74 matches
-
baptismală, și prin ordinațiunea sacerdotală, întrucât aceasta îl leagă de episcop, membru al unui organism de natură universală, cum este Colegiul episcopal. Apoi, «Directoriul» justifică această interdicție printr-o motivație cristologică, care evident este cea mai autoritară, chiar dacă, amintita motivație ecleziologică își înfige rădăcinile în misterul lui Cristos și din acesta își trage forța sa doveditoare. „Directoriul”, citând una din „Catehezele” papei Woj-tyla din 28.07.1993, afirmă: „Ca Isus (cfr. In 6,15 șu), preotul trebuie să renunțe la angajarea
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
monastic nu asigură doar separarea de lume, ci și separarea de creștinii care trăiesc în acea lume, separarea desăvîrșiților de cei nedesăvîrșiți. „în acest sens, Cassian execută o operațiune culturală cu valoare universală și, în acest scop, propune o doctrină ecleziologică: creștinul, pentru a fi desăvîrșit - și desăvîrșirea este o cerință absolut necesară -, trebuie să devină monah, iar a deveni monah echivalează cu acceptarea unei norme de viață al cărei depozitar este un maestru” (Leonardi). Viața desăvîrșită este viața creștină, adică
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
eternă a Ecclesiei; el este mărturia unei identități neschimbabile a Bisericii, a cărei organizare a fost decisă pe temeiul mărturiei apostolilor și garantate prin prezența Sfântului Duh. A disprețui cu bună știință canoanele duce, inevitabil, la denaturarea Bisericii, la erezia ecleziologică. Autoritatea intelectuală interbelică, prin vocea lui Nae Ionescu (și nu numai), reface liantul cu autoritatea ecleziastică, reconfigurând raportul dintre laicat și Biserică în vederea realizării acelui orizont al binelui comun. Prin această analiză a problematicii Patriarhului-Regent, se pot decela semnificațiile profunde
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
tocmai pentru restabilirea autorității Ecclesiei care, intimidată de puterea seculară, pe de o parte, și de moda curentelor științifice, pe de altă parte, pierduse conștiința deținerii Adevărului Revelat și a Predaniei. Întreaga gândire teologică naeionesciană dă măsura unui creștinism dogmatic, ecleziologic și mistic, recuperând realismul metafizic și sacramental patristic, printr-un limbaj viu, modern prin argumentare, ce se desprinde de pietismul, psihologismul și utopiile intelectuale ale secolului al XIX-lea. De fapt, activitatea lui Nae Ionescu se derula sub patronajul Sfântului
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
de Tertullien et la société gréco-romaine), o contribuție din teza sa de doctorat în teologie, Cauzele conflictului politic între Biserica Creștină și Statul roman sub împărații Severi (193-235), teză susținută în 1929, iar al doilea studiu privitor la o problemă ecleziologică de strictă actualitate, unirea Ecclesiei (Le Problème de l'union des Églises). În secțiunea a doua a revistei, La vie religieuse en Roumanie, se publică un material statistic nesemnat cu privire la "cultele minoritare din Transilvania" (Les cultes minoritaires de la Transylvanie); Arhimandritul
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
să dezlege păcatele în numele lui"15. John Meyendorff consacră un capitol extrem de important aspectului privitor la Taine și ierarhie în Biserică, pornind de la cartea lui O. Cullmann, Saint Pierre, disciple, apôtre, martyr (Neuchâtel-Paris, 1952), lucrare a cărei miză vizează dialogul ecleziologic 16. Teologul rus consideră pe bună dreptate că problema Tradiției și cea a a ierarhiei post-apostolice este strâns legată de natura sacramentală a Ecclesiei, atât sub raport istoric, cât și doctrinal. Exegeza romano-catolică consideră pasajul de la Matei XVI, 18 despre
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
fi asimilat nici cu o infailibilitate doctrinală sau morală, nici cu o putere juridică asupra celorlalți episcopi, întrucât acest lucru nu îi era conferit de nici un sinod 20. După prezentarea acestor diferențe specifice între luteranism și catolicism cu privire la câteva aspecte ecleziologice esențiale, Mircea Vulcănescu oferă, sub forma unor concluzii semnificative, un punct de vedere ortodox extrem de original. Astfel, din perspectiva Răsăritului ortodox, luteranismul și catolicismul reprezintă "două fețe sparte ale unui creștinism originar, unic, rămas nedespicat în Răsărit între fața lăuntrică
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Analiza lucidă și profundă a lui Mircea Vulcănescu cu privire la raportul dintre luteranism și catolicism reprezintă o secvență importantă a demersului elitei intelectuale interbelice, îndeosebi a celei criterioniste, de arheologie confesională, atât de necesară înțelegerii realității spirituale, asigurând premisele unui dialog ecleziologic firesc și fecund. Partea a III-a Intelectualitatea și Tradiția Actualitatea Predaniei Implicarea profundă a intelectualității criterioniste în problemele ecleziologice ține de practica mărturisitoare a acestei elite care a înțeles, de la bun început, că nu se poate vorbi de un
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
elitei intelectuale interbelice, îndeosebi a celei criterioniste, de arheologie confesională, atât de necesară înțelegerii realității spirituale, asigurând premisele unui dialog ecleziologic firesc și fecund. Partea a III-a Intelectualitatea și Tradiția Actualitatea Predaniei Implicarea profundă a intelectualității criterioniste în problemele ecleziologice ține de practica mărturisitoare a acestei elite care a înțeles, de la bun început, că nu se poate vorbi de un reviriment cultural autentic fără a se raporta la sursele Tradiției creative, organice. Alături de Mircea Vulcănescu, unul dintre liderii generației '27
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
păstrarea dogmei și a rânduielii dată nouă de Părinți". De aceea, calitatea fundamentală a acestei elite, manifestată la nivelul practicii sale, era aceea de a fi mărturisitoare a adevărului Ecclesiei. Reprezentările acestui tip specific de intelectualitate se subsumau unor principii ecleziologice fundamentale: Pravile; Predania; Învățăturile lor, în prelungirea tradiției patristice - această elită devenea păstrătoarea și continuatoarea tradiției inaugurate de Sfântul Vasile cel Mare care, tâlcuind pe Sfântul Apostol Pavel, sfătuia comunitatea creștină că: tot ce este de demult, de la Sfinții Părinți
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
teologului George Racoveanu și a revistei sale în peisajul interbelic erau salutare în măsura în care Biserica Ortodoxă era supusă unor provocări dintre cele mai diverse: de la duhul modernității care încerca să se infiltreze, prin vocea unor chiriarhi, în structura eclezială, până la dialogul ecleziologic care căpăta un contur din ce în ce mai pregnant, Ortodoxia fiind chemată să dea un răspuns convingător. Ca parte importantă a acestui dialog se profila posibilitatea convocării unui Sinod Ecumenic (al optulea pentru Biserica Ortodoxă), mai ales în contextul tentativelor de intensificare a
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
fundamentală a validării unui Sinod Ecumenic implică calitatea de mărturisire totală a Adevărului Bisericii. Participarea tuturor episcopilor Ecclesiei la un sinod nu conferă automat acestuia atributul ecumenicității. Ecumenicitatea presupune invariabilitatea învățăturii Bisericii, măsura creșterii firești și organice a Evangheliei. Dialogul ecleziologic interbelic nu pornea de multe ori de la o bază comună: Predania ca singura unitate de măsură. Se ridicau și atunci voci care cereau o obnubilare a pozițiilor și atitudinilor principiale, o stingere a oricăror opoziții neconstructive în favoarea unei concordii, a
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
potrivit coordonatorului tezei, Pr. Dumitru Stăniloae. Această discuție asupra problemei iconomiei, temă tradițională pentru teologia răsăriteană, a fost actualizată printr-o a doua ediție a lucrării, în care Pr. Chesarie adaugă un capitol substanțial consacrat unor aspecte curente ale realității ecleziologice, precum: Problema asemănărilor dintre creștinism și celelalte religii în gândirea patristică, până la începutul secolului al IV-lea; Tradiție și Biserică; Învățătura despre Maica Domnului (Theotokos) în Ortodoxie și Catolicism etc. Prima parte a lucrării, consacrată interpretării iconomiei divine, se structurează
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
de la regulă, dar numai pentru un caz concret și în timpul unei perioade limitate pentru a nu periclita regula permanentă (akrivia). Principiul formulat de Grigore de Nazianz pentru aplicarea iconomiei bisericești rămâne valabil. Iconomia divină și iconomia bisericească reprezintă fundamentele unității ecleziologice creștine. Astfel, Biserica Creștină a lui Dumnezeu actualizează și recapitulează în Hristos omenirea. Comunitatea umană se regăsește în interiorul comunității de iubire, Biserica. Iconomia pune în lumină libertatea lui Dumnezeu, care dă măsura dragostei Sale pentru creație. Demersul Pr. Chesarie are
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
creștine, ediție îngrijită de Dora Mezdrea, București, Anastasia, p. 113. 15 Ibidem, p. 115. 16 John Meyendorff, Ortodoxie și catolicitate, București, Sofia, 2003, p. 7: Problema istoriei mântuirii, abordată de Cullman și în operele anterioare, a fost discutată în cadrul dialogului ecleziologic - între teologia provenită din Reformă și teologia catolică (n.n. C.M.) -, sub toate aspectele, și în special sub acela esențial, referitor la relația dintre jertfa lui Hristos și prezența Lui în Biserică. Cea mai mare parte a problemelor care îi despart
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
anticatolică a părintelui se arată și în lucrarea “CATOLICISMUL DE DUPĂ RĂZBOI ”( Sibiu, 1933) și în articolele din “ Telegraful Român” și intr-o formulă mai voalată în operele de după război. Sf.Chiril al Alexandriei avea să-i consolideze părintelui Stăniloae viziunea ecleziologică, mai ales. Toți cei trei mari Sfinți Părinți au fost traduși în mare parte de către marele teolog roman: Sf.Maxim Mărturisitorul, prin Ambigua, Capete despre Dragoste si Capete gnostice,( Filocalia II), Răspunsuri către Talasieî Filocalia IIIĂ,Mistagogia ori Epistole duhovnicești
Caleidoscop by Gabriel Dumitru Teodorescu, Mihai Cristian Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93250]
-
monastic nu asigură doar separarea de lume, ci și separarea de creștinii care trăiesc în acea lume, separarea desăvârșiților de cei nedesăvârșiți. „În acest sens, Cassian execută o operațiune culturală cu valoare universală și, în acest scop, propune o doctrină ecleziologică: creștinul, pentru a fi desăvârșit - și desăvârșirea este o cerință absolut necesară -, trebuie să devină monah, iar a deveni monah echivalează cu acceptarea unei norme de viață a cărei depozitar este un maestru” (Leonardi). Viața desăvârșită este viața creștină, adică
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
criticile aduse episcopatului, au același scop: să creeze concurență episcopatului pe cale de constituire. Iată, foarte pe scurt, cadrul istoric și teologic în care trebuie plasate cele câteva trimiteri la anticriști (foarte puternice, este adevărat), făcute de Ciprian. Anticristologia sa, esențial ecleziologică, o anticipează pe cea a lui Augustin, așa cum apare ea în al III‑lea tratat al Comentariului la Epistola întâi a lui Ioan. Silogismul lui Ciprian cuprinde următoarele trei etape: - „Există un singur Dumnezeu, un singur Cristos, o singură Biserică
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
oratorul nu a făcut decât să creeze suspans. Brusc însă el exclamă, ușor teatral: Quiescat paululum lingua, uitam interroga („Să tacă limba, să vorbească viața!”) (3, 8). Prin aceste cuvinte raționamentul este deplasat într‑un registru total diferit. Părăsind cadrul ecleziologic, anticristologia trece în registrul etic. Augustin își începe noua misiune cu un faimos citat paulin (Tit 1,16): Confitentur enim se nosse Deum, factis autem negant. Drept urmare soluția trebuie căutată la nivelul experienței vieții, nu la nivelul discursului - procedeu opus
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Tyconius, donatist moderat (mort către anul 390), a avut un rol important în constituirea acestei eshatologii non‑apocaliptice a lui Augustin. Deși comentariul nu s‑a păstrat, unele dintre ideile sale au putut fi reconstituite. Tyconius propunea aici o interpretare ecleziologică și psihologică a simbolurilor Apocalipsei, Anticristul de la sfârșitul veacurilor fiind un fel de sinteză hiperbolică a tuturor anticriștilor prezenți în istoria Bisericii. În concepția sa, orice creștin care acționează împotriva fraților săi este un veritabil anticrist. El face de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
artiști pricepuți sau oameni cu pregătire teologică - să fi fost consultat. Excluderea tineretului din deciziile cu relevanță teologică și duhovnicească pentru majoritatea bisericilor locale explică deci apariția organizațiilor și chiar a parohiilor ASCOR. Ele sunt un răspuns dat unei maladii ecleziologice curente și o alternativă, până la un punct onestă, la secătuirea vieții parohiale de rând. În parohiile din marile orașe universitare, tinerii cu buletin de flotant n-au șansa să se întâlnească, să se bucure împreună de o agapă și să
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
câteva reverii sămănătoriste, rezumată într-un rând de colinde, prapuri și costume populare. Nu reproșuri, ci dezideratetc " Nu reproșuri, ci deziderate" Rândurile de mai sus se cuvin citite nu atât ca reproșuri, ci ca deziderate. Să recunoaștem că aceste principii ecleziologice patristice sunt arareori puse în practică chiar de către clerul Bisericii ori de către structurile de învățământ teologic, subvenționate din fondurile publice. După trecerea la cele veșnice a celor mai mulți Părinți din generația de aur a duhovnicilor români, un anumit simptom al dezorientării
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și astăzi să îi pregătească pe copii la o „practică autentică a sacramentelor”. Itinerariile catehetice alcătuite de păstorii Bisericii și aplicate de cateheții acesteia, abordează teme concrete și necesare celebrării reconcilierii sacramentale. De exemplu, cateheza poate aprofunda dimensiunile teologică, cristologică, ecleziologică și antropologică ale sacramentului reconcilierii, urmărind o anumită structură pedagogică și ținând cont de următoarele aspecte: a) eclezialitatea - în sensul că le este prezentat copiilor faptul că locul specific reconcilierii este Biserica. Aici, credinciosul găsește cadrul și contextul potrivit în
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
problema unității decît dintr-o perspectivă prevalent juridică și instituțională. Cît despre centralismul ecleziastic 36 cu pierderea legitimelor funcții de neînlocuit ale diferitelor Biserici, sentimentul precis care se degajează este că fiecare soluție aplicată raportului centru-periferie, din punct de vedere ecleziologic, are implicații profunde referitoare la relația dintre cler și poporul creștin. Rosmini, respingînd cu fermitate principiul tezei lui Constant referitor la inevitabila transformare a "claselor sacerdo-tale" în pături privilegiate, nu ignoră adevărul parțial și contingent care se găsește în aceasta
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
rîndul clerului și a poporului creștin. O astfel de regîndire se înrudește explicit cu considerațiile asupra crizei culturii filosofice și religioase de inspirație catolică; în contextul Celor cinci plăgi aceste considerații, tocmai pentru că sînt puternic înrădăcinate într-un complex ideal ecleziologic, capătă dimensiuni și tonuri suficient de diversificate, tinzînd, prin multe aspecte să depășească limitele proprii excesivei sistematizări și elaborări filosofice și teologice scolastice ale preotului roveretan, printr-o limpede chemare la superioritatea patristicii, ai cărei reprezentanți cei mai de seamă
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]