4,682 matches
-
o "șopârlă"... Regizorul se folosește de aceste două personaje pentru a pendula între două lumi: elita celui de-al treilea Reich și cea a clericilor, ambele infuzate cu toate micile detalii ale vieții cotidiene. Efectul e previzibil: nu atât o echivalență a culpabilităților, ar fi fost prea la botul calului, cât o consubstanțialitate a lor - una n-ar fi fost posibilă fără cealaltă. E drept că Vaticanul a judecat lucrurile cu pumnul în gură. E drept și că ar fi putut
Trei, Doamne, și toate trei bune by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11483_a_12808]
-
de partea germană. E spațiul de desfășurare a erudiției, cu trimiteri la probleme legate de teologie (ortodoxă, catolică sau protestantă), istorie (antică sau medievală), geografie. Se fac comparații între Vulgata, Septuaginta, Pcrapta, targum-ul Zakeinim și, uneori, Biblia slavonă. Se dau echivalențe lingvistice frecvent în germană, engleză, latină, greacă, ebraică și mai rar în slavonă sau franceză. Se comentează semnificații diferențiate de la o cultură la alta ale unui cuvânt biblic sau ale unei sintagme. Se fac prezentări de ansamblu ale unei cărți
Filologie savantă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11479_a_12804]
-
cunoscători ai studiilor filologice și hermeneutice privitoare la Vechiul Testament. Un adevărat deliciu filologic prilejuiește secțiunea Indicelui de cuvinte. Fiecare cuvânt înregistrat e un concentrat de savanterie: se menționează prima atestare a cuvântului în tipăriturile sau manuscrisele românești, se dau apoi echivalențele în germană și în franceză și se înregistrează toate formele flexionare, cu trimiterile corespunzătoare volumului. La volumul XI acest indice e alcătuit de Elsa Lüder și Paul Miron, iar la volumul VI acestora li se alătură Ioan Abrudan. Ca să dau
Filologie savantă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11479_a_12804]
-
căci comunicarea sau sincronizarea dintre literatura din Basarabia și literatura din România nu a existat. Au funcționat aceleași constrângeri ideologice, relaxarea s-a petrecut cam în aceeași perioadă (1965-1970), dar stilistic sau tematic e foarte greu de stabilit corespondențe sau echivalențe. Aureliu Busuioc a făcut liceul la Chișinău, iar bacalaureatul îl obține la Timișoara. Ar fi vrut, împreună cu familia, să se stabilească în România. În 1948 începe școala de ofițeri la Sibiu, dar, odată cu schimbarea regimului, este repatriat. În anii 1951-1952
Un romancier basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11748_a_13073]
-
direcția aceasta tăcerea e și mai asurzitoare) va mârâi probabil în surdină, precum câinele grădinarului, care nici nu mănâncă, nici nu-l lasă pe altul să mănânce. Tălmăcirea lui Sorin Mărculescu va rămâne oricum o piatră de hotar în istoria echivalențelor românești ale Marii Opere. Și va rămâne evidența că, în toți acești ani ieșiți din țâțâni, cineva a avut incredibilul curaj să facă abstracție de necazurile și nevoile ce ne-au îmbătrânit înainte de vreme, de morișca politicianistă hârâind în gol
Don Quijote - 400 - Suișul muntelui by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/11831_a_13156]
-
Imperiul târziu, respectiv după consularis și corrector. Se întâlnesc și anumite inconsecvențe, pe care contextele nu le justifică întotdeauna: rationales, tradus ca „funcționari fiscali” (12, 2 - p. 69), precum censitores (23, 1 și 6<footnote În traducerea lui Arieșan apar echivalențele „comisari strângători de impozite” (p. 143), respectiv „încasatori de cens” (p. 145). footnote> - p. 93, 95), e redat în 7, 4 prin „contabili (!)” (p. 55); magistri apare ca „înalți funcționari” (7, 4 - p. 55), dar și ca „magistrați” (14, 4
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
primar, aspirația de sorginte ortodoxă și bizantină către esențializarea limbajului poetic, către "poezia săracă", cum bine spune Biancamaria Frabotta, a impus, cred, un alt tip de efort din partea traducătorilor Anei Blandiana. Acesta s-a îndreptat nu către cuvintele propriu-zise și echivalențele lor în limba italiană, ci către "alcătuirea" și "rostirea" lor în discursul liric și mai cu seamă către relevarea, în spatele acestuia, a rolului asumat cu "umilință" de autoare, acela de poeta theologus, după cum a constatat însuși traducătorul italian. Probabil că
Eveniment poetic românesc în Italia by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/12265_a_13590]
-
un alt exemplu de profundă interpretare a sensului poetic: cum îngerii căzuți trăiesc drama dualității cer-pământ, antologatorii italieni au introdus-o chiar în traducerea sintagmei "îngeri cu aripile-atârnând", anume "angeli con le ali a terra". Fără îndoială, analiza atentă a echivalențelor în traducerea oferită de Biancamaria Frabotta și Bruno Mazzoni - și mă refer în primul rând la Ar trebui (Dovremmo), Hotarul (Il confine), Elegie de dimineață (Elegia del mattino), Poveste (Racconto), Leagăn (Culla), Din apă ieșeau trupuri albe de plopi (Dall
Eveniment poetic românesc în Italia by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/12265_a_13590]
-
mai lăsă; abia se revărsaseră zorile." În ediția revăzută din 1964 (Editura Tineretului, Biblioteca școlarului) există sublinieri noi - există un timp nou care trebuie și el numit. E vorba (în stilul discursiv al "realismului socialist", dar și în stilul unor echivalențe care să anuleze regimul lozincard) de "o zi mare": "O zi mare, chiar dacă îi descrii și intervalele dintre clipe, nu numai clipele, tot seamănă cu o zi obișnuită./ Ilie Barbu se trezi din somn cu ochii limpezi, ușor și liniștit
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
care le dă o alură afectivă situată între cotidianul cel mai prozaic și simbol. Întâlnirile "admirabile", ca și deziluziile sunt deopotrivă de fecunde în ordinea cunoașterii și a existenței, după cum între banalul nediferențiat și armonia gândului pur există nu puține echivalențe și corespondențe greu de intuit la prima vedere. Momentele de singurătate, acele momente privilegiate ale rupturii de lume și ale întâlnirii cu propriul sine sunt transcrise în pasaje de o calmă serenitate în fața Timpului, în care starea de veghe și
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
Virgil Ierunca au, datorită acestui caracter depozițional greu de eludat, o foarte elocventă tranșanță morală și acuitate a scriiturii; propoziții adesea eliptice, enunțuri concentrate, trăsături de portret contrase conferă paginilor autenticitiate și sinceritate. Între scriere și trăire se instaurează o echivalență aproape perfectă, frenezia vieții și febrele interioare sunt transcrise, parcă, fără "rest", cu o dorință a imediatului irepresibilă, în notații fulgurante, dar cât de revelatoare, cât de stringente: "Umblu pe străzi. Plouă mărunt și Parisul e înfrigurat de secrete, de
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
Cărțile profesoarei s-au acumulat în ritm trepidant. Erau printre ele și culegeri de studii, tentative de "popularizare", uneori sclipitoare, dar și sinteze impresionante, pe care alții nu le-ar fi putut scrie. Tratatele intitulate Renașterea (1971) ori Valori și echivalențe umanistice (1973) mustesc de erudiție reală, împărtășită însă cu grație, parcă pentru a nu stîrni în cititor legitimele complexe de inferioritate. Eminescu și romantismul german (1986), poate ultima mare carte a autoarei, punea în fine o ordine clară în domeniul
Doamna Zoe by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/10616_a_11941]
-
exista convingerea că folclorul urban este o prelungire a celui rural, că orașul nu-și avea propria sa cultură folclorică, cu teme și forme de expresie specifice. Or, scrie C. Eretescu, chiar dacă între cele două culturi, rurală și urbană, există echivalențe și interferențe, originalitatea celei urbane este indiscutabilă. O delimitare netă între ceea ce este creație anonimă și creație de autor în folclorul urban este greu de făcut, multe anecdote, bancuri, vorbe de spirit avându-și autori al căror nume a fost
Cercetări folclorice actuale by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11671_a_12996]
-
și aceasta într-o perioadă în care moda romanelor romanțioase, de mistere sau de capă și spadă, abia trecuse”. 24. Iată, aș zice în fugă, ce-nseamnă să stăpânești o teorie a personajului în devenirea lui, nu numai pedestră, prin echivalențe,dar mai cu seamă prin afirmarea sa tipologică, de la Eugenio d ‘Ors citare (tip, arhetip, ectip). 25. Informarea la pas, derulează în timp formulări cu speranțe stilistice individuale, particulare de toată frumusețea rotundului. DE LA AMIEL CITARE Palmaresul editorial al Profesorului
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
ostile și opusă ei". Odată cu elaborarea romanului său principal, preocupările demonologice ale lui Bulgakov sporesc. în ele reverberează atât registrul "pozitiv", al împlinirii unor aspirații refuzate în real, cât și cel "negativ", al realului întunecat, generator de suferințe, ca atare. Echivalențele și metamorfozele demonicului sunt puse în scenă de un expert (să nu uităm că scriitorul a fost fiul cunoscutului teolog Serghei Bulgakov), circumscriind tabloul istoric al epocii sovietice unei esențializări a Răului, ce se evidențiază în spatele decorurilor de carnaval, a
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
la Înălțimea așteptărilor și responsabilității, sprijinită fiind de ceilalți membrii ai Comitetului Executiv. 12 octombrie 2009 Corina Diana Haiduc Luca Povestea aceasta se petrece pe la Începuturile activității mele, ca doctor În Canada. Era pe la jumătatea anilor '80. Trecusem examenele de echivalență a studiilor, terminasem stagiile de practică În spitale canadiene și acum lucram Într-o provincie majoritar anglofonă, În estul Canadei. Doctorul care mi-a vândut practica, m-a asigurat că mai mult de jumătate din pacienți Înțeleg franceza, căci eu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
scoate din cursă pe candidatul PNL, Theodor Stolojan, și pentru a deschide calea unui al doilea tur de scrutin de coșmar în care se confruntă corifeii stagnării: Ion Iliescu și Corneliu Vadim Tudor. Dezbaterea publică este dominată de polemica privind echivalența/nonechivalența în rău a celor două totalitarisme ale secolului XX, comunismul și fascismul. În subsidiar, susținătorii din țară ai ideii că atât crimele fascismului cât și ale comunismului trebuie judecate cu aceeași măsură sunt acuzați de antisemitism. Printre cei puși
Sfârșit de mileniu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10095_a_11420]
-
opus al poeziei optzeciste. Nimic nu este mai străin viziunii lui Radu R. Șerban asupra poeziei decât banalul, cenușiul cotidian, trăirea soft, intertextualitatea ironică, aluziile culturale transparente, coborârea limbajului poetic la nivelul străzii, viziunea în cheie minoră asupra lumii și echivalențele ei stilistice. Adică, exact elementele care conferă identitate liricii pionierilor postmodernismului românesc. Deși, a fost mai mult decât familiarizat cu literatura postmodernă (s-a ocupat, printre primii la noi, de traducerea unor autori considerați stâlpi ai prozei postmoderne, precum John
Sinele si lumea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10114_a_11439]
-
Era un pasionat cititor de poezie și un excelent comentator al fenomenului liric universal. unoștea, grație numeroaselor lecturi, limba franceză, germană și engleză. Spre sfârșitul activității creatoare se familiarizase și cu limba spaniolă din care a și făcut și câteva echivalențe. Așadar, suficiente argumente pentru un tălmăcitor de elită. Recent, printr-o întâmplare fericită, am descoperit în arhiva teologului și istoricului Velicu Dudu, din București, încă o traducere a lui Ion Pillat, necunoscută până acum, din opera lui Kazimierz Wierzynski (1894-1969
O traducere inedită a lui Ion Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/12895_a_14220]
-
un stil indirect liber. Altfel spus, cititorul nu obosește în niciun fel, autorul oferindu-i câte ceva senzațional, fără de-a i-l interpreta. Colaborarea tacită devine o virtute a rusului american. Rețin câteva formulări, cărora traducătoarea le-a găsit frumoase echivalențe românești, adesea reverberatorii: „Câtă noblețe în felul în care a evoluat minciuna în ultimii două sute de ani”; La o prostituare în grup, „Liudka venea, înaltă, zveltă, ochii... într-adevăr... și cu soțul la Interne”; „Îmi amintesc că fusese ameliorat deficitul
Din Estonia, direct la New York. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_99]
-
lîngă virtuțile lui strict formale, care țin de punerea în pagină, de expresivitatea liniei, de monumentalitatea întregului și de acea coerență de ansamblu care dă formei armonie și credibilitate în planul reprezentării, lucrările Eugeniei Iftodi aspiră la un statut de echivalență cu lumea pe care o descriu. Ele ies din fragilitatea codului și din acea complicitate asumată în jurul unei convenții, pentru a se transforma, în virtutea unei puternice presiuni lăuntrice, în locuri, în animale, în oameni vii, în izbînzile și în impasurile
Un portret în sepia: Eugenia Iftodi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17182_a_18507]
-
cazuri de pendulare fără preget între două căi. Ambele sînt primejdioase și la capătul fiecăreia te așteaptă o răsplată (firește, altfel de răsplată, de la caz la caz). Trebuie doar să ai voința și puterea de a alege. Dar tocmai pentru că echivalențele sînt aproape fără cusur, poți nu doar să disimulezi desăvîrșit, ci chiar să zigzaghezi ușor - și sincer! - spre o extremă sau spre alta. Struțocămila e un preot trădător, dar și un trădător care-și descoperă, în timp, vocația de preot
Faust, cavalerul și struțocămila by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17343_a_18668]
-
ideatică și ritmul originalului. Ca o opinie personală, am fi preferat ca distinșii cărturari, în loc să păstreze tale quale, din limba engleză, cuvinte (e drept, de sorginte latină, dar cu un son prețios) precum prescient sau congenial, să le fi dat echivalențe românești. Impresia de ansamblu a textelor este, în orice caz, de grandoare ideatică, de densitate extremă. Pentru Eliot, literatura europeană este subiectul fundamental: un pariu ontologic esențial în ordinea civilizației, parte a patrimoniului universal, prin sorgintea sa greacă și latină
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
sau funcția în ierarhia monahală. Citatul următor conține pe maică în titulatura maica stareță, dar preferă forma de origine diminutivală pentru celelalte călugărițe: "doar maica stareță și cîteva măicuțe mai școlite se ocupă cu administrația" (ib.). La plural, cel puțin, echivalența între maici și măicuțe pare perfectă; în limba de azi mi se pare totuși că se observă o ușoară preferință pentru diminutivul care și-a pierdut valorile pur afective: "corul măicuțelor de la Mănăstirea Pasărea" (RL 2147, 1997, 10); "corul măicuțelor
Călugărești by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16896_a_18221]
-
rărunchi vorbitorii de azi nu mai recunosc rinichii; rărunchii sînt percepuți mai ales ca zonă a efortului, nu ca un organ precis determinat. Explicația construcției cu toți ar putea sta și în contaminare: cum din rărunchi înseamnă din toate puterile, echivalența sintagmelor ar fi permis ca determinantul ultimei să gliseze spre prima, chiar dacă, din motive etimologice, nu-și avea locul acolo. Există cel puțin încă o evoluție semantico-lexicală foarte asemănătoare: cea ilustrată de perechea sinonimică bojoci - plămîni, alcătuită tot dintr-o
"Din toți rărunchii"; "din toți bojocii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16931_a_18256]