162 matches
-
și întors către ea. În interpretarea fiecărei cărți din Biblie Petru Creția introduce elemente inedite față de interpretările tradiționale, intrate în conștiința publică ca niște clișee. De exemplu, toată lumea, sau mai toată lumea a auzit formula „deșertăciunea deșertăciunilor, totul e deșertăciune”. Interpretarea Ecleziastului de către Petru Creția răstoarnă ideea că această formulă ar reprezenta esența cărții din Biblie. El pune accentul pe cu totul alt aspect al textului: dacă viața considerată în întregul ei este lipsită de sens (cu alte cuvinte: nu are rost
Petru Creția – interpret al Bibliei by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/4500_a_5825]
-
lipsită de sens (cu alte cuvinte: nu are rost să urmărim un scop în ansamblul vieții, de exemplu, bogăția sau înțelepciunea, căci acestea se dovedesc deșarte), cu atît mai mult trebuie să ne bucurăm de fiecare clipă bună a vieții. „Ecleziastul conține ... una dintre cele mai radicale afirmări ale bucuriei de a fi în lume” (subl. lui Creția). Măiestria de filolog a lui Petru Creția, ca și adîncimea interpretării sale filozofice se dezvăluie pe deplin în amplul comentariu la Cartea lui
Petru Creția – interpret al Bibliei by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/4500_a_5825]
-
Lăzărescu revine și revine și revine până îi efasează orice strălucire. Altă inadvertență de compoziție apare în momentul în care, hotărât să facă totuși ceva cu propria sensibilitate, Evghenie începe să ilustreze fotografic diverse cărți ale Bibliei. Începe, desigur, cu Ecleziastul și, pentru a surprinde deșertăciunea, își alege subiecții dintre nebunii orașului: Zen (așa îl poreclise pe cel mai constant și mai omenos „pișcotar”, prezent la toate evenimentele culturale), bărbatul care vinde broaște țestoase, violonistul orb (suspectat că n-ar fi
Stângăcii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3370_a_4695]
-
bine practicate", adică raportate la întregul lor și cumpănite în cadrul acestuia, pot deveni, ,,sub ochii scandalizați ai asceților", ,,nobile virtuți". Hedonismul spiritualizat cultivat de Petru Creția stă tocmai în proiectarea plăcerii pe fundalul bucuriei de a fi (vezi comentariul la Ecleziastul), ,,de a te afla în lume și nu în neființă". Iar viciile (,,ca să folosim o terminologie desuetă") nu sînt altceva decît ,,decontextualizarea unei plăceri". Aici discursul teoretic al eticianului cedează locul metaforei, expresiei literare memorabile: Nu le cultivă decît acela
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
oculte și, mai ales, vise. Deschizând cartea lui Baudelaire la întâmplare, în maniera oraculară atât de iubită de suprarealiști, am întrebat și eu: mai e "scandalul de a fi geniu" o formulare valabilă? Iar Baudelaire a răspuns, în fond, asemenea Ecleziastului, că "totul e deșertăciune", că trupul și materia produc monștri. Pentru toate acestea sau în ciuda lor, Baudelaire a fost un dandy care și-a cultivat imaginea de "geniu" ca indispensabilă pentru nevoia lui de femei, droguri și stimă de sine
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
cu libertatea?/ croncăne corbi sceptici prin parcuri/ statui dezumflate susură trist prin suburbii/ ce-o să faceți ce-o să faceți, latră agonic/ bătrîni pensionari agitînd stegulețe, țipă ascuțit/ femei indignate agitînd copii și sacoșe// Ce-o să faceți cu libertatea/ murmură sceptic Ecleziastul călare pe Sfinx, oare/ ce, îl întreabă doct Socrate pe Platon, oare ce,/ șoptește mîhnit Dostoievski din căruciorul lui cu rotile/ oare ce, grohăie politicienii și prezidenții// Da, chiar, ce-o să facem? Ce-o să facem?/ Ce-o să ne facem? Ne
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
cerc de doagă / și zăbala de dârloagă / și dârloaga de stănoagă / și stănoaga de zănoagă...” Aceste sonorități folclorice se continuă în glosa baltagiană Pulberea, dispusă de autor la capătul volumului Madona din dud, și încheiată cu două stihuri în limba Ecleziastului : „Știu un zvon pe de rost, / clipa trece în zi : / ce va fi a mai fost, / ce a fost va mai fi. // Efemera-și găsi / în secundă un rost / Ce a fost va mai fi, ce va fi a mai
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
cuvinte și expresii ce au trecut din lexicul Bibliei blăjene în limba poetică a veacului al XIX-lea și în poeziile lui Eminescu. A apărut în anii trecuți o traducere poetică a unor celebre cărți din Vechiul Testament (Cartea lui Iov, Ecleziastul, Cartea lui Ruth, Cartea lui Iona, Cântarea Cântărilor), traduse și comentate de cunoscutul elenist Petru Creția, la Ed. Humanitas, București, 1995. Pe linia sugerată de Perpessicius am vrea să dăm, în paralel, câteva fragmente din tălmăcirea lui Samuil Micu și
Ediția jubiliară a Bibliei de la Blaj (1795) by Ion Buzași () [Corola-journal/Memoirs/15908_a_17233]
-
era ziua de lungă. Ca să nu mai amintim de nopți, care i se păreau lui Noah cele mai necruțătoare. Uneori furia lui răbufnea la masa de scris și scria câte un bilet plin de jigniri la adresa femeilor, citate luate din Ecleziastul: ȘI AM GĂSIT CĂ MAI AMARĂ DECÂT MOARTEA ESTE FEMEIA A CĂREI INIMĂ ESTE O CURSĂ ȘI UN LAȚ; ȘI ALE CĂREI MÂINI SUNT NIȘTE LANȚURI; CEL PLĂCUT LUI DUMNEZEU SCAPĂ DE EA, DAR CEL PĂCĂTOS ESTE PRINS DE EA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Unde-i Domnu-ntemnițat/ Și copilul cel din zare/ A venit la închisoare/ Să trăiască Praznic mare („Colindul robului”, pp. 496-497). Avem de-a face cu o poezie mărturisitoare. Celula-chilie este cel mai potrivit loc în care puteau fi reafirmate adevărurile Ecleziastului și înțelepciunea atâtor Părinți, care spuneau că atunci când te afli în fața unui mormânt trebuie să te gândești că tu ești acolo. Tăcere grăitoare, smerenie, iubire, sacrificiu - toate construiesc o poezie-rugăciune, poezie-lacrimă, poezie-mărturie și mărturisire, poezie-cruce pe care se răstignește inima
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
Aerul lor însă (al liricii în discuție) cade în aceeași plasă întinsă de un destin implacabil, fatalmente predestinat: respiră parfumul devoalat și străveziu cețos și grețos al condiției noastre biologice și acțiunii vremelnice a omului, presupus de perisabilitatea speciei... Zicerea Ecleziastului „deșertăciunea deșertăciunilor, totul este deșertăciune!” dezarmează și anulează orice optimism dar, în același timp, cred că mobilizează creația într-o perpetuă nădăjduire spre a transcede la nesfârșit, a rămâne o „câtime de/din ceva” pentru a conferi suflu și sens
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367388_a_368717]
-
ecleziastice este infamă și de anatemizat. Se urmează oare calea unei „exorcizări” lexicale în acest sensibil și pretins imaculat domeniu al simțirii și trăirii noastre autentice ? „Opinia” stranei a avut întotdeauna intenționalitate benefică pentru turmă ca și pentru mireni, iar Ecleziastul s-a rugat mereu și „pentru cei care nu mai are cine să se roage!”. Fondul și acțiunea biblică sunt persiflate și terfelite în cuvinte pe care hârtia, pagina virtuală și tărâmul undelor le propagă și din nefericire le suportă
DECORTICĂRI DE LIMBAJ ! (V) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367092_a_368421]
-
și al provocărilor în plan religios, anunțându-se deja un alt sfârșit în acest an, iar, pe de altă parte, va trebui să trecem în continuare prin focul suferinței al umilinței de tot felul și al amărăciunilor, potrivit principiului vieții ecleziastului “totul este deșertăciune”. Este anul în care cei mai mulți dintre români va trebui să joace pe o singură carte, fără șanse sigure de câștig și fără a avea vreun as în mânecă. La nivel mondial, conflictele pot izbucni într-o clipă
CE NE AŞTEAPTĂ ÎN 2014? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363660_a_364989]
-
minunat) și metodele naturale de vindecare, am subliniat Sacroterapia. „Destinul călătorului” - Scrieți și proza? - Da! la început tot timid, pana într-o zi când i-am citit Silviei Chițimia următorul fragment din : „Destinul călătorului” Deșertăciune a deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni! (Ecleziastul cap I-2) Pe bună dreptate, afirmația din Ecleziast a cutremurat toate generațiile prin adevărul care-l conține: „deșertăciune a deșertăciunilor, totul e deșertăciune și vânare de vânt!” Masă pe care scriu, ieri a fost un copac falnic. Mâine va
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA ARMENESCU CIUHRI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349615_a_350944]
-
nimic, deoarece Dumnezeu însuși se va îngriji de cele trebuitoare lui”. De aici concluzia logică: dorința noastră de a stăpâni cât mai multe lucruri materiale din lumea asta, este o iluzorie deșertăciune. Ca să o înțelegem, poetul ne trimite la capitolul „Ecleziastul” din Biblie. Și cât ne mai zbatem noi, rugându-ne la Dumnezeu să ne dea, să ne tot dea, aia, ailaltă, dacă se poate, pe toate, să fie numai ale noastre. A trebuit să ne reamintească poetul acest adevăr simplu
DINCOLO DE POEZIE (NOTE DE CITITOR) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349378_a_350707]
-
români. La noi, stiliștii au sediul la Mânăstirea Slătioara din Moldova, iar lipovenii au mitropolia la Brăila. Calendarul Gregorian este standardul temporal folosit peste tot în lume ca punct de referință în măsurarea timpului. Scopul său inițial a fost pur ecleziast (legat de sărbătorile religioase), dar a devenit calendarul standard pentru întreaga lume civilizată. Cu toate acestea, există culturi și religii care nu folosesc acest sistem de măsurare a timpului. Biserica Ortodoxă Română, folosește, în prezent, un dublu calendar: Calendarul Iulian
IULIAN VERSUS GREGORIAN de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347990_a_349319]
-
devastatoare” - așa cum mărturisește. Toți aceștia s-ar putea încadra în marea familie a convertiților lumii, cei care au cunoscut îndeajuns viața cu toată încărcătura ei de confuzii, erori, păcate, greșeli și s-au convins că totul nu e decât, vorba Ecleziastului, “deșertăciune și goană după vânt”. E bine de subliniat că acești convertiți care și-au schimbat viața, au avut duhovnici de excepție, cum a fost părintele Argatu, adevărate modele, îndrumători și sfătuitori care le-au arătat calea cea dreaptă de
DUMNEZEU ŞI ARTA, DE CEZARINA ADAMESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 647 din 08 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364903_a_366232]
-
Acasa > Stihuri > Semne > POEZIA CA SPOVEDANIE Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1327 din 19 august 2014 Toate Articolele Autorului cântare din ecleziast înfrunzim, înfrunzim și nu știm de ce și până când, poate până când vântul va trece răzbunător prin frunzele noastre, să fie o stare fără devenire precum toate sunt păreri și rămân cântec în deșert?... numai fugile lui Bach îmi aduc aminte de
POEZIA CA SPOVEDANIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352261_a_353590]
-
Zărnescu care scrie despre lucrările pictorului: “Deși “cumpătat“ întru complinirea sufletului, creatorul se observă pe el însuși ( se vizualizează, plastic), prin modelul histrionic-arlechin (umoristică și antică nuanță estetică ), pentru personajele vieții pasagere, trecătoare: vârste, perisabilitate, pecetluite de “legile proverbiale “ale Ecleziastului biblic.” Pentru a nu-l contrazice pe scriitor pot spune că “modelul histrioric-arlechian” lipsește cu desăvârșire în tablourile expuse, probabil expresia aceasta a folosit-o ca metaforă pentru “Sentimentul elegiac”. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Expoziția de pictură IONEL FEDERIGA
EXPOZIȚIA DE PICTURĂ IONEL FEDERIGA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368891_a_370220]
-
minunat) și metodele naturale de vindecare, am subliniat Sacroterapia. „Destinul călătorului” - Scrieți și proza? - Da! la început tot timid, pana într-o zi când i-am citit Silviei Chițimia următorul fragment din : „Destinul călătorului” Deșertăciune a deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni! (Ecleziastul cap I-2) Pe bună dreptate, afirmația din Ecleziast a cutremurat toate generațiile prin adevărul care-l conține: „deșertăciune a deșertăciunilor, totul e deșertăciune și vânare de vânt!” Masă pe care scriu, ieri a fost un copac falnic. Mâine va
DESPRE POEZIE CA SEVĂ A VIEŢII de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354289_a_355618]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > ECLEZIAST Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1251 din 04 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Deșertăciune-i cuvântul deșertăciune tăcerea și-ntreg pământul ce-mi stoarce puterea Deșertăciune-i tăcerea deșertăciune-i chiar pasul ce-mi ia mângâierea dar lasă
ECLEZIAST de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354052_a_355381]
-
Deșertăciune-i tăcerea deșertăciune-i chiar pasul ce-mi ia mângâierea dar lasă popasul Deșertăciune-i chiar pasul și-ntreg pământul cu dusul și rămasul deșertăciune-i cuvântul Deșertăciune-i tăcerea mă saltă căderea Costel Zăgan, CEZEISME II Referință Bibliografică: ECLEZIAST / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1251, Anul IV, 04 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ECLEZIAST de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354052_a_355381]
-
dreptul de-a mi-o lua înainte, dar știind bine că până la urmă îmi va veni și mie rândul să trec în partea nemișcătoare a măsurătoarei de vreme. Îl privesc întristat pe a fost estompându-se în umbrele uitării și ecleziastul îmi murmură în gânduri adevărurile nemuritoare. Nu are rost să simt de ce e inutilă orice răzvrătire, iar învinuirea ar fi o dovadă că nu m-am înțeles nici pe mine însumi. Așa a fost să fie. Rolul meu s-a
UN DAR de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352666_a_353995]
-
ai rînduit să deslușesc Filă cu filă, verset cu verset Cartea Sfântă Pe capitolele vieții mele...încet. Acum am început să înțeleg de ce există atâta tristețe și să dezleg dorința Ta! Aș vrea să rămân în Cântarea cântărilor Dar și Ecleziastul este captivant REGI... Învățături... Fapte... Jertfă supremă a lui Iisus Dragoste Iubire și iarăși iubire De unde? Din tainic Izvorul! Pentru cine? Pentru Aproapele!? Măsluitorul Trădătorul, Regele minciunilor, Vicleanul El plămăditorul războaielor rebelul inițiator al perversiunilor! Doamne! Dă-mi tot aerul
RUGĂ ŞOPTITĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347050_a_348379]
-
țigări ( de un kil de mahorcă! ) Richard al-III-lea renunța la regat pentru un cal Eduard al VIII-lea abdică pentr-o femeie plăcerea nu face discriminări între oameni și păsări nu are limite clare și reguli e locul în care Ecleziastul se desparte de Freud... Referință Bibliografică: Peceți / Aurel Conțu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2335, Anul VII, 23 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aurel Conțu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
PECEȚI de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340471_a_341800]