157 matches
-
suspendată de umerii lui Dumnezeu! 11. Doi ani au fost împreună. Numai nebunii cred că pot doza fericirea. Fericire închisă ermetic în recipiente de unică folosință; fericire 0.400 ml perfuzii pentru oameni singuri; fericire la kilogram, la bucată, cu dumicatul, firimitura, vândută în iarmaroc pe vreme de secetă; fericire de împrumut ce ține loc de pat plin, de burtă îndestulată, de iarbă verde; fericire ca o diversitate consemnată cu majuscule (AILĂVIU, domnișoară X, tu ești viața mea); fericire încrustată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Asta-i viața la internat: nici nu mori, nici nu trăiești. Cătați-vă, mă, gazdă, că vi se stafidesc mațele în voi. Mama lor de bandiți, își rotunjesc burțile cu pâinea voastră! Bine, dacă nu îți este foame, pune-ți dumicatul în buzunar, o să-l mănânci mai târziu. Curtea atelierului era plină: soare, castani, umbră, bănci, zâmbete. După o magazie, băieții făceau poștă o țigară Snagov cu filtru, fetele chicoteau, prin fața atelierelor treceau studenții de la politehnică. Ăștia din clasă sunt niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mă ardea deși nu știam de ce. Aveam senzația că toate măruntaiele îmi erau însângerate din cauza brutalelor intruziuni grețoase, dar i-am dat ascultare copilului meu care părea a se juca de-a mama cu mine. Am mestecat cu greutate câțiva dumicați din pâinea uscată care mi-a adus în gură un gust dulce și bun, gustul neprețuitului bob de grâu. Dar pe loc dinții s-au simțit prizonierii pastei clisoase și m-a cuprins teama că mă înec, că mă înăbuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
este pus să aștepte 5 minute și 5 minute camera îl fixează pe Cristi. Când mănâncă, camera îl asistă fără grabă, cu sonorul asigurat de șlagărul miorlăitor al Mirabelei Dauer. Polițistul își învârte furculița în farfurie, înghite cu noduri fiecare dumicat odată cu muzica soporifică și ai sentimentul unei presiuni enorme care-l cocoșează. Există o tensiune incredibilă obținută din aliajul dintre banal, mediocritatea fiecărei zile și urâțenia cartierelor unui oraș cenușiu. În film nu se întâmplă mai nimic, iar când se
Polițist, dubitativ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7163_a_8488]
-
opinia vicepreședintelui PNL, Varujan Vosganiana, toate ”odraslele politice” ale USL care și-au consfințit victoria la alegerile locale nu ar trebui să ”înghită în sec din lipsă de daruri”, ci se impune a se maturiza și a învăța să ”rânduiască dumicații”, pentru a ajuta un Guvern care nu dispune de suficiente resurse financiare. Niciodată în istoria politică a românilor o bucurie atât de mare nu a fost însoțită de o îngrijorare pe măsură. Am un prieten căruia nevasta i-a născut
Vosganian: Ţara asta a mea, ca la nimenea () [Corola-journal/Journalistic/44253_a_45578]
-
era caldă și bună. Mâncam jumătate din coltucul meu doar în drumul de la brutărie până acasă. A doua zi mi se lipea, flămând, burta de spinare ori priveam cu jind către cei mai răbdători. După aceea am învățat să rânduiesc dumicații și mi-am dat seama că lăcomia nu mă ajuta să iau mai mult de la alții ci tot de la mine, cel de a doua zi”, adaugă Varujan Vosganian, apreciind că vremea raționalizării nu a trecut, ci doar a îmbrăcat o
Vosganian: Ţara asta a mea, ca la nimenea () [Corola-journal/Journalistic/44253_a_45578]
-
și să privesc minute în șir o bucată apetisantă de foie gras sau o mică piramidă de stridii, un platou cu felii de lacherdă... atunci simt cum căpăcelul glotei se închide și pe culoarul liber al esofagului alunecă ușor un dumicat de o indicibilă savoare (cum să începi în felul ăsta o recenzie?), dar, după ce îmi astîmpăr pofta în gînd, plec sătulă și fericită. Așa citesc eu o carte. Am recurs la introducerea asta excentrică, pentru că mie detaliul ascuns și semnificativ
Domnul Hermannstadt și fișierele memoriei by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3603_a_4928]
-
a filmului: un Faust care intră cu mâinile într-un cadavru din care scoate organe, prilej de reflecție asupra condiției umane. Însă mai e ceva acolo, mizeria științei, derizoriul cunoașterii care nu servește cu nimic înțeleptului; savantul trage de un dumicat pe care-l păzește cu severitate tatăl său. Visceralitatea apare peste tot, atât la propriu ca viscere răscolite, - Mefisto e stricat la stomac și stringența defecației îl agită în preajma unei catedrale abandonate -, cât și ca răscolire a patimilor, a frustrărilor
Faust: lumini și umbre (I) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2924_a_4249]
-
de pictor, grafician și poet, subtilitatea acestei cărți o pune în categoria operelor rare fiindcă mi-a conservat intact și inefabil sentimentul unei clipe, așa cum Lucia Olaru Nenati, întru credință a scris: ,, Mănânc pâine și mă gândesc la grâu...,, ,, Rup dumicatul fărâmicios pe-ndelete cu gestul uscatelor mâini ale osteniților lumii, osteniți de prea lunga foame, de prea multul rău, de prea învechita speranță; ale tuturor osândiților vieții, în temniți nedrepte ori crude Siberii și visez visul lor la blânde și galbene
de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384753_a_386082]
-
suri în care lupii mai visează/ la vremea începutului,/ nimeni nu-ți mai plânge rănile nevindecate/ nimeni nu le mai oblojeste, cu sfială și dragoste.../ Ca niște câini turbați,/ s-au năpustit asupră-ți/ hulpavi, sfâșiindu-ți sfântul trup/ înghițind dumicați mari din trupul tău de fecioară/ arătându-te cu degetul și spunând:/ vedeți, voi neamuri ale lumii/ o curvă deșucheată, o mașteră/ care-și ucide pruncii și-și devoră bărbații/ Aceasta-i România./ Cuvinte puturoase, slove ce duhnesc a hoit
UN NOU VOLUM SEMNAT DE ION MARIN ALMĂJAN de PETRU VASILE TOMOIAGĂ în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384832_a_386161]
-
căscau în plecări. Și eu tot te iubeam, cu inima larg deschisă, încăpătoare până la zguduire. Și m-au sugrumat în răsucire tăcerile. A rămas deschisă privirea înlăuntru, săgetătoare și sfredelitoare. Și m-am făcut cuțit. Speram să tai cu înțelepciune dumicații orelor. Pentru fericire nu există garanții. M-am trezit despicată între gol și preaplin, eternă poveste, căci te iubesc nesfârșit. Dragostea își e suficientă sieși? Modelează-mă, foc sacru! Fă-mă altar! (1 aprilie 2017) Referință Bibliografică: Focul sacru / Iulia
FOCUL SACRU de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382846_a_384175]
-
permite - sunt înclinate să facă numai ce vrea pizda lor. Și nici ciorba sorbită la birt nu te lasă neatins: toate tristețile bucătarului, laolaltă cu sudoarea sa, se află amestecate în castronul tău; și privirile celor din jur pot influența dumicatul pe care îl vâri în gură. Încerci, nemijlocit, să-ți apropii Taina. Dacă o afli, mori! De asta mor oamenii. Sau tocmai pentru a o afla mor. MAGISTRATUL. Mai toți locuitorii maturi ai Stațiunii sunt delincvenți. Reiese din registrele Percepției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
îi puse eroului nostru farfuria. în față, se sprijini ușor cu mâna de umărul lui. „O, timp, oprește-te-o țâră!” murmură Broanteș în gând. Episodul 53 O SCRISOARE Nici n-apucară viziriul, Barzovie-Vodă și spătarul Vulture să înghită primul dumicat de șnițel, că Broanteș se sculă în picioare și se uită rugător la spătar. — Vrea afară - îi lămuri spătarul. Luminăția-ta, pe unde ar veni asta... cum îi zice... — Pe coridor tot înainte și prima curte la stânga - răspunse viziriul. Broanteș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
soțul, om al muncii, la o oboseală, la un necaz. Să nu fi numai urechi, să fii și brațe pentru spălat, picioare pentru alergat, cap pentru plecat, ochi pentru mângâiat, spate pentru purtat, nas pentru adulmecat, gură pentru, mă rog, dumicat, și câte și mai câte! De toate voi face, părinte - zise Malgorzata. — Da’ de ce să faci de toate? - spuse nervos înțeleptul călugăr. Cine te pune? Să faci ce-ți spune bărbatul, asta să faci! Că atunci când vă amestecați voi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mâini, povestitorul își drege glasul oleacă răgușit, face o gargară cu substantive calme, la locul lor, însoțite de serviabile, credincioase, adjective. Un moment de respiro, un armistițiu: povestitorul scotocește în traistă, scoate merindea. De partea cealaltă cititorul deja înghite primul dumicat. între ei flutură steagul alb al înțelegerii: măcar mâncarea asta să ne tihnească. Penele, cuțitașele, cerneala, nisipul, creioanele povestitorului stau risipite prin iarbă precum dincolo radierele, ochelarii, lupele, foarfecele. Un stol de porumbei care ar trece pe deasupra lor ar vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Acceleratul de București-Constanța, fețe buhăite, guri căscate ca niște geamuri sparte cu pietre, palme mari asudate pe ușile compartimentelor, picioare lacome Înghițind Între ele patru, cinci geamantane deodată, culoarul umplut ca un maț de porc cu toate măruntaiele orașelor, tot dumicatul asta Împins spre veceu, spre deschiderea ademenitoare ca o iluzie, În sfîrșit un loc unde se poate intra, unde se poate merge mai departe și insul acela Înnebunit, ținîndu-se de burtă, acoperindu-și cu palmele răscoala materiei care nu ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
său nume Dat de nașă: Sânziană. Ea muncea pe ici, pe colo Pe la cei avuți din sat Pentr-un boț de mămăligă Aspru tare și uscat. Dar bogații răi la suflet O mai și batjocoreau Când din mâna lor hapsână Dumicatul i-l dădeau. Dar se sătura cu atâta Și în gând îi mulțumea Domnului și Maicii Sfinte Pentru hrana ce primea. Iară dumicatul tare Avea grijă să-l împartă Cu-animale, păsări gâze Ce o așteptau în poartă Și cu
SÂNZIANA de LEONID IACOB în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363868_a_365197]
-
tare și uscat. Dar bogații răi la suflet O mai și batjocoreau Când din mâna lor hapsână Dumicatul i-l dădeau. Dar se sătura cu atâta Și în gând îi mulțumea Domnului și Maicii Sfinte Pentru hrana ce primea. Iară dumicatul tare Avea grijă să-l împartă Cu-animale, păsări gâze Ce o așteptau în poartă Și cu care prin poiene ’N zi de-odihnă se-ntrecea De cu zori și până seara Când acasă se-nturna. Și, ’nainte de culcare, Rugă
SÂNZIANA de LEONID IACOB în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363868_a_365197]
-
te strâng în inimă neasemuit, te apropii de rosturi ca și cum din tine îmi izvorăsc răsuflările. Cuvintele s-au dezbrăcat de sensuri, s-au uns pe o parte și pe cealaltă de mierea îmbrățișării. Te respir, mă respiri, ne hrănim cu dumicații orelor. Cuvintele s-au azvârlit direct în dospirea vremelniciei. Le privesc dincolo de înveliș, le decojesc de abaterile de la sensul capital. Și poate că mă auzi din foamea de frumos. De aici, din partea aceasta de viață, bucuria sălășluiește în dragostea pentru
DAR DIVIN de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367744_a_369073]
-
de dorința sinceră a ta de a începe ascensiunea în viață în mod independent, sau s-a întâmplat ceva, care te obligă să recurgi la această soluție? La această întrebare directă ea a simțit un gol s-a înecat cu dumicatul devenind lividă, fiindcă fusese luată pe nepregătite. A întins mâna după paharul cu apă și a băut până la fund, între timp recăpătându-și prezența de spirit, conștientă de faptul că trebuia să-i dea un răspuns convingător. A spus dregându
PETRECERE NEFASTĂ (10) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368516_a_369845]
-
cu secerătoarea mecanică, ci doar la coasă sau la seceră. În sfârșit a terminat de legat tot lotul ce l-a pus la pământ cu trudă, încovoiat asupra secerii, cu o zi în urmă. După ce va încerca să îmbuce câțiva dumicați, se va apuca de secerat și restul suprafeței de grâu. La coasă nu se mai putea lucra. Deja paiele erau uscate și spicele se puteau scutura foarte ușor. Ridică plosca grea deasupra capului și apa rece ce se scurgea îi
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
gătești? - Supă din măruntaie, aripi, gât și restul la ceaun, ostropel. Sau vrei doar prăjită și cu mujdei de usturoi? Cum o vrei, mamă? - Lasă ostropel, așa este mai spornică, că are și ceva sos în care să înmoi un dumicat de pâine. La ceaun fac mai des la mine la gazdă, că nu prea am timp să gătesc feluri multe de mâncare. - Ai, mamă, pe acolo ce să mănânci? - Dar zootehniștii voștri au ce mânca mamă? Cine știe de ce moare
CAP. XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349299_a_350628]
-
cu secerătoarea mecanică, ci doar la coasă sau la seceră. În sfârșit, a terminat de legat tot lotul, ce l-a pus la pământ cu trudă, încovoiat asupra secerii, cu o zi în urmă. După ce va încerca să îmbuce câțiva dumicați, se va apuca de secerat și restul suprafeței de grâu. La coasă nu se mai putea lucra. Deja paiele erau uscate și spicele se puteau scutura foarte ușor. Ridică plosca grea deasupra capului și apa rece ce se scurgea îi
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
repede la respect. Nu știam că și motanii aplică astfel de corecții celor mici, când nu sunt cuminți. Au luat și ei obiceiurile noastre, asta e. Dacă mă așezam la masă neglijându-l, sta cuminte în două labe, numărându-mi dumicații și atât. Sigur că îi făceam și lui porție, dar atâta de cuminte și stilat era, că nu mă deranja în nici un fel. În timp ce cadeții ăștia din ultima generație, mergeau numai înaintea mea, că eu de teamă să nu îi
PRIETEN CU TERORIŞTII de ION UNTARU în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364880_a_366209]
-
n-au reușit să „revoluționeze” decât ...involuția. Revoluția propriu-zisă lăsând-o pe altădată. Și altora, ei dovedindu-se incapabili să-și depășească condiția politico-marxistă de „clasă”. Sau de „cas(t)ă” de sprijin și „perială” ai mai marilor zilei. În afară de dumicatul zilnic le-a fost proporționată și îmbucăturită bine și rația de ...„masă de manevră”. Revolta brutală a minerilor a fost înlocuită cu „revoluția de catifea” a ceferiștilor și, mai puțin, a petroliștilor. Sectoare economice care erau de „bază” pentru proletariatul
STUDENŢI, CEFERIŞTI, MINERI, STEAUA ŞI DINAMO ŞI CEVA (A) POLITICĂ ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366741_a_368070]