102 matches
-
plăcuțe așa de mari?!... și-i arăt oasele din castron. - Doi cocoși... hu-hu-ha-hu! Și a-nceput să sforăie pe nas, apoi mi-a arătat din mâini o unduire ca să mă facă a înțelege că „doi cocoși” era de fapt bietul dromader. Doamne, ce scârbă mi-a mai fost, că de multe ori mâncam numai pâinea și nelipsitul ceai care nu prea vedea zahărul, dar era bun că avea esență de rom și culoare gălbuie. Mi-aducea aminte de cel pe care
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
noroc gentlemen, onoarea CCC-ului călărește cu voi”. „Pe cămile?”, se interesă Oțel. „Hm, poate data viitoare. Acum sînt, eee, probleme de ajustare. Am mai pierdut încă patru absolvenți. Poate că vom schimba chiar animalele, CDC, să zicem”. „Asta înseamnă dromaderi de luptă?”. „Sau asta, sau dalmațieni. Sau dugongi. Dar asta nu-i treaba voastră. Tot ce-aveți voi de făcut este să vă duceți și să faceți praf Biru-2. Știu c-o puteți face”. Chiar dacă corpsmanii aveau anumite dubii, le
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
Pentru un timp căută să respire rar, fără grabă. Unde să se mai grăbească? Se simți ca un vrej aruncat într-o vâltoare. Se lăsă în scaunul tapisat așteptând scurgerea orelor până la destinație. Microbuzul se puse în mișcare și orele dromaderi prinseră să străbată pustiul timpului, rotunjindu-și din când în când cocoașele luminate, pe cadranul întunecat al ceasului. Tăcerea ce bâzâia ca un bondar prin gândurile pasagerilor, era tot mai des alungată, aproape cu furie, de apelările și discuțiile interminabile
CEAȚA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342751_a_344080]
-
spânceană-ncrustată după ce-mplântată pe-o roză vin scântei de peste tot din ungherele adăpostite de noapte în loc de cuvinte am ajuns mai bine de-a scrie cu șoapte cu niluri peste amazoane dar nu oriunde ci cu silă -n deșert călărind dr. dromader pe dr. doc. cămilă mă duc să mă plimb în cuci pe când sunt nașterea și învierea tot ce fac nu mai desfac precum l-aș înțărca pe el laptele cu ea mierea magic e doar trecutul care de pomană se-nchină
LICENŢĂ PENTRU ZBOR INTERIOR de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381873_a_383202]
-
cuvânt (Nicolae Iorga). • Minunile sunt rare, de acea trebuie ajutate să se întâmple. • Fiecare moare, dar nu fiecare trăiește (zicere ebraică). A vorbit o tonă, am înțeles cincizeci de grame... • Arabii spun că dacă ai un bun conducător de cămile, dromaderul poate să lipsească! (Mircea Radu Iacoban). • Un banc idiot îl transformă pe înțelept într-un prost. DEFECTE • Haiducii moderni fură de la toți și nu dau la nimeni. Spune ce vrei, dar fă ce trebuie. • Sărăcia e pe gratis. Amabilitatea șoferului
MINUNI & DEFECTE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374414_a_375743]
-
îl revede în arenă, îl sărută cu ochiice nu se mai închid în clipiri, căruia îi răspunde cu râsul ce nu mai încetează, iar secundele, minutele trăite la spectacol i se par o ploaie de bucurii. Leii, lamele, lama alpaca, dromaderii,cămilele, caii, poneii, câinii, pisicile, șerpii, păianjenii, toate necuvântătoarele artiste, acrobații prelinși prin aer ca vulturii, gazelele de fete frumoase, zguduind inimile cum se izbește lumina de canatele ferestrelor, Armando, dragul, veselulArmando, sunt o aurărie a copilăriei lui Maximilian, castelul
CIRCUL AMERICANO VARGAS, OASPETE IMPERIAL AL COPIILOR MOLDOVEI. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346018_a_347347]
-
exemple privind narcotizarea animalelor în diverse civilizații. „Turcii - se spune într-un text din 1666, apărut în periodicul britanic Philosophical Transactions - nu iau numai ei opium pentru tărie și cutezanță, ci îl dau, cu același rost, și cailor, cămilelor și dromaderilor lor atunci când aceste animale le par, în călătoriile lor, obosite și slăbite” (60, p. 145). Interesant este faptul că, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în India se dădea să mănânce opium calului unui mesager care mergea fără odihnă vreo
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
semiarid, sau cîrdurile de reni din tundră ca laponii ori samoezii). Vorbesc mai degrabă despre marele nomadism pastoral agresiv care s-a dezvoltat în mediul arid, nu mediteraneean, începînd cu al doilea mileniu înainte de Hristos, după domesticirea calului și a dromaderului. Dezechilibrul resurse/populație determină apariția, odată cu lupta pentru supraviețuire, a unei personalități colective deseori descrise, care își are incidențele ei religioase: stare de criză permanentă, genealogii patriliniare, predominanța căpeteniilor războinice și a valorilor virilității. Viața sedentară separă unitățile familiale fixîndu-le
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
farfuriile lor. Ce să mai spunem despre balenele desenate de zugravi pe unele dintre firmele care se pot vedea pe străzi, deasupra dughenelor negustorilor de ulei? Ele sînt îndeobște niște balene tip Richard al III-lea, prevăzute cu cocoașe de dromader și cu o înfățișare fioroasă, care consumă la micul dejun cîte trei-patru plăcinte marinărești, adică ambarcațiuni pline de marinari; monștrii aceștia hidoși plutesc pe mări de sînge și de vopsea albastră. Dar toate aceste numeroase erori nu sînt, la urma
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
niște vapori condensați sau chiar picăturile de apă rămase la suprafața răsuflătorii, care e situată, precum am mai spus, în creștetul capului balenei? Căci chiar cînd înoată liniștită pe o mare calmă, la amiază, uscîndu-și la soare cocoașa, aidoma unui dromader în deșert, chiar și atunci, balena poartă întotdeauna un mic bazin cu apă pe capul ei, așa cum vezi uneori cîte o stîncă expunîndu-și la soare vreo adîncitură plină cu apă de ploaie. Nu e întotdeauna prudent să te arăți din
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lovituri scurte, căci n-avea răgazul să lanseze la distanță. Nici vîslașii nu stăteau cu mîinile-n sîn, deși erau scutiți acum de munca lor obișnuită; principala lor îndatorire era să zbiere. Ă în lături, comandorule! răcnea un marinar către un dromader colosal, care se ridicase fără veste la suprafață, amenințînd să ne răstoarne. Ă Jos coada, mă, ăla! urla un alt matelot către o altă balenă, care părea să-și facă vînt, liniștită, cu evantaiul cozii sale, chiar lîngă copastia ambarcațiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sărată ce se scurgea prin luminătorul teugei îl dilua și-l săra cam prea mult pentru gustul meu. Carnea conservată era și ea strașnică: tare, dar delicioasă. Gazdele pretindeau că-i de taur, deși unii ziceau că ar fi de dromader; personal, n-aș putea spune precis ce era. Ne-au servit și găluște - unele mititele, dar sățioase foarte rotunde și tari! Simțeai cum ți se rostogolesc prin stomac, după ce le înghițeai. Dacă te aplecai prea mult, riscai să le vezi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
meu, bine uns portocaliu, deși nu lasă să se vadă asta, mustăcește iar împotriva mea, mormăind în barbă: „uite dom’le, că iar se ia de cei geniali, democrați și curați, iar pe comuniști îi lasă în pace”. „Comuniștii” pentru dromaderul acesta, de altfel școlit pe la facultăți, sunt toți cei care nu au culoarea galbenă sau portocalie în cuget și simțiri. Nu contează ce fac pesediștii bun pentru oameni, ci doar faptul că unul ca Soros sau alții de prin zona
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
i-au arătat la ceas de seară cu degetul însângerat de copiii uciși de asasinii plătiți ai CIA pe treptele catedralei de la Timișoara, care sunt comuniștii, care sunt extremiștii și care sunt „oamenii de bine”, iar școlitul nostru ca orice dromader care trebuie să presteze ca să-și merite tainul, pune de zor și el etichete pe toată lumea. Să nu credeți că am vreo înclinație spre cei din PSD, departe de mine gândul acesta. Cred că toți ați văzut la televizor
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
pentru majoritatea acelor tâmpiți cu carte, numiți acum parcă în derâdere profesori, nu pot să spun decât, doar că așa le trebuie și dacă se poate, un pic și mai rău, ca să le ajungă până la os „democrația” portocalie. Dar chiar dacă dromaderii aceștia, s-ar mai pocăi acum în al doisprezecelea ceas și ar vedea, fie chiar și ca prin ceață interesul lor, răul a fost făcut deja, prin sădirea în mințile și așa destul de goale a noii generații, de idei reacționare
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
prezente și a negării vehemente a trecutului. M-a cuprins o greață cumplită, când am văzut cum un redactor idiot a publicat în ziarul Cotidianul din 10 decembrie a.c. articolul „Nichita Stănescu: Partidul și generația noastră”. Fără să îi pese dromaderului cu creier de bibilică că totuși Nichita Stănescu a fost și va rămâne unicul Nichita Stănescu, pune mâna pe bolovan și dă în poet, fără nici un fel de discernământ. Pitecantropul de la Cotidianul, cu slabele-i mijloace de gândire nu poate
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
măcar parțial cariera politică, Preda a scris pe blogul personal un fel de autodenunț. „Aveam deja informații, despre reținerea unor prieteni din PPE, în chestiunea accesului nostru în Schengen și am sperat că acest semnal va fi reținut.” spune acum dromaderul pedelist, încercând să se spele pe mâini, de minciuna pe care o spunea peste tot, cum că Ponta i ar instiga pe socialiștii europeni, (care sunt în opoziție în Parlamentul European), să blocheze accesul României la spațiul Schengen. Deci dragi
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
în vecii vecilor figura de mameluc a lui Băsescu, la o adunare de la Miercurea Ciuc, când stătea cu căștile la urechi, ca să i se traducă din maghiară în română ce se discută. Deci în România, într-o discuție despre învățământul românesc, dromaderul din fruntea statului român, asculta în ungurește, ce se vorbea despre probleme deosebit de sensibile în ceea ce privește ființa națională a statului național român. Oare, în ce țară din lumea aceasta mare mai este posibil acest lucru, în afară de nenorocita și nenorocoasa asta de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
tabăra, se oprea câteva clipe să asculte. Dacă vântul nu începuse încă să plângă, tăcerea se făcea atât de intensă, că ajungeau să te doară urechile. Gacel iubea această tăcere. în fiecare dimineață, Suilem sau unul din nepoții lui înșeua dromaderul preferat al stăpânului său, inmouchar-ul Gacel, și îl lăsa să aștepte la ușa cortului său. în fiecare dimineață, targuí-ul își lua pușca, urca pe spinarea albului său mehari cu picioare lungi și se îndepărta spre oricare din cele patru puncte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
îl lăsa să aștepte la ușa cortului său. în fiecare dimineață, targuí-ul își lua pușca, urca pe spinarea albului său mehari cu picioare lungi și se îndepărta spre oricare din cele patru puncte cardinale, în căutarea vânatului. Gacel își iubea dromaderul atât cât e în stare un om al deșertului să iubească un animal de care de multe ori depindea viața sa și, în secret, când nimeni nu putea să-l audă, îi vorbea cu voce tare de parcă animalul l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
lui l-a luat de la intrarea în jaima ca să-l bage în pat. „Francezii“ spuneau despre cămile că sunt animale stupide, nemiloase și răzbunătoare ce nu ascultă decât de țipete și lovituri, dar un adevărat imohag știa că un bun dromader din deșert, în special un mehari pur sânge, îngrijit și învățat, putea ajunge să fie la fel de inteligent și credincios ca un câine și, bineînțeles, de o mie de ori mai de folos în ținuturile nisipului și vântului. Francezii se purtau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
deșert, în special un mehari pur sânge, îngrijit și învățat, putea ajunge să fie la fel de inteligent și credincios ca un câine și, bineînțeles, de o mie de ori mai de folos în ținuturile nisipului și vântului. Francezii se purtau cu dromaderii la fel în toate perioadele anului, fără să înțeleagă că în lunile lor de împerechere animalele deveneau nervoase și periculoase, mai ales dacă creștea temperatura datorită vânturilor de est, și de asta francezii n-au fost niciodată buni călăreți ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
clătinându-se ca pe o mare agitată, dar atât de sigur și plăcut ca și cum s-ar fi aflat sub acoperișul jaimei sale, dormind lângă Laila. A fost noaptea cea mai liniștită. Vântul nu se tânguia, picioarele ca de pluș ale dromaderului nu făceau nici un zgomot când călcau pe sare, și acolo, în mijlocul acelei sebhka, nu erau hiene, nici șacali care să urle cerându-și prada. Luna se ivi plină, luminoasă și curată, smulgând scânteieri argintate milioanelor de oglinzi de pe întinderea plată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
apropia își dădu seama că era „ceva“, nu știa ce, ceva ce abia se profila pe câmpia netedă ca în palmă. Soarele începu să ardă și înțelese că era timpul să se oprească și să-și ridice cortul înainte ca dromaderul, care șchiopăta încă de la miezul nopții, să se prăvălească, dar curiozitatea fu mai tare decât el, așa că obligă animalele să mai facă un efort și până la urmă se opri la un kilometru distanță. întinse pânza de cort peste animale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se adăpostesc vitele. Războinic tuareg dintr-o familie nobilă. Antilopă de culoare cenușiu-deschis, cu coarne în spirală, tipică regiunii sahariene. în deșert, platou cu stânci mari. Râu secătuit. Tuareg. Uneori se preferă termenul targuí pentru singular și „tuareg“ pentru plural. Dromader domestic, care, înșeuat, este folosit în Africa pentru curse rapide. Poate parcurge până la 80 km pe zi. în deșerturile de nisip, vastă întindere acoperită de dune. Soldat de infanterie. Termen cu care arabii îi desemnează pe creștini. Veșmânt tipic arab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]