3,549 matches
-
parte și mi-a zis: - Ascultă aici, draghe!... Acu un ceas mi-a telefonat un prieten... om serios, toată încrederea... A fost ridicat Căpitanul. Tot de la el am aflat că au dispărut nicadorii și steliștii. (Nicadorii erau asasinii lui I.G. Duca, steliștii... (ruptură de hârtie n.n.). Stelescu fusese membru fondator al Gărzii de fier. Acum, finanțat de Max Aușnit, Stelescu organizase o „spărtură“ în Gardă. La această „treabă“ ajutase și Panait Istrate, proaspăt întors din URSS. Ciudată poveste. - Tu ce zici
Addenda la Troica amintirilor de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12953_a_14278]
-
de la începutul secolului al XX-lea și reacțiile la sovietizarea țării. Victor Neumann ilustrează etnonaționalismul românesc prin citate copioase din autori din perioade diferite, de la reprezentanții Școlii Ardelene pînă la George Barițiu, Timotei Cipariu, Damaschin Bojincă, Moise Nicoară, I. G. Duca, Vasile Conta, Aurel C. Popovici, Nae Ionescu sau Nicolae Iorga. Firește, aceste citate par scandaloase astăzi, în contextul integrării europene, al multiculturalismului și al identităților multiple. La vremea respectivă însă, asemenea perspective cu substrat rasist nu erau deloc un lucru
Îndreptar de corectitudine politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12947_a_14272]
-
biblioteca, pentru a o consubstanția cosmosului: „Această liniște e noaptea;/ ochii mei căutînd tobele în care/ lovesc stelele cu razele lor. Deschid biblioteca/ și-n mirosul de clei, hîrtie și tuș/ liniștea pășește cărări neumblate, ca mucegaiuri printre marchize și duci;/ foșnet de continente bătrîne/ în maluri de ape; grăunte mic de speranță/ în mîinile mele zvîrcolirea unui poem -/ acest poem e noaptea” (Acest poem e noaptea). Însă calea spre unitatea pierdută a lumii implică dificultăți ce nu pot fi depășite
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
Sau: “acum dormind adînc în lemnul de măslin/ năvala ierbii se strivește-n sîngele tîrziu/ cînd vaiere se-nalță stele cad/ și visele vechi aleg mireasma neagră// întoarceri pîrgă dau amarelor izbeliști/ iarba nu iartă plecări plăpînde stau la pîndă” (Duca). Numind “un timp răsturnat”, “spaimele fără chip”, “umilința fără noimă”, “înverșunarea pustie”, bardul dă glas, ca odinioară Octavian Goga, jelaniei unui popor înrobit, dar fără îndemnul mesianic, fără nici o chemare la dezrobire, ci păstrîndu-se în cercul unor confesiuni personale, mulțumindu
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
unui domeniu, înălțarea flamurii personale deasupra conacului de la Sionu. Și totuși - niciuna din acestea, nici toate la un loc nu fac Izbânda. Omul izbutește cu adevărat dacă ajunge teafăr la șaptezeci de ani! Mulți miniștri mor înainte de vârsta asta, iată Duca, Vintilă; mulți decorați la fel, iată Roznovanu, imbecilul de Ciorănescu; mulți scriitorași se duc devreme, iată lingușitorul Cerna, lingușitul Ion Luca; boieri cu panaș nu apucă jumătatea de veac, iată Lucă Sturdza sau tizul meu Cantacuzino. Până la urmă izbânda înseamnă
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
Luându-mi la vale jalea, gândul, Până-am rămas ca o fereastră Prin care lumina doar vântul. Duet de toamnî Mai stai puțin... E-abia septembrie Strâns frunzele se țin de ramuri Și nici un cârd nu taie cerul. Dorul de ducă e un înger Care vestește veștejirea, îmi spui cu ochii în departe. Dar eu mi-aduc aminte timpul Când ne eram văzduh și mare, Când scăpăram prin bezna lumii, Mai iuți ca viața și ca moartea. Unde-s balaurii iubirii
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9877_a_11202]
-
atmosferă boemă, propice evenimentului care avea să se desfășoare în câteva ore. Un iz de vechi amestecat cu modern. Ultima cămăruță ne îmbie să ne așezăm bineveniți la mese tip bistro, invitați să bem un ceai sau o cafea. Camelia Duca, ne arată pianina din colț, spunându-ne că aici se desfășoară seratele muzicale. Ce altceva poți să-ți dorești mai mult decât o gazdă primitoare și un ambient cald, intim, îmbietor la citit în liniște, o cană de cafea sau
UZPR şi-a prezentat jurnaliştii scriitori, la Reşiţa [Corola-blog/BlogPost/93852_a_95144]
-
evenimentul fusese mediatizat, iar cei avizi de noutăți literare, nu au pregetat să apară în număr mare, în așa fel încât cele două încăperi destinate lansării s-au dovedit, în final, a fi neîncăpătoare. În cuvântul său de deschidere, Camelia Duca, Directoarea Librăriei ,,Semn de carte’’ din Reșița a arătat că astfel de serate literare și muzicale au devenit un fel de tradiție pentru acest loc și pentru ei (gazde), dar și reșițeni (consumatori de frumos). Odată startul dat, Doru-Dinu Glăvan
UZPR şi-a prezentat jurnaliştii scriitori, la Reşiţa [Corola-blog/BlogPost/93852_a_95144]
-
autori importanți și a cărților lor noi și minunate. Ea a mulțumit Uniunii Ziariștilor Profesionisti din România, Dlui Președinte Doru-Dinu Glăvan, care a inițiat acest eveniment, precum și gazdei, Societatea pentru Cultură ,,Metarsis’’, prin Librăria ,, Semn de carte’’, Dnei Directoare Camelia Duca. Evenimentul acesta, a arătat Muguraș Maria Petrescu în continuare, a fost mediatizat pe scară largă, el fiind cunoscut peste tot în țară, printre prieteni, reviste literare, directori de edituri, scriitori, universități (de la Universitatea ,,Al. I. Cuza’; Iași până la Universitatea din
UZPR şi-a prezentat jurnaliştii scriitori, la Reşiţa [Corola-blog/BlogPost/93852_a_95144]
-
sau trebuia să meargă la dentist, sau i se îmbolnăvise copilul de pojar și multe altele, îl învoiam pe loc, din nou spinări încovoiate, nici nu intrasem bine în pielea de director și mi se făcuse un irepresibil dor de ducă. Între profesori se nimerise și un membru de partid (în vremea aceea rara avis) cu care am intuit de la început că o să am probleme, ipochimenul, abia ieșit din fabrica de ingineri agricoli, localnic, căsătorit cu directoarea școlii generale din comună
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
coconul lui, dând la iveală aripi de lumină. Atunci, îmi spuneam, toate durerile lui vor dispărea - era ca și cum tot universul se pregătea să-l servească cu infinit respect. M-a apucat pe loc o grea melancolie, un puternic dor de ducă, o dromomanie având ca perspectivă spațiul din labirintul străzilor orașului meu marțial. Acolo, mișcându-mă liber, puteam să-mi exersez deplin tăcerea. Mi-am luat adio de la Rakel și Zoltan mângâind câinele ușor pe cap. Soarele devenise o sferă de
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
într-adevăr..." - dar asta nu contează; contează doar faptul că-i îngăduie speculații genealogice despre "numele de neam al zvăpăiaților conți de Oxford, după stingerea cărora a fost cules și alipit la cel de Beauclerck de stuarții de mîna stîngă, ducii de Saint-Albans" (p. 39). Singura scrisoare pe care naratorul spune că a primit-o de la sir Aubrey, fusese închisă cu o "pecete de ceară albastră: un sfinx culcat în mijlocul panglicei unei jaretiere la fel cu aceea ce împresoară scutul în
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
între timp, Aliații deschiseseră, în Normandia, al doilea front antinazist. în aceste circumstanțe ale hazardului, ajuns, nu fără peripeții, la Stockholm, află că... „misiunea nu mai avea obiect". Și rămîne la Stockholm, pe lîngă însărcinatul cu afaceri al Legației, Gheorghe Duca (și acesta și-a scris memoriile!) ca „singur personal diplomatic" numit de Grigore Niculescu-Buzești. A rămas în acest post („comod, neînsemnat după 23 august 1944") timp de... patru ani - „uitat" de noul ministru de Externe Gheorghe Tătărescu, care - să fim
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
Externe Gheorghe Tătărescu, care - să fim drepți! - „liberal colaboraționist" cum era (preferînd, uneori, să fie liberal și nu „colaboraționist") nu prea trimitea în străinătate pe oamenii noului regim! Abia în noiembrie 1947, cînd Externele trec sub ordinele Anei Pauker, Gh. Duca și Neagu Djuvara sînt „rechemați": amîndoi diplomații români au rămas în Occident. Dl Djuvara, fiu de boier cu moșii în Bărăganul Brăilei (p. 442), cel care-și făcuse studiile secundare la un liceu din Paris și avea o soție „franțuzoaică
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
deschisă căcatului de pe trotuar, care a provocat stări de leșin câtorva cititori mai prețioși. “Ma gândesc serios sa nu mai citesc articolele Dvs. daca mai continuati cu acest limbaj lipsit de eleganta...se pot găsi cuvinte frumoase care sa te duca cititorul acolo unde autorul dorește...”, m-a amenințat, vizibil rănită, o doamnă. Pentru ea și pentru toți cei care, în fața unui cuvânt mai frust, se înmoaie ca o cârpiță și cad cu capul de astfalt, am transcris în limbaj academic
“Povestea pulei”, varianta pentru prețioși și pudici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21191_a_22516]
-
noi se duc (ies) investițiile. Americani atrag inteligență că un magnet, la noi extirpam inteligență că pe o tumoră, în ambele cazuri acest fenomen e în floare. Problem mare și ne mai miram de ce sistemul de învățământ, cultura e pe ducă. Vai de steaua noastră... Modelele astea pe care tot le împrumutăm de la alți nu se va potrivii deloc nouă, suntem în urmă. sistemul american are marele avantaj că separă elitele de restul lumii ... elitele studiază separat, nu se nivelează în
Modelul american by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82400_a_83725]
-
mașină de încredere și mă aventurez în munți. Revin cu forțe proaspete și cu fotografii. Te-au alienat după câteva zile? Imaginează-ți cum e după câțiva ani! :):) Cred că toți iubitorii de călătorii simt în permanență un dor de ducă. Deci, cum s-ar spune, te cheamă munții ...
Dor de ducă by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82473_a_83798]
-
parte din cap. Cum țâșnesc departe bucăți storcoșite de creier. Văzu parcă cum se lasă frântă în zgârciurile pielii, urechea, ca o floare închisă în ea însăși și nefolositoare și începu să urle, să urle ca un apucat, fugind ca ducă-se pe pustii, bătând câmpurile, ca un zănatec. - Auliu, taică, ce ți-am făcut! Auliu taică că te omorâi! Auliu taică, auliu taică... Strigătele lui Gicu îi mai răsună și acum în urechi, conului Nicu și ecoul acestor țipete zbuciumate
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
a fost și este un redactor răbdător și cu fler și e ministrul nostru de Externe. Pentru că ține cu binele și cu bunii. Pentru că bucuria ei cea mai mare este să citească și nu începe nici o carte fără s-o ducă la capăt. Pentru că descoperă noi talente. Pentru că influențează (corect) premiile revistei noastre. Pentru că e conștiincioasă și drăguță cu lumea, dar, când se supără, nu se sfiește să spună vorbe tari.. Pentru că e emotivă când vorbește în public, dar e cu
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
albă, care-și dăduse duhul printre infirmieri cu venele- răsucite-n salbă. Așa că intrat-am în gura dragonului și duși am fost spre cimitirul Vară. La poartă nu se afla nici Dumnezeu, nici un diavol, nici măcar un Cerber cu poftă de ducă, doar forsytia, glicnă, regina nopții și bougainvilliers, ciclamen corcit cu galben și mov, ca pentru niște morți cu morminte fauve. Din greșeală intrat-am în Muzeul Suprarealist al Cimitirului. Aici, o Angioletta, adică un fel de îngereasă șuie, ne-a
Căutarea bunicului în Vară by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/11133_a_12458]
-
Mircea Eliade ar avea dreptate. Este un îndemn către tinerii (vârsta între 18-24 de ani), care au ieșit la vot sub 10%. Viitorul este al vostru, votați-vă viitorul. Nu lăsați să vi-l voteze ce-i care sunt pe ducă în lumea celor drepți. Stimate persoane cu putere de decizie. Creați-le tinerilor condiții propice pentru ași exercita votul. De ce oricine aflându-se oriunde în lume poate vota în baza pașaportului, iar studenții, originari din satele Republicii nu pot să
MEDITAŢII POSTELECTORALE de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380638_a_381967]
-
luat parte personalități din domeniul științei, artei, educației, din viața politică și din lumea presei din România și din Republica Moldova. Principesa Moștenitoare și Principele Radu au primit, în Salonul Florentin, o delegație a Universității Academiei Republicii Moldova, condusă de academicianul Maria Duca, rectorul universității. Cu această ocazie, au fost înmânate primele burse “Regele Ferdinand I” și “Regina Maria”. Beneficiarii burselor regale basarabene ale anului 2015 au fost un student și o doctorandă ai universității. Două ceremonii de decorări regale au avut loc
ASTĂZI, REGELE MIHAI SĂRBĂTOREȘTE 94 DE ANI de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380735_a_382064]
-
greșit// rotund și pătrat/ și oblic/ (ploaia oblică/ din Olisipon)/, și cer și vânt și pom.// Nici o rimă nu stă locului.// și înțelegere e greșit și/ înțelepciune,/ cuvântul dreptate e strâmb.// Lista nu se mai termină,/ azi cuvintele sunt pe ducă// orbecăind// am nevoie de ele vii/ neparfumate/ să-mi spele/ greșeala cea cu fapta/ sau cu gândul.// dar și cuvântul/ greșeală, e, astăzi,/ greșit// aerul se sufocă/ din pricina mea. (Astăzi, ...nici o scăpare). Poemul pare a fi incantatoriu și hipnotic, o
Prezentul de ieri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10235_a_11560]
-
Simona Vasilache Cărțile au totdeauna o soartă și, din cînd în cînd, povești. Una, bună de ascultat - dacă, printre anticarii vechi pe ducă, sau printre noii vînzători de vieux livres s-ar găsi cineva să ți-o zică - într-o prăvălioară cochetă, cum e, chiar forfotind de studenții dedulciți la chilipiruri (cîteodată, dacă ești "pe fază", chiar neprețuite, credeți-mă...), anticariatul din strada
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
și pentru satisfacția noastră care veneam să ne spălăm ochii privind tablourile sale, fiind nu numai un bun portretist, dar și un mare peisagist. Îmi aduc aminte că s-a străduit să ne insufle și nouă această pasiune, dar în afară de Duci Pârvu și Nelu Cretu care erau buni la toate, numai Petrică Predoiu avea cu adevarat talent la desen. Toți credeam că va face carieră în pictură. Din păcate, lipsa posibilităților financiare l-au obligat să intre în armată. Tot în legătură cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]