36 matches
-
Apoi, dincolo de formulări colocvial-retorice, prin care autorul menține viu contactul cu cititorul, ca, de pildă: "Iată-i", "Ei bine", " Câtă mai vorbărie, tată", fie că acestea apar în calitate de conectori argumentativi sau exprimări familiare exclamatorii sau interogatorii (aici se înscriu, evident, dubitația și subjecția), dialogismul autentic al polemicii argheziene se naște din intervenția regizată și dinamică a vocilor convocate magistral în discurs. Pentru ilustrarea acestui aspect, am selectat unul din textele reprezentative ale polemicii antiiorghiste, și anume: "Un răspuns"293, din câteva
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
apar ca efect al imaginației, raționamentului sau al dezvoltării: prin imaginație (prosopopeea, fabulația, rectificarea), prin raționament (ocupația, deliberația, comunicația, concesia, sustentația), prin dezvoltare (expoliția, topografia, cronografia, prosopografia, etopeea, portretul, paralela, tabloul), pretinsele figuri de gîndire (cominația, imprecația, optația, deprecația, jurămîntul, dubitația, licența). Olivier Reboul prezintă o nouă taxinomie: (1) figuri de cuvinte: aliterația, paronomaza, calamburul, antanaclaza; (2) figuri de sens: metonimia, sinecdoca, antonomaza, metafora, litota, hipalaga, oximoronul; (3) figuri de construcție: elipsa, reticența, repetiția, antiteza, anacolutul, gradația, chiasmul, zeugma; (4) figuri
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
scrisori sau pantofi. Cele două cuvinte aveau concentrația de sens a unui nucleu de bombă atomică. Se ivea și ocazia să explodeze, însă, până una alta, nu erau decât două vorbe care începeau, încheiau, fracționau și rotunjeau fiecare părere, întrebare, dubitație, bombăneală, supărare, împăcare și criză existențială de-a lui Dinu. Nici acum nu-mi e tocmai clar ce vroia să spună Dinu cu ele. Totuși, deși nu-mi e clar, îi dau tot mai des dreptate. Cele două vorbe erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ceea ce mă contraria la înfățișarea celor câțiva cerșetori întâlniți ici-colo, prin locuri mai puțin circulate, ca să nu-i ia trecătorii la rost că li se bagă în suflet: toți aveau pantofii dați recent cu cremă și bine lustruiți. Bifurcația cu dubitații E tare neplăcut să fii prost. Nu că ar fi un handicap. Dovadă că atâta lume o duce bine fără să exceleze cu duhul. Dar când ai gripă, tușești; când - Doamne ferește! - te căptușești cu un sifilis, îl rezolvi la doctor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fascismul de Armata Roșie, mintea locotenentului educator suferea brusc o bifurcație. Probabil că așa ar și trebui să i se spună prostiei de acest gen: bifurcația la literă. Întâi i se bifurca mintea la o literă și, automat, apărea prima dubitație: oare cine fusese înfrânt de ai noștri: fascismul sau fascistul? Profesorul meu de „ai noștri și ai lor“ era, prin urmare, lovit de o bifurcație dubitativă repetitivă. De ce repetitivă am să vă luminez imediat. Prima dubitație, în loc să fie urmată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și, automat, apărea prima dubitație: oare cine fusese înfrânt de ai noștri: fascismul sau fascistul? Profesorul meu de „ai noștri și ai lor“ era, prin urmare, lovit de o bifurcație dubitativă repetitivă. De ce repetitivă am să vă luminez imediat. Prima dubitație, în loc să fie urmată de o clarificare, era trifurcată de o meditație. „Unde fusese, în definitiv, fascismul sau poate fascistul - se întreba gândind intens locotenentul -, în propria lui vizuină sau în propria lui viziune?“ Două bifurcații, hai, mai merge, însă treaba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și își numără descurajat foștii prieteni, plecați din țară sau morți de-a binelea. Trece pe la catedră, unde aude ultimele bârfe, și se lasă prins în tot felul de obligații (inspecții, discursuri oficiale, lansări de carte) care-i suscită ironice dubitații. În acest punct, Ștefan Negru seamănă deja binișor cu Gulică Unanian din Cimitirul Buna-Vestire, doar că numele său e mai „frumos“, ceea ce ar trebui să ne arate că există o netă separație între el și mlaștina în care e silit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
un nume obscur părând pseudonim) în cinci periodice din anii 1903-1906 ar aparține lui Bacovia. Mircea Coloșenco așază aceste texte într-o Addenda, o secțiune specială de apocrife sau incerte (p. 539-612). E adevărat că se păstrează astfel circumspecția sau dubitația, în sensul că nu sunt atribuite cu totul aceste proze lui Bacovia, pentru că nu sunt incluse în rândul scrierilor recunoscute ca aparținând scriitorului. Dar nici nu participă cu nimic, în nici un fel, la elucidarea acestui caz de paternitate inventată, care
Cota lui Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12562_a_13887]
-
atunci nu aveau ce căuta aceste texte, redate in extenso, într-o ediție de Opere Bacovia; ar fi fost de ajuns o notă explicativă, de semnalare a unei ciudățenii care grevează inutil opera bacoviană. A treia cale " de perpetuare a dubitației și deci a confuziei " nu ar fi trebuit să intre în practica unei ediții cu adevărat critice. Excesul de zel este principalul defect al unui editor documentarist lipsit de spirit critic, care adună într-un dosar tot ce-i cade
Cota lui Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12562_a_13887]
-
și cel al straniului, în care faptele aparent supranaturale sunt acceptate ca fiind absolut normale. Spre deosebire de aceste două situatii, în fantastic eroul, dar și cititorul are reacția de a refuza faptele supranaturale. Această reacție de refuz poate fi însoțită de dubitație, respingere sau chiar teamă. ul este adesea legat de o atmosfera specială, de un fel de crispare la întâlnirea cu imposibilul. Frica este si ea adesea prezentă, fie în câmpul eroului, fie din dorința autorului de a provoca angoasa cititorilor
Fantastic () [Corola-website/Science/299033_a_300362]
-
intersecția a două tendințe: una a gestului exploziv, a expresiei seduse de propria ei vitalitate și de conștiința proaspătă a libertății - a cărei consecință era un expresionism lirico-abstract - și una a rigorii în construcția imaginii, a definirii formale și a dubitațiilor morale, de regăsit într-un figurativism bizar și ușor halucinat. într-una din lucrările care aparțin acestei perioade, cele două tentații formale sînt chiar exprimate simultan: în registrul de sus al imaginii, în zona ei aeriană și celestă, dacă ar
Marin Gherasim () [Corola-website/Science/316858_a_318187]