78 matches
-
microfilmate, au fost puse pe durată nelimitată în seifurile care ascund secrete murdare „de interes național". Să ucizi un viitor foarte mare poet al țării, înzestrat cu daruri celeste, adăpându-se cu lăcomie din sevele pure ale acestui pământ, brusc dumerit asupra jugului, minciunii și ororii, precis de neînduplecat, nu e un lucru simplu: urmele, oricât le-ai îngropa, ies mereu și mereu la suprafață și, ca în basmele ezoterice, sângele tânăr cere izbăvirea. Mă număr printre puținii martori care se
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
stare și a tinde să iasă din ea ori de a o privi din partea opusă conferă din start balans antonimic: viață-moarte, tristețe-bucurie, fericire-nefericire etc. poetul aflându-se ori la limita de sus a sentimentelor, a trăirilor, ori la limita inferioară, nedumerindu-se asupra barierei dintre stări, de aceea cazând când într-una când în cealaltă, devenind fără voie adeptul extremelor. Se remarcă titlurile lungi în bună parte, de parcă poetul ar vrea să spună dintr-o suflare ceea ce are pe suflet. Se
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
-i aranjeze tacâmul, paharele, șervețelele și fața de masă. - Este la fiică-sa, la Alexandria, știi cum e ea, dacă nu o vede pe aia mică, n-are tihnă. - Dom' Primar, să vă aduc o pălincă? îl întrerupsese doamna Moise, dumerită de voiajul soției, în timp ce-i umplea farfuria acestuia cu friptură, mici și pastramă. - O bere rece aș vrea, răspunsese Primarul, după care se adresase domnului Moise: Mitică, mai primești grâu la moară? M-a întrebat un prieten din Giurgiu, are
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 5 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371671_a_373000]
-
Steuerman (De la Iași, De la Prut), C.A. Teodoru (C. Ghindă), I.N. Roman, I. Păun-Pincio, N. Tofan, V. Pop, Z.C. Arbore. În M. a debutat Jean Bart (Eugeniu P. Botez), sub semnătura Gh. Rot, cu un articol intitulat Să ne dumerească, și tot în săptămânalul socialist el a mai publicat un articol iscălit Tr. (abreviere pentru Trotuș, pseudonim frecvent întrebuințat). R.Z.
MUNCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288282_a_289611]
-
o avea de când era flăcău șiși repezea în sus mâna chiuind. Avea o mână cioancă, învelită în cârpe. Cu droaia de copii după el, chiuia : Tiliuță mort de bat De trei zile n-a mâncat. De astă dată Burlăcița se dumeri mai repede. Apoi eu l-am apucat pe feciorul lui Tiliuță, unul Manolea. Era patic, ca și Costică Isac, cu picioarele ca două seceri și, când mergea, se legăna ca rața. Nu l-a vrut nici o femeie de bărbat și
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
fost întocmite în decursul anului 1902 și care au absorbit o mare parte a activității noastre"2553. În cuprinsul raportului menționat prefectul județului Constanța își exprima convingerea că "numai după o constatare amănunțită a relelelor întocmiri din trecut ne putem dumeri asupra nevoilor pe care urmează să le satisfacem"2554. Totodată, Scarlat Vârnav arăta că "numai după cunoașterea mijloacelor de care dispunem vom fi în măsură să hotărâm calea ce suntem datori a urma întru îmbunătățirea stării materiale, intelectuale și morale
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
bătrîni. Ca să nu fie sufocat de concurență, partidul care ticluia asemenea teze înlăturase alte ideologii. Nu-mi rămînea decît să ignor tot ce știam eu despre activiști. Pe Ieduț nu-l admiram doar ca poet, ci mai ales ca tînăr dumerit în privința acestor năzuințe. La el fapta se potrivea cu vorba. Pentru a-mi limpezi gîndirea, în vacanță, tata l-a rugat pe domnul Timofte să țină ore de franceză cu mine. Învățătorul cunoștea nu numai franceză și germană, ci o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ou fiert, apoi am ieșit în șosea. Ori de cîte ori, pe deal, se deschidea ușa bodegii, în jos se prăvăleau niște zbierete care îți înghețau inima. Părea că cineva a înjunghiat doi porci dintr-o dată. Un om ne-a dumerit că acolo se întrunise dăscălimea. Deodată, izbucni afară o namilă cu fața roșie și cozi înnodate pe creștet. În taior verde, părea, la fiecare pas, că se prăvale dintr-un pod. Șovăind către mocirla din șanț, femeia se prăbuși brusc
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
vechile legături. Insistențele mele o făceau să roșească. Schimbă locul așa fel încît privirile să nu ni se mai încrucișeze. Eram zdrobit, gelos, plin de orgolii; înțelesei că sînt părăsit. După ce furia mi s-a potolit, nu m-am putut dumeri ce găsisem pînă atunci la ea. Îmi păru banală ca orice altă fată. Aveam o slăbiciune pentru blonde. Oxigenîndu-se, Patricia exagera această însușire. Coloarea aurie îi punea în valoare trăsăturile fugoase dar și transparența epidermei, în vreme ce un fel de dulceață
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
facă inaugurarea. În timp ce copiii smulgeau cînepa, azvîrlind-o cu spor alandala peste hat, auzeam chicotitul lor. - Dacă ne prinde, ne belește popa. - Care popă? - Popa. Popa nostru. - Ce să aibă popa cu voi? Privindu-mă nevinovat în ochi, un băiețel mă dumeri: - Păi asta e cînepa popii. Am înțeles pe loc că dădusem de bucluc. Tulburat, am curmat veselia și i-am expediat acasă; voiam să mă lămuresc cu directoarea, dar n-am mai apucat s-o fac. Abia sosisem la gazdă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Bătrânul Îl prinsese de multe ori pe Ectoraș pe acolo și-l Învăluise de fiecare dată În vorbe meșteșugite, În amânări ce păreau a nu avea sfârșit, În povești care nu se terminau, căci dădeau mereu dintr-una Într-alta, nedumerindu-l și fermecându-l pe tânărul ascultător, care uita să-și soarbă din borcan pișatul de măgăriță fecioară - cum Îi zicea poetul Foiște - și mai ales uita de râca purtată lui Tatapopii că nu-l socotise niciodată o persoană Îndeajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
am uitat complet că era polițist, iar după asta m-am trezit sărutându-l, așa că era cam târziu pentru astfel de considerații. După toate standardele, Hawkins săruta foarte bine. La Început, a fost oarecum surprins, dar recuperă de Îndată ce s-a dumerit ce se petrecea. De fapt, eu m-am retras prima, spunând confuză: — E o mare greșeală... — Știu, zise el pe același ton. Locuiesc Împreună cu cineva, fir-ar să fie... Apoi, mă Îmbrățișă și mă sărută din nou, ținându-mă atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
picioare, fiindcă a luat mâna fetei și a dus-o acolo, iar ea părea de acord să-i dea ajutor, ca să scape de mâncărime. Băiatul își mișca neliniștit mâinile pe sub bluza fetei, încolo și-ncoace, parcă nu s-ar fi dumerit prea bine ce are de făcut cu ce ascundea ea acolo. M-am strecurat mai aproape și am auzit-o spunând ceva. Vorbea peltic. Era Antonia. Mi-ar fi plăcut să mai rămân, pentru că ea îi trăgea încet pantalonii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Titu fără entuziasm, ca și când le-ar fi stricat atmosfera. Tânărul, după invitația lui Iuga, se adânci în studiul listei de bucate, înfricoșat, necunoscând încă mâncările din țară și mai ales numirile lor. Îi era apoi necaz și nu se putea dumeri cum de n-a observat pe Grigore când a sosit, încît acuma are să crează că nu e om de cuvânt, deși el a venit cu o jumătate de ceas mai înainte, numai ca să nu întîrzie, dar n-a îndrăznit să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
poate gândi să ia pământul de pomană, zise și Luca Talabă dojenitor. Numai dumnealui crede așa, că vorbește din țuică. Toți aprobară din cap, în vreme ce Marin Stan, zăpăcit, se uita la ei, pe rând, parcă nu s-ar fi putut dumeri de ce s-au supărat oamenii când el a spus numai ceea ce credea că gândesc cu toții. Lupu Chirițoiu, care-și rumega aceleași gânduri, se adresă acuma lui Luca cu imputare: ― Măi omule, că te știam bărbat în toată firea și cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fiindcă omul nu pleca și nu-l putea concedia nedelicat, tocmai când îi numărase o sumă de bani. Se pare că dintr-o vorbă aruncată a ieșit o întreagă poveste. Ieri, pe nepusă masă, socrul ei; azi, țăranii. Acuma se dumeri pentru ce s-a plâns adineaori Platamonu că e prea grea arenda. Nu-și putu ascunde un surâs ironic, aruncîndu-i o privire. Ședea în același fotoliu, cu ochii la țărani, cu o mirare încremenită pe față, care voia să-i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
am supărat destul, strigă din grămadă un glas necăjit. Întâmplarea aduse în clipa aceea pe Miron Iuga. Deșteptarea primăverii parcă-l întinerise. ― Ce-i, Bumbule, cu oamenii ăștia, ce poftesc? Marin Stan începu rugămintea, alții o continuară până ce Iuga se dumeri: ― A, vasăzică I-au arestat?... Foarte bine au făcut... Acuma cred că o să vă vie și vouă mintea cea bună a rumînului! Câțiva strigară obraznic să-l ierte. Miron se înfurie: ― La mine nu se prind treburile astea! Mă mir
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ce-a pățit șoferul și că arde Ruginoasa. Nadina însăși, parcă n-ar fi pătruns cuvintele, nu-și dădu seama îndată de înțelesul lor și întrebă: ― Bine, bine, dar mașina e gata? Fiindcă trebuie negreșit să plec... Când apoi se dumeri, fu cuprinsă de o groază atât de violentă, că rămase împietrită în pat, cu plapuma până sub bărbie, uitîndu-se la Ileana cu niște ochi măriți, în care tremura o lucire sticloasă. Numai într-un târziu începu să bâlbâie cu un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se silea să fie poruncitor: ― Dacă ți-e dragă viața, cuconiță, să fugi!... Ai auzit ? Să fugi îndată, altfel... Nadina se uită la dânsul, ca și când n-ar fi înțeles, fiindcă, apărîndu-și trupul, a uitat primejdia adevărată. Din înfățișarea lui se dumeri, își aduse aminte și zise scîncit: ― Unde să fug ?... Scapă-mă!... Ce să fac ? Petre nu voia să se înduioșeze. Repetă mai aspru: ― Fă ce te-o îndrepta Dumnezeu, cucoană, numai nu zăbovi deloc... Ieși morfolindu-și sfârșitul. Nadina îi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ai gustat din papara asta, ori nu? bufni deodată Serafim Mogoș. Ca să-ți arăt eu cum e, soarele, și anafura, și... Îi cârpi, una după alta, fulgerător, două palme zdravene pe obraji. Boiangiu nici nu mai avu timp să se dumerească. Într-o clipire loviturile îl copleșiră din toate părțile. Văzu ca prin vis că Trifon Guju i-a smuls pușca de pe umăr. Își ferea capul, lăsîndu-l pe piept și instinctiv nu căuta decât să scape din mijlocul mulțimii. Țăranii urlau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vrut să spuie că astea n-au nici o importanță. Grigore se uită mirat la Baloleanu, neînțelegînd aluziile. ― A, nu ți-a spus nimic? zise prefectul surprins. Ei, iacă, domnilor, sufletul fin și delicat! Vedeți cum se cunoaște imediat?... Și după ce dumeri pe Grigore în câteva cuvinte, goli un pahar de vin pentru uitarea incidentului. Maiorul Tănăsescu strânse peste masă mâna lui Titu în aplauzele admirative ale tuturor. Pe urmă toți își dădură multă silință să explice tânărului ardelean că țăranul îndeobște
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
am s-o duc mai departe. 4) Cine este autorul romanului Brazi și putrecai? Că este scris de un moldovan nu mai este îndoială, chiar frumusețea limbei dovedește aceasta, dar de cine? Îmi bat capul zadarnic și nu mă pot dumeri. Am cetit numai începutul în "Timpul" din 1 octomvrie și, afară de ceva prea lungi descripții, acesta mi-a părut foarte bun. Nu-i vorbă că începe cam ca Mihai Vereanu: Boierul și Cucoana la țară, fata binecrescută în casă, fiul
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
eliberați. O întrebare îmi stătea pe buze: „La ce bun acest măcel?“. Doar ura și cruzimea nu îl pot justifica. Andras se uita la mine cu dispreț: - Poate că tânărul Rotari a spus despre tine adevărul, dacă nu te-ai dumerit încă. Eu însă continui să cred că tu nu ești prostănacul care vrei să pari. Dă-ți răspunsul singur: cum ai proceda dacă poporul tău ar fi gata să se răscoale din pricina foamei și a abuzurilor la care este supus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
rezultate” (p. 9, r. 14); 15) „adăugarea unui „Joc secund” (p. 10, r. 6 de jos); 16) „nemaiîndrăgind” (p. 11, r. 1); 17) Pune punct după „finețe” și Înlătură cuvintele „asemeni unui copil” (p. 11, r. 3, 4, 5)! 18) „dumerim”, iar nu „dumirim” (p. 13, r. 2); 19) Elimină dezacordul „este” și pune-l pe corectul „sînt”! (p. 13, r. 5); 20) Fără „parcă” și fără virgulă (p. 13, r. 12); 21) „ajutându-se de acestea” (p. 15, r. 14
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Muierea se duce cu ăl de are mai multă putere, ține minte de la mine. Când să pătrundă în casă, s-a auzit poarta scârțâind. Codoșul s-a uitat. În curte intrase cineva. Când s-a apropiat mai bine, Gheorghe se dumeri. Era Titi Aripă, vărul ibovnicei. - Cum v-am mirosit eu, puișorule! zise acesta, urcând scările de lemn. Îmi spunea ea mie, inima, că o să dau de voi pe aici... Era băut atât cât îi stă bine bărbatului, cu chef de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]