300 matches
-
mai importantă consacrare este aceea prin care este numit Abatele. Consiliul de Coroană - organism politic cu rol consultativ, înființat în urma Tratatului de la Eridani și controlat de familia imperială. Are în componența sa pe cei cinci quinți, reprezentanții a șapte familii ducale, pe împărat și un membru al familiei imperiale. Consiliul Ecumenic - instanța religioasă supremă a Abației, compusă din trei membri, cu rol limitat la chestiunile ecumenice și ritualice. Corpul celor O Mie de Voluntari - grup paramilitar care a activat pe Pământ
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Korona - hotărâre a Consiliului de Coroană, luată sub influența gândirii filozofului Albert Korona, care postulează că muncile fizice trebuie prestate numai de clone. Exod - migrația masivă a populației de pe Pământ în urma Ultimei Confruntări, simultan cu dezvoltarea zborului hiper-luminic. F Familii ducale - entități conducătoare, denumite doar generic familii, ale celor mai importante federații planetare. Își numesc reprezentanți în Consiliul de Coroană și prezidează prin Rotație Adunarea Confederativă, forul consultativ în care sânt reuniți reprezentanții federațiilor planetare. Făurar - băștinaș kyrallian, membru al unui
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
poate pentru totdeauna - fără nume (ca să creeze apoi o tensiune antifascistă). Eu știu numele persoanelor serioase și importante care se află în spatele unor personaje comice, precum generalul acela de la Garda Forestieră ce opera, un pic ca la operetă, la Città Ducale 1 (în timp ce pădurile italiene ardeau), sau în spatele unor personaje gri și cu rol pur funcționăresc, cum ar fi generalul Miceli 2. Eu cunosc numele acelor persoane serioase și importante ce stau în spatele băieților cu destine tragice care au optat pentru
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
următorul anunț global : Societate multiculturală în criză caută traineri competenți ! Sau poate „cetățeni competenți” ?... Patria olfactivă Ne plimbam de cîteva ore prin Gubbio, în sus și în jos, pe străduțele pietruite, printre casele mici de piatră, pînă sus, la palatul ducal înfipt pe stînca lui, de unde domina întreaga vale. Eram, ca de obicei, fascinat de urbea medievală, atras irezistibil de fiecare străduță mai mică decît celelalte, care ducea spre cine știe ce oază de piatră cu numele vreunui sfînt. De data aceasta, după
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
încălzeau la un foc de lemne. Mirosea a fum, a foc de brad, ca în toată copilăria mea de pe munți. După-masă am ajuns la Spoleto și am reluat ritualul străduțelor medievale, de jos de la chestură și pînă sus la palatul ducal. Ne opream din cînd în cînd la cîte o belvedere să admirăm Umbria care se întindea la picioarele noastre. O luam, tot ca de obicei, cînd la stînga, cînd la dreapta, mînați de o curiozitate nesistematică. La un moment dat
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
strămoșilor. Evadarea din acest infern este posibilă doar prin moartea celui care a dat familiei Löckhaart teribilul său nume în Antile. Ultima confruntare se consumă, iar Soledad este eliberată, îndreptându-se, alături de fidelul ei servitor, către insula voodoo de la Port Ducal, spre a căuta un alt început. În acest tărâm al magiei și al cruzimii pe care îl vizitează alături de Steiner, Corto redescoperă fața ambiguă și fantasmatică a Caraibelor. Soledad este victima sacrificială care va fi ucisă pe altarul unei tiranii
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ambiguă și fantasmatică a Caraibelor. Soledad este victima sacrificială care va fi ucisă pe altarul unei tiranii locale. Președintele mort este invocat spre a ascunde realitatea uzurpării puterii. Alianța ciudată dintre Corto și Masca ce stăpânește magia neagră eliberează Port Ducal de sub stăpânirea Diavolilor. Soledad este salvată de cel care nu își mai aduce aminte nimic din vechea sa aventură. Iubirea îi scapă printre degete lui Corto, atunci când Soledad, duhul din insule, dispare, lăsând în urmă o scrisoare și mărturia regretelor
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
se numește marhworfin, provocând declanșarea evenimentelor ce m-au condus spre Rotari. În zorii celei de-a cincisprezecea zile, la calendele lui mai, în anul 625 de la Întrupare. În ziua aceea eu, Stiliano, fiul lui Evangrio din Cecla Siriei, notar ducal în Cividale, născut la Concordia unde tatăl meu deținea bărci și afaceri, în timp ce căutam să mă întorc acasă, complet beat cum eram, am comis acel marhworfin, adică am făcut să cadă de pe cal un libert. N-am făcut-o dinadins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
spartă, și doi gealați m-au tras afară din pat. Nu refuzasem să le deschid trimișilor tribunalului: pur și simplu somnul unui om băut este surd la orice bătăi în ușă. M-au dus la pretoriu. Saxo, unul dintre judecătorii ducali, înțelegând că gestul meu nu fusese intenționat, m-a condamnat să plătesc omului doar patruzeci de ducați, ca să-și îngrijească rana. Nu dispuneam de o asemenea sumă, nici de aur sau de argint ca să vând, și nu voiam să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
s-a uitat la mine. Se numea Ariald și era căpetenia unei centurii. M-a întrebat: - Ești cumva castrat? Mai mult uimit decât ofensat, am murmurat: - Nu, domnule, sunt un om liber. Numele meu e Stiliano Sirianul și sunt notar ducal. - Atunci, de ce te-mbraci și-ți ondulezi părul ca o curvă romană? Numai Rotari n-a râs. Ba chiar, surprinzător, a intervenit în apărarea mea. - Stiliano n-are niciun motiv să te invidieze, Ariald. L-am văzut în timp ce se spăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-l aduc și mai mult de partea mea pe Rotari. Am zis: - Stăpâne, văd că aici este destul spațiu ca să-ți demonstrez că nu sunt așa cum crezi. Toți s-au uitat la mine mirați. - Sunt unul dintre oamenii de la cancelaria ducală, un om liber, și cutez să te sfidez, chiar dacă nu sunt un nobil longobard, am adăugat. Rotari a încercat să mă potolească prin semne discrete. Faroald mă fixa mijindu-și ochii. Adalingul s-a ridicat, a venit lângă mine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
facă din el propria reședință din pricina climei umede și nesănătoase, regat al țânțarilor pe timp de vară și al mlaștinilor înghețate, iarna. Era, una peste alta, un oraș în agonie, incapabil să se decidă pentru viață sau pentru moarte. Casa ducală, odinioară pretoriu roman, acum aflată la dispoziția funcționarilor regali și ducali, ne-a găzduit, adăpostindu-ne și caii. Ne-au adus la masă fructe stricate și vin apos mirosind a stătut; apa cu care ne-am spălat nu se deosebea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
al țânțarilor pe timp de vară și al mlaștinilor înghețate, iarna. Era, una peste alta, un oraș în agonie, incapabil să se decidă pentru viață sau pentru moarte. Casa ducală, odinioară pretoriu roman, acum aflată la dispoziția funcționarilor regali și ducali, ne-a găzduit, adăpostindu-ne și caii. Ne-au adus la masă fructe stricate și vin apos mirosind a stătut; apa cu care ne-am spălat nu se deosebea deloc de cea tulbure din râu. Ariald a vrut să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și, încurcat, s-a adresat tatălui meu: - Evangrio, părinte al lui Stiliano, nu te superi dacă îți pun o întrebare, chiar dacă te cunosc de puțină vreme? - Nu, firește, a răspuns tatăl meu cu felul său liniștit de a vorbi. - Casa ducală, a prins Ariald curaj, este un adevărat coteț de porci; nu ne îngădui un ungher din locuința ta unde să putem dormi și noi în noaptea asta? Tatăl meu a surâs. - N-aș vrea să se spună pe la colțuri că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cum se scurgea prin vine. Am îngenuncheat și i-am sărutat picioarele. Cu glas stins mi-a spus: - Ridică-te, Stiliano, fiu al lui Evangrio, mi s-a spus că ai călătorit și că ai o misie importantă la cancelaria ducală. Ai auzit ceva legat de cel care se proclamă noul profet în ținuturile arabe? Mi-am ridicat privirea pentru a o întâlni pe a sa: nu era încețoșată sau pradă demenței celor bătrâni, ci doar învăluită în cenușiu între trandafiriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
treptat cu penumbra aburoasă, și am reușit chiar să-i disting pe ceilalți mușterii. Oameni de rând, bieți călători și negustori de ocazie; totuși, doi dintre ei mi-au atras atenția. Unul era longobard, având mantaua de piele a solilor ducali; celălalt avea o figură de negru, pe care și-o ascundea în umbra unei glugi, părând că vrea să se retragă într-un ungher întunecat. Concentrându-mă asupra lui, mi s-a părut că, în ciuda camuflajului, silueta îmi era familiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Toată această împrăștiere prin biserici și mănăstiri, mi-am dat seama curând, se datora neîncrederii pe care fiecare, duci și regi, o avea în privința celorlalți. Adaloald avea o mai mare încredere în călugării de la San Zeno decât în gărzile palatului ducal de pe colina San Pietro, înălțat de regele got Teodoric. În aceeași biserică cu noi era și Grasulf, care, după asasinarea nepoților, a revenit la cârma ducatului, precum și Maginulf, unchiul lui Rotari, Arioald, ducele de Torino și cumnatul regelui prin căsătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și tânăr: caracterul lui poate să fie încă înrâurit, schimbat în bine. Mă înțelegi, Stiliano? - Nu, am răspuns, nu înțeleg și, fie-mi îngăduit, nu pricep de ce îmi spui mie aceste lucruri. Eu sunt un biet notar, luat din cancelaria ducală pe motiv că duceam o viață desfrânată și trimis să fiu magistrul unui orfan într-un loc împrejmuit de păduri. Astfel încât eu prea puțin contez. - Exact, orfan a fost și Adaloald, și eu i-am fost magistru. S-a aplecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu luase sfârșit. Drept care multe fețe s-au înseninat, și unii, care până atunci mă priviseră bănuitori, mi-au surâs. Ne-am aranjat în casa pe care ne-o puseseră la dispoziție. Ansoald a fost admis ca elev la cancelaria ducală, iar Garibaldo a plecat pentru câteva zile la Aquileia și la Grado, ca să cerceteze niște cărți la bibliotecile episcopale. Eu și Rotari ne-am petrecut cea mai mare parte a timpului la palatul ducal, el pentru a învăța să guverneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fost admis ca elev la cancelaria ducală, iar Garibaldo a plecat pentru câteva zile la Aquileia și la Grado, ca să cerceteze niște cărți la bibliotecile episcopale. Eu și Rotari ne-am petrecut cea mai mare parte a timpului la palatul ducal, el pentru a învăța să guverneze urmărindu-l pe Gisulf, eu ajutându-l și explicându-i obiceiurile și legile. XII „Vreau să mă-ntind în pat în casa mea; am să zac bolnav, voi spune «mi s-a-ntâmplat ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
După ce a scăpat de gărzile de la poartă, și-a trădat fiii și poporul din pricina preacurviei. Avarii au intrat, i-au căsăpit pe aproape toți longobarzii, surprinzându-i în somn, și ne-au luat prizonieri pe noi, cei care apăram palatul ducal. Am omorât și noi vreo șase, dar, când pumnalele avarilor au ajuns la gâtul Gailei și al lui Gumbert, ne-am aruncat spadele la pământ. În timp ce Cividale era prădat, văduvit de tezaur, iar violența își făcea de cap pe drumuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lăncile. Ceva din privirea lui Rotari i-a oprit la cinci pași de noi, și apoi unul dintre ei l-a recunoscut pe Rodoald. Am fost escortați înăuntrul zidurilor, și acolo alții ne-au arătat unde era cazat Grasulf. Palatul ducal era pe jumătate dărâmat, și în aceeași stare se aflau cea mai mare parte dintre case, biserici și mănăstiri. Aerul era încă impregnat de mirosul de lemn ars. Casa patriarhului, deși neagră de fum, era în picioare și fusese reconstruit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
noul duce, erau tratați asemenea creștinilor, ba chiar se bucurau de o ocrotire specială. Rotari nu uitase ceea ce nația lor făcuse pentru noi în episodul de la Ravenna și nici ceea ce învățase de la mine și de la rabinul Yehudah. La poarta curții ducale, deși eram îmbrăcat precum un longobard înstărit, am fost oprit și mi s-a spus: - Tu nu ești de culoarea noastră, deși te îmbraci la fel ca noi. N-am stăruit și n-am dat explicații. M-am întors la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
al sărăntocilor, iar bisericile lor ar fi arătat ca niște bordeie. Iată de ce, bizuindu-mă pe sensibilitatea lui Rotari, l-am sfătuit să încurajeze la Brescia meșteșugurile și școlile, ca să poată dispune de oameni pricepuți în a-l sluji. Magister-ul ducal care fusese și în slujba unchiului său, un roman pe nume Oreste, s-a opus zicând: - Stiliano, problema noastră e să găsim țărani pentru muncile câmpului. Crezi că ei preferă să vină la cel care se mulțumește cu o treime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
estetic, am reușit să-l fac să împlinească ceea ce doream. Brescia, lună de lună, și datorită emulației ce îi cuprinsese pe luptătorii cei mai bogați, căpăta o înfățișare invidiată de celelalte orașe, și asta fără să ne atingem de patrimoniul ducal. Oreste, care-l sfătuia pe Rotari cum să guverneze mai bine ducatul, la fiecare nouă cerere a mea, se mărginea să clatine din cap resemnat. El era, pe de altă parte, mulțumit că nu mă amestecam în ceea ce el considera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]