atât de limpede încât nici astăzi
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
instituțional, pentru a se demonstra un statut decăzut în mod public. De obicei, infracționalitatea este una de drept comun, dar adesea funcționează și o infracționalitate politică: în cazul mentalului românesc (fie el manipulat propagandistic sau nu), acuza este de extremă dreaptă. De la golani și derbedei la contrarevoluționari și bande legionare, cei acuzați trec prin mai multe nuanțe infracționale: în toate situațiile, însă, acuzatorii încearcă să anuleze prezumția de nevinovăție. Cazul tipic este și în acest caz felul în care a fost
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]
-
facă? Să se autodenunțe? - se întreabă publicistul. Așa că a tăcut, a scris eseuri într-o inimitabilă franceză și a uitat cu totul de radicalismele juneții". Dl. Vartic observă: "Aici nu mai e vorba de Cioran, ci de un Pseudo-Cioran!" Pe drept cuvînt. Ar fi de adăugat că, după fanii unui Cioran fără trecut, se înmulțesc de la o vreme criticii unui Cioran cu trecut. Deopotrivă de stupizi, și unii, și alții, cînd își închipuie (vezi și ce scrie dl. Valentin Protopopescu în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15383_a_16708]
-
pur scriptică, fără constrîngeri civile, prin urmare o atitudine ce se cuvine înțeleasă nu doar prin trimitere la epoca lor, cu incontestabile aspecte de stagnare culturală ("atmosfera axfixiantă" ce-l exaspera pe Artaud), dar și în principiu, "printr-o mai dreaptă judecată a valorilor pe care le conține subversivitatea lor - nu una literară, ci una care le angaja întreaga existență. Subversivitatea e echivalentă, într-un fel, cu noțiunea lui Artaud de cruzime, care se confundă cu "noțiunea unui soi de aridă
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
harnici și cinstiți. Or, cam asta o gândesc mulți dintre maturii de azi și așa se explică o parte din frustrările unor români. Dar ce este mai grav în textul analizat e faptul că acolo Cuza nu face o judecată dreaptă. Nici nu ni se înfățișează pricina, doar scena agresării țăranului de către negustor, singura explicație a autorului fiind: "pasămite pentru că acesta ar fi cutezat să-i spună că l-a înșelat". E prea puțin pentru o judecată dreaptă. Poate că autorul
Cuza și lupta de clasă by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/15466_a_16791]
-
face o judecată dreaptă. Nici nu ni se înfățișează pricina, doar scena agresării țăranului de către negustor, singura explicație a autorului fiind: "pasămite pentru că acesta ar fi cutezat să-i spună că l-a înșelat". E prea puțin pentru o judecată dreaptă. Poate că autorul o fi detaliat în originalul lucrării sale, dar în manual nu s-a mai găsit cu cale atâta efort. A rămas cuvântul negustorului contra cuvântul cumpărătorului și nimic mai mult. Iar Cuza în loc să vadă care este adevărul
Cuza și lupta de clasă by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/15466_a_16791]
-
ai bate din palme") cântărețul balcanic plânge cu un ochi, râde cu altul, trăind deopotrivă suferințele, cât și bucuriile vieții bizantine: Cronicarul/ desenează cu pana din aripă de înger/ Litere mari, negre și indescifrabile/ Descrierea naturii în oglindă/... Cu mâna dreaptă scrie, stânga i se usucă,/ Prefăcându-se în aur curat."(Ivan Lalici). Ioan Flora, Antologia poeziei sârbe (sec. XIII-XX). Ed. Cartea Românească, 1999
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]
-
dimpotrivă, s-ar fi putut de la bun început vorbi fără rețineri despre alungarea germanilor din răsărit. Numai că prozatorul își exprimase deja în cuprinsul aceluiași interviu regretul față de faptul că dramaticul subiect "tabuizat" a fost instrumentalizat de ideologia de extremă dreaptă. ...O democrație relativ consolidată cum este cea germană - afirmă Günter Grass - trebuie să fie capabilă să înfrunte forțele dreptei (extremei drepte n.n.) cu un arsenal adecvat de argumente. Or, situația este ușor diferită. Revista "Der Spiegel" consacră un număr special ultimei
Günter Grass și "Titanicul german" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15506_a_16831]
-
deja în cuprinsul aceluiași interviu regretul față de faptul că dramaticul subiect "tabuizat" a fost instrumentalizat de ideologia de extremă dreaptă. ...O democrație relativ consolidată cum este cea germană - afirmă Günter Grass - trebuie să fie capabilă să înfrunte forțele dreptei (extremei drepte n.n.) cu un arsenal adecvat de argumente. Or, situația este ușor diferită. Revista "Der Spiegel" consacră un număr special ultimei scrieri a lui Günter Grass înscrisă din start, firesc, în fluxul recent al unor reflecții pe marginea istoriei, străine de interdicții
Günter Grass și "Titanicul german" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15506_a_16831]