72 matches
-
acest aspect conectat cu perspectiva sa riguroasă asupra Bisericii ca societatea celor perfecți? După cum spune D. Ritschl, „concepția lui Irineu asupra importanței umanității lui Hristos a fost mai bine și mai radical înțeleasă de Atanasie decât de Ipolit, a cărui ecleziologie era în multe puncte de vedere, separată de hristologia sa”66. Sudarea soteriologiei, hristologiei și gândirii eleniste într-o structură coerentă urma a constitui cea mai mare realizare a tradiției alexandrine 67. 63 Despre Antihrist, 3.4 la Pr. Prof.
Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
acest aspect conectat cu perspectiva sa riguroasă asupra Bisericii ca societatea celor perfecți? După cum spune D. Ritschl, „concepția lui Irineu asupra importanței umanității lui Hristos a fost mai bine și mai radical înțeleasă de Atanasie decât de Ipolit, a cărui ecleziologie era în multe puncte de vedere, separată de hristologia sa”66. Sudarea soteriologiei, hristologiei și gândirii eleniste într-o structură coerentă urma a constitui cea mai mare realizare a tradiției alexandrine 67. 63 Despre Antihrist, 3.4 la Pr. Prof.
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
Ortodoxă de stil vechi din România a intrat în comuniune cu Sinodul Kiprianit. PS Cozma a protestat, fiind nemulțumit de intrarea în comuniune cu mitropolitul Kiprian de Oropos și Fili, considerându-l eretic, deoarece era considerat modernist și susținea o ecleziologie "falsă". El susținea păstrarea tradiționalismului ortodox, refuzând orice element de modernitate. În luna martie 1984, a avut loc un puternic incendiu la Mănăstirea Slătioara, focul izbucnind în paralel în 5-6 locuri. În chilii au fost găsit câteva sticle incendiare. Focul
Cozma Lostun () [Corola-website/Science/311719_a_313048]
-
ales în ce privește recunoașterea cultului și bunul mers al mănăstirii. La rândul său, PS Cozma i-a acuzat pe cei doi episcopi că dau vina pe el pentru incendiu cu scopul de a-l alunga din mănăstire, deoarece el susține o ecleziologie strictă și nu dorește intrarea în comuniune cu Sinodul Kiprianit "al Rezistenței". Ca urmare a acuzațiilor celor doi episcopi, PS Cozma a fost obligat de furia poporului să se retragă la casa părintească pe lângă Vatra Dornei . Nu i s-a
Cozma Lostun () [Corola-website/Science/311719_a_313048]
-
a răspuns. Organele de miliție l-au anchetat și apoi l-au plasat sub supraveghere în satul natal. În anul 1985, IPS Glicherie a trecut la cele veșnice. Episcopul Cozma i-a scris noului mitropolit Silvestru, acuzându-l de schimbarea ecleziologiei bisericii, de sechestrarea mitropolitului Glicherie și de neinformarea acestuia cu privire la schimbarea ecleziologiei. Noul mitropolit Silvestru nu i-a răspuns. Între anii 1985-1989, episcopul Cozma s-a aflat izolat în satul natal, fiind supravegheat permanent de către miliție. PS Cozma a plecat
Cozma Lostun () [Corola-website/Science/311719_a_313048]
-
plasat sub supraveghere în satul natal. În anul 1985, IPS Glicherie a trecut la cele veșnice. Episcopul Cozma i-a scris noului mitropolit Silvestru, acuzându-l de schimbarea ecleziologiei bisericii, de sechestrarea mitropolitului Glicherie și de neinformarea acestuia cu privire la schimbarea ecleziologiei. Noul mitropolit Silvestru nu i-a răspuns. Între anii 1985-1989, episcopul Cozma s-a aflat izolat în satul natal, fiind supravegheat permanent de către miliție. PS Cozma a plecat în satul său natal (Neagra Șarului), înființând Mănăstirea Dornelor și căutând să
Cozma Lostun () [Corola-website/Science/311719_a_313048]
-
că refuză să recunoască biserica condusă de mitropolitul Vlasie, despre care a scris: "'"Biserica Ortodoxă Adevărată în care am lucrat și pe care am servit-o toată viața nu este aceasta. Totul s-a schimbat. Ei au introdus o nouă ecleziologie și modernism. Eu continui să fiu episcop al aceleiași biserici ortodoxe adevărate pe care a înființat-o părintele meu spiritual, mitropolitul Glicherie, nu al acestei noi "Biserici" pe care a creat-o acum Vlasie. Vlasie și cei cu el sunt
Cozma Lostun () [Corola-website/Science/311719_a_313048]
-
Internetul a contribuit la creșterea exponențială a fenomenului în ultimul deceniu, punând în legătură mulți credincioși. Mișcarea bisericilor-de-casă e înrudită cu mișcarea Biserica emergentă. Nu există un factor unic care să poată pretinde că e singur responsabil de reapariția acestei ecleziologii străvechi și de viitor, dar confluența tuturor firelor indicate mai sus a contribuit la creșterea numărului de biserici-de-casă în Occident. În zilele noastre, bisericile-de-casă sunt cel mai răspândite în China, Vietnam, India, Cuba, Brazilia și națiunile africane, dar se întâlnesc
Biserici-de-casă () [Corola-website/Science/302646_a_303975]
-
Yves Marie-Joseph Congar (n. Sedan, Ardennes, Franța, 8 aprilie 1904 - d. Paris, 22 iunie 1995) a fost un călugăr dominican, unul dintre cei mai influenți teologi catolici din secolul al XX-lea. Este cunoscut îndeosebi pentru lucrările sale de ecleziologie și de ecumenism. Mai întâi expus bănuielilor, apoi sancțiunilor autorităților bisericești, după aceea a fost reabilitat, numit expert la Conciliul Vatican II (1962-1965) și ridicat la cardinalat de către papa Ioan Paul al II-lea, în 1994. Născut la 8 aprilie
Yves Congar () [Corola-website/Science/328839_a_330168]
-
accent pe istoria teologiei. Din 1928, el a resimțit o chemare de a lucra pentru unitatea tuturor creștinilor. Teza sa de lectorat în teologie se referă la "Unitatea Bisericii" (în ). Hirotonit preot la 25 iulie 1930, a început să predea ecleziologia la Saulchoir în 1932. Începând din 1935, a fost secretar al importantei reviste "Revue des sciences philosophiques et théologiques", a frecventat Jeunesse ouvrière chrétienne, apoi a lansat, în 1937, colecția "Unam Sanctam" la editura Cerf. Aici și-a publicat prima
Yves Congar () [Corola-website/Science/328839_a_330168]
-
catolice a secolului al XX-lea. Împreună cu Marie-Dominique Chenu, Henri de Lubac, Jean Daniélou și alții, Yves Congar a introdus istoria în metoda teologică. Prin publicațiile sale, prin colecția "Unam Sanctam", creată în 1937, el a contribuit cu forță la ecleziologia contemporană. Pentru prima oară în istoria teologiei catolice, cu lucrarea « Chrétiens désunis. Principes d'un „œcuménisme” catholique » (1937), Yves Congar dă o valoare teologică pozitivă ecumenismului. „Această carte, de o foarte mare importanță, a încercat, pentru prima dată, să definească
Yves Congar () [Corola-website/Science/328839_a_330168]
-
primatul de jurisdicție și la infalibilitatea personală a papei în unele circumstanțe ale exercitării magisteriului său: când învață "ex cathedra" despre credință și morală. Conciliul Vatican II, reamintind aceste enunțuri, a introdus figura și funcțiunea succesorului lui Petru într-o ecleziologie a comuniunii. Episcopul Romei, care exprimă în persoana sa unitatea colegiului episcopal „este principiul și fundamentul permanent și vizibil al unității atât al episcopilor cât și al întregului popor credincios” ("Lumen gentium", nr. 23). Papa Ioan Paul al II-lea
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
din cele mai importante lucrări este "Dogmatica" publicată împreună cu Anton Ziegenaus , o lucrare de referință ce oferă în volumele ei o privire organică de ansamblu asupra întregii teologii dogmatice (Introducere în dogmatică, Dumnezeu Unul și Întreit, Creație, Cristologie, Mariologie, Haritologie, Ecleziologie și teologie sacramentară, Eshatologie). Ca cea mai semnificativă pentru specificul teologiei lui poate fi menționată "Katholische Glaubenswelt", Aschaffenburg 1978 (ed. a II-a), o originală sinteză sistematică a teologiei, în care sunt analizate caracteristicile tipice ale credinței catolice, deosebindu-le
Leo Scheffczyk () [Corola-website/Science/310773_a_312102]
-
figura preotului ca slujitor al lui Cristos în interiorul Bisericii. Acesta este firul călăuzitor al celor șapte capitole din această carte, care dorește să ne ajute - dincolo de limitele strâmte ale Anului jubiliar - să privim preotul cu alți ochi. 3. Preotul în ecleziologia conciliară. Ecleziologia de comuniune - dincolo de faptul că este, sau nu, ideea centrală a Conciliului Vatican II - cu siguranță marchează într-un mod important discursul despre Biserică. Deci, trebuia o viziune comunională care să conducă la a considera Biserica drept o
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
ca slujitor al lui Cristos în interiorul Bisericii. Acesta este firul călăuzitor al celor șapte capitole din această carte, care dorește să ne ajute - dincolo de limitele strâmte ale Anului jubiliar - să privim preotul cu alți ochi. 3. Preotul în ecleziologia conciliară. Ecleziologia de comuniune - dincolo de faptul că este, sau nu, ideea centrală a Conciliului Vatican II - cu siguranță marchează într-un mod important discursul despre Biserică. Deci, trebuia o viziune comunională care să conducă la a considera Biserica drept o realitate istorică
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
cele mai precarii, preotul trebuie să rămână preot și laicul să rămână laic, nu trecând la tentații iluzorii și periculoase de schimbare de roluri. Problema preoți-laici-politică trebuie plasată întâi de toate în corectitudinea poziției teologice. Totuși, nu întotdea-una așa numita „ecleziologie a totalității” este bine cunoscută și aplicată: „Nu este de susținut o atitudine care aduce la același nivel în toate pe preoți și laici, și nici nu este suficient să se vorbească în Biserică numai despre diferite funcțiuni, fără a
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
bazează pe o articulare (diferențiere) creată de o structură sacramental-baptismală (= principiul totalității), dar și pe dimensiunea sacramental-ierarhică (= principiul diversificării); cu alte cuvinte, nu există numai preoția credincioșilor, dar există și preoția ministerială”. Cu multă coerență Y. Congar, chiar în interiorul apărării „ecleziologiei totalității”, afirmă că, chiar dacă nu este suficient ca laicul să fie caracterizat ca acela care nu este nici cleric, nici religios, totuși aceasta „este o precizare care cu si-guranță trebuie să intervină dintr-un moment într-altul”. În mod simetric
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
nt ne-num?rate p�n? pe la 1870. Printre ele, vom re?ine bisericile lui W. Butterfield (1814-1900), All Saints Church la Londra (1849-1859), �ntre altele. Austere la exterior, dar puternic policrome �n interior, ele atest? un sentiment religios pe linia �ecleziologi?tilor�, precum St. James-The-Less (Londra, 1860), una dintre bisericile construite de G. E. Street (1824-1881) �n timpul perioadei victoriene. Anumite idealuri ale lui Pugin ?i ale lui Ruskin se materializeaz?, de altfel, �n diversele societ??i comerciale fondate �ncep�nd
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
intimitatea ei pierdută cu Tatăl, și anticipează venirea a doua a Fiului Omului"17. Dacă ne raportăm la teologia pauliniană a Bisericii ca Trup al lui Hristos, noțiunea de Biserică - organism se aplică, în primul rând, adunării euharistice locale. O ecleziologie sacramentală presupune succesiunea tocmai în virtutea identității colective ce trebuie să ființeze între comunitatea creștină din vremea apostolilor și cea prezentă, cu condiția sine qua non că această succesiune nu poate fi concepută deasupra sau în afara comunității euharistice, Biserica. Potrivit lui Luther
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
al conceptelor, raționamentelor și tipul antropologic religios, dominat de logica Adevărului Revelat, Unic, vehiculat de dogma creștină. În cadrul acestei dezbateri privind valoarea cunoașterii în plan religios se remarcă și Petre Țuțea, un alt reprezentant al elitei interbelice, preocupat de problematica ecleziologiei creștine. Potrivit gânditorului român, Biserica reprezintă spațiul sacru care definește profilul uman, practica liturgică fiind singura "scară către cer"1. Cu alte cuvinte, Ecclesia oferă identitate ontologică, substanță și devenire. Pendulând între calea Domnului (Bossuet) și cetatea lui Dumnezeu (Augustin
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
adevărul-mister revelat". În fond, pentru Țuțea, a gândi dogmatic presupune a gândi "în lumina eliberatoare a Celui de Sus". Dogma este indisociabilă Revelației, care legitimează în mod absolut și învăluie credinciosul și sacerdotul 8. Astfel, din punctul de vedere al ecleziologiei creștine susținute de Petre Țuțea, unicul mod de acces la o cunoaștere religioasă autentică este prin intermediul Revelației. Cu alte cuvinte, cunoașterea religioasă este o cunoaștere harică, cuminecătoare, ale cărei izvoare se regăsesc în Tradiția Ecclesiei, cunoaștere sui generis prin intermediul căreia
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
e necesar, unei morți sacrificiale înseamnă să primești deja un trup dincolo de mormânt. A dărui, a fi bun, înseamnă a fi deja înviat”1. Altera civitastc "Altera civitas" Înțelegerea virtuții creștine din perspectiva Învierii face trecerea perfectă de la sociologie către ecleziologie, de la gândirea seculară la teologie 2. Aceasta indică Biserica ca loc de întrupare a virtuții iubirii, ca societate sau comunitate renăscută în har, ca polis regenerat într-un mod de-a fi eshatologic. Aceste afirmații nu sunt simple acrobații retorice
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
lor, generalul ordinului, ales pe viață. Legămintelor monastice clasice, ei le adaugă un legămînt special, de supunere față de papă. Controlat de papă și de iezuiți, Sinodul de la Tyrol (1545-1563) fixează pentru patru secole (pînă la al II-lea Vatican) bazele ecleziologiei catolice: credința se bazează pe Scripturile interpretate de Biserică, faptele reprezintă un complement necesar al acestora, sacramentele sînt imuabile, iar mesa, care conferă credincioșilor prezența reală a lui Hristos în Euharistie, are un rol principal, în sfîrșit, Biserica și sacerdoțiul
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
represalii și mai puternice. Două personalități ocupă primul loc în polemica antidonatistă: Augustin, redutabil în materie de teologie, și Aurelius, episcopul catolic al Cartaginei, înzestrat cu un talent administrativ neobișnuit. Confruntarea cu donatiștii îl determină pe Augustin să‑și elaboreze ecleziologia, să‑și precizeze învățătura despre Taine și să edifice o filozofie politică „permisivă”, care admite ideea intervenției Statului în problemele Bisericii. Din perspectiva temei noastre, putem afirma că îndelungata polemică antidonatistă îi oferă lui Augustin prilejul unui discurs anticristologic unic
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
evident (manifestum est). Care sunt deci termenii în care se prezintă raționamentul augustinian? Anticriștii sunt cei care neagă divinitatea lui Isus; ei sunt în afara Bisericii, dar provin din aceasta; adevărații creștini rămân în Biserică. Aici, anticristologia se întrepătrunde hotărâtor cu ecleziologia. Potrivit acestui raționament, cei care sunt împotriva lui Cristos (antichristi) nu pot rămâne în trupul său, adică în sânul Bisericii, trupul tainic al lui Cristos. Tot astfel, cei care sunt cu Cristos nu pot părăsi trupul său, adică Biserica. Augustin
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]