136 matches
-
cea de imperfectiv: „Tocmai ieșeam pe ușă când am auzit sunând telefonul.” (intervenția verbului la perfectul compus frânge, întrerupe desfășurarea pe mai departe a acțiunii verbului la imperfect; acțiunea imperfectului este, în acest caz, abandonată, nu încheiată), și cea de durativ: „...l-a dus într-un salon unde sclipeau bogății...” (I.L. Caragiale) Celelalte timpuri ale trecutului - și între acestea, în primul rând, perfectul simplu și perfectul compus -, chiar neintrând într-o relație directă cu imperfectul, subliniază, prin coexistența în același enunț
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dus într-un salon unde sclipeau bogății...” (I.L. Caragiale) Celelalte timpuri ale trecutului - și între acestea, în primul rând, perfectul simplu și perfectul compus -, chiar neintrând într-o relație directă cu imperfectul, subliniază, prin coexistența în același enunț lingvistic, caracterul durativ sau neîmplinit al acțiunii verbului la imperfect: „N-a fost lume pricepută și nici minte s-o priceapă, Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază, Dar nici de văzut nu fuse și nici ochi care s-o vază
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fost să fie de la Dumnezeu” (I. Creangă) Pe de altă parte, perfectul simplu se deosebește de perfectul compus și din perspectiva relației timp-aspect. Perfectul simplu se cuprinde în opoziția aspectuală durativ-momentan. Se opune, în acest sens, imperfectului, timp al acțiunii durative, prin caracterul relativ momentan al acțiunii verbale pe care o situează în trecut. În relație contextuală cu un imperfect, perfectul simplu accentuează și mai mult această opoziție, între o acțiune care durează și o alta care punctează, care vine din
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la o rază de soare ce se oglindea în luciul părului ei, și-i veni s-o mângâie pe cap, cu un sentiment aproape părintesc - atâta sfială era în ținuta ei.” (Duiliu Zamfirescu) Datorită caracterului momentan al perfectului simplu, verbele durative prin conținutul lor lexical se întrebuințează mai rar la această formă de perfect; perfectului simplu i se preferă atunci perfectul compus: a dura, a se afla, a dormi, a plânge, a trăi etc. Fiind un timp cu caracter momentan, în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
când, oricând, aseară, tot timpul, acum, atunci, adineaori etc. Prin articol definit, devin adverbe de timp, substantive care exprimă noțiuni temporale, precum vara, dimineața, duminica etc. • adverbe aspectuale; exprimă modul de desfășurare a acțiunii verbale (sau aspectul obiectiv) dezvoltând sensurile: - durativ: mereu, întruna: „Mereu va crește umbra, eu voi dormi mereu.” (M.Eminescu, I, p. 129); - iterativ: iar, iarăși, din nou: „Trecu o zi, trecură trei/ Și iarăși noaptea vine/Luceafărul deasupra ei/Cu razele-i senine.” (Ibidem, p. 171); • adverbe
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
câteva variante, unele - modele sintactice deschise oricărui verb, altele - modele sintactice “închise” sau relativ închise: • sintagme formate prin reluarea aceluiași verb într-o relație de coordonare copulativă desfășurată doar în planul expresiei; în planul semantic al predicației se dezvoltă aspectul durativ (sau/și intensiv): „Și merg ei și merg cale lungă să le-ajungă, trecând peste nouă mări.” (I. Creangă) „Râzi, tu, râzi, Harap Alb, zise atunci Ochilă...” (I. Creangă) • sintagme formate prin reluarea aparent tautologică a aceluiași verb într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mări.” (I. Creangă) „Râzi, tu, râzi, Harap Alb, zise atunci Ochilă...” (I. Creangă) • sintagme formate prin reluarea aparent tautologică a aceluiași verb într-o relație de subordonare desfășurată numai în planul expresiei; în planul semantic al predicației se dezvoltă aspectul durativ (sau/și nedeterminare): „Mai merge cât merge, și când la poalele unui codru, numai iaca ce vede o dihanie de om...” (I. Creangă) • sintagme formate prin intrarea unui verb în relații de coordonare copulativă sau, mai rar, de subordonare - desfășurată
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
om...” (I. Creangă) • sintagme formate prin intrarea unui verb în relații de coordonare copulativă sau, mai rar, de subordonare - desfășurată numai în planul expresiei - cu verbul a sta sau a (se) lua; în planul semantic al predicației se dezvoltă aspectul durativ al acțiunii verbului al doilea: „Dac-ar fi stat și-ar fi plâns de mila altora unde ajungea?” (I. Creangă) „Și asta în toate zilele de câte două-trei ori, de-ți vine câteodată să-i coșești în bătaie, dac-ai
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mai adesea ca predicate: „Ea trebui de el în somn / Aminte să-și aducă.” (M. Eminescu) „Nu e adevărat că există un trecut - consecutivitatea e în cugetarea noastră...” (M. Eminescu) • „obiectul”, acțiunea sau starea, caracterizate din perspectiva aspectului (incoativ sau durativ): „Începuse a se însera.” (M. Eminescu), „Începea să ningă mărunt.” (E.Barbu), „Începea să i se facă teamă.” Subiecte (subiective) circumstanțiale23tc "Subiecte (subiective) circumstan]iale 23" Mai ales în nuclee predicaționale complexe în structura cărora intră verbe (expresii verbale) impersonale
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantice ale temporalității. Suprapunerea este totală: a. când ambele verbe implicate în relația de dependență sunt momentane: „Odată, intrând pe ușă, a găsit-o discutând la telefon.” (O. Paler, Viața..., 116) b. când amândouă verbele (regent și subordonat) au aspect durativ: „Câtă vreme trăiesc și sunt în stare să urăsc rugurile, voi crede că am făcut ceea ce era necesar.” (O. Paler, Galilei, 80) c. când planul semantic al circumstanțialei descrie o durată temporală egală cu durata temporală în care se desfășoară
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și subordonat) sau coordonata aspectuală a planului semantic al celor doi termeni implicați în relația de dependență diferă; în funcție de aceasta, se pot desfășura două situații temporale: • temporalitatea circumstanțialului (cel mai adesea cu dezvoltare propozițională) este un moment în desfășurarea temporalității, durative, a regentei: „Când își veni în fire, preotul era întins în birou pe canapea.” (I.L. Caragiale) • temporalitatea regentului este un moment în desfășurarea temporalității, durative, a circumstanțialei: „Pe când discutam astfel, se aude zbârnâind soneria...” (I.L.Caragiale, II, 323) Uneori relația
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
temporale: • temporalitatea circumstanțialului (cel mai adesea cu dezvoltare propozițională) este un moment în desfășurarea temporalității, durative, a regentei: „Când își veni în fire, preotul era întins în birou pe canapea.” (I.L. Caragiale) • temporalitatea regentului este un moment în desfășurarea temporalității, durative, a circumstanțialei: „Pe când discutam astfel, se aude zbârnâind soneria...” (I.L.Caragiale, II, 323) Uneori relația de dependență de la baza circumstanțialului de temporalitate se caracterizează prin inversarea poziției sintactice a termenilor implicați; circumstanța temporală este fixată de planul semantic al regentei
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantica predicației a lui Pottier (1992), prezentată mai jos: Expresii idiomatice Parametrii cognitivi A da țeapă a păcăli = A lua țeapă a fi păcălit A da țeapă a pedepsi Participanți Agent = utilizatorul Pacient = victima Agent = victima Pacient = utilizatorul Durată Eveniment durativ Eveniment fizic punctual, eveniment mental durativ Telicitatea Punct final criză Punct final pedepsirea Două teorii semantice asupra conținutului propozițional sau ceea ce am identificat în semiotica socială drept compoziție textuala au fost propuse de Jean-Jacques Courtine (1981) și Bernard Pottier (1992
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
prezentată mai jos: Expresii idiomatice Parametrii cognitivi A da țeapă a păcăli = A lua țeapă a fi păcălit A da țeapă a pedepsi Participanți Agent = utilizatorul Pacient = victima Agent = victima Pacient = utilizatorul Durată Eveniment durativ Eveniment fizic punctual, eveniment mental durativ Telicitatea Punct final criză Punct final pedepsirea Două teorii semantice asupra conținutului propozițional sau ceea ce am identificat în semiotica socială drept compoziție textuala au fost propuse de Jean-Jacques Courtine (1981) și Bernard Pottier (1992). Astfel, orice compoziție poate fi identificată
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
semiotica socială" că atât imaginea, cât și imagologia au în structura de profunzime noțiunea de valoare care trebuie interpretată nu doar ca scop, ci și ca mijloc, prin întruparea mentalului colectiv al interlocutorilor în obiecte-semn cu un caracter persuasiv. Aspectualizarea durativa a unui sistem de valori specific unui spațiu sociocultural se obține prin recursul la memorie, adică la ceea ce [...] da omului sentimentul de continuitate a eului de-a lungul timpului, în cadrul societății, conturându-i astfel personalitatea. Trecutul alimentează prezentul cu standarde
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
pasiunii și semiotica acțiunii. Considerăm că frica este sentimentul implicit sau explicit care guverneaza în timpul acestui eveniment dramatic. Definit că un dialog (Fearn-Banks 1996: 2) între organizații și publicuri, procesul de comunicare de criză ar trebui să aibă un aspect durativ și să acopere toate cele trei etape ale dezordinii, si anume înainte, în timpul și după momentul crizei. Minimalizarea posibilelor consecințe nefaste asupra imaginii corporatiste nu este cea mai înțeleaptă strategie. Acesta este motivul pentru care gestiunea crizei ar trebui să
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
4. procesarea cărnii: "Cel mai important lucru în fiecare zi de muncă este verificarea: verificarea fiecărui utilaj, monitorizarea și controlarea acestora". Aceasta compoziție narativa se construiește pe anumite legături semantice cronologice și cauzale (Biocca 1991: 22), care sugerează o aspectualizare durativa. Mesajul verbal este susținut de o secvență temporală nonverbală a etapelor din cadrul fluxului de producție a cărnii de pui, semn al unor fapte care pot fi verificate. Alături de poziționare și politici (Vos, Schoemaker 2006: 66), această realitate este un prim
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
criză Agricolă Internațional a demonstrat importantă semioticii în procesul decizional în cadrul unei organizații în ceea ce privește selecția și asamblarea obiectelor care vor fi investite cu valoare de semn. Spre deosebire de mesajul Transavia "Zboară, puiule, zboară"38, suntem de părere că prezentarea deontica, obiectivă, durativa și non-emoțională a sistemului biosecurizat a fost cea mai bună practică discursiva de a gestiona starea de frica pe care a cauzat-o gripă aviară în anul 2006 în România. ÎI.4. Semiotica textuala politică Nikos Kazantzakis 39 consideră că
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
scurtă prezentare a celor două precondiții ale tensivității forice pe care se construiește conceptul corupție surprinde două aspecte: * Pe de o parte, a defini o persoană drept coruptă înseamnă o prefigurare a doua instanțe ale aspectualizării: incoativa (începutul corupției) și durativa (corupția trebuie să aibă un caracter reiterativ pentru a putea fi calificată astfel). * Pe de altă parte, la nivelul semionarativ, corupția prezintă anumite roluri patemice și o coabitare între structurile contractuale și polemice. Procesul corupției prezintă anumite roluri tematice/ patemice
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
care ar trebui să interpretăm corupția în România că un mod de existență care face legătura între o posibilă realizare (S ∩ O) și potențializare (S nonU O) atunci cand subiectul nu este disjunct de obiect, dar nici nu-l posedă. Aspectualizarea durativa asociată unui subiect corupt potențializat (contracandidați) poate fi stopată de o acțiune incoativa a subiectului onest actualizat (alegători/ politician). Alegerea instrumentelor pentru a opri corupția denotativa îl transformă pe subiectul actualizat, care este disjunct de obiectele corupte (șoareci, molii, țânțari
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
variables To give the shaft to swindle = To take the shaft to be swindled To give the shaft to punish Participants Agent = the ușer Patient = the victim Agent = the victim Patient = the ușer Duration Durational event Physically punctual event, mentally durative event Telicity Endpoint crisis Endpoint punishment Jean-Jacques Courtine (1981) and Bernard Pottier (1992) puț forth two semantic theories on the propositional content or on what we identified aș textual composition în social semiotics. Thus any composition can be identified aș
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
of actions. We are of the opinion that fear is the explicit or implicit feeling governing throughout this dramatic event. Defined aș a dialogue (Fearn-Banks 1996: 2) between the organization and its publics, the crisis communication process should have a durative aspect, covering all the three stages of this disorder, namely prior to, during, and after the negative outcome. Aș we have said, fear is the peak feeling that is experienced by the members of the organizations, and by a part
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
Günter Radden și René Dirven (2007: 179) consideră că evenimentele cu limite temporale se pot distinge pe baza a două criterii: durată și telicitate. Dacă durată se referă la intervalul temporal pe care il acoperă un eveniment (evenimente punctuale sau durative), telicitatea ia în considerare punctul final al unui eveniment. Pe baza criteriului telicității se vor distinge între evenimente telice care au un punct final concluziv și evenimente atelice care nu posedă acest punct final. 11 Michel Foucault ([1969] 1999: 107
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
Delhi, Sage Publications, p. 269. 13 Russell, Bertrand, apud Boudon, Raymond ([1992] 1997), Tratat de sociologie, București, "Humanitas", p. 220. 14 Pentru B. Comrie (1991: 6) aspectualizarea este "structura internă a unei situații" și cuprinde trei tipuri de procese: incoative, durative și terminative. 15 Modalizările pe care se axează orice parcurs generativ identitar sunt construite pe aspecte deontice care conduc către un raport de autoritate între doi interlocutori și aspecte epistemice, care implică judecați de valoare. 16 http://www.etymonline.com
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
ale verbului: "Ea stătea pe verandă". Prin intermediul formelor progresive trecute, starea, cursul și durata acțiunii sînt accentuate și perspectiva internă este subliniată. Oricînd formele progresive apar la începutul unei narațiuni împreună cu un subiect substantival, acestea exprimă inițial doar un sens durativ, ca în următorul exemplu din The Marionettes de O. Henry: Polițistul stătea la intersecția străzii Douăzeci și patru cu o alee nemaipomenit de întunecată din apropierea locului în care calea ferată înaltă traversează strada 376. Cititorul nu știe dacă polițistul va deveni un
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]