182 matches
-
Crișan Andreescu Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a luat o decizie radicală în privința anulării condamnării lui Dinel Staicu în dosarul fraudării Băncii Internaționale a Religiilor. Începând de vineri, CSM a decis suspendarea judecătoarelor Liliana Bădescu și Dumitrița Piciarcă de la Curtea de Apel București, după ce acestea au fost trimise în judecată de DNA pentru că au anulat ilegal o condamnare de șapte ani de închisoare primită de Dinel Staicu. Judecătoarele Liliana Bădescu și Dumitrița Piciarcă de la Curtea de Apel
CSM, decizie privind condamnarea lui Dinel Staicu by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/36306_a_37631]
-
suspendarea judecătoarelor Liliana Bădescu și Dumitrița Piciarcă de la Curtea de Apel București, după ce acestea au fost trimise în judecată de DNA pentru că au anulat ilegal o condamnare de șapte ani de închisoare primită de Dinel Staicu. Judecătoarele Liliana Bădescu și Dumitrița Piciarcă de la Curtea de Apel București și Veronica Cîrstoiu, fost magistrat la aceeași instanță, au fost trimise în judecată de procurorii DNA pentru abuz în serviciu, favorizarea făptuitorului și fals intelectual. Ca un element de noutate, procurorii solicită instanței ca
CSM, decizie privind condamnarea lui Dinel Staicu by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/36306_a_37631]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > CRIZANTEME Autor: Ștefania Petrov Publicat în: Ediția nr. 2101 din 01 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Crizanteme în multe culori, Dumitrițe vesele și tufănele, Sunt cele mai frumoase flori Din grădina toamnei mele. Corole din lumea divină, Văpăi din ținuturi supreme, Serafice sclipiri de lumină, Sunt stelele de crizanteme. Sunt ale verii resemnări, Sub vălul ploilor mărunte, Și sunt buchete de
CRIZANTEME de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382368_a_383697]
-
zice că-i floarea cea mai de seamă Și că se deschide doar primăvară, Dar nu e deloc așa. Se mai aude pe la colțurile gurii Că seamănă a tudelniță sau a firă. Mândrulenie, nu altă! De cu iarnă, arată a dumitrița, Puternică și însuflețita de cristale albe de gheață, Marea artă rapidă a naturii în sine. Dar se pare că așteaptă cuminte, sfântă cumenicatură, Din mâini blânde și domoale, În gogoașa ei de stejar. Ambra galbenă și pură, Se arătă tenace
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
mult Se zice că-i floarea cea mai de seamăși că se deschide doar primăvară,Dar nu e deloc așa.Se mai aude pe la colțurile guriiCă seamănă a tudelniță sau a firă.Mândrulenie, nu altă!De cu iarnă, arată a dumitrița,Puternică și însuflețita de cristale albe de gheață,Marea artă rapidă a naturii în sine.Dar se pare că așteaptă cuminte, sfântă cumenicatură,Din mâini blânde și domoale,În gogoașa ei de stejar.Ambră galbenă și pură,Se arătă tenace
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
zice că-i floarea cea mai de seamă Și că se deschide doar primăvară, Dar nu e deloc așa. Se mai aude pe la colțurile gurii Că seamănă a tudelniță sau a firă. Mândrulenie, nu altă! De cu iarnă, arată a dumitrița, Puternică și însuflețita de cristale albe de gheață, Marea artă rapidă a naturii în sine. Dar se pare că așteaptă cuminte, sfântă cumenicatură, Din mâini blânde și domoale, În gogoașa ei de stejar. Ambra galbenă și pură, Se arătă tenace
FLOAREA VIRTUŢII de DALELINA JOHN în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360996_a_362325]
-
Ca o magnifică dovadă a unei autentice simțiri românești, pictorița ieșeană redă, pe pânza sa, culorile vii ale florilor plaiurilor natale. Astfel sunt ilustrate: „Imortele” (Nemuritoarele), „Floarea Soarelui”, „Maci imperiali”(1,2...), „Bujori”, „Crizantemă”, „Anemone”, „Flori de câmp”, „Trandafiri roșii”, „Dumitrițe în vas de lut”, „Margarete albe”, „Albe flori de primăvară”. Pentru pictoriță, sursele de inspirație sunt variate. Inspirația poate veni de oriunde, sau de unde te aștepți mai puțin. De multe ori arta înseamnă surprinderea unei idei, a unei teme iar
ÎNGEMĂNAREA SCLIPIRILOR DIVINE ALE UNUI DESTIN PUS ÎN SLUJBA ARTEI de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 104 din 14 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349593_a_350922]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > TOAMNĂ Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1680 din 07 august 2015 Toate Articolele Autorului TOAMNĂ Cad petalele de crin, Frunzele foșnesc uscate, Dumitrițele își țin Capetele aplecate. Fără vlagă se ițesc, De sub păpușoi, bostanii, Vrăbiile ciripesc, Vântul scutură castanii. Se întinde și în crâng Toamna blândă, fermecată, Fluturii în vii se strâng, Unde-i poama parfumată. Măcieșii, cu năduf, Se dezbracă-n deal
TOAMNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368103_a_369432]
-
Numele și urma dorului sunt de floare : „nu mă uita”; numele și urma durerii sunt de floare: „lăcrămioara” ; numele și urma contemplației sunt de floare: „iris” ;numele și urma feeriei sunt de floare: „regina nopții”... Crizanteme, lalele, narcise, violete, garoafe, dumitrițe, crini, margarete... toate florile explodate din fascinația culorii și plăcerea parfumului sunt catifele miraculoase pentru glastrele inimilor. Primăvara le recheamă și le adună, în mijlocul ei, la „Florii”, apoi le spulberă jur-împrejur. Carpete întinse de margarete vor împături câmpiile și noi
ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPESA MOŞTENITOARE MARGARETA A ROMÂNIEI. TIMP, DESTIN, VOCAŢIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370198_a_371527]
-
Iubirea mea, de-un anotimp,... Flori târzii de crizantemă. E -o toamnă,... ca un vis! Așa-mi spuneai mereu Și te-apucai de scris, Zâmbind instantaneu. Aveai tu o toană: În vechea rochiță, Să ai must în cană Și o dumitriță. În brumă de toamnă, Prin frunze ruginii, Tăcută, în palmă, Gândeai nebunii. Erai ca o gutuie; Te-aș fi cules de crudă, Dar, dulce-amăruie, Tu m-ai fi pus la trudă. N-ai vrut să te sărut. Vântul prins-a
DOUĂ CRIZANTEME de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359442_a_360771]
-
pe tata, încălzit de vin. la căruț- o roată, n-are piuliță și la el acasă parcă-i un străin. a stat, toată ziua, mama la portiță; l-a visat, azinoapte, pe fiul cel mic. lacrima îi cade pe o dumitriță; pe ulița largă n-a zărit nimic. nici la crâșmă lumea nu se mai îndeasă, în butoi nici mustul nu mai dă să fiarbă. încă e, pe dealuri, poamă neculeasă și, prin părul negru, brum a st ă în barbă
A STAT TOATĂ ZIUA MAMA LA PORTIŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 621 din 12 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343817_a_345146]
-
moftangiu, că nu mai bea rachia cu borcanul. prin sate, numai popa umblă, fustangiu; pârleazul îl mai sare, doar, curcanul. a stat, toată ziua, mama la portiță; l-a visat, azinoapte, pe fiul cel mic. lacrima îi cade pe o dumitriță; a intrat în post și n-a mâncat nimic. Referință Bibliografică: a stat toată ziua mama la portiță / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 621, Anul II, 12 septembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Safir : Toate
A STAT TOATĂ ZIUA MAMA LA PORTIŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 621 din 12 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343817_a_345146]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > TOAMNĂ Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 2058 din 19 august 2016 Toate Articolele Autorului TOAMNĂ Cad petalele de crin, Frunzele foșnesc uscate, Dumitrițele își țin Capetele aplecate. Fără vlagă se ițesc, De sub păpușoi, bostanii, Vrăbiile ciripesc, Vântul scutură castanii. Se întinde și în crâng Toamna blândă, fermecată, Fluturii în vii se strâng, Unde-i poama parfumată. Măcieșii, cu năduf, Se dezbracă-n deal
TOAMNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342749_a_344078]
-
a lui Grigore se îndeasă îmbufnată: - Nici somnul de veci nu-l am, cum apare careva... șo, șo, șo!, nu vă mai săturați de sporovăit. - Taci și dormi măi Grig, un adormit în cioareci ai fost toată viața, noroc de Dumitrița că te-a cerut de bărbat, că altfel... tu nu vezi nici o femeie, uite și frumoasa asta cum calcă, precum barza prin baltă, sigur e orășeancă. - Îhî, da-i... faaaină! - No, no! Gheo! - Ei și tu Mărie, spuneam de pasăre
VISUL de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343564_a_344893]
-
Iubirea mea de-un anotimp, Flori târzii, de crizantemă...! E-o toamnă ca un vis! Așa-mi spuneai mereu Și te-apucai de scris, Zâmbind instantaneu. Aveai tu o toană: În vechea rochiță, Să ai must în cană Și o dumitriță. În brumă de toamnă, Prin frunze ruginii, Tăcută în palmă, Gândeai nebunii... Ca pe-o fructă coaptă Te-aș fi cules atunci. Îmi spuneai în șoaptă: „Ascult plânsul de prunci”. Tânjeam pentru-n sărut. Vântul prins-a geme. Duioasă, mi-
DOUĂ CRIZANTEME de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 619 din 10 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343731_a_345060]
-
la sânge... surâde toamnei!, poate-i trece această suferință rece și nici nu știe, inocenta, cum iarna stă și o pândește... acum trimite o iscoadă: brumă peste trandafiri și tot îi face fițe-fițe, amăgind-o prin tufișuri, cu parfum de dumitrițe... surâde toamnei! s-o vrăjești și când va închide ochii și-o să cadă în extaz, o să-i fur trei dumitrițe și-o să crape de necaz... Referință Bibliografică: zâmbește toamnei! / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 662, Anul II
ZÂMBEŞTE TOAMNEI! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346521_a_347850]
-
pândește... acum trimite o iscoadă: brumă peste trandafiri și tot îi face fițe-fițe, amăgind-o prin tufișuri, cu parfum de dumitrițe... surâde toamnei! s-o vrăjești și când va închide ochii și-o să cadă în extaz, o să-i fur trei dumitrițe și-o să crape de necaz... Referință Bibliografică: zâmbește toamnei! / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 662, Anul II, 23 octombrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ZÂMBEŞTE TOAMNEI! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346521_a_347850]
-
omenesc (așa a zis mama, cu limbă de moarte), să aduci și un cocoș viu cu penaj alb și să faci întocmai cum am scris în scrisoare și o să fie bine. Cheia casei o găsești sub piatra de lângă tufa cu dumitrițe. Nu uita să mă anunți data când vii; o să aprind lumânări sfințite și o să mă rog: Bunul Dumnezeu să te ocrotească! Dimineața, după ce arunci salba în iaz - la ivirea zorilor, să te întorci la mine. Mi-e dor să te
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
și pe amintirile contemporanilor, pe intuiție și invenție, pe real și convențional, prozatoarea reconstituie destinul cântăreței de operă Maria Cebotari. M. și-a exersat cu succes pana și în domeniul literaturii pentru copii: Prietenii mei (1959), Revedere (1964), Flori de dumitriță (1967). Publicistica și-a adunat-o în volumul Pașii vremii (1975). SCRIERI: Meleag nesupus, Chișinău, 1956; Prietenii mei, Chișinău, 1959; Cântecul își face cale, Chișinău, 1961; Zi de vară până-n seară, Chișinău, 1962; Revedere, Chișinău, 1964; Zile de arșiță, Chișinău
MALEV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287970_a_289299]
-
Pașii vremii (1975). SCRIERI: Meleag nesupus, Chișinău, 1956; Prietenii mei, Chișinău, 1959; Cântecul își face cale, Chișinău, 1961; Zi de vară până-n seară, Chișinău, 1962; Revedere, Chișinău, 1964; Zile de arșiță, Chișinău, 1966; Taina vechiului conac, Chișinău, 1966; Flori de dumitriță, Chișinău, 1967; Cumpăna, Chișinău, 1970; Tăcere și strigăt. Zile de arșiță. Taina vechiului conac, Chișinău, 1972; Pașii vremii, Chișinău, 1975; Cumpăna. Cântecul își face cale, Chișinău, 1976; Tăcere și strigăt, Chișinău, 1977; Vârsta de argint, Chișinău, 1979; Scrieri alese, I-
MALEV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287970_a_289299]
-
nuvelă, roman, jurnal de călătorie, povești pentru copii), versuri și teatru. S. și-a transpus pledoariile feministe în romane „educative”, burdușite de situații dilatate și teziste - Fata tatii (1912), Băiatul mamei (1917), Domnul Bădină (1931). În proza scurtă - Novele (1890), Dumitrițe brumate (1937) - domină idilismul rural și sentimentalismul. Compasiunea pentru cei umiliți și nefericiți e sinceră, dar expresia ei nu poate depăși nici schematismul, nici artificiul. Recunoașterea paternității copiilor naturali, condamnarea incestului, elogiul muncii, istoria ca pildă sunt axele unor declamative
SMARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289730_a_291059]
-
București, 1906; Fata tatii, București, 1912; Spade strămoșești, București, [1915]; Băiatul mamei, București, 1917; Schițe și amintiri din Cehoslovacia, București, 1925; Simfonii din trecut, București, 1927; Mătușica Dița, București, [1928]; Domnul Bădină, București, [1931]; O româncă spre Polul Nord, București, 1932; Dumitrițe brumate, București, 1937; Cântă Dorna, București, 1939. Traduceri: Fenimore Cooper, Ciorap-de-piele, București, 1889. Repere bibliografice: B. Delavrancea, Raport, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XXXVI, 1913-1914; Miller-Săndulescu, Evoluția, 197-205; Jubileul de 75 de ani al scriitoarei Smara, București, 1932; Maria
SMARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289730_a_291059]
-
a timpului, spaima de boală, de bătrânețe și de moarte, spectrul singurătății, înfrângerea, descurajarea. În romanul Singurătatea pământului (1985), B. plasează acțiunea la începutul secolului XX, lăsând impresia că recurge la trimiteri spre propria-i biografie. Petru o iubește pe Dumitrița, fiica unor oameni săraci, dar părinții lui se opun la căsătoria lor. El pleacă în America, Dumitrița rămâne singură, deznădăjduită, și moare născând o fetiță care este chiar naratoarea. În romanul Maria (1988), dramatismul atinge pragul nevrozei. Suflet bântuit de
BRAGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285855_a_287184]
-
pământului (1985), B. plasează acțiunea la începutul secolului XX, lăsând impresia că recurge la trimiteri spre propria-i biografie. Petru o iubește pe Dumitrița, fiica unor oameni săraci, dar părinții lui se opun la căsătoria lor. El pleacă în America, Dumitrița rămâne singură, deznădăjduită, și moare născând o fetiță care este chiar naratoarea. În romanul Maria (1988), dramatismul atinge pragul nevrozei. Suflet bântuit de spaime și neliniști, o femeie divorțată, cu doi copii, trăiește o acută stare depresivă și se internează
BRAGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285855_a_287184]
-
subțire, Niță Lepădatu se întoarse spre fată zâmbind cu prietinie. Încă de ieri m-am gândit eu să mă sui până la coșere, zise el. Și iaca, am avut parte de vreme bună... —E frumoasă toamna, răspunse fata, îmi înfloresc niște dumitrițe... Da’ de unde ai flori? că pe-aicea nu prea sunt... Mi-a dat madama de la curte doi pui astă-vară, că ea are... Și m-a învățat să-i pun în fundul bordeiului la soare, și să le așez o leacă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]