48 matches
-
două mii de ani ai murit atît de bun, atît de înțelept, atît de blajin - am navigat împreună cu tine de-a lungul coastelor peruviene și te-am învățat - eu, un biet băietan fără minte - cum se matisește o parîmă! Capitolul XCVIII DUBLONUL Am mai arătat cum obișnuia Ahab să se plimbe pe puntea de comanda, făcînd cale-ntoarsă de cîte ori ajungea la un capăt sau la celălalt - adică la habitaclu sau la arborele-mare; dar, printre numeroasele lucruri despre care s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
altminteri lucrurile n-ar avea nici un preț, iar lumea însăși n-ar mai fi decît o cifră goală, numai bună să fie vîndută cu carul îașa cum sînt vîndute colinele din jurul Boston-ului) pentru a umple vreo mlaștină din Calea Lactee. Dublonul acela era făcut din aur pur, scos de undeva, din inima unor dealuri bogate, din care curg, către răsărit și apus, peste nisipuri aurifere, apele a numeroase Pactoluri. Și, deși acum era țintuit lîngă rugina piroanelor de fier și cocleala
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
iar marinarii, oricît de ușuratici ar fi fost de felul lor, îl venerau, cu toții, ca pe un talisman - talismanul Balenei Albe. Cîteodată, în timpul obositoarelor carturi de noapte, vorbeau despre el întrebîndu-se cui avea să-i revină în cele din urmă dublonul, dacă fericitul lui posesor va mai apuca să-l cheltuiască. Aceste nobile monede de aur din America de Sud sînt ca niște medalioane solare, de felul celor folosite la împărtășanie. Pe ele sînt gravate multe frunze de palmier, capre și vulcani, discuri
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de palmier, capre și vulcani, discuri solare și stele, eclipse, cornuri ale abundenței și flamuri desfășurate - astfel încît prețiosul aur pare să-și fi sporit prețul și gloria, trecînd prin acele monetării spaniolești înzestrate cu o fantezie atît de poetică. Dublonul de pe Pequod ilustra cu prisosință aceste însușiri. Pe muchea lui rotundă stătea scris „Republica del Ecuador; Quito“ - așadar această monedă strălucitoare venea dintr-o țară situată în inima lumii, sub marele ecuator, căruia îi luase și numele; ea fusese bătută
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Republica del Ecuador; Quito“ - așadar această monedă strălucitoare venea dintr-o țară situată în inima lumii, sub marele ecuator, căruia îi luase și numele; ea fusese bătută în mijlocul Anzilor, în acel climat egal, care nu cunoaște toamna. Literele gravate pe dublon înconjurau trei piscuri andine - unul cu o flacără în creștet, altul cu un turn, iar al treilea cu un cocoș cu pliscul deschis; deasupra acestora se boltea un crîmpei de zodiac, cu obișnuitele-i inscripții cabalistice, cheia de boltă a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ci la Negro Hill ori la Corlaer’s Hook, nu m-aș uita prea mult înainte de a-l cheltui. Hm! după cum mă duce pe mine capul asta prost, e ceva cam ciudat în treaba asta. Am mai văzut eu destui dubloni în călătoriile mele - din bătrîna Spanie, din Peru, din Chile, din Bolivia, din Popayan - și o sumedenie de moidores, de pistoles, de joes, de jumătăți și sferturi de joes. Ce-o fi cu dublonul ăsta din Ecuador, de-i așa
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
asta. Am mai văzut eu destui dubloni în călătoriile mele - din bătrîna Spanie, din Peru, din Chile, din Bolivia, din Popayan - și o sumedenie de moidores, de pistoles, de joes, de jumătăți și sferturi de joes. Ce-o fi cu dublonul ăsta din Ecuador, de-i așa de frumos? Dar, pe Golconda! Ia să citesc și eu ce scrie pe el! Oho! astea semne, zic și eu! adevărate minuni! Păi, e ceea ce moș Bowditch numește în Manualul lui un zodiac, tot
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
al lui Bowditch și după aritmetica lui Daboll. Semne și minuni, vasăzică? Păcat că nu-i nimic minunat în semne și nimic semnificativ în minuni! E o cheie pe undeva - stai nițel! Sst! ascultă! Pe Jupiter, am găsit! Vezi tu, dublonule, zodiacul ăsta al tău este viața omului, cuprinsă toată într-un singur capitol - o să ți-l citesc de îndată, de-a dreptul din carte. Hai, almanahule! Pentru început: iată-l pe Aries sau Berbecul, un cîine dezmățat, care ne zămislește
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sus, pe firmament, prin care soarele trece an de an, ieșind dintr-însa veșnic viu și vesel. Așa cum se rotește el în ceruri, rămînînd vesel prin necazuri și cazne, veselul Stubb purcede pe pămînt. Da, vesel, ăsta-i cuvîntul! Adio, dublonule! Dar stai nițel, uite-l pe micul Meșter-Grindă, ia să ne-ascundem în spatele cazanelor și s-auzim ce spune și dumnealui. Uite-l că s-a oprit în fața banului, acuș-acuș o să vorbească. A, a și început!“ „Nu văd nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în tot cazul înfățișarea unui lucru nesăbuit; iar dacă e nesăbuit, are totuși și ceva înțelept într-însul. Dar ia uite-l pe moșul de pe Insula Man - trebuie să fi fost dricar, înainte de a porni pe mare. Se fîțîie prin fața dublonului, ia te uita! Acum dă ocol catargului - pe partea aia e bătută în cuie o potcoavă. Acu’ iar se-ntoarce. Dar ce-o fi însemnînd asta? Ia s-ascultăm ce spune - are un glas ca de. rîșniță veche, din alea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
e-n coapsă, în pulpă sau în mațe, așa cum cred doftoroaiele de la țară cînd vorbesc de astronomie. Dar iată, a găsit ceva acolo, în preajma coapsei! te pomenești că-i Sagittarius sau Săgetatorul. Nu, nu știe ce să creadă despre acest dublon, îl ia drept un nasture vechi de la pantalonii unui rege... Dar ia să ne ascundem, uite-l pe diavolul ăla de Fedallah... își ține coada ascunsă, ca de obicei și poartă cîlți în vîrfurile cizmelor. Ce-o fi vrînd să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-l pe diavolul ăla de Fedallah... își ține coada ascunsă, ca de obicei și poartă cîlți în vîrfurile cizmelor. Ce-o fi vrînd să spună, cu mutra asta a lui? A, face doar un semn semnelor, li se închină. Pe dublon e un soare și sînt sigur că Fedallah e un închinător al focului. Ia te uită, vine și Pip - sărmanul băiat! Mai bine ar fi murit sau mai bine aș fi dat eu ortu’ popii. Mi se face silă cînd
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
spînzur! Pînă una-alta, mă duc de-aici, îl părăsesc pe Pip. Pe ceilalți, pot să-i rabd, căci sînt sănătoși la cap, dar băiatul ăsta e prea nebun pentru mintea mea sănătoasă. Să-l las, așadar, să bată cîmpii. Dublonul ăsta-i buricul corabiei! Iar dumnealor ard de nerăbdare să-l smulgă. Dar dacă-ți smulgi buricul, ce te-așteaptă? Lasă că, dacă rămîne aici, tot nu-i bine, fiindcă atunci cînd țintuiești ceva pe catarg, e semn că lucrurile
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
odată un brad și a găsit în el un inel de argint - inelul de cununie al unui negru bătrîn. Cum de ajunsese acolo? Așa au să spună și despre catargul ăsta într-o zi, cînd au să găsească în el dublonul și-au să vadă scoicile încrustate în scoarța lui aspră. Ah, aurule! Prețiosule aur! Lasă, că intri tu, în curînd, în buzunarul cărpănosului cu caș la gură! Tii, ia te uită! Dumnezeu trece printre lumi, culegînd dude. Bucătare, hei, bucătare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se apropia de sfîrșit. Ori de cîte ori Ahab ieșea din cabină și-și ridica privirea spre cer, vigilentul timonier mînuia cu dîrzenie echea, iar marinarii nerăbdători dădeau buzna la brațele de vergi și rămîneau acolo, cu ochii ațintiți asupra dublonului de aur abia așteptînd să primească ordinul de a întoarce spre Ecuator prova corabiei. Ordinul acesta fu dat peste multă vreme: era aproape de amiază și Ahab își făcea obișnuitele măsurători, ale poziției soarelui, pentru a stabili latitudinea vasului; făcea asta
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
încet din umbră și parcă strălucind. Ridicîndu-și privirea, exclamă: Ă Uite, uite! Flăcăruile acelea subțiri apăruseră din nou, cu o paloare parcă și mai nefirească. Ă Fie-vă milă de noi, fulgerelor! strigă iar Stubb. La baza arborelui-mare, chiar sub dublon și sub flacăra înaltă, Fedallah stătea în genunchi în fața lui Ahab, dar cu capul întors în altă parte; iar aproape, drept deasupra lor, în greementul unde tocmai legaseră o vergă, cîțiva mateloți, surprinși de fulger, se înghesuiau unii într-alții
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
era destul de înțelept însă ca să nu și le dea pe față; doar felul său de a se purta le dădea oarecum în vileag. Ă Eu însumi voi zări cel dintîi balena, exclamă el într-o zi. Da, Ahab va dobîndi dublonul acela! Și, după ce pregăti cu mîinile lui un coș cu parîmă, trimise un om în arboradă cu o macara simplă, pentru a lega parîma de vîrful arborelui mare; omul îi aruncă ambele capete ale parîmei, iar Ahab legă de coș
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
voi n-a văzut-o pîn-acum? exclamă Ahab, adresîndu-se oamenilor cocoțați de jur-împrejur. Ă Am văzut-o aproape în aceeași clipă cu dumneavoastră, domnule căpitan și am și strigat, zise Tashtego. Ă Nu în aceeași clipă, nu în aceeași, nu! Dublonul îmi aparține, soarta mi l-a hărăzit mie, numai mie! Nici unul din voi n-a putut vedea Balena Albă înaintea mea. Uite-i jetul, uite-i jetul! Uite-l acolo, acolo! exclamă Ahab, cu un glas prelung, modulat parcă după
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
balena se scufunda, Ahab își nota ora și, plimbîndu-se de colo pînă colo pe punte, cu ceasta habitaclului în mînă, aștepta să se scurgă timpul. în clipa cînd se încheia intervalul prevăzut pentru scufundare, Ahab exclama: Ă Al cui e dublonul, acum? O vedeți? Iar cînd oamenii îi răspundeau că n-o văd, el poruncea numaidecît să-l înalțe la postul lui de observație. Și ziua trecu astfel, cu Ahab veghind nemișcat în arboradă sau plimbîndu-se neliniștit pe punte. în timp ce se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
că se oprește puțin, ca să-și tragă sufletul. Timonier, ține-o bine în vînt! Voi, cei din arboradă, coborîți! Domnule Stubb, trimite în vîrful arborelui-trinchet un om odihnit și ai grijă să stea acolo pînă mîine dimineață. înaintînd apoi spre dublonul fixat în arborele mare, se adresă astfel echipajului: Ă Oameni buni, galbenul acesta e al meu, eu l-am cîștigat! Dar îl voi lăsa aici pînă cînd Balena Albă va fi moartă. Primul dintre voi care-o va semnala, în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ă Oameni buni, galbenul acesta e al meu, eu l-am cîștigat! Dar îl voi lăsa aici pînă cînd Balena Albă va fi moartă. Primul dintre voi care-o va semnala, în ziua cînd va fi omorîtă, va căpăta acest dublon; iar dacă în ziua aceea tot eu voi fi cel ce-o voi semnala, vă voi împărți tuturor o sumă de zece ori mai mare decît valoarea lui! Și acum, duceți-vă! Puntea îți aparține, domnule! Și spunînd acestea, Ahab
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
drept spre țintă, alizeele astea sau un vînt asemănător lor - un vînt la fel de neclintit și de viguros, îmi mînă înainte corabia sufletului meu! Hei, cei din arboradă! Ce vedeți? Ă Nimic, domnule căpitan. Ă Nimic?! Și amiaza bate la ușă! Dublonul de aur plînge după-un stăpîn! Uite soarele! Da, da, asta trebuie să fie: am depășit-o! Cum de am putut să i-o luăm înainte? Da, acum mă urmărește ea pe mine, nu eu pe ea. Și asta, e
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
LXXXIX Capete sau cozi.......................................................................192 XC Pequod întîlnește pe Bobocul de Trandafir............................................197 XCI Ambra...........................................................................206 XCII Surghiunitul.......................................................................210 XCIII O strîngere de mînă.........................................................................216 XCIV Anteriul.........................................................................221 XCV Cazanele.....................................................................................222 XCVI Lampa.......................................................................................229 XCVII Arimarea și curățenia..................................................................230 XCVIII Dublonul...........................................................................234 XCIX Picior și braț. Pequoddin Naintucket întîlnește pe Samuel Enderby din Londra.....243 C Carafa..........................................................................253 CI Un schelet arsacidian............................................................................260 CII Dimensiunile scheletului de balenă...........................................................266 CIII Balena fosilă.................................................................................269 CIV Se va mișcora oare balena? - Va pieri
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]