57 matches
-
pună în umbră încercările mele chinuite, mecanice, de a juca rolul gazdei. O uimea pe ziaristă cu amănunte legate de viața ei super-strălucitoare, fără a da vreodată impresia că se laudă, iar eu încercam să zâmbesc și înghițeam cu noduri dumicat după dumicat. Uneori - și puțin mai des decât aș fi vrut - uitam să iau prima porție de desert; prăjitura cu cremă de ciocolată, sau orice am fi comandat, zăcea în mijlocul mesei, parcă zvâcnind, și, în cele din urmă, Brooke spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
se-ntîmplă sâmbătă. 104O dată nuntă! 105Oțetul de dar mai dulce decât mierea cea cumpărată. 106Uite-te la obraz și mă-ntreabă de necaz; uite-te la față și mă-ntreabă de viață. 107Umbra niciodată moare. 108Una-i una, două mai mult. 109Unii dumică ș-alții mănâncă. 110Unii țes la pânză și alții o poartă. 111Unul o ține ș-altul o mulge. 112Unii gustă din lămâie ș-altora li se strepezesc dinții. 113Unul ca nici unul. 114Unul cască gura ș-altu-nghite. 115Unul croiește ș-altul coasă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
veacul marii prostituții/... Ci noi mai stăm.../ în așteptarea unui ceas mai pur.../ Cu toate că/ ...un gâdeluș/ Născocise un căluș/...Și de-atunci, din vremuri vechi,/ Gură n-ai și n-ai urechi./ Când ți-i dor de unt și pită/ Dumici vorba răzvrătită.” în poezia Țăranii, această nobilă pătură socială atât de răbdătoare conchide lapidar: „Țăranii.../ Din când în când doar se răscoală/... Țăranii nu mai cer pământ/ Ci pâine să-și hrănească pruncii.” în poezia Vasile Covrig, ce-i dă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
descreți înviorat Procletul. Auzi-i cât de tari sînt! În cel mai înalt grad! " Te ia cu amețeală. Ăștia nu se joacă. E însuflețiți... Și, continuând să atace la curățenie, se porni să cânte din nou pe nas, apăsat popește, dumicând și călărind vorbele cu o voce caldă, motănoasă, de hepatită: -Borfalină, borfalină, Da-te-te-aș cu vaselină P-unde stai tu în mașină... ...Horla! 19 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI decât toți acești veleitari literari!... Care nici n-ar merita, nici
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
încîntare, ca o bucată de unt, pe tăblăria încinsă a vestigiilor... Sorbea cu ochii după șarmiere și după frontoane, examinîndu-le prin echerul degetelor răschiate. Calcula. Își ghida șoferul cu pioletul bastonului. Închisese un ochi. Și-o bufnise iar în fredonat. Dumica lăutărește Ucigă-l toaca: Gino, pune-ți, când mă scol, Aparat locomotor... Că te duc la Techirghiol Ca să faci prostii pe hol. Cu-Împăratul peștilor Și Spuma adâncurilor ...Că te duc la Împăratul, Unde dregu-ți-aș și făcu-ți... Calomniatorul dădu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și câte două fleici. Oacă îl înghiontea: - Bă, n-or să te mai ție balamalele... - N-avea tu grija asta, răspunse el netulburat. Îmi știu eu măsura. Și iar mai întingea un miez de pâine în sângele proaspăt al fripturilor, dumicând. Hangiul aduse și niște ulcele cu vin roșu, de avea o undă fierbinte și un gust acrișor. Lăutarii își făceau treaba. Mitică trase din oblon la ceilalți și zise iar: Să-mi dai drumul la nămiaz, Să-ți aduc bătrân
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu pa-pornițele de pește. - Care pește? sughiță șeful. - Peștele de -lam cumpărat. Un leu și jumate chilu! Era și crap, trei lei kilogramu. Clasa una! Să vă aduc și dumneavoastră două chile! Sergentul înghițea în sec în spatele lor, privind cum dumica cu plăcere comisarul. Mai scosese și o jumătate de castravete din sertar, presărase dintr-o hârtie de pe masă sare, oftă și zise în cele din urmă, mulțumit: - Și, zi, ați fost la Tulcea? - Da, dom* șef! Nu-i așa, Paraschive
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
scama de păpădie. Mirosul mămăligii abia răsturnate umplea mahalaua. Prin magazii, se aprindeau focurile. Copiii erau trimiși după țuică. Muierile răsturnau ceaunele pe mesele mici, cu trei picioare. Băutura era tulbure și ardea când o dădeau pe gât. Zidarii mâncau dumicând, osteniți. Ciorba acră luneca până în măruntaie. Era caldă și bună. Lângă neveste se gudurau dulăii, așteptând oasele. Era ceasul sfânt al cinei. Se auzeau cântecele leneșe de seară ale cocoșilor. Spiridon spărgea câte o ceapă cu pumnul lui mare și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu pățise nimic. Și-a cumpărat morcovi, scutise doi poli cel puțin, prețul nisipului, putea să guste cum o da primăvara un morcov proaspăt, dospit o iarnă întreagă. Și-acum, la câtva timp de la întîmplarea aceasta, după ce le lăsa să dumice liniștite, ce apucau să roadă cu gingiile lor tocite, văduva nu le ierta. - Cum e, Chirițo, morcovul? - Bun, cum să fie, coană Marghioalo. - Bun, ai? mârâia văduva supărată numai de față. - Ce zice? Ce zice? întreba Lixandra. - Zice că dacă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
jumătate înțelese senzația confuză pe care o încerca în fața broderiilor lucrate de maică-sa, amestecată cu o dorință de a pleca departe; și totuși cu aproape o jumătate de oră în urmă adormise cu capul pe masa hangiului în timp ce îmbuca dumicate de pâine și brânză aduse de-acasă. Maică-sa pusese în traistă și nuci pe care Geronimo le spărgea strivindu-le între arătător și degetul mare. În zori fusese sculat de taică-său. Târgul era deja plin de oameni care
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
putem da în memoria noastră apariția, evoluția tehnicii și înțelegerea general umană a alfabetului de semne și simboluri plastice. Radu Negru, 1970 De milenii, roata olarului perpetuează în felul ei geneza pământului, cucerind forme din mișcarea rotundă. Asemenea rândunelului, olarul dumică mai întâi hrana strungului, umezind pământul cu apă și supunând tina numai prin tandrețe și fină pricepere, ambele născute din acea căldură ce transformă meseria în artă. Fiorul omului se transmite nemijlocit pământului prin contactul direct al degetelor. Degetele olarului
Ion Antonică (1937-2002) Ceramică - Sculptură by Elena – Ivona Aramă () [Corola-publishinghouse/Science/1244_a_2070]
-
împrumut, să n-o lese să se însereze, că nu se mai ouă găinile. Cînd pui strachina goală pe masă nu-i bine. Străchinile nespălate dacă le lași, îndată ce o vită se va răni, va face și viermi. Să nu dumici* în strachină goală înainte de a pune în ea ce ai de gînd să pui, căci e rău de foamete. Strănut Cînd strănuți e a bine, și ceea ce gîndești atunci se va izbîndi. Se crede că dacă a strănutat cineva îndată
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
și osul șoldului detuna (a) - a distruge dezbîrna (a) - a desprinde de cap diota (a) - a deochea discos - taler în care se depun bani la biserică dohot - păcură dovlete - dovleac drăcoaie - femeie păcătoasă; drăcoaică dubi (a) - a tăbăci, a argăsi dumica (a) - a tăia în bucățele durui (a) - a hurui F falcariță - tetanos fapt - farmec, vrajă fălăi (a) - a fulgera puternic fedeleș - butoiaș de lemn pentru apă feșteli (a) - a murdări, a-și face nevoile filigean - ceșcuță fără toartă foc viu
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
starea de confuzie, impresia de plutire, nesiguranța în fața inexplicabilului anunță invazia sentimentului de dragoste. În timpul unei întâlniri misterioase, între lumea de sus și lumea de jos, între concret și abstract, se transmite o stare euforică exprimată prin versul "te-ai dumicat în mine vaporos". În poezia Morgenstimmung erosul este înțeles ca o atracție a contrariilor: "Eu veneam de sus, tu veneai de jos/ Tu soseai din vieți, eu veneam din morți". În antiteză se află bărbatul și femeia. El, întruparea principiului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
duelul artileriilor. Deodată auzi, la dreapta lui, la câteva zeci de metri, un vâjâit sfârșind într-o răbufnire scurtă. Întoarse privirea într-acolo și i se păru că vede pâlnia de pământ împroșcînd în beznă. " Iată că au început să dumice înfanteria!" ― îngînă disperat, simțindu-și creierul gol ca un burete uscat. Mai trecu un răstimp. Primprejur obuzele cădeau tot mai des. Apoi un țiuit prelung îi sfâșie urechile. Avu o strângere de inimă și gândul fulgerător: "Asta-i pentru mine
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ce-am săvârșit“; „Mai adineaori / Le-am rânduit pe toate... Îți place?“; și un pasaj triumfal, aproape singurul amănunțit descriptiv, marele iluzionism al furtunii: „Am săltat / Pe vasul regelui, stârnind uimire / La prova, înăuntru, în cabine, / Pe punte; uneori mă dumicam / Și-ardeam și ici, și colo, pe catarg, / Pe vergi și pe bompres, apoi din flăcări / Mă-ntorlocam; mai iute și năprasnic / Ca fulgerul lui Zeus, vestitor / Al trăsnetului crunt; jurai că focul / Și trosnetul și fumul de pucioasă / L-înfruntă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ce-am săvârșit“; „Mai adineaori / Le-am rânduit pe toate... Îți place?“; și un pasaj triumfal, aproape singurul amănunțit descriptiv, marele iluzionism al furtunii: „Am săltat / Pe vasul regelui, stârnind uimire / La prova, înăuntru, în cabine, / Pe punte; uneori mă dumicam / Și-ardeam și ici, și colo, pe catarg, / Pe vergi și pe bompres, apoi din flăcări / Mă-ntorlocam; mai iute și năprasnic / Ca fulgerul lui Zeus, vestitor / Al trăsnetului crunt; jurai că focul / Și trosnetul și fumul de pucioasă / L-înfruntă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
la originea mai multor preparate care ne oferă o imagine a înspăimântătoarei penurii în care trăia țăranul român: „geandra“, de pildă, este o bucată de mămăligă rece care se taie felii și se rumenește pe jăratec; după ce se sărează, se dumică într-o strachină în care se toarnă apă. Un alt fel de mâncare: „Puriceii se fac dumicând mămăligă în hârbul de ceaun în care s-a făcut scrob ori balmuș și, frecând-o acolo cu lingura, se lasă de se
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
român: „geandra“, de pildă, este o bucată de mămăligă rece care se taie felii și se rumenește pe jăratec; după ce se sărează, se dumică într-o strachină în care se toarnă apă. Un alt fel de mâncare: „Puriceii se fac dumicând mămăligă în hârbul de ceaun în care s-a făcut scrob ori balmuș și, frecând-o acolo cu lingura, se lasă de se mai prăjește [...] Se mănâncă cu mămăligă.“ Mai există și „pârjoalele de mămăligă, din mămăligă rece tăietă felii
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
ca limba dă papagal. La răscruce am dat cu ochii de-un gabor și m-am Întors; p-ormă am luat-o razna pă niște coclauri care sunt o rușine că Încă mai ie În capitală; io sufeream ca argentinean - dumicatu cui le-a făcut! - și mă amețise niște dulăi, că, numai ce să lătrase unu, la toți le cășunase să mă surzească primprejur, că mahalalele din Vest nu ie sigure pentru jupâni și nu are pază dă nici o culoare. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ca mulamentu. Pă când ăilanți să hăhăia neîncliftat și dă bunăvoie, rusticanu ne-a tăiat chefu, care și-a luat la purtare obrazu dă mormântare și chiar a dat cu cotu În blidu cu terci dă ovăz. Mă jur pă dumicatu cui te-a făcut pă matale, don Parodi, că-mi dădea fericirea cu leuca În mansardă doar la gându că bucătaru o să-i trosnească un pumnoi, fincă nici nu privea la lături, da Limardo i-a luat mau, dă neobrăzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
gust, uneori amară, alteori împuțită și iată că trăiești. Nu trăiești cu pâine, „ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”, care ți se face „hrană, și acoperământ, și purtare de grijă”. Prin acest Cuvânt, pe care-l dumici pentru prima oară, cu gust dulce, sățios, nu vei muri, ci vei trăi să-ți desăvârșești ființa, să-ți împlinești misiunea între frații tăi pe pământ, să poți mulțumi lui Dumnezeu că te-a creat duh din Duhul Lui nemuritor
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și mâncai ca porcu’... mâncai toată ziua verdeață. Și mâncam sfeclă furajeră... Ne duceam cu lingurile, și scormoneam cu ele și beam suc de ăla de la sfeclă... Sau, cu coadă lingurii, că le ascuțiserăm pe pietre, tocam mărunt verdeață, o dumicam cu lingura și făceam glume: Ia, bă, clorofilă, ia vitamina, băi, ia vitamina! Dar am auzit că unii au murit din cauza sfeclei furajere... Au murit, au murit, că sigur erau oameni care dacă dădeau de vreo sursă din asta mâncau
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
mai bune din Paris"), cu ceai aromat, zâmbete curajoase și umbre de lacrimi. Trei săptămâni, înapoi pe Saint-Germain și rue Saint-Dominque sau, mai târziu, pe rue Monge, pe lângă magazinele de trandafiri, bijuterii afgane, pe lângă Cluny și rue de la Harpe, am dumicat episoade și istorii, piese dintr-un puzzle gigant, uneori perfect îmbinat, alteori cu goluri. — Plătesc chirie aici. Apartamentul este tot al institutului, mi-a fost dat imediat după moartea lui Emmanuel. Niciodată nu am vrut să fiu proprietară. Asta e
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
cei ce chiar sunt acest lucru. Nu-i prea rabd pe cei care au cultul victimizării. LV. Găsesc în Courtyards câteva rânduri care rezumă starea ta poetică în general: "De parcă și-ar putea trecutul pierde colții / De parcă ochiul ar putea dumica tot / lăsând lumea în beznă". Intensitatea sensibilității tale îl seacă pe lector, dar îl și regenerează, îi dă vlagă. Ești un poet prin excelență vital. Care sunt rădăcinile vitalității tale? Firea, harul, faptul că ai supraviețuit unui infern în care
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]