44 matches
-
Precum buruienile. Singura opinie critică a imbecilului este dezgustul. Omul continuă să creadă că bogăția este sora geamănă a fericirii. Chiar dacă ar putea fi considerată o scuză, nimeni nu și-ar recunoaște imbecilitatea. Prostul crede că poate transforma într-un Ducipal orice scaun pe care se cocoață. Pentru imbecili, îndoiala pare o blasfemie. Are și ignoranța cântecul ei de sirenă. Originalitatea unora provine numai din stratul de incultură. Prostia nu-și reproșează nimic. Inteligența-aproape totul. Proștilor le place să se considere
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
foarte important să reținem observația lui Calude Lecouteaux, conform căruia literatura de divertisment lasă urme adânci în tradiția populară (dând elocventul exemplu al romanului Alexandria, care în mitologia populară românească este sursa unor imagini puternice precum blajinii, căpcăunii, calul năzdrăvan Ducipal, influențând chiar și toponimia, Cheile Turzii păstrând încă urmele potcoavelor lui Ducipal).349 De asemenea, trebuie să aducem în discuție și personalitățile ridicate la rangul de imagini mitice, fie pe filieră istorico-politică (Che Guevarra, cu viața sa calchiată parcă după
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
divertisment lasă urme adânci în tradiția populară (dând elocventul exemplu al romanului Alexandria, care în mitologia populară românească este sursa unor imagini puternice precum blajinii, căpcăunii, calul năzdrăvan Ducipal, influențând chiar și toponimia, Cheile Turzii păstrând încă urmele potcoavelor lui Ducipal).349 De asemenea, trebuie să aducem în discuție și personalitățile ridicate la rangul de imagini mitice, fie pe filieră istorico-politică (Che Guevarra, cu viața sa calchiată parcă după o tragedie antică, personajul real istoric dispărând în fața unui "Che popstar" de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
lacrimile nopții și mi-am limpezit ochii în primele raze ale astrului zilei, am încălecat pe un nor călător, i-am pus căpăstru cu zăbală și am pornit, fericit, într-o plimbare prin văzduh. Sprinten și zburdalnic ca un mânz, ducipalul meu s-a avântat îndată, într-un trap alert. I-am domolit alergarea strunindu-l din frâu, ca să pot admira colinele gătite cu holde, bogate și măiestrit colorate, munții tiviți cu codri voinici, lacurile și râurile care se răsfață sub
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
ceva de la ea? Roțile, casetofonul, știu eu ce? Păi, ce să zic? La prostii i-or duce capul! Dar mă duc să aduc calul și o lăsăm la mine în curte. Îmi vine să plîng. Agăț mașina de scut. Hai, Ducipal, îndeamnă românul calul. La volan și cu piciorul pus ușor pe frînă, ca să nu iau calul înainte, la vale, mă bucur că nu sînt văzut de multă lume. Sufletul meu însă era încărcat și doream să mor. O masă bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pădurii. Iar când luminișurile s’au lărgit - deh! securea... - cei doi s’au Întâlnit; poate acesta e sensul ascuns al miticului om-cal, adică centaurul. Și aș putea spune că atunci a Început istoria. Cu centaurul Cheiron, dascălul lui Ahile, cu Ducipal care - la propriu - sub Alexandru Macedon a cucerit lumea, pentru ca un altul s’o conducă din senatul roman, după dorința lui Caligula. Și, trecând prin pielea inorogului cere-l „hieroglifia“ pe Cantemir, calul a poposit, Îmbrăcat În argint, pe azurul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mai chipeși prieteni ai mirelui, sau nașul însuși, recitând orația colăcelului : Bună dimineața cinstiți nuntași, Tânărul nostru-mpărat De dimineață s-o sculat, Fața albă și-o spălat, Cu haine noi s-o-mbrăcat, Și-apoi călare pe un cal Ca un Ducipal A ieșit la drumul mare Și-a dat de urmă de căprioară. Zise că-i urmă de zână Ce nu i-ar sta rău de cunună. Dar noi ziserăm c-ar fi urmă de căprioară, Ce i-ar fi împăratului
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
peste acest castel, îl va restaura, va rezidi turnul de pe arcul de piatră al intrării în pivniță, amenajând apoi un local tip <<Cramă>> cu terasă, care toamna se poate transforma în <<mustărie>>. Va scoate de la naftalină niște birje trase de <<Ducipali>> focoși și după o publicitate deșteaptă nu va trebui să aștepte prea mult mușteriii autohtoni, dar cel mai sigur pe cei străini”... Și încheiam eu foarte subtil: „Majordomul va fi mereu ocupat cu lustruirea plăcii de marmură roșie gravată cu
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
În Piața Unirii, printre birjarii care își așteaptă mușteriii, îl zăresc pe Mișa birjarul. Moțăie pe capra trăsurii. Mă apropii. Unde dorește boierul să meargă? întreabă Mișa profesional. La conu Vasile Pogor, pe ulița Coroi. Pe ulița Coroi mergem. Hai, Ducipal! Plecăm în trapul mărunt dar spornic al Ducipalului lui Mișa și pe nesimțite intrăm pe Podul Verde, cum se chema la începuturi bulevardul Copoului. Numaidecât o cotim la dreapta, pe ulița Coroi. De departe se văd ferestrele casei lui conu
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
mușteriii, îl zăresc pe Mișa birjarul. Moțăie pe capra trăsurii. Mă apropii. Unde dorește boierul să meargă? întreabă Mișa profesional. La conu Vasile Pogor, pe ulița Coroi. Pe ulița Coroi mergem. Hai, Ducipal! Plecăm în trapul mărunt dar spornic al Ducipalului lui Mișa și pe nesimțite intrăm pe Podul Verde, cum se chema la începuturi bulevardul Copoului. Numaidecât o cotim la dreapta, pe ulița Coroi. De departe se văd ferestrele casei lui conu Vasile, luminate ca de sărbătoare. În odăile de
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
Iar mâine seară,tot de aici mă iei. ...Iată-mă-s din nou instalat comod pe pernele trăsurii lui Mișa. Nici nu-i nevoie să-i spun unde mergem, pentru că el a reținut propunerea mea din seara trecută și acum Ducipalul lui deapănă drumul spre ulița junimiștilor, cum am aflat de la Mișa că se cheamă Păcurarii. Chiar în capul străzii, pe stânga, ne întâmpină masiva și inexpresiva clădire a „Criminalului” (fosta pușcărieă. Peste drum este intrarea spre biserica Prapa Doamnă, care
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
sunt la Iași/ Sau la Ieși/ Dacă ieși/ De la slujbă/ Vin’la Cujbă./ Al matale Caragiale”. Dincolo de casa lui Missir ar fi trebuit să găsim casele lui P.P.Carp. Din stânga străzii, de la numărul 11, ne privește un palat beldimănesc. În timp ce Ducipalul lui Mișa sforăie acompaniindu-și țăcănitul monoton al potcoavelor care scot scântei pe pietrele caldarâmului, eu îmi port privirea prin frunzișul teilor de pe marginea trotuarului. Printr-o spărtură a frunzișului zăresc frontonul cu monogramă al casei lui Gheorghe Racoviță. Tot
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
erau pe un ritm "pizzicato", când, repezind o privire ageră, descoperea eventualele smocuri de paie zbârlite, intrate în grevă fără permisiunea edilului șef, și le arcuia o furcă "în numele Tatălui" spre luare-aminte. Apoi cobora de pe acoperiș precum Alexandru Macedon de pe Ducipal, și plin de o strălucitoare măreție, se deplasa maiestuos până în mijlocul străzii, admirându-și capodopera cu niște felinare bulbucate, fiind absolut convins că intrarea lui în Guiness Book este doar o chestiune de formalitate birocratică. După care, încasându-și contravaloarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
gospodari este înțeleasă și ca o naștere pe care o moșesc nunii”. La nivelul expresiei poetice funcția rituală a nașului este sugerată de un portret hiperbolizant: „Dar nunul cel mare/ Cu grija-n spinare,/Călare pe-on cal/ Ca un Ducipal/ Se ridică în scări/ Și se umflă în nări,/ Făcu ochii roată/ Peste oștirea toată” (Cașin - Bacău). El este singurul care poate „citi” nivelul cel mai avansat al însemnelor, statutul divin al miresei fiind culmea spirituală a fecioarei nubile: „Atunci
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
la creițarii lui scumpi, ținuți astfel la brăcinar, În șerpar sau de-a dreptul la sânul lui cel flocos - [pungu lițele acestea] sunt opera mâinilor tăbăcite de lucru și de bătrâneți ale celui din urmă meșter cojocar din Ploiești. Iar ducipalii mei de ceramică țărănească, atât de hieratici, smălțuiți În verde de aramă coclită, la fel ca și faraonoaicele mele de legendă, jumătate om, jumătate pește, la fel ca și zăvizii mei fioroși și cu fluier În coada lor bârligată, la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tînăr și sălbatic, doar că pe tine te simt speriat de lupii din jur; nu te-am adus în mansarda mea să te apăr, ci să te dresez și dacă nu va coborî înapoi, în stradă, un inorog, ori un Ducipal, măcar voi ști că n-ai rămas mîrțoaga lor..." "Teona are ceva din femeia aceea" îmi zic îndurerat. Imediat ce voi termina cu semnarea contractelor la I.L.L., îi voi da telefon și, fără prea multe explicații, îi voi cere scuze. Restul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mea a rămas în mine, o simt în tot ce fac mai bun, dar mai ales în patima mea pentru literatură, pe care a știut să mi-o cultive; după șapte-opt luni de "dresaj", n-am coborît de la mansardă inorog, Ducipal nici atît, dar nici mîrțoagă n-am ajuns, cum aveam toate șansele ăsta-i esențialul. Intru în instalația de filamente: e liniște. Becurile roșii, de pe tabloul de comandă, aprinse, îmi spun că în cuptoare se pregătește o nouă șarjă. Muncitorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
al lui Laurence Olivier) ? Aici e și mai și : cerul se umple ca la o invazie de lăcuste. Vă mai amintiți de elefantul ăla de luptă din Alexandru, care se ridica pe labele din spate ca să-l salute pe calul Ducipal ? Elefanții de aici sînt și mai și mai că nu se ridică pe labele din față. în acest film, totul e (totul trebuie să fie) și mai și ; nu există nici o acțiune mai modestă, nici un gest mai relaxat, nici un moment
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
construit un zid de apărare împotriva popoarelor Gog și Magog. El a călătorit apoi in lumea cunoscută în căutarea fântânii tinereții, în cele din urmă devenind un profet. De remarcat este faptul că Bucefal, calul său favorit, a fost numit Ducipal, care înseamnă "cap de taur", făcând aluzie la forma unui taur cu coarne în frunte. În India și Pakistan, mai precis Punjab, este cunoscut sub numele de "Sikandar", derivat din persană. În Europa medievală a fost inclus în categoria celor
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]