380 matches
-
argou computerizat: "Amor posmodern. Se cunosc la un Internet Cafe și, în cîteva minute, dialogul lor amoros atinge cota maximă. El zice: ŤContemplu ideea unui peep show mediatic: să-mi pun pe web site-ul propriu (www. cristi, f2. com) eboșele următorului party, ca un fel de work-in-progres consumat sub ochiul public: ce zici?ť Ea: ŤMiștooo, foarte mișto! Dar află de la mine: anonimatul e condiția țuț a surfer-ului pe web, așa că nu voi intra pe nici un char room ca să nu
Un observator solitar Un observator solitar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9680_a_11005]
-
ar fi vrut să-i dea chipul și asemănarea bătrânului. Oricât s-a străduit, În liniște, să reproducă Întocmai, trăsăturile chipului, și disticția aristocrată, nu reușea. S-a Îndepărtat de canapeaua În care bătrânul dormea, distrugând cu strângere de mână, eboșa de lut În care nasul grecesc al bătrânului era singurul element reușit. Departe, Între sifonărie și hala de carne, pe un maidan transformat În fiecare duminică Într-un adevărat târg de vechituri amestecate cu obiecte de artă, un bărbat Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
scoteam, o roșeață palidă, dar inconfundabilă, apoi mănușa ei dârză și respirația ei fierbinte pe fața mea pudrată. Reconstituiam șirul evenimentelor cu precizia unui inginer care umple un proiector de filme cu șuruburi minuscule, arcuri Întinse și un mănunchi de eboșe vibrânde - până când nu mai suportam mașinăria atât de uleioasă, atât de ritmată, dar făceam ce ar fi făcut orice inginer În locul meu. Alex, inginerul, În pat zăcea, lângă agila Minette, pe care-o iubea. Vocea plăcută a lui Anton mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dar amestecat. Cu carne arsă. Cu carnea ta arsă, Iordana. E cazul să-l mai dăm în pînzele lui". Pînzele sună a înjurătură. Ba nu. Vreau să înțeleg de ce. Mă aflu prea pretutindeni în pictura lui. Răscolesc în scrin, după eboșele pentru vitraliu. Cel din partea stingă. Partea inimii. Nu găsesc răspuns în crochiurile năvalnic-apăsate, ca și scrisul. Mai sînt fotografii după o expoziție la Roma. Exclusiv peisaje, obcine românești. Totdeauna m-a ținut Russ la curent cu ce face. Obcine, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un limbaj frust și acompaniate de inevitabile răgete cacofonice, traducând râsul proletar. În câteva rânduri însă, lucrurile s-au complicat: au intervenit pipăieli, atingeri libidinoase pe păr, pe sâni sau pe coapse. Cine n-ar putea recunoaște, în această flatantă eboșă, pe marele artist al șantierului, pe semizeul schelelor și al macaralelor, pe muncitorul constructor? Copil fiind, jungla de asfalt cutreieram. În drumul spre școală, treceam, invariabil, pe lângă tot soiul de schelete arhitectonice în curs de incarnare, populate de făpturi încălțate
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
vremea "țestoaselor dacii", se dăruiește mirajului: "O magnifiantă speranță/ pe aceste ierburi încălzite precum/ spinarea ta voluptuos arcuită// la capătul unei zile// o insignifiantă speranță/ cum un țel nemaivăzut" (O insignifiantă speranță). își compune în felul acesta un portret din eboșe de schițe, un autoportret din linii șerpuitoare, frânte, puse în valoare de viclenele spații albe. Ni-l putem imagina într-un costum de pastor, drept, cu bărbia în sus, pe cel ce pare dăruit celei mai pure gratuități, absolutei libertăți
Sculpturi de aer by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7495_a_8820]
-
atenți ai poeziei lui Constantin Abăluță a observat, în cronica la volumul Drumul furnicilor (1977), mutația spre esențializare petrecută în scrisul acestuia, de la suprarealismul devenit marca înregistrată a poetului în volumele publicate înainte de 22 decembrie 1989, la un soi de eboșe lirice, inspirate din universul mic, al "realităților umile". În realitate, așa cum bine remarcă în alt comentariu același Cistelecan, pe urmele lui Gheorghe Grigurcu, saltul nu este chiar atât de spectaculos germenii inspirației din banalul cotidian dezvoltându-se în excelente condiții
Vernisaj liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7269_a_8594]
-
mă cunoaște este chiar poetul. Fiecare vers e o modalitate surprinzătoare de autocunoaștere, aduce un element nou, deschide o poartă neștiută spre adâncimile sufletului. Perspectiva variază, uneori privirea este îndreptată spre un element din exterior, semnificativ pentru a fixa o eboșă a propriei sensibilități, alteori poetul se vede pe sine ca pe o ființă străină și își schițează autoportretul din câteva linii, cât se poate de "obiectiv", ca și cum o altă persoană l-ar observa din exterior. "privesc/ în depărtare// crengile care
Vernisaj liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7269_a_8594]
-
cinci romane semnate de Gib I. Mihăescu - e o sumară trecere în revistă a unei scurte cariere de hoinar contrariat de împrejurări care, după o răsucire de 180°, va deveni un prototip al arivistului provincial, seducător și fără scrupule. O eboșă de odisee oltenească urmată de o incursiune stendhaliană în inima Bucureștilor. Întors de pe front cu gradul de sublocotenent în rezervă, Mihai Aspru e recunoscător războiului care, vrând-nevrând, l-a „cules de pe drumuri”. O rapidă privire retrospectivă se impune de la bun
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
nu este interesat să reproducă, ci să interpreteze, este interesat la rândul lui de mișcare, de expresie. Ceea ce sare în ochi la aceste desene ține tocmai de înzestrarea artistică a celui care le-a realizat. În peșteră nu se găsesc „eboșe”, mâzgăleli, „încercări” avortate, adică nimic dintr-un laborator de creație. Un alt element, un deget strâmb, contribuie la identificarea unuia dintre „artiști”. În felul acesta, accidental, el și-a pus amprenta, semnătura, asupra operei sale. La intrarea în grotă se
Cai negri pe pereți by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5420_a_6745]
-
unui găinar mărunt, așa cum aventura celor doi tineri reflectă imbecilitatea concetățenilor lor, starea generală de prostrație a unei societăți redusă la reflexe pavloviene. Niciunde nu există posibilitatea excelenței, "răii" se văd reduși la niște marote, actele lor infracționale devin niște eboșe nefericite, simulări impardonabile prin meschinul lor, ele maschează un bovarism care se descarcă compensatoriu în mărunțișuri. Cred că acest grupaj transmite într-un mod mult mai pertinent esența Epocii de Aur, unde existența și toate actele ei complementare, inclusiv cele
De dragoste epocală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6742_a_8067]
-
a tânărului Tițian, ochiul privitorului nu este orbit de afirmații, ci este lăsat să navigheze liber de-a lungul suprafeței pânzei, să completeze ceea ce i se arată folosindu-și propria imaginație. Influențat nu numai de venețieni, ci și de Rubens - eboșele artistului flamand, seria de picturi cu scene din viața Mariei de Medicis decorând Palatul Luxembourg -, Watteau a adoptat în pictura sa o tehnică fluidă, liberă și culori mereu calde, învăluitoare. Exegeții artei lui Watteau au acceptat de mult ambiguitatea ca
Watteau, poetul by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6564_a_7889]
-
dintre Tăvi și Corina care se sfârșește înainte de a începe. Ceea ce iarăși nu prinde Titus Muntean în acest film este magia pe care o creează comicul trist al nuvelei lui Groșan; inteligență scriitorului de a creiona inefabile, ezitări, accente subtile, eboșe nostalgice din stereotipii și lirisme conjuncturale, mixing memory and deșire, îi scăpa printre degete. În loc de aceasta, regizorul face din nuvelă un film tezist, mediocru, unde fiecare personaj se încadrează la stânga sau la dreapta, bun sau rău. Realizez cu filmul lui
O caravană, două caravane… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6098_a_7423]
-
Durnea, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2011, 567 p. Am comentat, la timpul cuvenit, primele două volume ale ediției critice C. Stere, începută de Victor Durnea sub egida colecției „Opere fundamentale” a Academiei, volume conținând romanul În preajma revoluției, cu eboșele și versiunile lui. Din motive pe care nu le cunosc, ediția s-a mutat acum la Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, unde a apărut un prim volum masiv din publicistica scriitorului, ce acoperă perioada cuprinsă între debutul lui
Publicistica lui Stere by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5019_a_6344]
-
aceste vieți sunt „poor players” ale căror voci, odată ce ei ies din scenă, nu se mai aud, cu alte cuvinte, nu se întipăresc nicidecum în memoria cuiva. Ce rămâne din aceste povești? Asemeni unui pictor talentat, regizorul apelează la o eboșă pentru a spune povestea mai bine decât ar fi fă- cut-o un tablou încheiat. Sau poate că în afara acestui crochiu nu mai e nimic de spus?
Zgomotul și furia farsei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5772_a_7097]
-
ediții, organizatorii au încercat să răspundă la o serie de întrebări legate de rolul jurnalelor în viața și opera unor artiști. Ce reprezintă ele? Un leac pentru singurătate? Un adăpost al gândurilor intime într-o lume tulbure? O sumă de eboșe pentru lucrări finisate?... Sunt ele cu adevărat private sau au fost concepute ca un mesaj către lume?... Când devine un jurnal o operă de artă în sine? Inaugurată tot la sfârșit de ianuarie, „Manierism și modernism: colecția Kasper de desene
Morgan Library: arhitectură, colecții, expoziții temporare by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5686_a_7011]
-
La cunoaștere. Care, mare atenție, nu exclude poezia. (N-am spus că o și condiționează, am spus doar că n-o exclude !) O dată cu răbufnirea aceasta, furioasă aproape, începe, de fapt, poezia din Pavor nocturn. De fapt, aceasta se resoarbe în eboșe. Nimic patetic. Deși faptele nude par a predispune la melodramă: „bunicii ei care-a crescut-o/ lumea-i spunea bomboana./ s-a omorât cu acid clorhidric./ când avea trei ani i-a murit un frățior mic/ de câteva luni. au
Ultima oră by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5695_a_7020]
-
pentru a reface cadrul de epocă și a respecta, astfel, autenticitatea atmosferei literare, nu întotdeauna agreabilă, din anii ’70-’80. Aș spune, pentru început (și după parcurgerea tuturor celor 7 caiete publicate până acum) că ediția este, de fapt, o eboșă a unei ipotetice ediții viitoare. Inestimabilă prin farmecul unor intervenții orale strălucite sau pline de amănunte necunoscute istoriei literare, ea nu poate fi folosită în cadrul unei cercetări literare propriu-zise, decât cu multă circumspecție. Două sunt lacunele care restrâng utilizarea ediției
Farmecul pierdut al istoriei literare by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5058_a_6383]
-
ele apărând pe parcursul mai multor ani în reviste ca „Vatra”, „Familia” sau „Observator cultural”), prozele de aici împărtășesc un univers altminteri suspect de coerent. Ceea ce face ca titlul, cu tot echivocul său, să sune extrem de inspirat. Povestirea omonimă conține, în eboșă, toate calitățile volumului. E de un realism tușant (care exclude parabolicul sau regimul simplist al alegoriei politice), restituie cu finețe importanța detaliilor, apelează, chiar dacă ușor antifrastic, la mitologia prieteniei izbăvitoare, are, în sfârșit, și mult haz. Pretextul îl reprezintă fragilitatea
Cu supușenie, Scardanelli by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3735_a_5060]
-
cartea care-i atrăsese anatema colegilor, Nietzsche simte aici nevoia să fie impersonal, de unde și acribia cuminte de povestitor înfățișînd atent nuanțele înțelepților greci. Intuindu-i latura seacă, de pedagogie plată, Nietzsche nu va publica textul, folosindu-l doar ca eboșă în vederea Considerațiilor inactuale, acesta fiind motivul pentru care nu pomenește nimic de el în Ecce homo, în capitolul în care își comentează ditirambic propriile volume. Publicarea lui se va face postum și deseori impropriu, prin colaționarea arbitrară a unor fragmente
Hybrisul grecesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3602_a_4927]
-
de adevăr să devină indiscutabilă. Astfel se explică de ce cartea deconcertează. În ciuda faptului că tratează un singur autor (imens, acesta), proporțiile ei culturale sunt mai degrabă cele ale unei sinteze. Întreaga literatură franceză dinainte și de după Baudelaire e convocată (în eboșă) pentru a-i delimita autorului „locul geometric” sau, mai corect spus, „locul spiritual”. Dar perspectiva lui Fondane e mai mult decât vernaculară: abisul despre care scrie el construit prin mijlocirea lui Kafka (și e de reținut părerea conform căreia neașteptata
Linia Fondane? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3135_a_4460]
-
scutur țigara în ritm/ de blues... R. Bucur (din pat): Dac-o mai citești la mulți, cu siguranță c-ai să ne înnebunești pe toți.” Este posibil, așadar, ca în aceeași situație să se afle mai multe poeme de aici: eboșe numai parțial concludente, lăsate în afara sumarului la fiecare nou volum, în așteptarea unor îmbunătățiri care n-au mai venit niciodată. Exemple, din belșug: Jeanrame &Joe, Romina, Poezia, Numărul, Zahăr cu buze, Pagină, Redundanță, Fereastră și, în genere, majoritatea bucăților din
Saturnalii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3050_a_4375]
-
1993 al revistei Manuscriptum - și anume «zice tânărul cu ghitara...» și patru fără un sfert (reproduse și în ediția de față, la p. 256 și, respectiv, 257) -, sunt de fapt creații finite, la fel ca oricare altele din volume, nu eboșe sau, vorba lui Perpessicius, moloz. Ar fi putut vedea oricând lumina tiparului, dacă autorul lor n-ar fi fost atât de exigent și, mai ales, dacă n-ar fi crezut că textul poetic este un proces continuu, nu o finalitate
Opera lui Virgil Mazilescu, într-o nouă ediție by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3247_a_4572]
-
aduși, de gânduri mărunte sau sfinte, pentru care cândva am fost răpuși. FEMEI DE ZIAR UDE ȘI PRESATE În fața-mi apar personaje confecționate din ziare, din știri udate și apoi presate ce se ridică surprinse cu prestanță-n picioare, sunt eboșe, entități prematur înviate. Prima e Zimi cu părul de aur, își arată cochet mațele împăiate, are gâtul de lemn și ochii ca frunza de laur, un picior de cretă și pofte cam necurate. A doua e Grazi cu părul prins
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
două volume apărute) abordând și atacând cu mare iscusiță teme majore, cu adevărate idei filosofice în exprimare. Poezia Constanței Cornilă nu mai una de citit la gura sobei, de a ne relaxa înainte de culcare. Ionel Moni Constantin a citit o eboșă a unei viitoare proze, Mărul de lângă drum. Deloc mulțumit, a acceptat toate sugestiile, însușindu-li-se. Mariana Vicky Vârtosu a citit o proză „Casa viselor într-o rodie”, pe care poetul Petrache Plopeanu a încadrat-o la literatura urbană.(punct
BINECUVÂNTATA VACANŢĂ DE IARNĂ de MARIANA VICKY VÂRTOSU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367033_a_368362]