741 matches
-
elibereze? Îi va fi, desigur, scîrbă puțin, apoi va apăsa cu cele șapte sute șaptezeci și șapte de călcîie ale sale, toate de oțel și nemuritoare. Și va spune apoi: acum ești gata, așteaptă numai o clipă ca să suflu praful și duhoarea de pe tine, o, trup curat, suflete, fluture drag. Îți dau încă o dată drumul. O lampă care te va orbi pîlpîie, nu departe, sub ochii mei care au și început să plîngă. Între două idei Între două Idei Majore, pe care
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14649_a_15974]
-
mijloace întru sărăcirea mesajului artistic! Câtă pregătire și câtă aparență pentru debandadă și lipsă de substanță! Uneori îmi vine să-mi acopăr timpanele. Să tacă muzica! Numai că sfârșirea muzicii, moartea ei, se produce, o știe orice meloman, fără impactul duhorii și fără perspectiva hoitului. Nici măcar nu simțim uscarea, ofilirea, deshidratarea ori dezagregarea melodiei și a ritmului. Nimic pestilențial, cadaveric sau putrid. Aceasta pentru că nu suntem în stare de a contacta un opus sonor decât prin intermediul auzului. Nicidecum prin miros, văz
Melomanii și muzicile lor narative by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10226_a_11551]
-
de mari păcatele, în formula de-o extremă murdărie "Doamna Musca, rea de Mona" înseamnă a te descalifica în veci nu doar ca scriitor, ci și ca bărbat. A spune, de asemenea, că " Musca oricât de sus ar zbura, tot duhoare de gunoaie răspândește", înseamnă a te exila tu însuși în zona pestilenței otrăvitoare de unde nu te mai salvează decât dricul disprețului ultim și-al scârbei definitive. Mi-e rușine că astfel de personaje ieșite din grotă continuă să ne populeze
Panașul de muceg by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10249_a_11574]
-
prusac", vom analiza opera omului care ne-a adus în cutele mantiei lui de hulan prusian toate înjosirile și toate umilințele. Vom apăsa puțin cu degetul corpul ploșniței regale, și dacă va da dintr-însa mult sânge, multe afaceri și duhoare urâtă, nu va fi vina noastră, ci va fi meritul tribunalului care ne-a înlesnit ocazia neașteptată a acestui proces. Sperăm că în urma lui, miazmele răspândite de viața și opera Regelui Carol I vor fi atât de înăbușitoare, încât, dacă
Un proces care nu a avut loc decât pe hârtie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/10537_a_11862]
-
TOTDEAUNA! ...În definitiv, lumea, de ieri sau de azi, nu-i nici bună, nici rea (la modul absolut și incomentabil): este... ”istorie”! Atât! Dar, spune Blaga, românul a tot sabotat-o (pe “doamna” asta Istorie), pentru că nu i-a plăcut duhoarea ei...Va mai reuși, oare din nou și din nou?! Sau ar trebui, poate, ca “mămăligă să explodeze”, și să devenim, în mic, ceea ce Chină este în mare: o existență terestră nu doar remarcabilă (deci, buna de furat și de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
TOTDEAUNA! ...În definitiv, lumea, de ieri sau de azi, nu-i nici bună, nici rea (la modul absolut și incomentabil): este... ”istorie”! Atât! Dar, spune Blaga, românul a tot sabotat-o (pe “doamna” asta Istorie), pentru că nu i-a plăcut duhoarea ei...Va mai reuși, oare din nou și din nou?! Sau ar trebui, poate, ca “mămăligă să explodeze”, și să devenim, în mic, ceea ce Chină este în mare: o existență terestră nu doar remarcabilă (deci, buna de furat și de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
adună cărțile: "Hiare cuminți/ cu ghiare, cu dinți,/ cu coadă de pește,/ cu pieliți la dește,/ cu unghe de țap/ în creștet de cap,/ cu blana ca sfecla,/ cu ochii ca stecla/ cum ochii de vîlc,/ fiare cu tîlc,/ cu duhori suave:/ gŕdini filosoafe.../ (Ave!)". Modelul, aici, e cel al poeziei populare, cînd descrie vreun cal fantastic. Mai pe urmă, o cîntare a celor care nu se trec, făcute fiind din slove și spoieli, răsturnînd, prin ruperea ermeticei picturi de lumea
Legende despre șerpi și pîsîri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10109_a_11434]
-
și bună companie de inginerie nucleară din lume, că am unde să-mi petrec weekend-urile și că am scăpat de gândacii apartamentelor New Yorkeze, de mizeria și avariția proprietarilor năzuroși, de prețurile și taxele exorbitante pentru orice și de duhorile metroului, chiar dacă am locuit în zona cea mai nobilă la 27 miles north de Manhattan. Mă instalasem atunci într-un un apartament curat și nou de condo, într-o zonă ca la stațiunile de odihnă, cu bazin de înot, cu
Orașe cu salcâmi. In: Editura Destine Literare by Monica-Ligia Corleanca () [Corola-journal/Journalistic/95_a_376]
-
ciumă, pe canalul stâng al Begăi, unde zona era asanată. Cartierul a avut de la început o structură de sat colonizat și era și un soi de refugiu exterior al orășenilor, la aer curat, din primăvară până-n toamnă, cât în Cetate duhoarea era insuportabilă. Populația era diversă: mici negustori, mulți birtași (și deci puzderie de cârciumi), funcționari etc. Totuși, o comunitate congruentă, case cu grădini și vie, aproape fiecare era Gasthaus, adică han de oaspeți. În 1774, iosefiniștii își ridică Biserică Catolică
Agenda2003-44-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281663_a_282992]
-
italienii, francezii și spaniolii. Amurg de burg Povestea se-nșiră mărgărite cu „Orașul dinspre apus“, Iosefin, cel căruia însuși împăratul Iosif II a acceptat, în 1773, să-i dea numele și în care se refugiau vara oamenii să scape de duhoarea și de țânțarii din Cetate; cu „Orașul de miazăzi“, Elisabetin, cel care, după ultima epidemie de holeră din 1837, devine vreme de opt decenii unul din cei mai mari fabricanți horticoli ai Europei (producea pes-te 1 500 din cele
Agenda2004-2-04-senza1 () [Corola-journal/Journalistic/281933_a_283262]
-
nu împiedică imaginea rafinată a Parisului să pălească simțitor prin prisma indispoziției cauzate de înrăutățirea sănătății Elenei Negri și de perspectivă cîtorva zile petrecute departe unul de altul. Parisul noaptea se impregnează astfel în percepția subiectivă a celor doi prin "duhoarea infecta a străzilor". Notația devine din ce in ce mai sumara către sfîrșitul călătoriei, cînd boală Elenei se agravează, iar jurnalul se încheie cu o frază impresionantă prin lapidaritatea ei: La 4 mai, la ora trei dimineața N. moare pe vapor, la intrarea în
Dreptul la intimitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17844_a_19169]
-
singur lucru funcționa normal în acest stârv: uluitoare capacitate de autoiluzionare, bovarismul frenetic și plăcerea morbida de a vedea în minciună opusul sau. Îmbătați de gândul că se mută într-un palat, jalnicii învingători nu și-au dat seama că duhoarea pestilențiala a morții se instalase amenințător. Ei se credeau miri, pe când soarta le rezervase destinul de ciocli. Mințile lucide au cerut, imediat după alegeri, noii puteri să nu preia de la regimul Iliescu gestiunea, fără un riguros control prealabil al moștenirii
"Presedintele nostru, premierul vostru"?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17870_a_19195]
-
imoral oferit astăzi e o diferență că de la cer la pământ. Dacă textul inițial viza însănătoșirea societății românești, printr-o scrutare bărbăteasca a trecutului, formula concoctată de parlamentari urmărește să deschidă un nou focar de infecție. Trucul e vechi și duhoarea lui securista nu lasă nici un dubiu asupra originii sale. El provine din lozinca fluturata pervers-împăciuitorist în primele luni de după căderea lui Ceaușescu: toată lumea e vinovată și, prin urmare, nimeni nu e vinovat! Firește că lucrurile nu stau așa. Chiar dacă fiecare
Bumerangul de catifea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17886_a_19211]
-
grîu în luturi/ sărace.// Știu bine crăpăturile lutului/ din sat. Tăcutele crăpături" (Oraș așteptîndu-și poetul). Sau: "Pe podul orașului Ioachim, poetul, cu un vraf din/ cărțile sale. Le împarte trecătorilor apostrofîndu-i:/ "De unde vii orbule? Și-n alcoolurile crîșmei și-n duhoarea/ odăilor tenebrele sînt la fel...".// În fond de ce n-ai intra într-o crîșmă, străinule. E ca/ o ceață a unei aureole. Intri în ea și pipăi cu degetele:/ în locul trupului sîngerînd - paharul gol. Asta crede/ prietenul meu Ioachim și
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
zei în scrisul agonic:/ doar omul. Doar pentru ospățul său./ Și pentru tine, tulpinile de crin/ ale literelor, Doamnă, care-mi șoptești:/" Mai credibil este paharul tău/ decît pocalul de aur din ceruri./ Mirosul lui de myrt va putea înăbuși/ duhoarea cărnii mele? Cu ce vom/ atinge acest pahar dacă buzele mele/ vor fi scrum, pulbere?"// Cu dinții, tîrfă, cu dinții. În tîrfa/ asta de viață crinii sînt albi/ doar în noaptea paharelor!"". (ibidem) Pascal e înfruntat prin antifrază, adus în fața
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
a ți se dezvălui, limpede că lumina zilei, diferența dintre excrementul soarelui și excrementul pur și simplu. Iar acum, după 1989, cănd ăla vremuri noi, tot noiă, mă întreb dacă aurul murdar al nomenklaturii și Securității își va schimba vreodată duhoarea în strălucire. Mă tem însă că până atunci mai va... Întâmplarea a făcut ca, la aproape un deceniu de la un prim contact cu Orașul minunilor în franceză, să mi-l procur de curând în spaniolă și să-l parcurg aproape
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
indubitabil că instinctul. Explicația putea fi foarte simplă, ca de pildă putoarea pe care o emană Hotelul Arkadia. Căci, pentru nasurile neobișnuite cu el, amestecul ăla de mirosuri - curry, si usturoi, si cârnați sârbești și vinjak, si remarcabil de rezistență duhoare a picioarelor lui Cotenet - ănsemna o insuportabila insultă. Sau putea fi ceva mai complicată, ca de pildă o teamă difuza... Teamă de acele suflete necunoscute ce trăiau dincolo de ziduri, purtându-si fiecare necunoscutele speranțe, necunoscutele obsesii". (51) Românul ănaintează tocmai
Cealaltă Arkadia by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17464_a_18789]
-
care dintre „înserarea din mine”, „suferă de răni intelectuale”, care produce plictiseală și dar își continuă și azi „ritualul „goliciunea destinului”, în de a parveni”, cerșind în opoziție cu optimismul din limbajul lui de lemn, „zgâriat finalul poemului, când de duhoare” un loc favorabil divinitatea, generoasă, în ierarhia social. În mod zâmbitoare, „deschide direct și dur, poetul răzvrătit dimineața” oamenilor. înfierează putreziciunea este idea care se desprinde și din În poemul „Despre fericire”, poetul limbajului și „gâfâiala de cuvinte” a p
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
ostil scrisului. Scriitorul își dă seama că trăiește într-o societate ingrată, deloc propice asimilării propunerilor literare. „Am fost - mărturisește scriitorul - destinat unui timp incult și grosolan, mistificator. În locul bucuriei pentru fapta rară a spiritului, grohăeli agresive, tropot de copite, duhoare.” Contingentul, acela în care îți cauți receptorii, mistifică opera. Nu doar trupul se află într-o condiție ingrată, obligat de boală să-și modifice comportamentul, ci și opera. Contextul grobian al receptării se deschide eronat spre un viitor incert: „Voi
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
baroc al existenței diversificate: "Cea mai nervoasă era mașina de lux/ țipa cînd se-apropia vreun nuntaș/ îi venea stăpînul/ o făcea să tacă/ Tenebroasă, nunta nuntea înainte// Instrumentiștii instrumentau o horă de cantină/ Era un duh de rezona/ o duhoare de dărîma borna// Și nici nu m-am mai dus acasă/ nici de scris nu mi s-a dat// Eram plin de Plictis/ Eram gata/ De groază eram// Doar că vedeam bine, auzeam mult/ Poate trebuia să adorm/ Poate ar
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
la o rezervație dezolantă de gunoaie, laboratoare sigure de viruși rari ce ne vor aduce din nou pe prima pagină a ziarelor europene. Dacă într-o parcare ungurească descoperi cu greu locul toaletei, cum treci de Nădlac sau de Turnu duhorile ascuțite, de urină azotificată, îți indică imediat tufișurile spre care "naturiștii" români aleargă în pas vioi la coborârea din autobuze sau din automobile. Nu are rost să vorbesc de calitatea șoselelor, de lipsa celor mai elementare semne de circulație sau
Ungaria se termină la Szeged, România începe la Babadag by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16835_a_18160]
-
a acoperi, cu propriul trup, găurile tot mai vizibile numite "teroriști", "mineri", "asmuțire interetnică", "demagogie", "corupție", "minciună", "faliment". Plecarea lui Iliescu însuși devine, în noul context, nu doar o problemă de morală, ci și una de igienă a vieții politice. Duhorile bolșevice pe care le exhală îi vor face, cât de curând, să se jeneze chiar și pe cei care-i poartă încă trena. Concurându-l pe-un Isărescu, fostul ucenic al lui Dej și Ceaușescu nu are nici măcar șansa unei
La adio (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16855_a_18180]
-
joase ale unor condeie de la care nu era de așteptat nimic bun, care, prin forța lucrurilor, sunt menite a exersa conștiincios ortografia neantului. Ele reprezintă muștele bâzâitoare din jurul valorilor mortificate prin tabuizare ori prin viclean amalgam. Ele înzestrează putreziciunea și duhoarea ei cu o agitată aparență de vitalitate. Dau aripi pestilenței și o umbră de glas descompunerii. Cine e, bunăoară, Diacul tomnatic și alumn, ascuns, în "curajul" său, sub o mască impertinent croită dintr-o sintagmă eminesciană? De ce nu-și arată
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
Vadim Tudor nu-și recunoaște nici propria semnătură pe-un act oficial, nu trebuie să ne mire. Prins cu mâța-n sac, el a reacționat de fiecare dată la fel: a parat injuriind porcos și a contra-atacat folosind arma sconcsului: duhoarea. în aceste condiții, oamenii de bun simț au considerat că e decent să se retragă, înainte ca slugoiul de-anțărț al lui Eugen Barbu să verse peste ei zoaiele din Groapa lui Ouatu. Nu același lucru se poate spune despre
Spre NATO, cu securiștii-n frunte! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15881_a_17206]
-
nicicând - în ciuda temperat-continentalismului nostru! - un culcuș mai cald și-o hrană mai ușoară. Peștele se împute, desigur, de la cap, însă de faza asta am trecut demult. Putreziciunea a coborât spre coadă, care se zbate provocând în jurul ei nu doar o duhoare morală pestilențială, dar și o mizerie fizică de nedescris. Disoluția totală a autorității, dispariția normelor de conviețuire civilizată, violența tembelă și nesimțirea agresivă sunt forme de existență care nu mai miră pe nimeni. Exemplele abundă grețos, însă românul de rând
Secătura de bloc și de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15809_a_17134]