51 matches
-
capitalul politic: pe de o parte, adună voturi cu retorica nostalgică naționalist-ceaușistă, pe de alta, își compun și niște figuri de persecutați de Securitatea lui Ceaușescu! O specie aparte de demoni, incub-sucub, violatorul sodomizat. Ei sunt talonați îndeaproape de alt echilibrist, traseistul țărănisto-pesedisto-peremist George Pruteanu, pertuul dlor Liiceanu, Pleșu, Manolescu, și el în afara jurisdicției morale a CNSAS. Dincolo de caracterul și moralitatea lui, Șt.Aug. Doinaș a fost un surtucar cu ochelari, un om care și-a câștigat viața citind și scriind, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
fi trebuit acum să fim deja căsătoriți. Mă refer la necesitatea unei discuții cu mama ta. Despre noi, despre viitorul nostru împreună. Cu mama? Da. Cât mai repede. Chiar dacă cunosc riscurile unei întrevederi pe această temă cu ea. Asemeni unui echilibrist care evoluează la înălțime, fără plasa de siguranță. Perfect adevărat. Nici eu nu puteam să o spun mai bine. Pentru acrobat, aplauzele mulțimii sunt răsplata efortului său. Smaranda oftează cu mâhnire. Dar tu? De ce să te simți obligat la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dar Genet nu-i ascunde lui Pauvert, în scrisoarea citată mai înainte, faptul că intenționează ca, prin intermediul ei, să-și realizeze visul de a înscrie forța apariției fulgurante în aparența actorului. Pentru ca imaginea să aibă strălucire, ne amintește Genet în „Echilibristul”1, trebuie ca ea să se îndepărteze de viață, trebuie ca Echilibristul să devină acel „bloc de absență” prin care este desemnat metaforic omul mort. „Cu alte cuvinte, să nu existe decât ca apariție”, își dorește dramaturgul. Singurătatea Echilibristului în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
faptul că intenționează ca, prin intermediul ei, să-și realizeze visul de a înscrie forța apariției fulgurante în aparența actorului. Pentru ca imaginea să aibă strălucire, ne amintește Genet în „Echilibristul”1, trebuie ca ea să se îndepărteze de viață, trebuie ca Echilibristul să devină acel „bloc de absență” prin care este desemnat metaforic omul mort. „Cu alte cuvinte, să nu existe decât ca apariție”, își dorește dramaturgul. Singurătatea Echilibristului în lumina reflectoarelor trimite, pentru Genet, la singurătatea lui Narcis fascinat de propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
în „Echilibristul”1, trebuie ca ea să se îndepărteze de viață, trebuie ca Echilibristul să devină acel „bloc de absență” prin care este desemnat metaforic omul mort. „Cu alte cuvinte, să nu existe decât ca apariție”, își dorește dramaturgul. Singurătatea Echilibristului în lumina reflectoarelor trimite, pentru Genet, la singurătatea lui Narcis fascinat de propria-i imagine, dar un Narcis în a cărui ființă s-ar ascunde nu cochetăria sau nemăsurata iubire de sine, ci „altceva”, un „altceva” despre care Genet se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
singurătatea lui Narcis fascinat de propria-i imagine, dar un Narcis în a cărui ființă s-ar ascunde nu cochetăria sau nemăsurata iubire de sine, ci „altceva”, un „altceva” despre care Genet se întreabă „dacă nu cumva este însăși Moartea”. Echilibristul, acest Narcis dansator pe sârmă, se privește poate în oglinda lui Gorgo... Cel ce va dansa va fi mort - hotărât să caute frumusețea sub toate formele ei, capabil să o realizeze sub toate formele ei. Când vei apărea, pe chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
a execuției. Cum nimic nu te va mai lega de pământ, vei putea dansa fără să cazi. Dar vezi să mori înainte de a-ți face apariția, pentru că pe sârmă trebuie să danseze un mort. Machiat, îmbrăcat într-un costum fastuos, Echilibristul se aventurează în ținuturi pe unde noi nu vom călca niciodată, într-un spațiu unde orice act temerar e îngăduit, într-un loc unde, tocmai pentru că e situat în vecinătatea morții, totul e permis: acesta este și teritoriul actorului, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
spațiu unde orice act temerar e îngăduit, într-un loc unde, tocmai pentru că e situat în vecinătatea morții, totul e permis: acesta este și teritoriul actorului, va declara Genet în Scrisori către Roger Blin. Asemănările pot continua: ca și actorul, Echilibristul se adresează celor morți, nu celor vii, dovedindu-se în această privință un adevărat artist. În singurătatea-i absolută, „discursul lui nu trezește nici un ecou, căci el nu se mai adresează nici unei ființe vii și nici nu mai trebuie înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
absolută, „discursul lui nu trezește nici un ecou, căci el nu se mai adresează nici unei ființe vii și nici nu mai trebuie înțeles de vreo ființă vie; e un discurs reprezentând o necesitate pe care nu viața o impune, ci moartea”. Echilibristul împărtășește, așadar, cu actorul o aventură la limita morții. El dansează pe sârmă pentru morți și pentru Dumnezeu. Timpul său este timpul Marii Sărbători - a circului ori a teatrului -, când noaptea care se apropie ne trimite deopotrivă la moarte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
simulacre. Iar seara a fost aleasă tocmai pentru ca Sărbătoarea să fie pură, să se poată desfășura fără riscul de a fi întreruptă de vreun gând, de vreo nevoie practică ori de vreo preocupare ce ar putea-o degrada... Actorul și Echilibristul aparțin amândoi acestui timp al Sărbătorii, al unei sărbători concepute ca fiind momentul când fiecare dintre noi trebuie „să încerce să apară în propriii ochi într-o lumină apoteotică”. Într-adevăr, „preț de câteva minute, spectacolul schimbă ceva din ființa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
toți. E ca și cum, deși ești închis în el, imaginea ta izbutește să evadeze de acolo neîncetat”. Fantomă orbitoare, menit, ca și actorul, „să apară, să strălucească și apoi să moară parcă”1 - sau, mai degrabă, să moară a doua oară -, Echilibristul, corp-statuie, corp „dăltuit”, „monumental”, revarsă asupra noastră lumina pe care o revărsaseră la vremea lor marile figuri tragice - Fedra, Antigona etc. -, „ansamblu în sfârșit scânteietor de litere”. Statuie modelată din lut ori cioplită în marmură și statuie înălțată din cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
prietene. Tata se dusese să facă o evaluare a unei colecții de cărți la Argentona și nu avea să se Întoarcă pînă la căderea nopții. Eu am rămas să mă ocup de tejghea, În timp ce Fermín, cu manevrele lui obișnuite de echilibrist, se cocoțase pe scară În vîrful picioarelor și rînduia ultimul raft de cărți, aflat la numai o palmă de tavan. Cu puțin Înainte de ora Închiderii, cînd soarele apusese deja, silueta Bernardei se contură Înapoia vitrinei. Era Îmbrăcată ca pentru joi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de circ, pe care o executa fără frică pe marginea balustradei subțiri de fier. Ca și cum destinul i s-ar fi inversat cu cel al locatarei de la balcon, Vladimir nu ținu seamă de tămbălăul pe care-l stârni poziția lui de echilibrist în adâncul beznei, simțindu-se, în consecință, azvârlit de la înălțimea unui subțire minaret, până într-o prăpastie fără fund. Visă, încă o dată, episodul biblic cu zborul vulturilor, care coborau trâmbițând țipete răgușite, apropiindu-se și încercând să-i mănânce merindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
astăzi de lecția învățată, caută ce le lipsește în ceea ce credeau că nu le mai e de folos. În căutările lor, au găsit un academician cu bicorn de pene, sabie și broderii pe cămașă, au găsit un bufon și un echilibrist, au găsit un schelet cu coasă și au trecut mai depate, au găsit o amazoană pe cal și un amiral fără barcă, au găsit un toreador și un bărbat în halat, au găsit un pugilist și pe adversarul lui, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ăștia, câinele Găsit va observa doar peste câteva clipe că stăpânii duc niște figuri de lut în echilibru pe niște mici tăblii, câte trei pe fiecare, imaginați-vă dezastrul dacă nu mi-ar fi oprit la timp efuziunile. Se îndreaptă echilibriștii spre planșele de uscat care, de săptămâni, au fost golite de farfurii, căni, farfurioare, străchini, căni, urcioare, vase și alte accesorii de casă și grădină. Cele șase păpuși, care vor sta să se usuce sub briză, protejate de umbra dudului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în tâmple, iar capul mi se învârtea de încântare, din cauza înălțimii și a riscului. Reflectoarele din jurul meu îmi băteau în față, arzând ca un soare tropical. M-am ridicat și m-am întors - uite, fără mâini! - simțindu-mă ca un echilibrist sau ca un trapezist, la zece metri deasupra scenei, un punct minuscul în spațiul infinit. Uitându-mă la barele de la nivelul picioarelor mele îmi venea să mă arunc printre ele, agățându-mă când de una, când de alta, asemenea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
da lovitura dacă știu cum să pună problema. —Pasionații de senzații tari care vor să vadă dacă-i cade cuiva vreun mobil în cap? sugeră Margery Pickett, zâmbind. Întotdeauna se spune că majoritatea oamenilor se duc la circ sperând că echilibristul o să cadă. Nu-i un tip de gândire după care să mă dau în vânt. Tuși. —Trebuie să fi fost o mare nenorocire pentru tine, la momentul respectiv. Accidentul, vreau să zic. Sau, mai degrabă, faptul că nu a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
îmbrăcați cu straie noi încă de la primele ceasuri ale dimineții, nu fără să fi luat cu ei câteva monede de aramă pentru a-și cumpăra smochine uscate de Málaga. Atrași de mulțimea care sporea, jongleri, iluzioniști, saltimbanci, dansatori pe sârmă, echilibriști, dresori de maimuțe, cerșetori, orbi falși sau adevărați se răspândiseră în tot cartierul de pe Sabika; și, cum era primăvară, țăranii plimbau cu ei armăsari pe care-i dădeau la împerechere cu iepele ce le erau aduse, totul contra plată. — Toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ambalaje - Cailler, Kohler și așa mai departe - nu era decât lemn) erau mai Întâi zărite ca un liman răcoros dincolo de o succesiune de coridoare albastre care se clătinau; dar pe măsură ce masa avansa spre fatalul ultim fel de mâncare și un echilibrist cu o tavă plină În mâini se rezema tot mai dramatic de masa noastră, pentru a lăsa să treacă un alt echilibrist cu o altă tavă plină, surprindeam vagonul În procesul de a fi imprudent Înghițit În peisaj, cu tot cu chelnerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de coridoare albastre care se clătinau; dar pe măsură ce masa avansa spre fatalul ultim fel de mâncare și un echilibrist cu o tavă plină În mâini se rezema tot mai dramatic de masa noastră, pentru a lăsa să treacă un alt echilibrist cu o altă tavă plină, surprindeam vagonul În procesul de a fi imprudent Înghițit În peisaj, cu tot cu chelnerii care se Împleticeau, În timp ce peisajul Însuși era supus unui sistem complex de mișcare, luna de pe cerul de zi ținea pasul cu farfuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
va rămâne neclintit și dincolo de mormânt. Nu decimarea și externarea adversarului aduce pace și biruință, ci atunci când știi să câștigi liniștea prin fapte mărețe, folositoare aproapelui și plăcute lui Dumnezeu. Pentru aceasta avem nevoie de caractere nu de caricaturi și echilibriști. Experiența istorică ne arată că de la omul moral, valoros și jertfelnic ne vin marile și frumusețile idealuri. Insul în slujba colectivității, nu colectivitatea în slujba insului. Nedreptatea, teroarea și crima au fondat cele mai grele nemulțumiri și represiuni. Pentru înlăturarea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
inocenței însă, înaintea acestei basculări în timp și în maturitate, mai există o ultimă limită a flirtului, o ultimă frontieră pe care unii foarte puțini au cutezat s-o exploreze. Un mod, o artă, aproape, de a merge, ca un echilibrist, pe un fir întins care separă inocența de cunoaștere. Un fel de a merge aproape "până la capăt", de a se aventura până la marginea extremă a relației sexuale, fără a bascula totuși de "partea cealaltă". Această artă, acest joc cum nu
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
locație preferată a fost și zona centrală din apropierea Palatului Administrativ. În perioada interbelică, aici au evoluat, printre altele, Circul „Clieber” (iunie 1928), dar și Circul „Royal Zoologic” (21-30 noiembrie 1930) - în al cărui program erau incluse „numere cu animale, cu echilibriști, la 8 metri înălțime, cu frații Vilson - cei mai buni gimnastici la inele romane, dar și cu Miss Hercules, cea mai puternică atletă din lume”. Cu această ocazie, locuitorii orașului au putut vizita Marele Parc Zoologic, „cu peste 200 de
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
eu atunci. Am făcut-o cu bucuria de-ai fi avut alături pe el, creatorul operei, și pe Ștefan Iordache, actorul care ne-a înnobilat câteva filme amândurora. Aici Ștefan Iordache are un rol aparte, Valentin, acrobatul carismatic, omul pasăre, echilibristul fără plasă de siguranță,care merge pe sârmă deasupra unui târg mocirlos și imund, stârnind personajele, acum spectatori, care țipă isteric ori de câte ori sunt surprinse de-o alunecare făcută anume ca să le ațâțe pofta de "sânge". Atunci, în 1981, m-a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
obsedant cu privirea sa sumbră, sfredelitoare, cu gestul său larg și calculat, cu timbrul său precis, direcția impecabilă și sonoritățile profunde de glas ce dereglează până și difuzoarele Hi-Fi din dotarea studioului. În umbra scamatorului, Alexa Visarion. Dacă maestrul Valentin, echilibristul pe sârmă, vine de la Paris, atunci Ștefan Iordache descinde direct de la Comedia Franceză, alt actor de rasă, transfigurat de teama morții și spaima creației. Stranie această siluetă distinsă și elegantă, care prin simplă prezență creează în jurul ei un câmp gravitațional
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]