343 matches
-
la Penini, din când în când presărat cu câte o fermă sau vreo relicvă din război. Mai demult erau o groază de tancuri vechi, însă primăria le-a luat și le-a dus în altă parte. Orașul era o pată durdulie, iar străzile se pierdeau în verdeața colinelor. Casa noastră se afla aproape în vârful unei străzi lungi, ce se pierdea în zare. O stradă în pantă, cu drum pietruit. Când te urci în vârful dealului și te uiți în jos
Portocalele nu-s singurele fructe by Vali Florescu () [Corola-journal/Journalistic/8020_a_9345]
-
uscățiv cu nas acvilin și chelie respectabilă. Nici chiar treningul de lână, albastru, cu lampas alb, nu poate ascunde faptul că individul n-are nicio tangență cu sportul. Cel de-al treilea musafir nu e așa de înalt, dar e durduliu, cu o față zâmbitoare, rumen în obraji. - Acesta este Serioja, mă prezentă bătrânul. V-am povestit de el. - Părintele Vasili, arătă respectuos spre bărbos David Isaakovici. Pe ceilalți îi prezentă mai simplu: Ilia și Fedia. Mă așezai pe taburet și
Andrei Kurkov Ultima iubire a președintelui by Antoaneta Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8084_a_9409]
-
20 lei (www. dol. ro). Slab și gras Nu demult, era de dorit ca omul sa fie „plinuț“. La femei, fața rotundă, umerii cu pernițe, sânii bogați, șoldul lat țineau de fizicul ideal. Și copilul era considerat sănătos dacă era durduliu. Culoarea sănătoasă a pielii era cea albă. Cu cât ne refugiem în istorie, cu atât găsim drept caracteristică a frumuseții și sănătății această concepție. În corp sănătos e o minte sănătoasă - susține zicala, dar se poate spune și invers: o
Agenda2006-33-06-01-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/285133_a_286462]
-
văd pe el. E un băiețel de vreo unsprezece ani. Voinic. Mare. Grăsuț. Mama lui îl împinge grăbită-n autobuz, hai, Lucian, că stă lumea după noi. Mă șochează diferența dintre el, un băiat ca un butoiaș de vin și durduliu, și mama lui, o aschimodie cu păr roșcat, mică de înălțime, un sfert din umbra lui. Femeia insistă. Lucian îi răspunde prin urlete, chiote și spasme. Dar el de fapt nu prea-nțelege nimic. Știu asta pentru că oamenii șușotesc. Lucian
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mari, albaștri. Când l-am văzut prima dată, m-am simțit ca la Jude cata de Apoi: ochii divinității care mă sfredelesc. I-am zâmbit frumos. Rușinată, am lăsat privirea în podea. Anica, o femeie la vreo cincizeci de ani, durdulie și cu obrajii roz, dădea nepăsătoare cu aspiratorul. Cred că era cel mai haios aspirator pe care-l văzusem în viața mea: mic, rotofei - așa, ca Anica -, roșu, cu ochi și gură desenate, iar în dreptul nasului începea furtunul. Pă mântul
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ochii pe un jurist.Tânăr cu situație materială bună:mașină, casă și bani.Și necăsătorit.O noua victimă?... „Și sigur că face Mariaj din amor, Ceru mâna fetei: Ea-i dete un picior...”. (E.Herovanu) „Student.Proprietareasă. El înalt.Ea durdulie. Mai la urmă ce ne pasă Dacă-l iartă de chirie”. (G.Ranetti) Așa s-a călit studentul Locuiau în număr de 15 studenți într-o mansardă a căminului „Matei Voevod”.O clădire sumbră supranumită „Bastilia”.Zilnic,o navetă triplă
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
o picătură de rubin,/ Pe care s-o ridic și s-o închin,/ Pătruns de cel mai omenesc fior,/ Pentru al țării mele viitor." (Nicușor Constantinescu); Avea un fizic mai mult spre slab, departe de preferința inginerului pentru femei plinuțe, durdulii. O salvau însă bogații sâni cu sfârcuri mașcate". (Gheorghe Grigorean); " Volanul în mână îi pare o joacă -/ În casă nu spală, nu calcă muierea,/ Dar calcă pedala cu toată puterea/ Și nimeni nu-i știe un ac de cojoacă." (George
Cărți proaste by Mihaela Nicoleta Grigore () [Corola-journal/Journalistic/8933_a_10258]
-
în vite. Nici în caii pe care îi mâna. Cel mult vorbea cu ei. înlemnisem în ovăz. Lanul, abia secerat, la începutul lui... Și-atunci, urmărind cu privirea brațul lui stâng întins, am văzut în ovăzul rar, nesecerat, o prepeliță durdulie. O mamă prepeliță, în mijlocul unei droaie de puișori agitați, cum fac ăi de găină, cu găina mamă la noi, în ogradă, observasem. Cred că proza, de aici se trage: să vezi totul, să nu ratezi nimic... Scosesem un țipăt de
Fofo a III-a by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9749_a_11074]
-
papucilor doamnei celei corpolente. Până la urmă, tipul cu bandajul nu mai rezistă: "Alo! Da' dă noi nu să ocupă niminea?", lansă el o întrebare către cele cinci cadre medicale. Aceștia nu părură să-l audă. În schimb, ieși mânioasă foc durdulia. Ridică un index autoritar spre un anunț: "Dumneata nu știi să citești?". "Ba știu. Da' văd că n-aveți niciun gând cu noi. Stau acia dă o juma' dă ceas și mă perpelesc, și să scurge sângele dân mine, și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și, deși mașina păcăne și gâfâie din cauza uzurii, ești decis să ajungi cu ea lângă grilajul grădiniței de copii, dincolo de care fetița, se joacă, mănâncă, doarme, dansează, alături de ceilalți copii. Când se Întâmplă să fie În curte Își strecoară mânuța durdulie prin grilajul plin de rugină și Îți mângâie obrajii cu degetele ei fragile, ca un orb care vrea să cunoască trăsăturile unui chip drag. Nopțile când citești ore În șir, nemișcat pe scaunul vienez ți se pare că omuleți extratereștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
picturi. Știam că În curând vraja se va sparge, și că fiecare va pleca spre rosturile lui, mai știam că s-ar fi putut să nu-i mai văd niciodată picturile, dar, deocamdată trăiam cu intensitate lumea pânzelor lui. ,,Mânuțele durdulii ale Madonei lui Carpaccio Îmi fac rău. Sunt prea albe. Sunt perfecte. Împreunate Într-o rugă mută, intensă. Privesc paianjenul cum merge pe tavan. Nu este captiv, este liber să meargă cât are chef. Închid albumul. Muzica lăutărească are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și în lumina lor mi-am aruncat o scurtă privire spre însoțitoarea mea. I-am văzut umerii puțin aduși și apoi, dezvăluit doar pentru o clipă, spatele piciorului întors și încordat, un pantof solid cu talpa de crep, și curba durdulie a gambei acoperite de un ciorap tricotat, în dungi albe și cafenii, traversate de o cusătură neagră. M-am concentrat din nou asupra drumului. Cusătura arcuită îmi aminti doar pentru o clipă că însoțitoarea mea este femeie. Când am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
bancheta din spate, în sinea mea mi-am zis nu; iar la hotel, unde am reușit s-o trimitem neînsoțită în camera noastră, prin bar, iarăși mi-am zis nu. Nu! Nu! Nu! N-arăta rău curva asta, era genul durduliu și îndesat, dar abia sărită de douăzeci de ani și avea o față mare, plăcută - și niște țâțe monumentale. Ăsta și fusese motivul pentru care o aleseserăm pe ea după ce ne plimbaserăm de colo-colo pe Via Veneto, studiind marfa afișată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
negativă, spuse Tinsley. Își tot dădea cu luciu pe buze, de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga, de păreau să se mărească văzând cu ochii, rozalindu-se mai mult de fiecare dată. Când termină, buzele ei arătau ca doi cârnăciori durdulii de cocktail. Chestia asta este genială. Portar, să te ferești! Dumnezeule, sper că sunt foarte stridentă, nu? Tinsley Începuse să se dea la puști, la propriu. La momentul acela, se distra, cum Îi plăcea ei să spună, cu portarul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
chiar, asupra părții din spate a piciorului. — Încă o infecție, John? îl întrebase Margoulies, studiindu-și notițele. Bull era un tânăr sănătos, cu excepția unor infecții regulate ale sinusurilor, care nu se produceau din pricina vreunei slăbiciuni a organismului, ci datorită pumnilor durdulii ai unui simpatizant al lui Malthus, care zdrobiseră septul lui Bull în timpul unui meci caritabil. — A, nu, doctore, răspunse. E vorba despre altceva. Un fel de rană sau de arsură pe partea din spate a piciorului. — Dacă e o arsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
a privi la o serie de tablori vivante din muzeul local de istorie. La White Hart își aveau cartierul general alcoolicii băștinași, băutori de vinuri dulci și gin tonic; la Unicorn erau scandalagii de la țară - zoofili cu prietenele lor murdare, durdulii, dar apetisante în blugii prespălați incredibil de strâmți. Alan și Krishna zăboviseră cât să bea un păhărel în fiecare dintre ele și trecuseră cu bine de ostilitatea emanată de grupurile din localurile respective. Traversaseră apoi larga High Street și trecuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
că va trece cu bine de asta pentru că, la urma urmelor, e un familist. Imaginați-vă cum descuie ușa cu cheia și își pune servieta neagră în spatele cuierului din hol. Și pe Cecile, care aleargă spre el cu piciorușele-i durdulii. Alan o ridică și îi sărută obrăjorii lipicioși. Și imaginați-v-o și pe Naomi, cu aerul ei devotat. Proaspăt ieșită din baie, încă înfășurată în prosop, miroase bine. Cu toții miros bine când se îmbrățișează în hol. Naomi se gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
trăncăneau cu unul și cu altul, aiureli. Doar doi băieți au poftit, oricum gustarea se împărțise cu un sfert de oră înainte, foamea nu era prea mare, totuși, ce însemna și gustarea când era vorba de stomacuri sănătoase? Unul mai durduliu a hăpăit și a tulit-o după mingea care tocmai trecea prin dreptul lor, n-a comentat, nici n-avea timp s-o facă, mișca din fund ca o văduvă și tot încerca să tragă la poartă. Celălalt, un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
atîta zgomot că bărbatul care stătea În camera de alături - numele lui era Cyril, avea păr În nas și cîteodată, noaptea, Îl auzeam plîngînd În hohote - a venit de două ori și ne-a bătut În ușă cu dosul palmei durdulii și a strigat la noi să dăm mai Încet. Acestea, plus vizita din partea șefului pompierilor, au fost cele trei dăți cînd ne-a bătut cineva În ușă. Jerry m-a Învățat multe despre jazz, despre improvizație, despre cum să cînți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
din ce În ce mai greu să-mi dau seama care sînt lucrurile care s-au petrecut În realitate și care sînt cele pe care le-am inventat. Nu mai știam, de pildă, care dintre chipurile din mintea mea este cel al mamei, cel durduliu și lacom, sau cel uscățiv, obosit și drăgălaș, și dacă o chema Flo, Deedee sau Gwendolyn. Toate arhivele existau doar În mintea mea. Nu aveam unde să verific În exteriorul meu, nici jurnal cu care să le confrunt, nici vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
aeronave traversa cerul deasupra apartamentului nostru în fiecare weekend, un clopot de alarmă care bătea nota relației noastre. Doctorul blond trecu prin salon, înclinând din cap spre Catherine. Ea se întoarse cu spatele la mine, picioarele goale expunându-i coapsele până la pubisul durduliu, și aprecie cu șiretenie potențialul sexual al acelui tânăr. Am observat că era îmbrăcată mai mult pentru un prânz scurt cu un director de linie aeriană decât pentru a-și vizita soțul la spital. Mai târziu am aflat că fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Mi-a plăcut conversația cu ea, contrastul dintre vederile ei idealiste asupra filmului comercial și felul degajat în care-și manevra aparatura aceea bizară. Ca la toți tehnicienii de laborator, era ceva sexual în sens clinic legat de corpul său durduliu îmbrăcat în halat alb. Brațele ei puternice mă răsuceau, aranjându-mi picioarele de parcă aș fi fost o uriașă păpușă de lemn, una dintre momâile ale umanoide complicate, dotate cu toate orificiile imaginabile și cu reacții la durere. Am stat pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ciuf scurt și platinat, cocoțat pe un cap mare și rotofei. Fardată strident, cu speranța că cearcănele prea vizibile vor fi acoperite, Dana Lupe nu mai făcea impresia de altă dată. Majoritatea fetelor se îngrășaseră. Deveniseră femei în toată regula, durdulii și apetisante, făcând ca Luana să pară, prin tăcerea și trupul zvelt, o fetiță timidă, abia ieșită în lume. Cu tenul alb, curat, ochii creionați discret cu dermatograf negru, silueta armonioasă, îmbrăcată într-un costum de firmă și pletele ondulate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la adresa cu pricina. Impresia dezastruoasă pe care i-o lăsă clădirea dărăpănată și firma strâmbă, agățată deasupra, îi tăie tot elanul. Patroana, doamna Alexina Alexe, era în ton cu tabla ruginită, pictată șui, pe care o spânzurase la intrare. Bătrână, durdulie, neîngrijită și prost îmbrăcată. O privi pe deasupra ochelarilor, fără să lase impresia că ar vedea-o. O declară angajată fără nici un alt cuvânt. Luana pierdu ore întregi într-o încăpere cu titlul de birou, ce sta să se prăbușească, uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
din tot sufletul. Escu îi aruncă o singură privire apoi coborî un etaj mai jos, se întinse pe o banchetă și dormi, instantaneu, un somn fără vise. Cea care visa era Luana. În capătul luminos al tunelului, ea zărise copilași durdulii, cu bucle blonde și aripioare albe, fluturânde, de îngerași. Și-ar fi dorit să alunece mai repede, să se bucure de râsul lor sănătos, de aura ireală din jurul lor. Dar un glas de bărbat, ce se încăpățâna să nu tacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]