190 matches
-
de la butoniera poeziei e chiar primul semn al glisării spre metafizic, opțiune apăsat declarată în Schiță pentru un epitaf indescifrabil, Teroarea clepsidrei și Către Alexandru. Aici, dialogul cu Divinitatea se poartă, uneori, cu accentele argheziene din Psalmi, poezia asumîndu-și semnul dubitativului, al lui "poate că..." sau "dar dacă...", ca niște interogații adresate lumii și ființei lăuntrice, dar și ca expresii ale neliniștii și, poate, ale fricii: "Poate că asta a fost greșala -/ să merg înaintea mea,/ să cresc peste mine însumi
Meserii falimentare by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16505_a_17830]
-
noi nici măcar la douăzeci de ierni!" Dincolo de subversivitatea politico-socială asumată, textul acesta hărăzit sertarului interesează în aceeași măsură prin ce ne spune despre cel care l-a alcătuit. Ipostaza pe care o ilustrează este aceea a omului rațional, a intelectualului dubitativ confruntat cu absurdul, cu lipsa de logică a unor realități strivitoare. Expus vexațiunilor de tot felul în viața cotidiană, el și ființele cel mai mult îndrăgite, soția și fiica, "troienit de scârbă, de lehamite și - ceea ce e mai grav - de
Un jurnal din "Epoca de Aur" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8243_a_9568]
-
la răscrucea istoriei unei țări, a unei generații, a unui om. Gloria antologatorului e vecină cu oprobriul (ambivalența se asumă intrinsec), dar mantra (asul din mînecă) îi picură la ureche: „o antologie nu e o enciclopedie” și astfel supraviețuiește remușcării dubitative „mai puține poeme, mai mulți autori?”. Editura Vaso Roto a agreat însă formatul 20 x 10 poeme, căci răspundea pe undeva expectativei sale de examen în profunzime (nu de tip test), chit că embrionul supraponderal avea să consume multe resurse
Cătălina Iliescu-Gheorghiu: „O antologie nu e o enciclopedie“ by Simona Sora și Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2860_a_4185]
-
îngădui să-l pun pe Corto Maltese în situația de a avea o nevastă. Cititoarele n-ar îngădui așa ceva!” (Mandel, 2006: 223) Abordarea e, firește, ironică. Ea maschează o atitudine care, la rândul ei, aparține unui seducător. Pratt introduce nota dubitativă tocmai pentru a sublinia caracterul ludic al întregului demers. Refuzând să facă din Corto Maltese un burghez oarecare, el îi dă șansa pur teoretică de a fi - deși nu e - un Don Juan în aparență accesibil, dar în esență inabordabil
Iubitele lui Corto Maltese (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4317_a_5642]
-
oceanului este făcut din sticlă ca mediator între om și timp / pentru că toate poemele aruncate în ocean sunt strigăte / pentru că urc cu liftul pînă la etajul al 18-lea și văd un aisberg de Manhattan / pentru că sunt făcută din Arcane dubitative" (ele ne gugălesc, sau adăugînd puțină literatură impulsurilor de moarte la etajul al 18-lea). Asistăm la o frenetică mobilizare a cantității încărcate de conștiința unei calități intrate în criză, ce tinde la o regăsire a arhetipurilor, la refacerea unei
Între natură și artificiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7222_a_8547]
-
altă parte: în țesătura fină de senzații și cuvinte ce însoțesc deplasările aparent haotice ale lui Marlowe. Pornit în căutarea aventurii, detectivul nu e doar un căutător al adevărului, un tehnician rece al jocurilor enigmistice. El este posesorul unei minți dubitative, nutrită din vorbele Ecclesiastului, în stilul căruia comentează deșertăciunile lumii intrate în putrefacție morală" (p. 133). Toate afirmațiile criticului român sunt temeinic susținute de elemente din biografia lui Raymond Chandler, fragmente edificatoare din interviurile date de acesta în diverse perioade
Cui prodest? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8702_a_10027]
-
coane Alecule! Astăzi ironia zdrobitoare a acestor afirmații sare în ochi. Nu pot însă să nu mă întreb dacă la mijlocul anilor șaptezeci ele au putut trece drept un omagiu adus regimului (să nu uităm că până în 1964 acest marxist încă dubitativ - "Cred că da!" - cunoscuse teroarea închisorilor comuniste) sau dacă cenzura nu ieșise încă din relaxarea deschiderii care a culminat cu discursul lui N. Ceaușescu împotriva invadării Cehoslovaciei de trupele Pactului de la Varșovia (mai puțin România), din august, 1968? Chiar dacă, la
Turnirurile inteligenței by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9102_a_10427]
-
a face cu un zăpăcit, dar satisfacția de a găsi un țap ispășitor (deci o victimă inocentă, o pradă ușoară, pe care să o sacrifice) e mai puternică decât bunul simț. Chiril Merișor este, indubitabil, un om de stânga, melancolic, dubitativ, dar generos și inteligent, devenind, tocmai datorită calităților lui intelectuale văzute ca defecte periculoase, victimă a unui regim de extremă stângă. El nu știe asta, nu face această disociere (între stânga moderată, democratică, și extrema stângă, dictatorială), dar prozatorul o
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
patriei, în ciuda marginalizării. Securistul îi reproșează sever asumarea acestei devize din Victor Hugo, prin care Chiril Merișor se consideră "un exclus pus pe gânduri, gândindu-se, îndoindu-se, de fapt, de viitorul patriei lui" (p. 454). Dezbaterea continuă între intelectualul dubitativ Chiril și securistul absolvent de Filosofie, într-un veritabil simpozion, stimulat sau grevat (alternativ), desigur, de modul liber, inconformist și "periculos" de a răspunde (pe de o parte) și (pe de altă parte) de pararea dogmatică a răspunsurilor, corespunzătoare anului
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
omul"? Dar "îndeosebi a omului care se crede fără cusur, care n-a suferit și n-a păcătuit"? Să înțelegem că, de fapt, condiția umană e legată de maculare, de inevitabila coborîre în infernul păcatului? Și atunci, cum să înțelegem dubitativul: "Un om adevărat, un om superior...nu se lasă robit de pasiuni inferioare, ca un animal". Să bănuim că fraza cu pricina nu face parte decît din arsenalul de gînduri destinate autoconvingerii? Mai degrabă trebuie să cităm motto-ul din
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
de mai sus, trebuie spus de la bun început că scriitura ei are o maturitate frapantă. Ochi roșii polaroid. Acesta este un test se intitulează volumul său de debut; numai că testul nu e unul de (auto)verificare artistică, de interogare dubitativă asupra propriilor resurse. La această autoare de ani douăzeci și cinci, universul încastrat și încasetat, adus în spațiul virtual și stocat în creier, este explorat cu o dezinvoltură de invidiat. Se observă imediat distanța, bine marcată, între eul profund și spațiile tehnologizate
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
Mircea Micu, care o ridică în slăvi pe autoare. El ne asigură că vom descoperi „o poetă în adevăratul sens al cuvântului“ și că această poetă, indiferent de ipostaza în care apare, „stăpână sau sclavă, duioasă sau ironică, realistă sau dubitativă“, ne propune o nouă viziune asupra iubirii. Nici vorbă de așa ceva. Viziunea este, dimpotrivă, flagrant demodată. Poeta își alintă iubitul în văzul lumii, copleșindu-l cu drăgălășenii: „Iubitule, ascultă ce-ți spun: / tu ești un crin / și eu o margaretă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
grăitoare, heis kata heis („pe rând, unul după altul”), pentru a reda vălmășagul general stârnit de mărturisirea Domnului. Toți se simt vizați, toți încearcă să se disculpe. Acel Meti ego trebuie înțeles nu ca o dezmințire, ci ca o mirare dubitativă: „Sper că nu eu!” De obicei, se traduce prin: „Oare nu eu?”, ceea ce confirmă ipoteza unei vinovății de grup, încă neindividualizată. Urmează momentul al doilea, când Isus adaugă, sporind presiunea și suspansul: va fi „cel care întinde cu mine în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cazuri este trucată artistic. În poezia lui Mircea Petean nimeni nu știe cu precizie unde se sfârșește spiritul ludic și unde începe deruta existențială. Imaginarul poetic din unele poeme se prăvale câteodată în torente care riscă să îngroape firavul spirit dubitativ aflat la originea lor. Așa cum Heidegger se plimba prin conceptul de pădure, nu prin pădurea însăși aflată la doi pași, Mircea Petean admiră natura doar filtrată prin prisma experienței sale poetice. Ambiguitatea devine aproape deplină într-un poem cu titlu
Tranșeele textualismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6866_a_8191]
-
Urian In anul 2005, la Ierusalim, Leon Volovici m-a prezentat faimosului romancier israelian Aaron Appelfeld (originar din Bucovina) ca "un critic literar România". Scriitorul m-a măsurat din cap până în picioare preț de câteva secunde, după care a rostit dubitativ, cu o față aproape tristă: "Nu, nu aveți cum să fiți critic literar. Spuneți-mi că nu sunteți critic literar". Cum nici eu nu am o părere grozavă despre mine, mă pregăteam să-i spun că într-adevăr, nu sunt
Martorul necesar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7933_a_9258]
-
Florescu, de o perpetuare a "marginalizării" unor scriitori cu un destin ingrat, mai întîi prin minimalizarea sau omiterea unor exponenți ai diasporei care n-ar mai avea loc în spațiul unor glorificări ce riscă stereotipia. Continuăm dansul macabru în jurul poeziei dubitative și lovite de exces lingvistic a lui Nichita Stănescu sau comprimată în limbaj stereotip a lui Marin Sorescu, și trecem în umbră lirica de excepție a lui Horia Stamatu sau Nicu Caranica. Tipărim, la fel, operele complete ale lui Sorin
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]
-
interveni în proporții apreciabile. Evident - așa cum s-a verificat în practică - toate categoriile literaturii subiective trebuie privite cu o anume circumspecție, impusă de însăși substanța lor subiectivă, însă asupra gradului autenticității conținute nu e necesar să planeze o atitudine preconceput dubitativă. Jurnalul impune prin caracterul său de cronică vie, prin transmiterea unui conținut uman, a unor fapte de viață trăite nemijlocit, consemnate sub efectul senzațiilor imediate provocate în sensibilitatea și conștiința celui ce scrie. Înțelegând în profunzime toate aceste forme specifice
Memorialiști români by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7473_a_8798]
-
și comicul deopotrivă, filmul lui Porumboiu se plasează la 16 ani de la revoluție departe de epicentrul deflagrației, într-un oraș de provincie, Vaslui, spre exemplu, un fel de "loc unde nu s-a întâmplat nimic", într-o emisiune televizată unde dubitativul filozofic hamletian, to be or not to be, se transformă într-un chestionar abisal, "a fost sau n-a fost" (revoluție în orașul nostru?). Camera se fixează asupra unui cotidian cenușiu, într-o dimineață plumburie, care parcă își lasă un
Locul unde nu s-a întâmplat mai nimic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7253_a_8578]
-
la Teatrul „Bulandra”, iar în 1965 obținuse marele succes cu „Pădurea spânzuraților” la Cannes, unde cucerise premiul pentru regie. Se afla, așadar, pe culmile gloriei, dar, așa cum constată și autorul interviului, nu-și pierduse simțul măsurii, stilul răspunsurilor sale este „dubitativ și frământat”. Reproducem, din interviul amintit, o întrebare chiar despre genialitate: „Ați fost numit de presa vest-germană genial. E jenant, Liviu Ciulei, să vă amintesc asta, cer scuze, modestia dvs. e recunoscută, dar explicați-ne ca și când n-ar fi vorba
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5141_a_6466]
-
sau a rezistenței, ci gestul uman, nu prin sentințe, ci prin ironie. Domnul Benea se află prizonierul unui tip de discurs encomiastic-patriotard bricolat din clișee osificate la fel de moarte că limba moartă a ideologiei. Darcleu își manifestă nedumerirea cu privire la proprietatea colectivă, dubitativele sale reflectă din plin incapacitatea propagandei de a fixa spiritul și sensibilitatea într-o convenție, de a-și subordonă integral viața. Formele contestatare nu sunt programatice, fac parte dintr-o rezistență organică a viului în fața artificiului omogenizator și mortificant. Ceea ce
O caravană, două caravane… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6098_a_7423]
-
bibliotecile din România n-au ajuns încă la gradul de sofisticare al Noului Continent, că universitățile nu numai că nu aveau abonamente la revistele occidentale, dar nici măcar ediții serioase din marii scriitori nu se găseau. Răspunsul lor, însoțit de clătinări dubitative din cap, era însă unul standard: „Înțeleg, dar când te muți dintr-un loc în altul cărțile sunt a pain in the ass." (Nu cred că e nevoie să traduc.) Într-adevăr, în mentalitatea americană ideea de a te muta
„Noul localism” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6352_a_7677]
-
poezia lui Nichita Stănescu nu este în nici un caz un exemplu de ridicol al superlativului, nu este o odă politică și că autorul pare să fi făcut minimul de compromis posibil. Chiar și numele lui Lenin apare într- un context dubitativ, reflexiv fără admirație („Mă gîndesc la Lenin”), poezia poate fi citită chiar și după mai bine de patru decenii fără sentimentul obișnuit de jenă care apare de obicei în cazul unor asemenea teme. De la această poezie a lui Nichita Stănescu
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4995_a_6320]
-
Brolin). Determinarea ei este de la un capăt la altul al filmului o trăsătură de caracter menită să rimeze cu legea talionului. Principiile sunt simple aici și același lucru se poate spune despre personaje; nu există nici cel mai mic reflex dubitativ cu privire la cel bun, cel rău, cel urât. Mattie Ross (Hailee Steinfield) este deopotrivă naratorul care conduce povestea, dar și personajul ei. La final realizăm că este singura istorie din viața ei, singura care merită povestită cel puțin din două motive
Micuța amazoană în țara bărbaților by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5760_a_7085]
-
contribuțiile anterioare. Elementul etnic este neglijat. Îl reperăm accidental, ici-colo, în partiturile unor compozitori de astăzi. Astăzi Enescu ne apare a fi un liant, un factor de coagulare peste generații. Dar sunt voci care chiar în privința lui Enescu emit considerații dubitative. D. Av. - Este un fenomen general. Îl găsim și în literatură, în poezie, și în artele plastice. Generațiile noi sunt în mod firesc contestatare ale trecutului. Pe de altă parte, în muzica secolului XX, la noi, există valori de importantă
OCTAVIAN LAZĂR COSMA: „Compozitorii generației enesciene și post-enesciene au luptat pentru afirmarea unei identități românești.“ by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5064_a_6389]
-
100% din punct de vedere politic, ar fi fost util. Într-o țară precum România în care președintele Traian Băsescu nu a fost neutru din punct de vedere politic, acest pact de coabitare are câteva aspecte pozitive și multe aspecte dubitative. M-aș îndoi că acest pact de coabitare este respectat de una din părți în proporție de 100%. Însă pentru imaginea României la Bruxelles este pozitiv. Pentru România este mai degrabă inutil". Iinstituțiile au funcționat și înainte de pactul acesta și
Haşotti îl atacă pe Ponta: Acordul de coabitare, inutil pentru România by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/37992_a_39317]