61 matches
-
bărci Încărcate cu cei doisprezece tovarăși ai mei, ghidul lor și cantități excesive de bagaje despicau valurile lacului Inle. Iar eu eram bompresul invizibil al bărcii din frunte. Plimbarea ar fi fost idilică dacă nu ar fi fost frigul și duduitul motoarelor atașate În exteriorul bărcilor. Dar prietenii mei erau fericiți, cu dinții strânși În bătaia vântului. Pilotul bărcii din frunte era un tânăr chipeș Îmbrăcat cu un longyin de culoarea a diferite tipuri de ciuperci. El fusese cel care condusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
citi mesajul contesei: NU PUNE îNTREBĂRI ACUM. URMEAZĂ-MĂ îN GRĂDINĂ MAI TÂRZIU. I. Irina și Elfrida tocmai făceau o încercare curajoasă de a porni o conversație lejeră când speranțele le-au fost spulberate de o larmă teribilă, de un duduit puternic ce se auzea prin peretele sufrageriei. Era ca și când o armată întreagă de oale, tigăi și alte obiecte goale pe dinăuntru ar fi fost azvârlite pe podea, toate în același timp. Zarva oribilă a fost urmată de sunetul unei voci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
bătea nucile și ne lăsa să le adunăm pe cele căzute în stradă. Nevasta lui, o mândrețe de femeie, ieșea uneori duminicile la poartă și împărțea plăcinte celor care se întâmpla să treacă pe drum. În acea noapte am auzit duduitul motorului mașinii. Era în postul Crăciunului. Noapte sticloasă. M-au trezit zgomotul mașinii și țipetele acelei femei. M-am dus la fereastră. Nu vedeam până spre casa de unde se-auzeau țipetele și un lătrat de câine. Bănuiam însă că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fuma, suflând fumul de mahorcă pe geamul tras pe jumătate. Curentul rece de pe culoar era atât de puternic, Încât, dacă voiai să Înaintezi Într-o direcție sau alta, trebuia să te ții cu mâinile de bară sau de pereții compartimentului. Duduitul roților trenului acoperea conversațiile. O mulțime de chiștoace și tot felul de hârtii zburau În zigzag, săltate de ritmul roților trenului ce tocmai intra Într-un tunel. Noimann privi În față și În spate: nicăieri nu se vedea urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
PRIMAVARA “Eu sunt fiica cea mai frumoasă. Pe mine mă mângie soarele cu razele lui călduțe și luminoase. Eu trezesc la viață întreaga natură. Aici flori, dincolo verdeață, pomi în floare, zumzet de a1bine,ciripit de pasarele. Ogoarele răsună de duduitul tractoarelor. Câtă frumusețe, cată viață și veselie peste tot locul! P0VESTITOR IV Primăvara a plecat! Cine oare îi va lua locul? Iat-o! E vara îmbrăcată în haine aurii și cu brațele pline de daruri: soare arzător care coace cireșele
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
hârtie albă, care cădeau jos precum fulgii de zăpadă. Nuharoo, Tung Chih și cu mine am trecut, înainte de a urca în palanchinele noastre, pe lângă lama și călugări, alături de care erau cai și oi de ceremonie pictați. Sunetul trompetelor tibetane și duduitul tobelor era atât de puternic, că nu puteam să-mi aud vocea când vorbeam cu Tung Chih. Nu a vrut să stea singur, dar i-am spus că trebuie să o facă, de dragul etichetei. Tung Chih s-a bosumflat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
replică Sally. Unde? — La o vacă bătrână care tocmai scosese vițelul din ea, explică bătrânul și scuipă într-un strat îngrijit de mușcate. Jos, în cabină, Eva stătea și se întreba despre ce discutau cei doi. Asculta plescăitul apei și duduitul motorului și se gândea la Henry. Nu era în stilul lui să facă așa ceva. Chiar deloc. Și în fața tuturor oamenilor ălora! Probabil că fusese beat. A fost așa de umilitor! Ei bine, lasă-l acum să sufere! Sally spusese că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Nu las, că-i dreptul nostru și nu cerem de pomană, că taica pentru dânșii a muncit până l-a luat Dumnezeu... Sorbi ultimele linguri din farfurie. Tăcu îndelung. Se uita la flăcările roșii ce fâlfâiau în vatră cu un duduit leneș. Apoi cu glas mai molcom zise iarăși: ― Rabzi, rabzi și oftezi, până nu mai poți, ș-apoi... Iar tăcu și, după un răstimp, urmă gînditor: ― Că spuneau și oamenii și se sfătuiau cum să mai facă și ce să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tancuri. Ține minte, Trestie! Douăsprezece tancuri și două camioane cu trupeți! Am înțeles! Sublocotenentul s-a uitat la ceas. Era trecut de miezul nopții. Pe nesimțite, zgomotul coloanei s-a pierdut în depărtare, dar în scurtă vreme s-a auzit duduit de motoare de autovehicule ușoare... Aiestea-s mașini de comandament. Ia să vedem câte-s? Una, două, trei - a început numărătoarea sublocotenentul, când o scurtă pâlpâire a becului roșu al mașinii din față semnala oprirea coloanei... Hopaaa! Asta nu-i treabă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Întuneric, mai stăruia Încă lumina slabă a serii, dar stelele mari Începuseră să licărească deja pe cerul fără nori. De undeva, din pădure, se auzea zgomotul unei ape. De departe, abia perceptibil, ca o simplă bănuială, venea prin șine un duduit slab. Băiatul stătea tăcut, asculta și nu spunea nimic. O fată din grupul nostru Prînzul se sfîrșise și „turiștii“ - grupul de treizeci de femei, numai profesoare din școlile de stat din statele centrale - se ridicaseră de la masă și ieșiseră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
eliminat prin simpla ignorare. Prescott juca strâns. ― Presupun ― zise el ― că n-ai uitat de existența detectorului de minciuni. Gosseyn îl privi fix ca o pasăre fascinată de un șarpe. Domnea tăcerea, dar în capul lui Gosseyn răsuna un ciudat duduit de tobă. Simți că amețește. Privirea i se voală. Dar el continuă să rămână așezat cu un aer impasibil. ― Ar fi interesant ― continuă inexorabil Prescott ― să vedem dacă a existat cu adevărat și un alt corp. ― Da ― zise Gosseyn, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
eliminat prin simpla ignorare. Prescott juca strâns. ― Presupun ― zise el ― că n-ai uitat de existența detectorului de minciuni. Gosseyn îl privi fix ca o pasăre fascinată de un șarpe. Domnea tăcerea, dar în capul lui Gosseyn răsuna un ciudat duduit de tobă. Simți că amețește. Privirea i se voală. Dar el continuă să rămână așezat cu un aer impasibil. ― Ar fi interesant ― continuă inexorabil Prescott ― să vedem dacă a existat cu adevărat și un alt corp. ― Da ― zise Gosseyn, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
auzea respirația egală. Dormea încă, obosit de călătoria din ajun. Rareori sforăia, ceea ce era una din marile lui calități, destule neveste își iau dormitor separat ca să poată dormi, fiindcă bărbații lor duduie ca trenul, toată noaptea. Agata se gândi la duduitul trenului până la Giurgiu, duminică, și la cel de întoarcere, ieri, când îi trecuse os prin os. O chinuia mijlocul tot mai des, deși se lega cu un brâu de lână, iar acum parcă se pregătește și-o migrenă. Asta i-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în jur neclintirea însorită și, dintr-odată, știu că, pe vrute sau nu, chiar aceea era lumea lui: cu Eleonor agățată pe o creangă de pom, cu muște de primăvară, cu bondari și tăuni, cu brota cii din heleșteu. Cu duduitul motoarelor care se opreau chiar în fața benzinăriei, iar șoferii se interesau: „Cât e să-mi speli mașina?“, deși prețurile erau afișate. Sau: „Aveți cărbuni pentru barbecue? Bravo!“. „Îmi schimbi o roată?“ „Ce ulei folosiți?“ „Dom’ne, ce loc e ăsta
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
tot acest vacarm de aripi și țipete. Dar nu a fost să fie, în ziua de astăzi oamenii s-au obișnuit cu zgomotele orașului, vacarmul face parte din cotidianul lor. Zgomotul circulației, urletul sirenelor, al soneriilor și al diverselor claxoane, duduitul a tot felul de mașini de perforat asfaltul, strigătele umane de pe șantiere precum și alte și alte sunete, semnale și răcnete au devenit un fel de ocean sonor normal, trăim în acest imens acvariu ca niște pești surzi care nu mai
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
bine cu uși de fier și examina înainte de a ieși contorul electric, întrerupînd siguranțele, pleca pe alt continent moral. Ca milioane de G. Călinescu indivizi anonimi, Demirgian avea recreația duminicală. Încă din zorii zilei, pe anotimp frumos, se auzea un duduit teribil în fundul curții lui Saferian, și aproape numaidecât Demirgian ieșea ca un bolid pe poartă, călare pe motocicleta lui. Pleca în excursii în afară din oraș, la Ploiești, la Dunăre. Atunci, dacă s-ar fi desfăcut pe șosea un covor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
unele locuri până la brâu, spre arătarea imensă cu faruri multe și galbene ce venea încet dând valuri de zăpadă la o parte de pe linie. În interior era cald, erau oameni, știa foarte bine acest lucru, degeaba i-ar fi strigat, duduitul greu al motorului acoperea totul. Făcu un efort și se agăță de o bară pe care gheața se depusese într-un strat gros, căută cu piciorul treapta metalică ce mai mult se ghicea în întuneric. Alunecă, se lovi dureros la
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
durerea ceea îi făcea bine. Îl cuprinse apoi o moleșeală plăcută, simți gust de dulce în gură și nu se știe de unde apăru mama sa care-i făcea semne cu mâna din poarta casei părintești, zice mama ceva dar un duduit aiurea îl împiedică să înțeleagă ce-i spune. De undeva apăru un ochi roșu al unui stop luminos, care crește, crește, vine spre el... se auzi pocnetul sec al unei sticle de șampanie, aha e ziua lui de naștere, dar
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
la birou și trecu la Ilona, să-i spuie c-a hotărât să facă nunta la Parva, cu alai mare și cu lăutari, iar de cununat să-i cunune preotul Boteanu... Nu apucă să sfârșească. Pe ulița hopuroasă se auzi duduitul unui automobil ce se apropia în goană. Bologa, mirat, se duse la fereastră și văzu că mașina oprește brusc în fața casei. Se întoarse spre Ilona întrebător. In ochii ei, peste rămășițele bucuriei, lucea o spaimă. ― Du-te repede, că te
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Deținuții ședeau În soarele cald, iar caporalul arăta spre orezăriile secate. O ceață prăfoasă se ridica din pămîntul nearat, un văl alb care ascundea privirilor zgîrie-norii Îndepărtați ai Shanghai-ului. Un convoi de camioane japoneze trecu pe drum cu un duduit care se Împleti cu bîzÎitul Îndepărtat al unui avion de transport. Jim schimbă băncile și se așeză lîngă doamna Hug, care Îl ținea pe tatăl ei bătrîn la piept. Două dintre misionare erau culcate pe podeaua camionului, iar ceilalți deținuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Lunghua, de parcă japonezii porniseră un joc de artificii ritualic. Zgomotul făcut de acest tun singuratic străbătu aerodromul, acoperit curînd de zumzetul plîngăreț al unei sirene de alarmă aeriană. Claxonul de deasupra casei paznicilor din lagărul Lunghua reluă mesajul, cu un duduit aspru care Îi sfredeli auzul lui Jim. Emoționat de perspectiva unui raid aerian, Jim se uită spre cer prin acoperișul deschis al sălii de Întrunire. În tot lagărul, deținuții alergau pe cărările de zgură. Bărbații și femeile, care moțăiau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
tunurilor, dăduse îndemn la horă în Goldana. El, cel dintâi, făcând îndemn fanfarei și purtând veston stacojiu, ca zorii primăverii vieții noi, ieșise la joc, bătând din pinteni, sub stejarul de la Primărie, în cizmele lui ofițerești, lustruite de sărbătoare. În duduit armonios de alămuri, Păun cel blând și de treabă, cum îl numeau oamenii din Goldana, păși, de nevoie, în vestonul lui, nemaivăzut, roșu, ca drapelul clasei proletare, spre mama Kaliei, țiganca cu glezne subțiri, târșiind mereu târlici de căpătat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se amestecă cu strigătele răgușite și înjurăturile bărbaților, cu nechezatul sfâșietor al cailor de la trăsuri, care se cambrează cu albul ochilor mărit din pricina spaimei. Un huruit greu, difuz și îndepărtat, se amplifică amenințător cu fiecare clipă, până ajunge la un duduit amenințător care face sticla geamurilor să vibreze. Și brusc, iată-le! În formație de luptă, avioanele strălucesc în lumina soarelui asemeni unor uriași fluturi metalici, gingași și nevinovați. Bateriile de la marginea orașului încep să bubuie, gros și grav. Antiaeriana română
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o evadare care le reuși: făcură rost de alimente, de arme și muniție, de haine civile și, cu complicitatea unui gardian, fugiră într-o noapte. Se dădu însă imediat alarma și din dormitoarele noastre începu să se audă un puternic duduit de motoare. Ne uitam pe fereastră să ghicim ce-o fi. Cineva, un fost ministru naiv și cu imaginația bântuită de fantasmele speranței, lansă presupunerea care apoi deveni la alții certitudine, că sânt americanii care au venit să ne elibereze
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
forță supusă acestor dulci mișcări, care îmi topeau amorțeala sufletului și îmi goneau adânca singurătate de al cărei rău mă eliberam. Curând însă toate acestea, mașinile cu farurile și claxonatul lor, care o înveseleau, tu, tu, puternicele camioane, al căror duduit o făceau să se lipească foarte tare de mine, baia mișcătoare de lumini multicolore din marea piață, unde vedea țâșnind spre cer săgeți albastre, care brusc se răsuceau spre pământ, devenind verzi sau roșii, într-un viu și neîncetat joc
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]