13,416 matches
-
cartea însăși, nu numai de faptul că e vorba de un roman de Eça de Queirós sau de John Grisham. Depinde și de timpul de care dispune cititorul, de dispoziția în care se află el. Un cititor pe care-l dor dinții va citi altfel decât un cititor care tocmai a încheiat, de exemplu, o aventură amoroasă. Sentimentul cu care ne apropiem la lectură determină și el lectura. Î.: Spuneați odată că aveți senzația că fiecare carte pare a fi prima
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
de repere peisagistice și de mesaje morale. Trebuie, cu alte cuvinte, pus cu adevărat ceva în locul lui Lenin? Răspunsul este simplu și categoric: acel spațiu trebuie reconstruit și fantoma lui Lenin, care seamănă foarte mult cu piciorul fantomă, acela care doare încă multă vreme și după ce organul fizic a fost amputat, trebuie dislocată pentru reinstaurarea echilibrului simbolic și pentru deblocarea din captivitatea unui trecut spectral și neliniștitor. Aceasta, într-o perspectivă subtilă, necuantificabilă în vreun fel anume și necontrolabilă cu instrumente
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
pe o bordură, un copil de vreo 3-4 ani urla. M-am apropiat să aflu ce-l supără. "Ți-e foame?" l-am întrebat încercînd să-l mîngîi. S-a ferit de mîna mea și a continuat să țipe. "Te doare ceva, ți-a făcut cineva vreun rău?". Nu plîngea, n-avea lacrimi, din gura deschisă ieșea un sunet strident, întrerupt doar cît să tragă aer în piept. "Te-ai pierdut, vrei să-i căutăm pe părinții tăi?" Emisia de aaa
Actualitatea by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15276_a_16601]
-
cazul tatălui sau fratelui ei? Răspunsul îl găsim în prefață: "După multe îndoieli și îndelungi meditații, am ajuns la convingerea că trebuie spus tot adevărul, oricât de dureros ar fi el. Când iei în mână cioburi, te rănești și te doare, dar altminteri nu poți reconstitui acea oglindă prin fața căreia s-a perindat viața celor apropiați ție."5 Deși fără pretenții literare declarate, propunându-și ca principal scop să conserve amintirea în și prin cuvânt, cartea Marinei Tarkovskaia se citește pe
Saga Tarkovski by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/15281_a_16606]
-
alții nu mai pot fi scoși din vîrtejul datoriilor zilnice. Livius Ciocârlie citează un pasaj dintr-o scrisoare pe care profesorul i-o adresase: "Boala lui Sorin (Titel - n.n.) mă torturează și mă urmărește obsesiv. Moartea lui Mazilescu m-a durut, iertată-mi fie cruzimea, mai mult decît a lui Preda. ș...ț Generația mea dispare irepresibil, nu pot decît s-o urmez. Niciodată n-am fost mai singur și mai suspendat într-un înțeles de vid, ca acum." Cam aceasta
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
confundat ceva: n-am fost niciodată prieteni și ne sfădeam tot timpul. Ne-am certat astfel: stăteam eu lîngă magazin; se da zahăr și eu stam în rînd și mă străduiam să nu ascult ce se vorbește în jur. Mă durea un piculeț un dinte și nu prea aveam dispoziție. Afară era foarte frig, fiindcă toți erau îmbrăcați în șube groase și cu toate astea înghețau de frig. Și eu eram îmbrăcat în șubă groasă, dar nu prea înghețam, însă îmi
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
bîrfă suculentă circula în familie despre Alecsandri care, la o vîrstă respectabilă, flirta cu domnișoarele din jurul lui Carmen Sylva, iar soția sa, Coana Paulina, striga ca să audă toată lumea: Puneți vată în urechi, dragă Vasile, și nu uita ce rău te dor noaptea bătăturile și reumatismele." Bărbații care îi plac Marucăi trebuie să fie neapărat "voinici", să conducă spectaculos mașina, să fie de familie bună sau să fie exotici, pur și simplu. Trei bărbați încalcă a-ceste reguli în viața sa. Primul este
Poveștile Marucăi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15447_a_16772]
-
oseminte'' rănile trecutului rămân veșnic deschise, dureroase, răni pe care nici desmierdările iubitei nu le pot vindeca: ,, Cu dornice săruturi ne-ntrerupte muierea îmi desmiardă la-ntâmplare pe piept, pe brațe, rănile din lupte, crezând că urma lor nu mă mai doare''. El însuși în întregime este o rană invizibilă celorlalți, asemenea plânsului lui Ulise, iar săruturile iubitei se confundă cu cele ale morților veniți de departe, tocmai de la Troia: ,, Ci eu sunt tot o rană nevăzută și răni mi-s ochii
Lacrimile lui Ulise by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15532_a_16857]
-
de "justificare" a rămînerii la suprafața lucrurilor, aflăm un citat din Caragiale: "Ah, iubește-mă, dar nu intra, mă rog frumos, ca într-un dulap de lemn, în sertarele unde se ascund măruntaiele mele. Căci asta, mă rog frumos, mă doare"... Citatul e cît se poate de adevărat, atunci cînd e vorba de un autor în viață. După aceea, nemurirea echivalează cu o anestezie generală, deci "scotocirea" nu numai că nu "doare", dar e chiar necesară. Sîntem datori să aflăm ce
Anul Caragiale: Franzela amară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14388_a_15713]
-
ascund măruntaiele mele. Căci asta, mă rog frumos, mă doare"... Citatul e cît se poate de adevărat, atunci cînd e vorba de un autor în viață. După aceea, nemurirea echivalează cu o anestezie generală, deci "scotocirea" nu numai că nu "doare", dar e chiar necesară. Sîntem datori să aflăm ce se ascunde "în măruntaie". Cu condiția să fim în stare!
Anul Caragiale: Franzela amară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14388_a_15713]
-
deci, argumentele. Primul: Nu există o criză a libertății, fiindcă pot să apară articole în care publiciștii se plîng de această criză. Să mă ierte confratele meu, dar nu m-a convins. Să admitem că pe domnia-sa l-ar durea, de pildă, burta și că ar chema un medic. - D-le doctor, mă doare burta... sînt bolnav! - D-le cugetător, nu ești bolnav, fiindcă te poți văita. Ba dimpotrivă; cu cît te vaieți mai mult, cu atît ești mai sănătos
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
în care publiciștii se plîng de această criză. Să mă ierte confratele meu, dar nu m-a convins. Să admitem că pe domnia-sa l-ar durea, de pildă, burta și că ar chema un medic. - D-le doctor, mă doare burta... sînt bolnav! - D-le cugetător, nu ești bolnav, fiindcă te poți văita. Ba dimpotrivă; cu cît te vaieți mai mult, cu atît ești mai sănătos! Ce părere ar avea confratele meu despre acest medic? (...) Al doilea argument al talentatului
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
cu două-trei sute de ani înainte cum s-o numi atunci lupul și ce imperiu o să cadă. Dar cui îi e de trebuință ceva ce-o să se întîmple peste două, trei sute de ani? Nimănui, chiar nici mie. De aia mă doare-n coadă. Dar există și alții, ghicitori de mîna întîi, din Dubrovnik, de pildă, care prorocesc ce-o să se întîmple mîine ori într-un an, de care oricine are trebuință precum chelul de tichie și nici nu se întreabă pentru
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
perceperea frumuseții: construcția și perfecțiunea acesteia fuseseră încununate de o moarte desăvârșită, la rându-i. În urma consumării modelului erotic de cunoaștere, Hadrian devine un necrofil platonic, care instituie un cult al Misterelor pentru Antinous proiectat ca un nou Osiris. Frumusețea doare ca o rană deschisă, frumusețea are tăiș ca un cuțit, aceasta este, cred, concluzia Memoriilor lui Hadrian.
Despre frumusețe by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/14049_a_15374]
-
respiră prin porii mei,/ O văd cum se lăfăie în mine/ Acum își creează din mine castel,/ Îmi umple stomacul cu tablourile-i de morți fără chip/ Îmi ia inima și și-o face sceptru.// Și moartea mă frige, mă doare, mă bea,/ Se-mbată cu mine, mă digeră încet/ Și mă însămânțează cu larve de moarte.../ Astfel, fără voia mea devin coconul neființei,/ Devin cuibul tăcerii căci Moartea e mută.../ Mi-e atât de frig de mine/ Mi-e atât
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14124_a_15449]
-
adie această briză de gheață, gri și înghețată deasupra mocirlei nu mai adâncă de 2 până la 3 metri. Un obraz e un ponton. Obrazul lui e o fațadă bună: solidă, netedă, uniformă. Nu tresare nimic. Unde începe ceea ce trebuie să doară? Ce se poate vedea? Îl aud mergând în odaia de alături, încoace și încolo, pe urmă adorm din nou. Dimineața nu mai e aici. Și-a luat cartea cu el. Ce poți păstra? Despre ce se poate vorbi? Despre copilărie
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
face altfel cînd le simt în suflet prea multe și că vor să vie la lumină - și apoi cui să le trimit cînd toate sînt născute din vina dumitale? Dacă acum m-ai lovi cu un răspuns care m-ar durea, aș înceta să-ți scriu ca să nu te supăr, dar n-aș înceta să-ți mulțumesc." (Pagini..., p. 98) Între 8 și 18 aprilie, datele ultimelor două scrisori expediate de H. Y. Stahl, de la Viena și de la Berlin, Istrati a
O relație puțin cunoscută by Zamfir Bălan () [Corola-journal/Journalistic/14285_a_15610]
-
iubit cu grijă/ am pierdut comori/ nu te iartă clipa/ când ți-e dat să mori"(Balada călătorului) sau "Pe ce să-ți jur, iubito, că mi-e soare/ privirea ta rămasă-n gândul meu/ Și, câtă vreme liniștea mă doare,/ De sub zăpezi am să te strig mereu."( Scrisoare - 10) și încă: "E atâta ură/ Strânsă între noi,/ Sunt atâtea ziduri,/ Sunt atâtea ploi."( Cântec de dragoste). Sensibilitatea și instrumentul romantic, muzicalitatea tăierii versului în ritm de romanță, "artizanatul"plăcut al
Tot poezia de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15063_a_16388]
-
față o carență în activitatea "de organizație": dl. Geoană n-ar fi făcut, chipurile, nimic pentru partid în periplurile sale planetare. Va să zică, asta era buba! Probabil orbit de ură, dl. Năstase își dă arama pe față: nu de țară îl doare pe el, ci de partid. România n-are decât să se ducă naibii, important e să supraviețuiască partidul. Pentru astfel de gânduri, dl. Năstase ar trebui declarat urgent - într-un limbaj adesea folosit de partidul al cărui membru a fost
Cu marchizul de Sade în U.E. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15078_a_16403]
-
minerilor, fie că purtau gulerele albe ale ingineriilor bancare. Documentele ieșite la iveală zilele trecute sunt doar un strop din oceanul de țesături perverse la care trudește o armată invizibilă, incontrolabilă și animată de țeluri inavuabile. Că pe securiști îi doare în cot de lege o dovedește faptul că directorul S.R.I. n-a prezentat nici până în ziua de azi în fața Parlamentului obligatoriul raport anual. Așa se comportau ieri securiștii, la fel se comportă azi sereiștii, aflați în cârdășie cu liderii politici
Îngerii din tura de noapte by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15102_a_16427]
-
Tudora Șandru-Mehedinți Circe de Julio Cortázar De acum nu trebuie să-i mai pese, dar de data asta l-a durut coincidența crâmpeielor de bârfă, chipul servil al Maicii Celeste povestindu-i mătușii Bebé, neîncrezătoarea stinghereală din gestul tatălui său. Mai întâi a fost vecina din casa cu etaje, felu-i bovin de a întoarce încet capul, rumegând cu desfătare cuvintele de
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
-l ia cineva, să-l ducă acasă că abia ce s-a urcat, e din comună dîaici. Un sătean: - Io n-aș băga mort în mașină...! Cineva din mulțime: - Daî ce-are, domîne!? Când era viu era bun, acuma ne doare-n cur! Ce, pute!? Asistenta constată decesul și lumea sare din nou cu gura pe șoferul ambulanței: - Domîle, ce dracuî, nu puteți lăsa mortuî în mașină! Duce-ți-l odată la Morgă! Șoferul autocarului: - Hai, domîne, ce dracuî! Dați odată
Moartea din autocar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13440_a_14765]
-
cu actorul care-ți pregătește reprezentația de adio. Acum el convorbește din belșug în toate direcțiile, zvârlind sămânța cariată a cuvintelor lui pretutindeni, în interviuri nesfârșite în cari răsună ca un leitmotiv acel eu, eu, eu, care arată cât îl doare preocuparea persoanei sale adorabile. Din când în când, simțindu-se prea singuratec în atâta glorie, triste et seul dans sa gloire, aciuește numele său de acel al unui politician din miazăzi și anume: eu și amicul meu Venizelos, acoperindu-se
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
scurt/ cu păr des pe picioare cu simțuri atrofiate/ omul-haină mai bine îmbrăcat decât tine”. În contextul dat, dificil de impudic, am găsit încă un poem aproape inocent: „Tu nu ai de unde să știi câtă durere e în mine mă doare și cuta perdelei/ pliată ca lama unui cuțit mă vâr sub birou și simt forcepsul în jurul gâtului/ îmi ard părul îl împletesc cu moțul tău de la un an mama mă gâdilă cu părul pe față/ acum părul nostru încolțește în
Post - Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13557_a_14882]
-
Țuculescu, care ne întreabă dacă vrem să ne aducă ceva de la budă, ori Poaha, a cărei caritabilă inimă m-a făcut dependent de Rivanol, și toți marii mimeuri ai locului, de la Ileana Balș la Catri Cândea, care povestesc pînă îi dor mîinile ca să ghicești „așa mai vii de-acasă” sau „șmen”? Ori dansatorii nopților Vămii, cu tălpile însîngerate de așchii și capete de cuie prea delicat bătute în podelele îmbătrînite elastic? Ori nudiștii, toți și toate, tatuați uni cu lumină? Ori
Vama dintre doi mai by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/13587_a_14912]