48 matches
-
în tot cazul înfățișarea unui lucru nesăbuit; iar dacă e nesăbuit, are totuși și ceva înțelept într-însul. Dar ia uite-l pe moșul de pe Insula Man - trebuie să fi fost dricar, înainte de a porni pe mare. Se fîțîie prin fața dublonului, ia te uita! Acum dă ocol catargului - pe partea aia e bătută în cuie o potcoavă. Acu’ iar se-ntoarce. Dar ce-o fi însemnînd asta? Ia s-ascultăm ce spune - are un glas ca de. rîșniță veche, din alea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
e-n coapsă, în pulpă sau în mațe, așa cum cred doftoroaiele de la țară cînd vorbesc de astronomie. Dar iată, a găsit ceva acolo, în preajma coapsei! te pomenești că-i Sagittarius sau Săgetatorul. Nu, nu știe ce să creadă despre acest dublon, îl ia drept un nasture vechi de la pantalonii unui rege... Dar ia să ne ascundem, uite-l pe diavolul ăla de Fedallah... își ține coada ascunsă, ca de obicei și poartă cîlți în vîrfurile cizmelor. Ce-o fi vrînd să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-l pe diavolul ăla de Fedallah... își ține coada ascunsă, ca de obicei și poartă cîlți în vîrfurile cizmelor. Ce-o fi vrînd să spună, cu mutra asta a lui? A, face doar un semn semnelor, li se închină. Pe dublon e un soare și sînt sigur că Fedallah e un închinător al focului. Ia te uită, vine și Pip - sărmanul băiat! Mai bine ar fi murit sau mai bine aș fi dat eu ortu’ popii. Mi se face silă cînd
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
spînzur! Pînă una-alta, mă duc de-aici, îl părăsesc pe Pip. Pe ceilalți, pot să-i rabd, căci sînt sănătoși la cap, dar băiatul ăsta e prea nebun pentru mintea mea sănătoasă. Să-l las, așadar, să bată cîmpii. Dublonul ăsta-i buricul corabiei! Iar dumnealor ard de nerăbdare să-l smulgă. Dar dacă-ți smulgi buricul, ce te-așteaptă? Lasă că, dacă rămîne aici, tot nu-i bine, fiindcă atunci cînd țintuiești ceva pe catarg, e semn că lucrurile
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
odată un brad și a găsit în el un inel de argint - inelul de cununie al unui negru bătrîn. Cum de ajunsese acolo? Așa au să spună și despre catargul ăsta într-o zi, cînd au să găsească în el dublonul și-au să vadă scoicile încrustate în scoarța lui aspră. Ah, aurule! Prețiosule aur! Lasă, că intri tu, în curînd, în buzunarul cărpănosului cu caș la gură! Tii, ia te uită! Dumnezeu trece printre lumi, culegînd dude. Bucătare, hei, bucătare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se apropia de sfîrșit. Ori de cîte ori Ahab ieșea din cabină și-și ridica privirea spre cer, vigilentul timonier mînuia cu dîrzenie echea, iar marinarii nerăbdători dădeau buzna la brațele de vergi și rămîneau acolo, cu ochii ațintiți asupra dublonului de aur abia așteptînd să primească ordinul de a întoarce spre Ecuator prova corabiei. Ordinul acesta fu dat peste multă vreme: era aproape de amiază și Ahab își făcea obișnuitele măsurători, ale poziției soarelui, pentru a stabili latitudinea vasului; făcea asta
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
încet din umbră și parcă strălucind. Ridicîndu-și privirea, exclamă: Ă Uite, uite! Flăcăruile acelea subțiri apăruseră din nou, cu o paloare parcă și mai nefirească. Ă Fie-vă milă de noi, fulgerelor! strigă iar Stubb. La baza arborelui-mare, chiar sub dublon și sub flacăra înaltă, Fedallah stătea în genunchi în fața lui Ahab, dar cu capul întors în altă parte; iar aproape, drept deasupra lor, în greementul unde tocmai legaseră o vergă, cîțiva mateloți, surprinși de fulger, se înghesuiau unii într-alții
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
era destul de înțelept însă ca să nu și le dea pe față; doar felul său de a se purta le dădea oarecum în vileag. Ă Eu însumi voi zări cel dintîi balena, exclamă el într-o zi. Da, Ahab va dobîndi dublonul acela! Și, după ce pregăti cu mîinile lui un coș cu parîmă, trimise un om în arboradă cu o macara simplă, pentru a lega parîma de vîrful arborelui mare; omul îi aruncă ambele capete ale parîmei, iar Ahab legă de coș
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
voi n-a văzut-o pîn-acum? exclamă Ahab, adresîndu-se oamenilor cocoțați de jur-împrejur. Ă Am văzut-o aproape în aceeași clipă cu dumneavoastră, domnule căpitan și am și strigat, zise Tashtego. Ă Nu în aceeași clipă, nu în aceeași, nu! Dublonul îmi aparține, soarta mi l-a hărăzit mie, numai mie! Nici unul din voi n-a putut vedea Balena Albă înaintea mea. Uite-i jetul, uite-i jetul! Uite-l acolo, acolo! exclamă Ahab, cu un glas prelung, modulat parcă după
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
balena se scufunda, Ahab își nota ora și, plimbîndu-se de colo pînă colo pe punte, cu ceasta habitaclului în mînă, aștepta să se scurgă timpul. în clipa cînd se încheia intervalul prevăzut pentru scufundare, Ahab exclama: Ă Al cui e dublonul, acum? O vedeți? Iar cînd oamenii îi răspundeau că n-o văd, el poruncea numaidecît să-l înalțe la postul lui de observație. Și ziua trecu astfel, cu Ahab veghind nemișcat în arboradă sau plimbîndu-se neliniștit pe punte. în timp ce se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
că se oprește puțin, ca să-și tragă sufletul. Timonier, ține-o bine în vînt! Voi, cei din arboradă, coborîți! Domnule Stubb, trimite în vîrful arborelui-trinchet un om odihnit și ai grijă să stea acolo pînă mîine dimineață. înaintînd apoi spre dublonul fixat în arborele mare, se adresă astfel echipajului: Ă Oameni buni, galbenul acesta e al meu, eu l-am cîștigat! Dar îl voi lăsa aici pînă cînd Balena Albă va fi moartă. Primul dintre voi care-o va semnala, în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ă Oameni buni, galbenul acesta e al meu, eu l-am cîștigat! Dar îl voi lăsa aici pînă cînd Balena Albă va fi moartă. Primul dintre voi care-o va semnala, în ziua cînd va fi omorîtă, va căpăta acest dublon; iar dacă în ziua aceea tot eu voi fi cel ce-o voi semnala, vă voi împărți tuturor o sumă de zece ori mai mare decît valoarea lui! Și acum, duceți-vă! Puntea îți aparține, domnule! Și spunînd acestea, Ahab
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
drept spre țintă, alizeele astea sau un vînt asemănător lor - un vînt la fel de neclintit și de viguros, îmi mînă înainte corabia sufletului meu! Hei, cei din arboradă! Ce vedeți? Ă Nimic, domnule căpitan. Ă Nimic?! Și amiaza bate la ușă! Dublonul de aur plînge după-un stăpîn! Uite soarele! Da, da, asta trebuie să fie: am depășit-o! Cum de am putut să i-o luăm înainte? Da, acum mă urmărește ea pe mine, nu eu pe ea. Și asta, e
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
LXXXIX Capete sau cozi.......................................................................192 XC Pequod întîlnește pe Bobocul de Trandafir............................................197 XCI Ambra...........................................................................206 XCII Surghiunitul.......................................................................210 XCIII O strîngere de mînă.........................................................................216 XCIV Anteriul.........................................................................221 XCV Cazanele.....................................................................................222 XCVI Lampa.......................................................................................229 XCVII Arimarea și curățenia..................................................................230 XCVIII Dublonul...........................................................................234 XCIX Picior și braț. Pequoddin Naintucket întîlnește pe Samuel Enderby din Londra.....243 C Carafa..........................................................................253 CI Un schelet arsacidian............................................................................260 CII Dimensiunile scheletului de balenă...........................................................266 CIII Balena fosilă.................................................................................269 CIV Se va mișcora oare balena? - Va pieri
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pieței. Spre deosebire de publicul francez, care aprecia valențele artistice ale textului, lumea anglo-saxonă era preocupată îndeosebi de intrigă. The High Window vine așadar în întâmpinarea acestui tip de cititor. El îi oferă nu o enigmă, ci două: dispariția unei monede rare, dublonul Brasher, și moartea suspectă a lui Horace Bright, petrecută în urmă cu opt ani. Din acest punct de vedere, The High Window este cel mai „englezesc” roman al lui Chandler, situat la egală distanță (sau apropiere!) de școala hard-boiled și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cărții. Dincolo de întâmplări, dincolo de acumularea de mistere, simți un freamăt și o tensiune care sunt ale literaturii veritabile. E adevărat, întâmplările nu beneficiază de o motivare logică sută la sută. În schimb, ele lasă loc liber unor supoziții multiple: dispariția dublonului Brasher este explicată prin obligația lui Leslie Murdock de a-și plăti datoriile la jocurile de cărți. În același timp, furtul poate fi privit din perspectiva revoltei fiului dominat de o mamă autoritară. Atmosfera de teroare instaurată în familie de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ele. Nu poate trece neobservată febrilitatea căutărilor lui Marlowe. L-am văzut și cu alte prilejuri făcând veritabile cercetări „științifice”, dar nicăieri ca în The High Window precizia termenilor nu devine parte a scenariului propriu-zis al investigațiilor. Istoria amănunțită a dublonului Brasher, pe de o parte, și veritabilul studiu privind metodele de turnat monedele de aur, pe de altă parte, sunt opriri perfect cronometrate pe un traseu parcurs mereu în viteză. Același rol de temporizator îl au și cele câteva dialoguri
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
În fiecare ac Înfipt În ghemotoc. Pereții casei se coșcoviră, În tavan apăruseră plăgi. Moliile roiau În dulapuri și viespile Își făcuseră cuib În candele stinse. Furnicile Își Înălțară mușuroi sub pragul casei, iar cârtițele scoaseră la lumină cei patru dubloni de aur ce stătuseră ascunși sub temelia casei vreme de o sută cincizeci și trei de ani. În Încăpere se răspândi un miros de putreziciune, iar pe acoperiș hornul se Înclină spre miazăzi. Găleata, când se scufunda În adâncul fântânii, scotea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Însă... Un băiat de optsprezece ani care refuză o asemenea ofertă nu-i În deplinătatea facultăților. Trebuie făcut ceva chiar În clipa asta. Ține. Se scormoni prin buzunare și Îmi Întinse cîteva monede. M-am Întrebat dacă nu cumva erau dublonii cu care avea de gînd să finanțeze vizita la somptuosul harem al nimfelor de podiș. — Cu asta nu primim nici un bună-seara, Fermín. — Dumneata te numeri printre cei care cad din copac și nu mai ajung la pămînt. Chiar crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cît pentru un regiment, frecîndu-și mîinile de poftă. — Dumneata nu vrei nimic, Daniel? Am clătinat din cap că nu. CÎnd ospătarul s-a Întors cu două tăvi ticsite cu mezel, sandvișuri și diferite feluri de bere, Fermín Îi plasă un dublon sănătos și Îi zise să păstreze restul. — Dom’ șef, Îl vezi dumneata pe individul acela pe la masa de lîngă fereastră, acela Îmbrăcat ca Pepe Grillo, cu capul vîrÎt În ziar ca Într-un cornet? Ospătarul Încuviință cu un aer complice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Nici șefului soției mele nu-i pasă, iar ea e profesoară universitară la California State. Nu ne poți face nici un rău. Vocea unui bebeluș nevinovat. Mal se uită cum Lenny Rolff își reia munca de la pagina 399 din Pe urmele dublonilor pierduți. Țăcănitul mașinii de scris răsună în aer. Mal examină modesta casă de piatră a scriitorului și se gândi că măcar ăsta pusese deoparte mai mulți bani și fusese destul de deștept ca să nu se însoare cu o japoneză. Țac-țac-țac: pagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
visează la ea. Într-un gest ce evocă demența majestuoasă a lui Aguirre, personajul lui Werner Herzog, gardianul insulei, rătăcitul și nebunul soldat, va trage din vechile sale tunuri cea mai scumpă salvă de artilerie din istorie : proiectilele sunt chiar dublonii pe care pirații i-au ascuns, iscusit, în armele fortului. Sentimentul deșertăciunii îl încearcă din nou pe Corto, cu atât mai mult cu cât vocea lui Bouche Dorée îi vorbește din scrisoarea care ajunge prea târziu spre a mai fi
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Maroc 250 evrei locali, si, făcându-i sclavi i-au împărțit între ei, Don Isaac a alertat comunitatea din Portugalia, si chiar evrei din străinătate. că de pildă pe bancherul Yehiel din Pisa, pentru a putea strânge peste 10.000 dubloni de aur în scopul răscumpărării lor.Vreme de șase luni a străbătut tot regatul, negociind cu nobilii în posesia cărora ajunseseră acei evrei înrobiți. Apoi le-a asigurat subzistență vreme de doi ani până ce le-a găsit azil în Spania
Isaac Abrabanel () [Corola-website/Science/329093_a_330422]