51 matches
-
faptul că intenționează ca, prin intermediul ei, să-și realizeze visul de a înscrie forța apariției fulgurante în aparența actorului. Pentru ca imaginea să aibă strălucire, ne amintește Genet în „Echilibristul”1, trebuie ca ea să se îndepărteze de viață, trebuie ca Echilibristul să devină acel „bloc de absență” prin care este desemnat metaforic omul mort. „Cu alte cuvinte, să nu existe decât ca apariție”, își dorește dramaturgul. Singurătatea Echilibristului în lumina reflectoarelor trimite, pentru Genet, la singurătatea lui Narcis fascinat de propria
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
în „Echilibristul”1, trebuie ca ea să se îndepărteze de viață, trebuie ca Echilibristul să devină acel „bloc de absență” prin care este desemnat metaforic omul mort. „Cu alte cuvinte, să nu existe decât ca apariție”, își dorește dramaturgul. Singurătatea Echilibristului în lumina reflectoarelor trimite, pentru Genet, la singurătatea lui Narcis fascinat de propria-i imagine, dar un Narcis în a cărui ființă s-ar ascunde nu cochetăria sau nemăsurata iubire de sine, ci „altceva”, un „altceva” despre care Genet se
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
singurătatea lui Narcis fascinat de propria-i imagine, dar un Narcis în a cărui ființă s-ar ascunde nu cochetăria sau nemăsurata iubire de sine, ci „altceva”, un „altceva” despre care Genet se întreabă „dacă nu cumva este însăși Moartea”. Echilibristul, acest Narcis dansator pe sârmă, se privește poate în oglinda lui Gorgo... Cel ce va dansa va fi mort - hotărât să caute frumusețea sub toate formele ei, capabil să o realizeze sub toate formele ei. Când vei apărea, pe chipul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
a execuției. Cum nimic nu te va mai lega de pământ, vei putea dansa fără să cazi. Dar vezi să mori înainte de a-ți face apariția, pentru că pe sârmă trebuie să danseze un mort. Machiat, îmbrăcat într-un costum fastuos, Echilibristul se aventurează în ținuturi pe unde noi nu vom călca niciodată, într-un spațiu unde orice act temerar e îngăduit, într-un loc unde, tocmai pentru că e situat în vecinătatea morții, totul e permis: acesta este și teritoriul actorului, va
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
spațiu unde orice act temerar e îngăduit, într-un loc unde, tocmai pentru că e situat în vecinătatea morții, totul e permis: acesta este și teritoriul actorului, va declara Genet în Scrisori către Roger Blin. Asemănările pot continua: ca și actorul, Echilibristul se adresează celor morți, nu celor vii, dovedindu-se în această privință un adevărat artist. În singurătatea-i absolută, „discursul lui nu trezește nici un ecou, căci el nu se mai adresează nici unei ființe vii și nici nu mai trebuie înțeles
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
absolută, „discursul lui nu trezește nici un ecou, căci el nu se mai adresează nici unei ființe vii și nici nu mai trebuie înțeles de vreo ființă vie; e un discurs reprezentând o necesitate pe care nu viața o impune, ci moartea”. Echilibristul împărtășește, așadar, cu actorul o aventură la limita morții. El dansează pe sârmă pentru morți și pentru Dumnezeu. Timpul său este timpul Marii Sărbători - a circului ori a teatrului -, când noaptea care se apropie ne trimite deopotrivă la moarte și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
simulacre. Iar seara a fost aleasă tocmai pentru ca Sărbătoarea să fie pură, să se poată desfășura fără riscul de a fi întreruptă de vreun gând, de vreo nevoie practică ori de vreo preocupare ce ar putea-o degrada... Actorul și Echilibristul aparțin amândoi acestui timp al Sărbătorii, al unei sărbători concepute ca fiind momentul când fiecare dintre noi trebuie „să încerce să apară în propriii ochi într-o lumină apoteotică”. Într-adevăr, „preț de câteva minute, spectacolul schimbă ceva din ființa
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
toți. E ca și cum, deși ești închis în el, imaginea ta izbutește să evadeze de acolo neîncetat”. Fantomă orbitoare, menit, ca și actorul, „să apară, să strălucească și apoi să moară parcă”1 - sau, mai degrabă, să moară a doua oară -, Echilibristul, corp-statuie, corp „dăltuit”, „monumental”, revarsă asupra noastră lumina pe care o revărsaseră la vremea lor marile figuri tragice - Fedra, Antigona etc. -, „ansamblu în sfârșit scânteietor de litere”. Statuie modelată din lut ori cioplită în marmură și statuie înălțată din cuvinte
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
eu atunci. Am făcut-o cu bucuria de-ai fi avut alături pe el, creatorul operei, și pe Ștefan Iordache, actorul care ne-a înnobilat câteva filme amândurora. Aici Ștefan Iordache are un rol aparte, Valentin, acrobatul carismatic, omul pasăre, echilibristul fără plasă de siguranță,care merge pe sârmă deasupra unui târg mocirlos și imund, stârnind personajele, acum spectatori, care țipă isteric ori de câte ori sunt surprinse de-o alunecare făcută anume ca să le ațâțe pofta de "sânge". Atunci, în 1981, m-a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
obsedant cu privirea sa sumbră, sfredelitoare, cu gestul său larg și calculat, cu timbrul său precis, direcția impecabilă și sonoritățile profunde de glas ce dereglează până și difuzoarele Hi-Fi din dotarea studioului. În umbra scamatorului, Alexa Visarion. Dacă maestrul Valentin, echilibristul pe sârmă, vine de la Paris, atunci Ștefan Iordache descinde direct de la Comedia Franceză, alt actor de rasă, transfigurat de teama morții și spaima creației. Stranie această siluetă distinsă și elegantă, care prin simplă prezență creează în jurul ei un câmp gravitațional
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
locație preferată a fost și zona centrală din apropierea Palatului Administrativ. În perioada interbelică, aici au evoluat, printre altele, Circul „Clieber” (iunie 1928), dar și Circul „Royal Zoologic” (21-30 noiembrie 1930) - în al cărui program erau incluse „numere cu animale, cu echilibriști, la 8 metri înălțime, cu frații Vilson - cei mai buni gimnastici la inele romane, dar și cu Miss Hercules, cea mai puternică atletă din lume”. Cu această ocazie, locuitorii orașului au putut vizita Marele Parc Zoologic, „cu peste 200 de
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
de circ, pe care o executa fără frică pe marginea balustradei subțiri de fier. Ca și cum destinul i s-ar fi inversat cu cel al locatarei de la balcon, Vladimir nu ținu seamă de tămbălăul pe care-l stârni poziția lui de echilibrist în adâncul beznei, simțindu-se, în consecință, azvârlit de la înălțimea unui subțire minaret, până într-o prăpastie fără fund. Visă, încă o dată, episodul biblic cu zborul vulturilor, care coborau trâmbițând țipete răgușite, apropiindu-se și încercând să-i mănânce merindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fi trebuit acum să fim deja căsătoriți. Mă refer la necesitatea unei discuții cu mama ta. Despre noi, despre viitorul nostru împreună. Cu mama? Da. Cât mai repede. Chiar dacă cunosc riscurile unei întrevederi pe această temă cu ea. Asemeni unui echilibrist care evoluează la înălțime, fără plasa de siguranță. Perfect adevărat. Nici eu nu puteam să o spun mai bine. Pentru acrobat, aplauzele mulțimii sunt răsplata efortului său. Smaranda oftează cu mâhnire. Dar tu? De ce să te simți obligat la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Gând încordat ca un mușchi în carnaval”, „Final ezită glasul tău ca un trapezist”, - dar și, în aceeași Invitație la bal, versuri ca acestea, în care carnavalescul e transferat ambianței: „Vântul face reverențe”, „Frunzele colecționează autografe, parfum”, „Cerul șe unț echilibrist peste lacul în metal”, „Trenul politicos a jucat fotbal”, „Amurgul sparge fluier și saltimbanc”, „Geometria orașului: logaritm stelar, vals”, „câmpul cântă fără partitură”, „concert anotimpul”, „cerul tăiat un metru șapte / zeci și cinci pentru rochia de bal”, „Toamna a dansat
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
lui Voronca, semnificații simbolice bivalente. El se circumscrie în primul rând ca spațiu și timp al acelei sărbători elementare despre care vorbea Jean Starobinski, precum în Almanah: Proprietarul circului salt mortal ca o reverență Câte frânghii și în sângerări orchestra, Echilibristul, din goană, surâde Doamnei din loja 34, Atletul înaintează cu mușchi ca pietrele gârlelor. Îmblânzitoarea, de aici, și calul dansează întrerupt, Interior mă străbate ca un stilet sângele tău... Doar în câteva poezii, precum Cloroform sau Sfârșit, elementele specifice universului
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Prchlik este silit să-și înainteze demisia la 15 iulie 1968. în realitate, Dubček este supus unor presiuni crescânde ale „partidelor surori” în cursul mai multor întâlniri, de la Dresda în martie până la Čierna în august. Dubček începe un joc de echilibrist între aspirațiile din ce în ce mai vehemente ale societății - „Manifestul celor 2000 de cuvinte” în iulie - și amenințările Moscovei. Divizat și sub presiunea societății, PCT trebuie să-și reunească al XIV-lea Congres în august și să aleagă între democratizare și democrație. Trimițându
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
inocenței însă, înaintea acestei basculări în timp și în maturitate, mai există o ultimă limită a flirtului, o ultimă frontieră pe care unii foarte puțini au cutezat s-o exploreze. Un mod, o artă, aproape, de a merge, ca un echilibrist, pe un fir întins care separă inocența de cunoaștere. Un fel de a merge aproape "până la capăt", de a se aventura până la marginea extremă a relației sexuale, fără a bascula totuși de "partea cealaltă". Această artă, acest joc cum nu
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
că ele pot trezi și interesul altora. De aceea, aș putea s-o intitulez O biografie (una dintre mai multele posibile, cea de față fiind axată În special pe activitatea mea profesională). Un alt titlu ar fi putut fi Un echilibrist Între două lumi. Un bun prieten, Basarab Nicolescu, l-a găsit cu ani În urmă și a Încercat pentru un timp, dând dovada unei răbdări unice, să mă convingă să scriu o carte, oferindu-mi chiar un contract cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
momente ale formării mele ca regizor, Începând cu anii studenției la Institutul de Teatru din București. Le sunt Îndatorat bunilor mei prieteni, căci fără suportul lor plin de afecțiune și Încredere aș fi rămas hipnotizat În fața paginii albe*. Partea Întâi ECHILIBRIST ÎNTRE DOU| LUMI (DIALOG ÎN TREI) Copacul zburător „Legenda“ spune că ne aflam În 1944, nu aveam Încă un an, când o bombă lansată de aliați a căzut În curtea școlii din fața blocului nostru de pe strada Arghezi (unde mai târziu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Dar, surprinzător, Gogol nu e dat la o parte, căci prin aparenta lui nerespectare, era de fapt reinventat Într-o lumină nouă, În ce avea esențial. Mi-am găsit greu locul Între ei doi, fiind și În această relație un echilibrist nesigur Între două lumi. M-am Întrebat des cum s-a Întâmplat că noi trei am rămas În timp prieteni constanți, fiind atât de diferiți. Cred că ne-a legat o admirație reciprocă și un respect tocmai pentru că suntem atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
loc unde pot să Îmi dau frâu liber oricăror utopii mentale, să mă las În voia senzației de a nu fi „niciunde“. Nu eram niciunde și totuși eram undeva, eram În mine Însumi. De câte ori mă surprind Într-o balanță delicată, echilibrist Între două lumi, am o percepție concretă a trupului ce mă trezește din plutirea utopică și mă pune În contact cu ceva real. După amintirea turbulențelor de la Național, care mă afectaseră negativ, simțeam nevoia să mă distanțez, să nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
New York Public Library for the Performing Arts de la Lincoln Center din New York. Cuprins TOC \o "1-2" \h \z HYPERLINK \l " Toc133741147" Dacă aș spune chiar totul... În loc de prefață) PAGEREF Toc133741147 \ h 7 HYPERLINK \l " Toc133741148" Partea Întâi HYPERLINK \l " Toc133741149" ECHILIBRIST ÎNTRE DOU| LUMI HYPERLINK \l " Toc133741150" (DIALOG ÎN TREI) HYPERLINK \l " Toc133741151" Copacul zburător PAGEREF Toc133741151 \h 15 HYPERLINK \l " Toc133741152" Tatăl meu și plimbarea cu birja PAGEREF Toc133741152 \h 16 HYPERLINK \l " Toc133741153" Mama și complicațiile interetnice PAGEREF Toc133741153
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ambalaje - Cailler, Kohler și așa mai departe - nu era decât lemn) erau mai Întâi zărite ca un liman răcoros dincolo de o succesiune de coridoare albastre care se clătinau; dar pe măsură ce masa avansa spre fatalul ultim fel de mâncare și un echilibrist cu o tavă plină În mâini se rezema tot mai dramatic de masa noastră, pentru a lăsa să treacă un alt echilibrist cu o altă tavă plină, surprindeam vagonul În procesul de a fi imprudent Înghițit În peisaj, cu tot cu chelnerii
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de coridoare albastre care se clătinau; dar pe măsură ce masa avansa spre fatalul ultim fel de mâncare și un echilibrist cu o tavă plină În mâini se rezema tot mai dramatic de masa noastră, pentru a lăsa să treacă un alt echilibrist cu o altă tavă plină, surprindeam vagonul În procesul de a fi imprudent Înghițit În peisaj, cu tot cu chelnerii care se Împleticeau, În timp ce peisajul Însuși era supus unui sistem complex de mișcare, luna de pe cerul de zi ținea pasul cu farfuria
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
va rămâne neclintit și dincolo de mormânt. Nu decimarea și externarea adversarului aduce pace și biruință, ci atunci când știi să câștigi liniștea prin fapte mărețe, folositoare aproapelui și plăcute lui Dumnezeu. Pentru aceasta avem nevoie de caractere nu de caricaturi și echilibriști. Experiența istorică ne arată că de la omul moral, valoros și jertfelnic ne vin marile și frumusețile idealuri. Insul în slujba colectivității, nu colectivitatea în slujba insului. Nedreptatea, teroarea și crima au fondat cele mai grele nemulțumiri și represiuni. Pentru înlăturarea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]