31 matches
-
cazuri Ovidiu își manifestă adevăratele sale (re)sentimente față de Augustus și glorifică casa Fabia și, din moment ce formularea echivocă este evidentă, măcar în unele cazuri, credem că nu exagerăm când considerăm și formulările de mai sus ca inconcludente și de o echivocitate incontestabilă. Aceste formulări întăresc în mod evident, aș spune, epigrafic, adevărata stare de suflet a lui Ovidiu față de Augustus și față de Paulus Fabius Maximus, înainte și după relegarea la Tomis. Ovidiu i se adresează din nou lui Paulus Fabius Maximus
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
care i-au adus succesul și notorietatea? Răspunsul la această întrebare se află cuprins în cărțile sale. Nu sub forma unor certitudini ci mai degrabă sub forma unor credințe, intuiții și pasiuni și, uneori, ca o temă muzicală, ca o "echivocitate deschisă", cum ar spune Hans-Georg Gadamer. Ca o poezie, am adăuga, în care sufletul devine work in progress. Alexa Visarion opune expresivitatea artificiului în artă: Expresivitatea artei este o condiție a valorii ei iar artificilalul nu este niciodată expresiv Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
țintă anume, de vreme ce arată către ceva deschis, către "totul care trimite la tot" des invocat de Goethe. A pune un spectacol în scenă, a interpreta o partitură dramatică înseamnă pentru Alexa Visarion a interpreta conform ființei, a întrezări semnele acestei echivocități inepuizabile, pe care arta o are în comun cu însăși condiția umană. Cum își propune să interpreteze regizorul și actorul acest act de creație dintr-un text scris și jucat? Cum înțelege să facă teatru și să cucerească publicul de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
conservatorismul unor "prezenturi politice" reverbative. Aceste prezenturi politice par noi doar în ochii ignoranților în materie de forme de manifestare istorică și politică. Foucault a atribuit istoriei un principiu de suveranitate în sfera cunoașterilor: "Istoria s-a rupt, într-o echivocitate care, desigur, nu poate fi controlată, între, pe de o parte, o știință empirică a evenimentelor și, pe de altă parte, acest mod radical de a fi care prescrie soarta tuturor ființelor empirice, ca și ființelor unice ce suntem. Istoria
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sunt "cuvinte referențiale" (V. Fanache)19 și lista ar putea continua cu multe alte exemple, încearcă să sintetizeze și să reducă 20 polivalența operei caragialiene la o dominantă estetică unificatoare. De cele mai multe ori însă, abordările acceptă premisa dualismului și a echivocității ca trăsături definitorii ale omului Caragiale și ale creației sale. Șerban Cioculescu, Florin Manolescu, Mircea Tomuș 21, C. Trandafir 22, Dan C. Mihăilescu 23 promovează teza "jocurilor cu mai multe strategii"24 pe care histrionicul Caragiale, veritabil "homo ironicus" le-
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
delirante și agresive, prin asimilarea invectivei, a imprecației, a obscenității în discursuri, tirade, diatribe, pamflete, eseuri în care duritatea atacurilor și condamnarea definitivă a realității adverse provoacă glisarea în spațiul tragicului sau al extraesteticului. Posibilitatea ameliorării obiectului scrutat, presupusă de echivocitatea discursului ironic sau de optimismul și înțelegerea care moderează tonul umoristic, este respinsă tranșant de sarcasmul decis să exorcizeze răul prin confruntare brutală: "Acolo unde ironia observă un nas puțin strâmb care poate fi corectat printr-o operație estetică ușoară
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]