347 matches
-
întâmplă la guvernare, în timp ce învinșii își adună protezele de prin boscheți? Păi, se întâmplă tot un război cu sânge pe pereți și tot o atitudine arogantă, de tipul “Ni se rupe de ce credeți voi, cetățenii. Noi, în momentul ăsta suntem Dumnezei și putem să facem ce vrem, fără ca măcar să mai mimăm democrația”. Un exemplu proaspăt: exact cum în februarie 2010, sub pretextul “reorganizării instituției”, Marius Oprea era zburat de la conducerea Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului din România și înlocuit cu Vladimir
ICR, Patapievici, solidaritate, spirala urii și sânge pe pereți by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20268_a_21593]
-
de putere, foamea de bani, șoferii nesimțiți, mulțimile, grupurile mari în care ești obligat să socializezi găunos, oamenii care nu știu să spună “Mulțumesc!”, judecățile în alb și negru, căldura excesivă, intoleranța, rasismul, homofobia, șefii care ajung să se creadă Dumnezei, vanitatea care ajunge să fie mai puternică decât dragostea, mândria prostească, minciuna, jumătățile de adevăr livrate drept adevăr, violența, bârfa veninoasă, frigiderul meu, care a ajuns să se ceară dezghețat o dată la două săptămâni, țoapele de mall, tabloidizarea grețoasă, oamenii
Ce nu-mi place sau chiar mă enervează by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20961_a_22286]
-
în: Ediția nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Ninge dis-de-dimineață Cu har din lumea astrală, Iar din turțurii de gheață Pică aghiazmă ancestrală. Din cer, îngerii codalbi Și de geruri neînvinși, Ne botează cu fulgi albi Și dumnezeiesc de ninși. Botează cu puritate Și trimit cu-ngăduință, Picături de sănătate Peste-a lumii suferință. Ne trimit cu bucurie, Din cristelnița de aur, Stropi curați de apă vie, Din al cerului tezaur. imagine: internet Referință Bibliografică: Ninsoare de îngeri
NINSOARE DE ÎNGERI de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384308_a_385637]
-
ce să fac cum să mă rog mai eficient, să fiu iertatat de tot ce n-am făcut ori am făcut cu păcat dobândit. Privesc pe geamul recunoștiinței cu sufletul viu ca un călugăr din chilia întunecoasă unde numai lumina dumnezeiască pătrunde. Mă rog pentru tine neamul meu mai sărac decât mine, mai oropsit decât mine pentru ieșirea la lumină și izbăvirea de trădători și împilatori pentru pacea și bucuria sufletului care te înalță prin veac împlinit cum a mai făcut
MĂ ROG PENTRU TINE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380285_a_381614]
-
Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1508 din 16 februarie 2015 Toate Articolele Autorului E soare-n geam și-i tare bine-n casă, eu, leneșă, în pat mă răsucesc, adulmec dorul, zău, mă luminează sunt iarăși vie și-i dumnezeiesc să murmur simfoniile albastre, să număr numai zilele cu soț, să văd iar zborul păsării măiastre, să cred că m-am născut să fiu un boț, ce se frământă-n palmele muncite, cu picături de rouă în alint, să mă
E SOARE-N GEAM de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378187_a_379516]
-
nu trebuie mărginit la ceea ce este omenesc, ca muritori la ceea ce este muritor, ci trebuie să ne căznim cât de mult să fim nemuritori și să facem totul în scopul de a trăi după ce este mai bun în noi - acest dumnezeiesc din noi (partea divină din noi). Întrucât rațiunea aparține mai mult omului, viața condusă de rațiune, în viziunea sa, este cea mai fericită. Și deoarece fericirea trebuie să constituie scopul final, în numele ei trebuie ca omul să practice virtuțile - curajul
„ALEGEREA, NU ȘANSA, DETERMINĂ DESTINUL NOSTRU” de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378248_a_379577]
-
pustiu trăia,/ Veșnic întinsă-n catifea/ Sub baldachinul ce i-l țese/ Păianjenul zis Tra-la-la!/ Veneau balauri s-o pețească/ Și cârduri lungi de zmei urâți/ Din țara Marelui Nagâț,/ Dar ea-i primea făcând fâț-fâț/ Din coapsa-i alb dumnezeiască,/ Le da cu tifla și cu-n pârț,/ Și chiar se transforma în broască/ Ca să-i alunge de la ușe..." (p. 5) Dincolo de acest cadru general, autorii dezvoltă o mulțime de povești colaterale: iubiri imposibile ce trimit cu gândul și la
O iubire de poveste by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7062_a_8387]
-
și gata. Mie încă nu mi se oprește ritmul turbat al inimii, transpiratul palmelor (auzi la el, mâini frumoase). — Cât să vă dau? Cât mă costă? (Vai, cum rânjește, Doamne, parcă-i Lică Sămădăul.) Cât doriți dumneavoastră. (Vai, futu-ți Dumnezeii mă-tii de mizerabil.) — Cum adică? Nu. Trebuie să-mi spuneți o sumă. O priză reparată și trei abajururi montate. Cât mă costă? (Mă simt: deja sunt seacă și irascibilă. Deja? În condiții normale, adică nu cu panica de-a
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Noi avem doar Academia unde face parte toată planeta și unde se discută, se analizează totul și unde se iau hotărări individuale sau de grup obligatorii. Aurora: Sunteți fericiți, o planetă cu zei nemuritori! Nu ca noi: ne-am creat Dumnezei pentru ca să ne temem de ceva. Sunteți mulți nemuritori? Evelin: Pe o planetă de zece ori mai mare ca Pămăntul, cu mulți sateliți naturali locuiți, suntem destui ca să invadăm un Univers ceva mai mic. Aurora: Aveți eroi, statui? Noi am creat
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
în care a înregistrat publicul ei din Mioveni în timp ce fredona piesă ' Doi în unu', Bendeac a reacționat din nou. "Referitor la postarea anterioară (filmulețul postat de Delia).. Arată un fapt indiscutabil. Anumiți domni de la radiouri au deja impresia că sunt dumnezei pe pământ. A venit momentul să rezolvăm asta. Nu de alta, dar deja devine un fel de mafie. Cum se poate rezolva? Concurențial. Apărând o alternativă PUTERNICĂ. O să vă spun, la un moment dat, ce și cum. Cât despre domnul
Huidu, atac virulent la adresa lui Bendeac by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/72216_a_73541]
-
te uita că-i goală, da' atârnă preț de doi boi falnici. ISPAS: Ia-o, Anisie, ia-o! ANISIA: Las' c-o iau, nu te teme. Ado-ncoace, Dănilă. (ia punga) DĂNILĂ: Așa. Iară pe dumneata, bădiță, te rog de toți dumnezeii să-mi mai împrumuți o dată carul, da' cu boii dumnitale, s-aduc niște lemne din pădure, că-mi spunea adineaori nevasta că nu se mai găsește așchie chioară la trunchi. Ș-apoi trag nădejde că nu te-oi mai supăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ulcelele celea să se dogească. Dacă nu s-or fi dogit de multă vreme - a îngroșat gluma Petrache. Apoi de când n-am mai stat la o masă ca oamenii am și uitat cum trebuie să mă port. Da’ mare-i Dumnezei, și mi-a da zile destule ca să învăț din nou. Spunând acestea, a umplut ulcelele de pe masă cu vin și a ridicat una. Au ciocnit și, cum îi era obiceiul, a lăsat să cadă o picătură „pentru cei rămași în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mirosit cu lăcomie, așa cum miroase o fiară prada. Când apa Începe să sfârâie și să se zbenguie În ibric, Antoniu stinge flăcăruia, suflând În ea, după care deșartă ceaiul Într-o cană, aflată pe taburetul din Încăpere. Aroma de tei, dumnezeiască umple Încăperea și le intră În nări, aspirată cu lăcomie. -Uite ce, Kawabata, am acceptat să Împart cu tine aerul de care spui, dintr-un motiv simplu: din disperare. Se aude șuieratul trenului și lovituri de ciocan la intervale egale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
femeiuști îngălându-se și pe el moțăind după-amiaza. Toate astea-s minunate, dar moartea lui m-ar face să merg mai departe și să explorez alte curiozități. Conducând, conducând, Seth zice: — Nu crezi că, în cine știe ce fel, televizorul ne face Dumnezei? Introspecția asta-i ceva nou. Creșterea bărbii și-a încetinit ritmul. Trebuie să fie de la antiandrogenii care-i sufocă testosteronul. Reținerea de apă poate s-o și ignore. Dispoziția schimbătoare. O lacrimă i se desprinde dintr-un ochi în oglinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
o pilă de unghii când a găsit cartea asta. Acum toți ceilalți zei și toate celelalte zeițe au fost eclipsate de-o altă divinitate. Sari înapoi la Seth uitându-se la sânii mei în oglinda retrovizoare. — Televiziunea chiar ne face Dumnezei, zice. Dă-mi toleranță. Flash. Dă-mi înțelegere. Flash. Chiar și după atâtea săptămâni pe drum cu mine, glorioșii și vulnerabilii ochi albaștri ai lui Seth încă nu vor să-i întâlnească pe ai mei. Noua lui introspecție nostalgică, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
un picior afară ca să ajute "viitorul primar" la reînchis portiera. Numai că voinicul cîrciumar reușește să facă singur acest efort și izbește, ajutat și de o rafală, ușa la loc. Singura oponență a venit doar de la piciorul Lui. Tu-ți Dumnezeii mă-tii de neisprăvit! țipă El. Oamenii sar în ajutor, analizează pagubele produse și constată optimist: Osul nu-i rupt. Doar carnea s-a strivit... Dacă boul ăsta își vedea de treabă..., suspină El, neconsolat. Am vrut să..., mormăie cîrciumarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și poartă, are camere de luat vederi și are și o sapă. Strada Văleni fiind îngustă, unii șoferi încearcă să întoarcă mașina în dreptul porții bădăranului. Mojicul stă la pîndă, apucă sapa și aleargă să-i spargă parbrizul nefericitului. Tu-ți Dumnezeii mă-ti, este proprietate privată, strigă bădăranul. Șoferul rămîne uluit, nu înțelege atacul sălbaticului și, ori scoate manivela, ori o rupe la fugă. Cel care scoate manivela strigă: De ce mă înjuri, mă, dobitocule? Bădăranul se sperie, o rupe la fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
câte doi, așteptau porția de libertate. Dimineața, roua felinarelor se imprima pe talpa bocancilor. În căptușeala hainelor, pe verticală, creșteau dungi simetrice. Deșteptarea, tilicari! Putorilor, la înviorare! Futu-vă mu-ma-n cur de fătălăi! Un-doi, un-doi, un-doi! Aleagă, vită, dumnezeii mă-ti, aleagă, împuțitule, labagiule... aleargă! Hai, mișcare, vreau mișcare, lepădăturilor! Scot eu untul din voi în câteva zile, căcănarilor! Nu sunteți buni nici de zeama oului! La 4 dimineața se trezea înainte să tune tovarășul pedagog. Urletul sfâșia somnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în mijloc mămăliga; cu o sfoară mama tăia drum spre casă. Tata sorbea în liniște fiertura de legume, dreasă cu lapte acru, înghițea oul fără să-l mestece, brânză râncedă, mămăliga încălzită sub pernă, făcea cruce. Celălalt castron rămânea neatins. "Dumnezeii mă-ti, muiere, îmi otrăvești inima! Mă omori cu zile! Mă bagi în mormânt! Munte, munte brad umbros/mai aplecă-ți vârfu-n jos/să mă urc în vârful tău, să mă uit în satul meu..." Tata adormea fredonând a dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
canal, țața i-a fost muiere credincioasă toată viața și toată moartea). "M-am hotărât. Îl trimit la mă-sa acasă. Nu-mi este frică de prefect! Îl strâng o țâră cu ușa, poate ciripește ceva, apoi îi fac papucii. Dumnezeii mami lui de baron, prea-i suflu în borș, am și eu un dram de demnitate. Sunt procuror, nu cioclu. Fac talpă peste toate coclaurile, iau decizii după cum mi se dictează de la centru. Nu am pace, nu am liniște, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
îngrijoreze pe profesor ? Cine ar înțelege oare strigătul ei disperat : Nu pot comunica cu el ! Nu pot comunica cu Justin !" Toți pragmaticii știu că nu se poate comunica cu o persoană sub anestezie totală. Este singura care are acest dar dumnezeiesc de a comunica cu pacienții adormiți, dacă sunt încă legați cu fire puternice de viață. Incursiunea în craniul care ascundea anomalii perenizate de cei peste cei douăzeci de ani de suferință ai lui Justin nu durează atât cât ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
vecinul Vasile Potop din caracterizările de seară/noapte ale soției sale, am crezut că este vorba despre un alt Vasile Potop care a murit, dar tata m-a adus imediat cu picioarele pe pământ, cu "dar taci odată tu-ți Dumnezeii mă-tii, și ascult-o pe mă-ta, că e vorba chiar despre vecinul nostru Potop, și marș o dată la înmormântare, mai tacă-ți fleanca asta isteață..." Atunci, deodată, iluminându-mă, am înțeles ce moment fericit este moartea în viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și ultimul meu zece la disciplina muzică pentru "prestația din seara aceea de neuitat", am fost emoționat. Numai că, peste vreo săptămână, domnul de muzică m-a invitat, între patru ochi, în cancelarie, și a început întâlnirea cu futu-ți Dumnezeii mă-tii de scripcar nenorocit, știai că nu există pe lume Sonata nr. 3, de Mozart, în re minor, m-ai făcut de căcatul orașului, ai cântat ce-ai vrut, culegând din buruienele capului tău nenorocit, ai încropit ad-hoc, pușlamao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pușlamao, depravatule, râde lumea de mine prin școală, prin târg, am ajuns de nu mai pot intra într-o crâșmă nenorocită, că mă întreabă lăutarii dacă nu vreau să-mi interpreteze celebra Sonata nr. 3 în re minor, futu-ți Dumnezeii mă-tii de scripcar ordinar!... Pe când domnul de muzică își pregătea repertoriul favorit pe care-l prezentase și altor colegi de-ai mei un recital de pumni și palme mintos cum eram, avusesem timp să calculez azimutul de fugă, drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de la Nineta e depășit. Arcușul trebuie să fie din păr de cal de la mama lui de-acasă, din Mongolia..." Prietenii cei mai devotați ai lui nea Onuț au fost mai curioși, dar chiar și mai afectați decât noi, vecinii: "De ce Dumnezeii mamelor voastre ați pus mâna pe lucrurile mortului? O să vă băgăm la pușcărie. Poate că o să vă acuzăm și de crimă..." Tata, tot tată: "O viață are omul. Dacă asta îi este scris pe frunte, n-are ce face. Cunoaștem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]