335 matches
-
personaje... Pe unii adevărul îi rănește, pe alții îi vindecă... În gara vieții sosim cu un tren, ne petrecem un timp în câte-o sală de așteptare, după care vine alt tren și mergem mai departe spre stația terminus. Ne dușmănim între noi, uitând că fiecare suntem parte din celălalt... Fericit că ești iubit, trist că ești părăsit - pățanii de-ale sufletului. Când te-ai hotărât să închizi un capitol din viața ta, tot te mai bate gândul să revii peacolo
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
grimasă care a urâțit-o pe loc, strângându-i buzele într-o linie albă. A tăcut, și-a mai aprins o țigară cu ochii pe jumătate închiși, rea. — Ani de zile mi-am strivit sânii după aia și i-am dușmănit. îmi dădeam pumni în piept. Mama mea... cățeaua. — Nici acum n-ai crevase, am încurajat-o, ușurat că măcar aici nu trebuia să mint. Așa cum zăcea pe spate, fumând, îi cădeau într o parte, molcuț, însă mie îmi place asta
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
a întors spre mine și mi-a zis să comand ceva de băut. Când ne-au venit cele două whiskey-uri duble, am ciocnit și mi-a spus că urăște bătrânii. Ai părul cam alb și mă temeam. De mică am dușmănit bătrânii găunoși și pretențioși a căror înțelepciune se reduce la: „Păzește-te de anturaj“ sau: „Din bucata mea de pâine / Am hrănit un om și-un câine...“ Ori: „Cine n-are bătrâni să și-i cumpere“... Așa e, da, i-
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
lecturarea interviurilor Siminei Guga (2006), realizate în zonă. „Cu oamenii din sat nu ne prea vizităm decât rar. Fiecare este cu treaba lui, cu casa lui și cu turiștii lui” (localnică, 55 ani) (p. 97) sau „Oamenii din sat se dușmănesc... unii chiar de moarte. Nu prea sunt prieteni. Se uită mereu în curtea celuilalt și se ceartă pe turiști și prețuri. Așa e rasa de găgăuzi” (localnic, paznic la una dintre terase) (pp. 97-98). După ce am văzut ce consecințe are
Tranziţie şi dezvoltare locală în 2 Mai şi Vama Veche. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Miroslav Taşcu-Stavre () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1822]
-
mesajul pe care îl transmite, trebuie luat în seamă. Dușmani Când legile unei țări sunt făcute pentru a favoriza pe îmbuibați, corupți și hoți, legiuitorii se transformă în dușmani ai celor mulți, săraci și oropsiți. Săgeți Privirile celor ce se dușmănesc și se urăsc sunt ca niște săgeți otrăvite. Vrăjmași Pentru vrăjmașii personali chiar și calitățile sunt cusururi. Frumusețe Artă Creație Nepotrivire Frumusețea fizică nu este însoțită întotdeauna de frumusețea caracterului. Artă În arta literară, meșteșugul scrisului se sprijină mai mult
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
există, nu ating paroxismul patimii. E contemporanul nostru cel mai puțin dușmănit. De pildă, într-o vreme cînd, bănuindu-l de ocultarea unui episod din perioada interbelică, îl priveam cu o amărăciune suspicioasă, simțeam prea bine că nu-l puteam dușmăni. Era prea prevenitor în blîndețea cu care își întîmpina interlocutorii ca să-i poți purta ranchiună. Cînd am îndrăznit să-i mărturisesc rezerva, mi-a risipit suspiciunea imediat. Mi-a răspuns spontan și senin, cu o franchețe cuceritoare și nejucată. Cum
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
licărire de lumină, nu știu pe unde calc, am impresia că îmi fuge pământul de sub picioare... - Extraordinar... netrebnica! Ți-am spus eu, ți-am spus eu că aceasta nu e o ființă omenească, ci o viperă, tot timpul ne-a dușmănit. Și tu care erai gata oricând să-ți dăruiești întreaga ființă pentru ea. Ai văzut!? Acuma îmi dai dreptate!? Îmi dai dreptate, Ina? repetă el, în glasul lui făcându-și prezența acumularea unei nestăvilite furii, o nemărginită revoltă. Neașteptând răspuns
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de mult pe acest bărbat. L-am iubit, Ina!... - Dar nu mi-ai mărturisit explicit niciodată acest lucru! - Nu ți l-am spus, dar l-am trăit, l am purtat cu mine ca pe cea mai grea povară, te-am dușmănit cu perfidie, dându-ți mereu falsa impresie că-ți sunt prietenă. Nu, Ina, nu ți-am fost o prietenă adevărată decât în liceu și în școala sanitară, apoi... Când Alex te-a ales pe tine, am simțit că mi se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
nimeream la ea în fiecare sâmbătă seara... La început, Ileana s-o arătat că îi sunt drag eu... După o vreme însă o început să arate că îi este drag de Vasile... Noi ne întâlneam la ea, dar nu ne dușmăneam. Și crezi că nu știam când și cum se mai vedea el cu fata sau el nu se pricepea că și eu mă mai întâlneam cu Ileana fără ca el să fie de față? Știam amândoi unul de altul, dar nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
după o muzică de magnetofon dansau generalii ruși cazaciocul și alte dansuri rusești. Am observat că Militaru le traducea femeilor, lucru clar că nu știau rusește. În această situație nici nu trebuia. L-am văzut pe un general rus care dușmănise mai mult ambalajele sticloase de votcă că săruta mâna uneia dintre femei având țigara în gură. Entropia minții era la cote înalte. Eu stăteam pe un fotoliu în folosința limitrofă camerei mele, pentru fumat, care avea câmp larg de vedere
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
scara interioară a acestui bastion al mizeriei, Într-un continuu du-te -vino, foamea și boala, bezmetice și trumfătoare, Își fac de cap, neținând cont de nicio lege. Acești oameni bătuți de soartă nu sunt uniți, dimpotrivă sunt Înrăiți, se dușmănesc, se privesc cu ură În loc să se ajute, Își Întind cu frenezie cele mai neașteptate capcane, sunt violenți, răi, Își smulg mâncarea din mâini, Își cotrobăie prin buzunare unul altuia, se bat și uneori se și omoară pentru un pumn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care trec zilnic. Și ei și-au pierdut speranța, nici ei nu au cine știe ce Încredere În ziua de mâine , sunt o gloată În mișcare, un furnicar care poate fi strivit ușor, se cramponează de obiecte din care fac idoli, se dușmănesc și se iubesc foarte ușor, se nasc, Îmbătrânesc și mor pe nesimțite, ca ciclurile anotimpurilor. Peste tot prin oraș se aud rugămințile, vaietele, recitalurile cerșetorilor, coruri strategice, grupuri terifiante de vagabonzi cu chipuri mutilate de sărăcie, căutători prin gunoaie, ființe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
puținul pe care-l au, un supliment de respirație. Sunt anonimii hăituiți, grăbiți să-și asume moartea ca pe o eliberare, agățându-se de viață cu mâini lipsite de vlagă. Li se pare nedrept să nu privească urât, să nu dușmănească, li se pare nefiresc să nu aibă priviri Încruntate. Este de datoria lor să privească așa. Sunt masele care fac și refac istoria, sunt autentici reprezentanți ai resemnării. Au dreptul la bariere și au dreptul să le fie milă. Mila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Altfel și numai dacă socotea că Serviciul nu pierduse nici un agent, nici un inspector, nu fusese măcar zgîriat în decursul aflării știrilor, secretelor din culisele acestor lupte politice, care în paginile ziarelor erau înfățișate ca uriașe înfruntări de forțe ce se dușmănesc de moarte. Pînă acum nu pățise nimeni nimic și, uite, acum venise Șerban Pangratty personal să-i comunice îngrozitoarea știre, poate singura știre cu adevărat importantă de cînd lucra Serviciul și în acest domeniu al politicii interne, că "Leonard Bîlbîie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
urî pentru asta. Nimeni nu ținea cu ea. Bica încercă s-o împace explicându-i că Sărbătoarea Crăciunului este o bucurie și o împlinire a sufletului, nicidecum una lumească, materială. Spune-i iernii să nu ningă! Luana suferi îngrozitor și dușmăni pe toată lumea până în ziua în care Dan, bunul Dan, veni la ea cu mâna întinsă. Își cerură scuze reciproc iar Luana îi sări în gât și-i spuse printre suspine: L-am iubit pe moșneagul ăsta, deși nu se îndura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în contact cu Rebeca Schtac. O văzuse în treacăt, la câteva petreceri, nu schimbase cu ea nici un cuvânt și totuși reușise să stârnească în inima acestei femei un sentiment de o rară răutate. Se întreba ce-i făcuse să o dușmănească într-atât. Până una alta, ea fusese cea înșelată, otrăvită, la un pas de moarte și se afla astăzi în postura femeii singure, cu o căsnicie ratată. Cum să te ferești de o așa calamitate? Cristian Bariu ieși din biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
din opinci, bogăția pământului, din sufletul ei curat, inima poporului român care s-a născut pe acest meleag, iar din cântul ciocârliilor - graiul neamului. Cântă din fluier vers dulce și razele soarelui, împletite în horă, coc rodul pământului. Mulți au dușmănit-o pentru frumusețea și hărnicia oamenilor. S-au bătut cu oști nenumărate și au ferecat-o în lanțuri. Dar când din bucium a sunat, din văi și din munți s-au ridicat Mircea, Mihai, Ștefan și au scăldat în sânge
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vară m-am dus la bunica, în satul Humulești. Cerul era albastru ca o petală de miozot. În teiul din grădina bunicii era o pupăză cu creasta rotată care mă trezea din somn în fiecare dimineață. Eu însă nu o dușmăneam, deoarece îmi plă-cea să mă scol devreme, iar pupăza era exact ca un ceasornic. Vecinul meu era un băiețel tare năzdrăvan, pe nume Nică. Dar pupăza aceea era nu numai ceasornicul meu, ci și al lui Nică, iar el era
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
populare și să aștepte ajutor de la Milano, redobîndindu-și apoi teritoriile. Timpurile erau atunci astfel încît un străin nu putea să vină să dea ajutor poporului; pe urmă însă, cînd Cezar Borgia a atacat-o, iar cei din popor care o dușmăneau s-au aliat cu străinii, fortărețele s-au dovedit a fi și pentru ea de prea puțin folos. Așadar, acuma ca și la început, ar fi fost mai bine pentru ea să nu fie urîtă de popor, decît să aibă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
răului din ei. Cezar Borgia și-a clădit planul de mărire pe disensiunile dintre prinții Italiei. Pentru a uzurpa toate bunurile vecinilor mei, trebuie să-i fac slabi, iar pentru a-i face slabi trebuie să-i fac să se dușmănească între ei. Aceasta este logica sceleraților. Borgia voia să se asigure de un sprijin. A trebuit, deci, ca Alexandru VI să-i acorde o dispensă pentru căsătorie lui Ludovic al II-lea, pentru ca acesta să-i acorde ajutorul lui. Astfel
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
om simplu și tare bun, mă sună timid o dată la două-trei zile să mă întrebe dacă am vreo veste. N-a avut niciun cuvânt rău de spus despre nimeni. În toată această perioadă de frământări n-a țipat, n-a dușmănit, n-a fost vehemență. Eu nu știu ce aș fi făcut dacă era copilul meu, pur și simplu nu știu, nu ameninț, nu știu. Îmi scoate Dumnezeu niște oameni în cale...", scrie Oana Stancu, pe Facebook. Jurnalistă adaugă: "După un an, aflu
Oana Stancu, mesaj pentru un procuror. "Nu ameninț" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/78837_a_80162]
-
munte de autojustificări e rețeta de supraviețuire a intelectualului român. Obsedat de consecințele actelor sale, el se încurcă în calcule, prevederi și anticipări temătoare, și sfîrșește prin a renunța să mai spună ceea ce crede. Ba mai mult, va ajunge să dușmănească pe cei care, spre deosebire de el - și aici mă gîndesc firește la Ovidiu Hurduzeu și la Mircea Platon - au ales să scrie fără plasă de siguranță dedesubt. Și-și va liniști conștiința spunîndu-și că, deși criza de care autorii vorbesc e
România clandestină by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7821_a_9146]
-
e ateu pe de-a-ntregul, adică să se lase mângâiat pe creștet de demonii cu barbă din tablouri. Starea lui e de molcomeală ecumenică, un soi de epicureism asemănător cu fantasticul național, generatorul unui patriotism vijelios: „maică, mulți te-au dușmănit!... mai că-mi vine-a crede”. În rest, le face cu migală pe toate cele trecute în fișa postului: botezuri, mese rotunde, căsătorii, vernisaje, sfeștanii, înmormântări, grand opening-uri sau lansări la apă. Unele au loc - asta numai dacă timpul alocat
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
care le vede la colegii și superiorii lui ierahici nu trebuie să-i înmoaie tenacitatea: natura din el e prea dîrză ca să se clatine în fața unor directori de plastilină, care, spășiți în servilismul lor de moment, au ajuns să-l dușmănească pentru curajul și inflexibilitatea lui. Istoricul născut la Oradea în 1983 a absolvit Facultea de Științe Politice, secția Jurnalism, a Universității Babeș-Bolyai din Cluj. Este inițiatorul și coordonatorul proiectului www.fenomenulpitești.ro și autorul scenariului filmului Demascarea (2010, regia Nicolae
Oamenii din bolgie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5415_a_6740]
-
socialistă. Și dacă viața are o inerentă tentă beligerantă, atunci mintea oricărui om e pătrunsă de o distincție fundamentală: deosebirea dintre prieten și dușman, cu observația obligatorie că această distincție e o consecință a apartenenței la un popor. Națiunile se dușmănesc, și așa apare politica. Potrivit acestei logici, motivația unui om e dată de acuitatea cu care știe să împartă lumea în prieteni și dușmani, de unde reiese că identitatea lui politică crește în jurul acestei dihotomii. În schimb, dacă îl împiedici juridic
Noi, cei învinși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4985_a_6310]