629 matches
-
Trupul Euharistic al lui Iisus Hristos este comuniunea amândurora, reală a lui Iisus Hristos în Biserica Sa. De aceea "Euharistia este taina care cu adevărat transformă o comunitate umană în Biserica lui Dumnezeu și este criteriul ultim sau baza structurii ecleziale". În momentul împărtășirii harului euharistic "ne asimilează Lui, ne încorporează Lui și face din noi membre din ce în ce mai vii ale trupului Său tainic". Domnul Iisus Hristos dorește să facă din noi Biserica în care să-și reverse dragostea Sa și de
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CARACTERUL COMUNITAR AL SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382137_a_383466]
-
adică o Euharistie și o Biserică. Iisus Hristos ne cuprinde pe toți, așa cum pâinea împreună mulțimea boabelor de grâu. Primindu-L în noi pe Cel ce nu se împarte, noi formăm un tot unic. Această conștiință de sine a unității ecleziale a tuturor în Iisus Hristos euharistic, străbate ca un fir roșu întreaga tradiție și gândire patristică, începând cu Didahia, în care citim: "Cum această pâine era răspândită peste munți și adunată, a devenit una, astfel să fie adunată și Biserica
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CARACTERUL COMUNITAR AL SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382137_a_383466]
-
când numește Sângele Său vin, care fiind din numeroși struguri, nu constituie decât o singură băutură, el semnifică, de asemenea, că turma, care suntem noi, nu este decât o unitate. Fericitul Augustin aprofundează mult și cu multă virtuozitate semnificația comunitară (eclezială) a elementelor euharistice, în catehezele sale, ținute credincioșilor. El se adresează, astfel celor nou botezați: "Vi se zice: trupul lui Iisus Hristos și voi răspundeți, Amin. Și fiți, deci, membre ale Trupului lui Iisus Hristos, pentru ca să fie adevărat Amin-ul
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CARACTERUL COMUNITAR AL SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382137_a_383466]
-
altarul său misterul păcii și unității noastre". Sfânta Euharistie, prin elementele sale de pâine și de vin, simbolizează unitatea Bisericii. Fiind Trupul și Sângele lui Iisus Hristos, pline de Duhul Lui, care este Duhul comuniunii, Euharistia realizează comuniunea și unitatea eclezială a tuturor mădularelor lui Iisus Hristos, realizează în mod plenar Biserica, ca Trup al lui Iisus Hristos din toți cei botezați și pecetluiți de Iisus Hristos în Duhul și prelungește pe Iisus Hristos Cel comunitar și sobornicesc în fiecare mădular
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CARACTERUL COMUNITAR AL SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382137_a_383466]
-
în chip desăvârșit comuniunea cu Dumnezeu..." - Pr. Prof. Univ. Dr. Ene Braniște . Legată de Botez prin lucrarea ei de încorporare și de unire plenară cu Iisus Hristos și precedată de Mirungere, Sfânta Euharistie este, prin excelență, Taina comuniunii și unității ecleziale a creștinilor cu Iisus Hristos. Căci acum credincioșii nu se mai împărtășesc numai de harul lui Iisus Hristos, participând numai la o anumită stare și lucrare mântuitoare din viața Lui, ci de Însuși Trupul Lui care devine în ei înșiși
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CARACTERUL COMUNITAR AL SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382137_a_383466]
-
al integrării în unitatea ei (la reprimirea celor excomunicați sau a apostaților), este tot comuniunea liturgică, împărtășirea, adică primirea la Taina Euharistică. Despre Biserică și Euharistie Sfânta Euharistie fiind săvârșită în Biserică și de către Biserică, având deci un profund caracter eclezial, la rândul ei, ea constituie, face Biserica, Trupul comunitar-sobornicesc al lui Iisus Hristos. Printr-o simultaneitate și o reciprocitate ce ține de paradoxul și sublimul inefabil al realității dumnezeiești atotcuprinzătoare, Biserica face Euharistia și Euharistia face Biserica. Așadar, în Sfânta
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CARACTERUL COMUNITAR AL SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382137_a_383466]
-
cealaltă, este o legătură și un acord perfect căci, după mărturia Sfântului Irineu "învățătura noastră este în acord cu Euharistia iar Euharistia la rândul ei întărește învățătura". Intercomuniunea ce se urmărește și se practică astăzi între diverse Biserici și comunități ecleziale, altele decât Biserica Ortodoxă, este o comuniune euharistică lipsită de fundamentul credinței, o "comuniune mai mult formală, sentimentală, intercreștină" și într-un cuvânt, o "necomuniune". Graba de a ajunge la unitatea euharistică, oricând și oriunde nu face decât să minimalizeze
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CARACTERUL COMUNITAR AL SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382137_a_383466]
-
Brâncuși le-a experimentat cu atîta strălucire. Lupta ei cu lumea denotativă, cu redundanțele materiei și cu inconvenientul gravitației se duce, de fapt, pe două fronturi: din punctul de vedere al cadrului fizic și moral, aceasta se desfășoară în spațiul eclezial - a se vedea abundența iconografiei sacre, de la îngeri și pînă la formele asimilabile, în repertoriul său de imagini -, iar, din punctul de vedere al viziunii formale și al codificării stilistice, interesul ei merge către modelele inocente ale copilăriei, ale începuturilor
Silvia Radu sau a treia cale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8083_a_9408]
-
Sorin Lavric În genere, preoții scriu prost. Dulceața omiletică pe care s-au obișnuit s-o pună în cuvintele rostite la predici este pe cît de ziditoare înăuntrul bisericii pe atît de oțioasă în afara ei. De aceea, de cum ies din cadrul eclezial și coboară în arena laică, fețele bisericești își pierd greutatea vorbei și capătă, dacă nu un aer stingher, atunci alura greoaie a unor ființe aflate în inadecvare lucie față de literele lumești. În plus, trecerea de la cuvîntul vorbit la cel scris
Împlinirea unui suflet by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6988_a_8313]
-
Mi-a creat o obișnuință. Copilul nu știe despre ce e vorba. Dar îi creezi reflexul, ca să spun așa. Reflexul necesității. De a merge la sărbătoare la biserică și de a se împărtăși. T. S. - De a fi în spațiul eclezial, pentru că mai târziu l-ați conștientizat. Z.D.-B. - Bine, după aceea l-am schimbat, spațiul eclezial mi l-am însușit nu cu indiferență, ci cu o plăcere deosebită. Aveam mici bucurii, dar nițel cam ieșite din spațiul duhovnicesc. Era
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
spun așa. Reflexul necesității. De a merge la sărbătoare la biserică și de a se împărtăși. T. S. - De a fi în spațiul eclezial, pentru că mai târziu l-ați conștientizat. Z.D.-B. - Bine, după aceea l-am schimbat, spațiul eclezial mi l-am însușit nu cu indiferență, ci cu o plăcere deosebită. Aveam mici bucurii, dar nițel cam ieșite din spațiul duhovnicesc. Era spațiul copilăriei care se bucura de micile jucării ale momentului. Deci, obișnuința se crease. Lecția mare am
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
extremă rapiditate, pe două dintre căile bine cunoscute de către lingviști: pe de o parte, prin reactivarea unor forme lexicale aparent caduce, iar, pe de altă parte, printr-o adevărată invazie neologistică. În prima categorie intră cu precădere elemente din recuzita eclezială, de la moaște la crucifixe și de la jertfă la feștilă, în timp ce în cealaltă au sedimentat concepte barbare, cum ar fi instalație, performance, video art, land art, happening, body art și așa mai departe. Evident că de cele dintîi se leagă tendințele
Mic dicționar socio-artistic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9435_a_10760]
-
să fie privat de drepturile civile și politice, oricare ar fi opiniile și credințele sale, În materie de religie.” O permanentă grijă (și problemă) constă În cerința permanentă de a se armoniza raporturile dintre autoritatea civilă (a Statului) și autoritatea eclezială. Filosoful se referă mai ales la raporturile dintre Statul italian și Biserica Catolică (Cetatea Vatican), Concordatul dintre Sfântul Scaun și Statul italian - Acordurile de la Latran etc. Concluzia acestui studiu foarte important asupra raporturilor, diverse și complexe, dintre Stat și Drept
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
majoritar al comunității ioaneice s-a dizolvat după schismă în curente secundare: gnosticism și montanism. Curentul minoritar s-a lăsat asimilat de „orthodoxie”. Acum, se știe că Evanghelia lui Ioan a ridicat mari probleme înainte de a fi acceptată în canonul eclezial. Sectele gnostice o foloseau cu aviditate, primul ei comentariu datorându-se, de altminteri, gnosticului Herakleon. Brown susține că pre-evanghelia inițială aparține fazei în care comunitatea ioaneică forma un tot unitar și solidar, în vreme ce faza finală, Evanghelia lui Ioan, ajunsă până la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
din păcate, cu perceperea și „exploatarea” apocrifelor în România, consider necesare definirea câtorva termeni și o clarificare de ordin metodologic. Întâi de toate trebuie spus că denumirea de „apocrife” (apocrypha: „ascunse”, „tăinuite”, prin urmare „dubioase”) își are originea în mediile ecleziale, ortodoxe, nu în mediile care au dat naștere scrierilor respective. „Problema apocrifelor” este strict legată de „problema canonului” creștin și apare în a doua jumătate a secolului al II-lea, mai ales în Adversus haereses, importantul tratat al lui Irineu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
că, pentru un neopitagorician, de pildă, „cărțile sfinte” erau De vita pythagorica sau Viața lui Apollonios din Tyana, pentru un neoplatonician, Viața lui Platon sau Viața lui Plotin și așa mai departe. Evangheliile sunt reflecții ale Revelației, ca și Tradiția eclezială; ele nu conțin Revelația în sine, aceasta neputând fi conținută decât de Persoana lui Isus, Dumnezeu-Om. Relativizarea percepției noastre asupra Noului Testament, adică înțelegerea faptului că textele dintr-însul nu au căzut din cer și că ele conțin mesajul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
post partum. Maria joacă un rol-cheie în scenariul evanghelic, fapt pentru care creștinii din primele generații i-au acordat o atenție aparte, încercând să-i completeze biografia de la naștere până la moarte. Cultul ei izbucnește cu fervoare, întreținut și de autoritățile ecleziale, în timpul controversei nestoriene. În secolul al V-lea, Mariei i se atribuie titlul de theotokos („născătoare de Dumnezeu”), pe lângă cele deja consacrate de anthropotokos („născătoare de om”) și de christotokos („născătoare de Cristos”). În cultul creștin, Maria beneficiază de patru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
150 d.Hr.) cârmuitorii comunităților. Ei se asimilează „adevăraților profeți” din Vechiul Testament, luându-și-l drept model pe Isaia, martirizat de un rege necredincios. Precum Isaia, condamnat și torturat de propriul popor, profeții creștini sunt condamnați pe nedrept de autoritățile ecleziale. Prin urmare, viziunii propriu-zise din capitolele 6-11, generația următoare de profeți creștini i-a adăugat un fel de prefață, în care își revendică drepturile conferite prin Duhul Sfânt direct de Dumnezeu. În noile condiții, rolul profetului scade, iar valoarea inspirației
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și inocentizării, la fel de puțin justificată. Până ieri diavol, acum, frate de cruce al lui Isus! O cauză ar fi aceea a presiunii ideologice postmoderniste. Iuda, ca și Femeia, ca și Homosexualul, ca și Păgânul, e considerat o victimă a conspirației ecleziale multiseculare. Victimizarea este primul pas spre reabilitare, iar reabilitarea - primul pas spre canonizare. Dacă ideologia aceasta ne va convinge că Iuda a fost realmente o victimă a mașinăriei creștine vreme de aproape două mii de ani, atunci e de la sine înțeles
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
credință, cu creștinătatea și chiar cu lumea laică. Solidar în gândire și fapte. Aș fi bucuros dacă această carte ar reuși în linii mari să exprime convingerea pe care o împărtășesc mulți alții. Nu interpretez credința doar în sens strict eclezial sau intelectual. Astăzi, acceptarea pasivă a ceea ce îmi prescrie Biserica în materie de credință valorează foarte puțin chiar și pentru cei mai conservatori dintre catolici. A crede presupune mai mult decât simpla adeziune la anumite afirmații considerate adevăruri de credință
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mod de a înțelege imaginea ca limbaj al spiritului și de a-și asuma creația ca pe o formă particulară de sacerdoțiu, îl plasează pe Dorel Zaica într-un spațiu neexplorat al artei noastre de astăzi. El refuză orice retorică eclezială previzibilă, nu comentează motive și nici nu exploatează iconografii mai mult sau mai puțin canonice, ci scrutează, mai degrabă cu privirea lăuntrică, zările luminoase ale construcției de sine pe care omul o posedă în mod legitim, dar a cărei conștiință
Dorel Zaica, între materie și lumină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7325_a_8650]
-
justificate din exterior, în esență ele rămînînd realități interioare, repere ale subiectivității, ale unui anumit tip de memorie și de gîndire. Cea de-a treia secvență privește ortodoxismul picturii mai recente a lui Gherasim, vocația ei spirituală și chiar dimensiunea eclezială a acesteia. Și, într-adevăr, există această dimensiune în pictura sa, însă nici aici lucrurile nu sînt decise; într-o mai mare măsură avem de-a face cu Bizanțul originar, adică cu o anumită filosofie a percepției lumii și, implicit
Expresionismul și codurile spirituale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7140_a_8465]
-
Studii medievale (interdisciplinar cu domeniul: Filologie)* Bucureşti română IF 120 23 Teologie Artă sacră în contemporaneitate Bucureşti română IF 120 550 Asistenţa socială a bisericii Bucureşti română IF 120 Comunicare biblică şi eclesială Bucureşti română IF 120 Comunicare şi comuniune eclezială în spaţiul ortodox Bucureşti română IF 120 Doctrină și cultură creștină Bucureşti română IF 120 Exegeză şi ermineutică biblică Bucureşti română IF 120 Istorie şi tradiţie creştină Bucureşti română IF 120 Pastorație și viață liturgică Bucureşti română IF 120 Patrimoniu
ANEXE din 3 august 2022 () [Corola-llms4eu/Law/258323]
-
Roma română IF 120 Spiritualitate creștină și viață sănătoasă* București română IF 120 Artă sacră în contemporaneitate* București română IF 120 Asistența socială a bisericii* București română IF 120 Comunicare biblică și eclesială* București română IF 120 Comunicare și comuniune eclezială în spațiul ortodox* București română IF 120 Exegeză și ermineutică biblică* București română IF 120 Istorie și tradiție creștină* București română IF 120 Patrimoniu creștin european* București română IF 120 Teologia și misiunea socială a bisericii* București română IF 120
ANEXE din 20 aprilie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/267399]
-
Timișoara română IF 120 Sculptură - Materie și concept Timișoara română IF 120 Design interior și de produs* Timișoara română IF 120 Patrimoniu, restaurare și curatoriat în artele vizuale* Timișoara română IF 120 Sculptură și ceramică* Timișoara română IF 120 Artă eclezială și restaurare* Timișoara română IF 120 Artă pentru jocuri digitale / Game Art* Timișoara engleză IF 120 29 Teatru și artele spectacolului Artele spectacolului de teatru Timișoara română IF 120 15 30 Muzică Stilistica interpretării muzicale Timișoara română IF 120 50
ANEXE din 20 aprilie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/267399]