57 matches
-
și osul șoldului detuna (a) - a distruge dezbîrna (a) - a desprinde de cap diota (a) - a deochea discos - taler în care se depun bani la biserică dohot - păcură dovlete - dovleac drăcoaie - femeie păcătoasă; drăcoaică dubi (a) - a tăbăci, a argăsi dumica (a) - a tăia în bucățele durui (a) - a hurui F falcariță - tetanos fapt - farmec, vrajă fălăi (a) - a fulgera puternic fedeleș - butoiaș de lemn pentru apă feșteli (a) - a murdări, a-și face nevoile filigean - ceșcuță fără toartă foc viu
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
sunt posesoarele unei Întregi tehnici erotice, mult prea departe de ceea ce un prost de bărbat, Încă roman tic, pu tuse gândi și simți În fața lor; aplicate fiind toate a-și imagina lângă tine că s-ar putea amuza și delecta dumicând, cu dințișorii și limba lor aspră de pisică, vreo banană, vreun plaisir des dames, vreo Înghețată populară pe băț, dacă nu chiar ceva mai contondent; iar unele, dedate fiind, Încă de tinere, la cele mai scabroase sărutări, cărora le-au
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-i se tînguie c-o grație De balerina în exil, oh!, bielorusa. Căci în parfumul ei e-o-nsingurare Ce-mi face sufletul trist baltă dulce De lintița. Crini albi cu gura mare Aerul zilei crud or să-l apuce, Să-l dumice, să-i zdrențuiască-amurgul Și zorii să-i prelingă-n moi rășine. Iubita mea topește azi tot burgul În menstruații tragice și fine.
Cîntec naiv by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16718_a_18043]
-
cu pagini polare hămesite de-ntinderi albastre sub temelii de gheață când continentul alb va muri - argonauți vor silabisi iubirea în oasele noastre e totul alb e tot aerul e o nesfârșire viziunea de care săgetați am căzut în genunchi dumicând din minunea fără de care mai săraci am fi fost de nu ne întorcea lama cea dintre cuvinte - rugina dată-n sărut, iezerul clocotind - rana Bacovia-n toți și în toate dor de Bacovia în toate gangurile te va aștepta zvâcnirea la
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
Mihai Minculescu Remember Cât cer îți trebuie să-mi dărui, cât cer îți trebuie să scrii? Iubita mea, sunt prea pustii cărările ce azi mi le adulmeci. Iubita mea, e prea târziu și cântecul zadarnic tu îl dumici cu flori d-ienibahar și în duminici era a patra oară când credeam atâta cât să plângă clipa era atâta cât aripa se rostuia printre noi doi aiurea zămisleam clepsidra aiurea noi visam pentru noi doi și plin de ploaie
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]
-
în aer liber, la Scurt circuit, plus risipitele, deschis de un portret făcut lui Roll de Marcel Iancu și ilustrat cu desene, unele inedite, de Brauner, Maxy, Brâncuși, Perahim, ori Delaunaiy. Jerbe de culori, ce a mai rămas din materia dumicată cu elan decăzut, amestec de voință de Sardanapal și de Midas, legături improbabile, surprinzătoare, dar nu atît de extreme încît să nu placă. Din cînd în cînd, capriciul unui ritm, al unei rime. Transcriu, pentru veselia lui gratuită, în pas
Materii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7722_a_9047]
-
Elena Badea Mircea Badea a dezvăluit, dumică seară, că nu i-a spus pe nume până acum fiului său, căruia îi spunea "Vasilică 2014" înainte de a se naște. Acum îi zice altfel. "Îl știți pe "Vasilică 2014". Mă rog, are alt nume acum. Nu i-am zis
Mircea Badea nu îi spune pe nume lui "Vasilică 2014": Nu l-a deranjat by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/25107_a_26432]
-
E-uri - n.m.) nu cred să fie... Lăsînd gluma (chiar dacă anecdota primează...), o legătură - la care nu se gîndise buna doamnă de la raionul cu cărți - tot este între povestea unor copilării gustoase, cu sare și piper, și felul de-a dumica, îndopîndu-te sau ciugulind, lumea din jur. Fie și pentru că, se zice, și nu-i nici pe departe o butadă gastronomică, leul e făcut din oaie asimilată (niciodată n-am înțeles ce-o fi avînd leul cu turmele de mioare, dar
De-ale gurii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10843_a_12168]
-
de Dumnezeu după chipul și asemănarea Lui. Iar omul istoric e omul care devine și, raportat la acest primordial, e un fel de neom. Istoria e neomenia lui. Că nu se poate, din cel care am fost întreg, să fiu dumicat în epoci, în zile și în clipe. Omul istoric e captivul clipelor, nu numai al anilor, lunilor, zilelor și orelor din timpul lui Ștefan cel Mare sau de când vorbesc eu acum, ci și al clipelor în care îl definesc ca
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
îmbrăcate cu *** împrumutate de la aceste nefericite ***, Domnul se va-mbrăca în haina îngerilor și va domni pe lume cum a domnit pîn-acuma. Vorbesc clar... tot viitorul îl vezi înaintea ta... Ura se va simpl[if]ica... ea nu va mai dumica lumea în mărunt, ci va rupe-o-n două. De o parte Roma, de alta barbarii. Și Roma va cădea nu acel *, momentul de față o decide. Sîntem în mijlocul vântului istoriei, Imperator... poate singurii ce stau deasupra și numai umbra
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe el. Și cât vor crește brazii pe-ntunecatul munte Stânca va cloci vulturi pe-ncremenita-i frunte. Pîn-atunci sufletul mândru din vechiul meu popor Va crește gânduri regii pline de viitor. În van conspiră neamuri în oarba lor turbare, În van dumică câmpul copitele barbare. 2257 În van învinuirea de ceru-n nori s-anină, Nu el - adânc seninul - ci noi suntem de vină. {EminescuOpVIII 272} 2291 În van învinuirea-i de ceru-n nori s-anină, Nu el, întunecatul, ci noi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
duelul artileriilor. Deodată auzi, la dreapta lui, la câteva zeci de metri, un vâjâit sfârșind într-o răbufnire scurtă. Întoarse privirea într-acolo și i se păru că vede pâlnia de pământ împroșcînd în beznă. " Iată că au început să dumice înfanteria!" ― îngînă disperat, simțindu-și creierul gol ca un burete uscat. Mai trecu un răstimp. Primprejur obuzele cădeau tot mai des. Apoi un țiuit prelung îi sfâșie urechile. Avu o strângere de inimă și gândul fulgerător: "Asta-i pentru mine
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ca limba dă papagal. La răscruce am dat cu ochii de-un gabor și m-am Întors; p-ormă am luat-o razna pă niște coclauri care sunt o rușine că Încă mai ie În capitală; io sufeream ca argentinean - dumicatu cui le-a făcut! - și mă amețise niște dulăi, că, numai ce să lătrase unu, la toți le cășunase să mă surzească primprejur, că mahalalele din Vest nu ie sigure pentru jupâni și nu are pază dă nici o culoare. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ca mulamentu. Pă când ăilanți să hăhăia neîncliftat și dă bunăvoie, rusticanu ne-a tăiat chefu, care și-a luat la purtare obrazu dă mormântare și chiar a dat cu cotu În blidu cu terci dă ovăz. Mă jur pă dumicatu cui te-a făcut pă matale, don Parodi, că-mi dădea fericirea cu leuca În mansardă doar la gându că bucătaru o să-i trosnească un pumnoi, fincă nici nu privea la lături, da Limardo i-a luat mau, dă neobrăzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mea, ca prin fum. Le văd sânii mici, cu sfârcurile uriașe, ieșite în afară, ca de cireașă neagră, răscoaptă. Și eu învăț, Imam. Ochii mei orbi se lipesc de aceste trupuri străine, aureolate de nimbul prosopului alb, le cercetează, le dumică, le înfulecă, fierbinți cum sunt, leșuite de apă, de susur, de abandon. Între picioare, părul aspru și negru se adună ca o perdea sârmoasă, de cânepă, neîmblânzită nici de izvor, picură încordat ca un arc, până la jumătatea coapsei. Oh, Imam
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Din când în când, îi taie calea unui japonez sperios, care se chircește brusc în spatele volanului atunci când dă cu ochii de apariția discordantă, femeia uriașă, acoperită în negru, care îl poate ridica în palmă, sufla în cerul lui de miazăzi, dumica agale la cină. Japonezul își pleacă ochii, femeia celeilalte Asii își pleacă, la rându-i, capul și surâde sumimasen, așa cum a învățat că trebuie să facă, dar haina ponosită a modestiei îi cade prost pe rotunjimi, știe și ea asta
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Ivan, poveștile cu zăpadă rusească, să cu leții cu lavandă dintre rufe, gleznele ei, incredibil de fine, prânzul pe iarbă, cu picioa rele goale, nopțile fără somn, alte nopți fără somn, cu dinți abia mijiți, cu vise povestite, împăr țite, dumicate în întuneric, cu cer turi, cu neștiința lor în ale contabilității biruindu-i jos, în cantină, printre hârtii, cu altfel de tăceri. Își simțiseră gândurile sărutându-se așa cum ei nu o mai puteau face și plânseseră mai adânc, fără lacrimi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
întrebare arzându-mi gândul și mâinile ca o pâine fierbinte. la gură n-o pot duce până ce fierbințeala-i mă cutreieră cu acele-i ascuțite. răceala-i va trebui să aștept. dar avea-voi, atunci, și pofta care s-o dumice? dimineți cu nor în diminețile cu nor, simt carnea-mi lunecând de pe oase, de parcă m-aș alungi într-o ploaie subțire, bătând în plăsele de os sub un cer fumegos. nu știu bine de-s eu sau fosta-mi reflectare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
descrește, se face roată, din inerție-mpingându-ne, vremelnicie adăugându-ne. durere în clipa aceasta de cremene plouă cu petale de liniște. ochiul retractil al melcului, din albastru devine oranj, din rece și rea, suferința se îmbunează. lumea clipește mărunt, dumică totul în fărâme, incandescente, acestea mă picură, mă hașurează, mă spintecă. durerea ațipește în străfund, în locul ei predilect, visează străfulgerat că-i a mea, ca un câine se gudură, cu tandrețe o scarpin, la odihnă o-ndemn, până ce blana-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
descreți înviorat Procletul. Auzi-i cât de tari sînt! În cel mai înalt grad! " Te ia cu amețeală. Ăștia nu se joacă. E însuflețiți... Și, continuând să atace la curățenie, se porni să cânte din nou pe nas, apăsat popește, dumicând și călărind vorbele cu o voce caldă, motănoasă, de hepatită: -Borfalină, borfalină, Da-te-te-aș cu vaselină P-unde stai tu în mașină... ...Horla! 19 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI decât toți acești veleitari literari!... Care nici n-ar merita, nici
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
încîntare, ca o bucată de unt, pe tăblăria încinsă a vestigiilor... Sorbea cu ochii după șarmiere și după frontoane, examinîndu-le prin echerul degetelor răschiate. Calcula. Își ghida șoferul cu pioletul bastonului. Închisese un ochi. Și-o bufnise iar în fredonat. Dumica lăutărește Ucigă-l toaca: Gino, pune-ți, când mă scol, Aparat locomotor... Că te duc la Techirghiol Ca să faci prostii pe hol. Cu-Împăratul peștilor Și Spuma adâncurilor ...Că te duc la Împăratul, Unde dregu-ți-aș și făcu-ți... Calomniatorul dădu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și câte două fleici. Oacă îl înghiontea: - Bă, n-or să te mai ție balamalele... - N-avea tu grija asta, răspunse el netulburat. Îmi știu eu măsura. Și iar mai întingea un miez de pâine în sângele proaspăt al fripturilor, dumicând. Hangiul aduse și niște ulcele cu vin roșu, de avea o undă fierbinte și un gust acrișor. Lăutarii își făceau treaba. Mitică trase din oblon la ceilalți și zise iar: Să-mi dai drumul la nămiaz, Să-ți aduc bătrân
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu pa-pornițele de pește. - Care pește? sughiță șeful. - Peștele de -lam cumpărat. Un leu și jumate chilu! Era și crap, trei lei kilogramu. Clasa una! Să vă aduc și dumneavoastră două chile! Sergentul înghițea în sec în spatele lor, privind cum dumica cu plăcere comisarul. Mai scosese și o jumătate de castravete din sertar, presărase dintr-o hârtie de pe masă sare, oftă și zise în cele din urmă, mulțumit: - Și, zi, ați fost la Tulcea? - Da, dom* șef! Nu-i așa, Paraschive
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
scama de păpădie. Mirosul mămăligii abia răsturnate umplea mahalaua. Prin magazii, se aprindeau focurile. Copiii erau trimiși după țuică. Muierile răsturnau ceaunele pe mesele mici, cu trei picioare. Băutura era tulbure și ardea când o dădeau pe gât. Zidarii mâncau dumicând, osteniți. Ciorba acră luneca până în măruntaie. Era caldă și bună. Lângă neveste se gudurau dulăii, așteptând oasele. Era ceasul sfânt al cinei. Se auzeau cântecele leneșe de seară ale cocoșilor. Spiridon spărgea câte o ceapă cu pumnul lui mare și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu pățise nimic. Și-a cumpărat morcovi, scutise doi poli cel puțin, prețul nisipului, putea să guste cum o da primăvara un morcov proaspăt, dospit o iarnă întreagă. Și-acum, la câtva timp de la întîmplarea aceasta, după ce le lăsa să dumice liniștite, ce apucau să roadă cu gingiile lor tocite, văduva nu le ierta. - Cum e, Chirițo, morcovul? - Bun, cum să fie, coană Marghioalo. - Bun, ai? mârâia văduva supărată numai de față. - Ce zice? Ce zice? întreba Lixandra. - Zice că dacă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]