432 matches
-
și a doua cizmă. Scot sticla din geantă. Rup poleiala, scot colivia de sârmă și desfac cu mare atenție dopul de plută. Pâââccc! Liftul se umple de un par fum plă cut, îmbătător. Duc sticla la gură și trag o dușcă. Doam ne, ce bună e. Mă pun pe băut. Sorb cu sete, cu plăcere și mai ales de nevoie. Trebuie să golesc sticla cât mai repede dacă vreau să fac pipi în ea. Știu c-ar merge și o țigară
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
las să inte rac ționeze. Le aud cum alu necă cu zgo mot pe gâtlejul meu pof ticios, râgâi discret și duc iar sticla la gură. Îmi clătesc limba și dinții cu lichidul par fu mat. Iar pișcot, iar o dușcă, mixez și înghit. E ca un ritual. Scot pachetul de țigări, bricheta și portcardul, pe post de scru mieră. Cărțile de vizită le arunc în geantă. Îmi aprind o țigară - la lu mina brichetei totul pare feeric. Trag fumul cu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
în mâna subțire, albă, cu unghii lăcuite și-l ridică deasupra capului. Îl privește atent, ca și când așteaptă de la el o opinie critică, după care trage linie: — Căcat! N-am auzit în viața mea o poezie mai proastă! Și dă de dușcă paharul de la care redactorul șef se vede obligat să-și ia la revedere. Actorul pare departe, privit prin fundul gros de sticlă al paharului. — Hai, domne..., încearcă redactorul-șef să-și mânuiască orgoliul ca pe un elefant scăpat printre porțelanuri
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
un păhărel mai uiți de griji, de bătrânețe, de boli... Aveam în livadă mulți pruni și în fiecare an îmi pregăteam, pentru lungile luni de iarnă, o budană cu țuică fiartă de două ori, din care mai trăgeam câte o dușcă când aveam poftă și aveam cam des. Când mă apucau ispitele, meșterisem eu ceva: un capac în podea, sub geam, și deasupra pusei o masă. Acolo îmi plăcea să stau ore întregi privind cine mai trece pe uliță. În beci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Noroc! Paharele noastre s-au atins ușor, cu un clinchet trist. — Ghilotină, ghilotină, pac, pac, pac! strigă cineva. Chiuitura a fost preluată de altul: — Ghilotină, ghilotină, pac, pac, pac! Și-au ciocnit paharele zgomotos și au mai înghițit câte o dușcă de saké. Unul după altul au preluat refrenul fără sens. Iar au ciocnit paharele și le-au golit. Aveam impresia că ritmul acela idiot le dădea și mai mult elan la înghițirea băuturii. Cum pleca unul dintre ei pe două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
alți autori ai vremii, îndeosebi cei germani (Berg sau Hindemith) e pusă în valoare extraordinar de Richard Jones. Reluarea temei muzicale - de pildă, în momentul nunții - e ilustrată tragi-comic de nuntașii împărțiți pe "compartimente", ca la orchestră, care dau de dușcă pe rând sticlele de votcă, un "balet" aproape clasic al "băutului în cor", al pierderii minților la scară de masă. Născut la 25 septembrie 1906, Șostakovici, o Balanță mereu echilibrată, a înțeles că valoarea marilor "dezechilibre" din artă, atât de
O seară la Scala din Milano by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9529_a_10854]
-
de biroul secretarului de stat pe lîngă Ministerul Afacerilor Externe, fie că este vorba de ranchul de la Slobozia cu turnul Eiffel de Slobozia ridicîndu-se în mijlocul Texasului autohton, fie că este vorba de brava armată română al cărei căpitan trage o dușcă de Skandic în timp ce militarul american bea apă chioară. Asceza însă nu ține prea mult, pentru că tradiționala ospitalitate a localnicilor transformată în bacanală și mai ales aportul localnicelor, rupe rîndurile detașamentului. Se propun înfrățiri și alte forme de solidaritate mai intime
Balcania Dream: Un certain regard by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9594_a_10919]
-
câteva chicușuri din balerca răzămată de hornoaica crâșmei? Măi Dumitre, ți-o ieșit un sfânt din gură. Ce mai? Ai pus degetul pe rană. Stiam eu cine-mi ești, Pâcule. Pe tine nu te pot lecui șapte babe, dar o dușcă de rachiu face minuni. Vrei chiar să știi tot ce mă doare? Spune, Pâcule! Spune, nu te sfii. Ca în fața popii. Află, Dumitre, că mă doare-n cot de părerea ta. Ha! H!a Ha! a izbucnit Pâcu într-un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
făcut otopsia fimeii și ce îi aceea - a intervenit Ion Cotman, cu privirea luminată de râs. Până luleaua nu a scos fum, Pâcu nu s-a dat bătut. Pe urmă a pus mâna pe ulcica cu vin, a tras o dușcă bună și, cu o privire poznașă, din care se vedea că a întins coarda cât a putut mai mult, a pornit a vorbi: Păi de unde să știe bietul Halângă tâmplarul ce-i aceea otopsie? Nici vorbă. Da’ l-o ținut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
În afara celui că n-am apucat să devin cetățean francez. Îmi vine iar să plâng. Mai dă-mi un pahar. Ia toată sticla. Între noi, nu mai e cazul să salvăm aparențele. Lionel se șterge la ochi și dă o dușcă pe gât, renunțând la aparențe. Robespierre îi linge dosul palmei și devine, dintr-odată, foarte prietenos. De-a lungul monologului lui Lionel, cățelușul îi va sorbi fiecare lacrimă, așa cum Liliane îi va sorbi fiecare cuvânt. — Imediat după naștere, am fost
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ai omorât-o deja? — O ghicitoare mi-a prezis c-o să mor duminică. — Și pentru atâta lucru vrei să te omori? se miră cerșetorul. Mie mi-a prezis odată o ghicitoare c-o s-ajung bancher... Se oprește și trage o dușcă dintr-o sticlă învelită în paginile economice ale unui număr mai vechi din Le Figaro. Lionel devine curios: — Și? — Am ajuns bancher. Și? La ce mi-a folosit? — La Société Générale? — La Crédit Lyonnais. Am trăit douăzeci de ani ca
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
din patrimoniul gastronomic național. — Bagă mare! îi face semn Lionel lui Jean că se pot ridica clopotele. Gustă din creste, caută cu disperare coițele de cocoș care, în absența unei lupe, nu pot fi reperate, după care mai ia o dușcă de șampanie. Se relaxează. Se descheie la haină și își scoate cravata. Liliane, care s-a abțiguit bine, îi ia cravata și și-o leagă în jurul frunții, ca la petrecerile din nebunii ani ’30. Lionel se descalță. Își scoate ciorapii
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
voiajorul”. Sticla, pitită bine, aștepta nerăbdătoare să-și Îndeplinească misia pentru care a fost creată și trimisă printre oameni. Citesc Încet, cu amănuntul: ”Original Stalinskaya. Premium Vodka. Distiled from Premium Crain”. Da, Într adevăr, promite! OK, să Încercăm. După prima dușcă, trasă pe nerăsuflate, mi-am simțit gâtlejul Înjunghiat de plumbul topit, băut cu atâta nesaț. Asediat, am sorbit din nou, foarte concentrat. Nu m-am lăsat. Știam că va veni și ea, Plăcerea. O scenă din trecut, de prin liceu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
unanimă: Pavlov e cu mult, cu mult mai tare decât Freud. Puse apoi sticlele într-o geantă burduhănoasă din vinilin adică piele ecologică, pe înțelesul tuturor generațiilor pe care o strecură strategic în spatele tomberoanelor încă pline. Ostenit, mai trase o dușcă zdravănă din "Romulus" și umplu o căldare cu apă, căldare pe care o deșertă frumușel în bidoanele cu insecticid lipsă. Închise încetișor ușa de la micul depozit și, în cel mult un sfert de oră, aproape că isprăvi cu vodca, păstrându
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
primejdie din cauza unei noi conspirații iudeo-masonice dezvăluite de mereu vigilentul pamfletar și patriot de serviciu ce semna curajos sub pseudonimul Alcibiade. Cu ochii înotând în lacrimi de prea-plinul trăirilor declanșate de pana măiastră a articlierului, rase cu responsabilitate și ultima dușcă de vodcă. După care spuse hotărât, arătând cu degetul spre peretele pe care se afla aninat cuierul: "Ăsta om, dom'le! Dacă n-ar fi toți trădătorii ăștia dă țară, ehe!, dă mult ajungea președinte și scăpa țărișoara dă hoți
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pe ulcica cu vin, i-a liniștit pe ascultători: Stați numai să-mi ung mașinăria, că altfel mă lasă în drum când mi-ar fi lumea mai dragă și gurile voastre mai căscate... hă, hă, hă. După ce a tras de dușcă ce se mai găsea în ulcică, a reînceput povestirea: Vă spuneam că Vasile Căpitanu spunea: „Copchii nu avea, iar eu... învățam de zor... Într-o zi, mă strigă căpitanul: <Vasileee!, La ordin, domnule căpitan! > <Te duci acasă în galop, o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
doilea an credeam că o să mor cântând: <Vai săracu ifanteriu, cum îl strânge moliteriu>. Uite însă că am ajuns gospodari la casa noastră, cu fimeie și copchii”. Cu o mutră îndârjită Toader, a ridicat țoiul și l-a dat de dușcă. Se vedea de departe că hârtia perceptorului l-a pus pe zdruncin. Costică Prispă ședea ca motanul prins la oala cu smântână. Nu știa dacă prietenului său i-a trecut supărarea au ba. Toader însă moștenea întru totul feleșagul bunicului
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
s-au înecat toate corăbiile?” „Apoi, stăpâne, afară... afară îs nourele printre stele nici de paie nici de lemne” - a răspuns țiganul. Un nou val de râs i-a cuprins pe cărăuși. Cotman, făcând-o pe supăratul, a tras o dușcă zdravănă de vin. Când s-a așternut liniștea, a reluat povestea: Și cum spuneam, în sat la noi era unul pe care nu l-am văzut zâmbind niciodată. Când se uita la tine, te apuca trepădu’. Înalt cât îi stâlpul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
purtarea lui provoca valuri de râs. Pe lângă asta îi trăgea și pe cei din jur pe povârnișul vorbei de duh. Când și ultima plăcintă din chersân a dispărut, toți au pus mâna pe ulcica cu vin și au tras de dușcă, ca la comandă... În momentul gol de vorbe și râs, Pâcu s-a apucat să grăiască: De mâncat am mâncat - să trăiască Măriuța. De băut... nu prea - aici îi vinovat Costache. De râs... nici atâta - aici sunt vinovat eu... Așa că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
apă, băiete - a răspuns Cotman, ridicându-i capul cu grijă și ducându-i ulcica cu apă la gură. Spre surprinderea lui Cotman, Hliboceanu a băut în lege. Asta-i altă poveste, flăcăule. De când nu te am mai văzut dând de dușcă o ulcică cu... vin, hă hă hă - a râs ca niciodată Cotman. Pe chipul lui Hliboceanu a apărut un zâmbet adevărat. Cotman continua să-i vorbească: „Da’ lasă că se face el băiatul sănătos și atunci nu-l mai întrece
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
la urmă, i-am amenințat în timp ce dispăreau în direcția gurii de metrou de pe Magheru. Habar n-aveam ce fac acolo, pentru că totul era închis. Bine că știi acuma, zice Roja, trăgînd aer în piept, pregătindu-se să mai tragă o dușcă, n-ai auzit de povestioara aia a lui Petrică cu morții din gura de metrou, cum chipurile s-a expus el și cum a scăpat de acolo ca prin urechile acului? Atunci totul mi s-a părut o aiureală, dom
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
singur, ținînd strîns gîtul celei de-a doua sticle, rupînd sigiliul dopului cu o răsucire fermă. În țara asta nu-ți mai rămîne decît să mori dacă n-ai de gînd să faci compromisuri, se gîndește, dînd pe gît o dușcă zdravănă. Prin fața ochilor închiși i se perindă diferite peisaje, îi defilează o sumedenie de personaje. I se pare că vizionează o piesă de teatru prost montată într-un decor jalnic. De ce se spune oare că răbdarea și tăcerea sînt virtuți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
a treia sau a patra oară dacă a găsit ce căuta, a scos dopul cu dinții și și-a scuipat În palme. Mândru de el, arătă cu sticla spre geanta sa. — Ba bine că nu! E totul acolo. Luând o dușcă sau două, Își uscă buzele, apoi privi În jur. Ah, doamna Pandora. Se duse la bibliotecă. Mi-ar prinde bine un fum. Îmi pare rău, e Încuiată, i-am explicat, șchiopătând până la pervaz. Corpul mă durea la fel, de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
scaunelor și măsuțelor. Într-un loc e un pătrat mare, pe suprafața căruia covorul s-a bătucit uniform. Tot decorul ăsta îmi pare foarte cunoscut. Tipul cu mașinuțele de curse face semn spre fotoliu și zice: — Luați loc. Trage o dușcă de bere și zice: Luați loc, să discutăm despre cum e Dumnezeu în realitate. Pătratul bătucit de pe covor e urma lăsată de țarcul unui copil. Îl întreb dacă soția mea poate să se ducă la toaletă. Și face un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Zerstörung ist zugleiche eine schaffende Lust! Hai, dragă, așa e, cum zici tu. Și știu foarte bine că e o chichiță pe undeva, doar că nu am nici un chef să mă apuc acum să îi dau de cap... Vrei o dușcă? Habar n-am de unde se ivise plosca îmbrăcată în piele din mâna lui. Pe față i se așternuse o grimasă încurajatoare și ipocrită; împinse din nou plosca spre mine, o falsă ofertă, practic o obligație. Am luat-o și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]