209 matches
-
cultură” cuprinde tot pulsul pestriț babilonean buhușean iar, fără omisiunea cea mai vinovată, putea să cuprindă și cultura, măcar un strop! Însă așa, întreaga panoramă centrală a Buhușiului este piațeta unui cortegiu triumfal al aleșilor, care-și asistă serbările propriilor ecloziuni „culturale” și „artistice”, în timp ce, pentru ceilalți, cortina a căzut, într-o ananghie indusă. Râvnirea fericirilor spectacolului de gală de acum a scos de pe scenă concertele și piesele de teatru. Odinioară, în sala de spectacole de la fosta Casă de Cultură, timpul
ŞTEFAN ZAHARIA. VIAŢA, ÎN TREAPTA DE SUPERIORITATE A FIINŢEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369471_a_370800]
-
răsfrânt în deșertul timpului și al celui sufletesc, în același timp primind solii reechilibrării timpului și sufletului; căci, spunea James Matthew Barrie, și “dragostea neîmpărtășită își are propriul ei curcubeu.” Imaginea ființei dominate “de spaimă și-ndoială” coexistă cu vestea ecloziunii : “iarba sfioasă/ abia înverzită/ mirosind a primăvară/ și-a viață renăscută...” Este sugestiv moto-ul volumului, din Scrisori imaginare de Octavian Paler. În deșertul obsesiv ce-i inundă poetei teritoriile lirice, întâlnim contururi - “piramide” - care duc la reflecția “că trebuie
CRONICĂ REALIZATĂ VOL. OBSESIA DEŞERTULUI , AUTOR VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358733_a_360062]
-
crăpături ferite de razele solare. Ponta se realizează în 1-6 săptămâni, după care femelele mor. În condiții favorabile de mediu, la temperatura de 20-30 " C, umiditate convenabilă și în prezența unei vegetații abundente, după 18-20 zile de incubație se produce ecloziunea larvelor. În căutarea gazdelor, larvele se deplasează pe vegetația din mediu, isi agită picioarele și așteaptă să treacă prin apropiere mici viețuitoare- șoareci, șobolani, hârciogi, veverițe, arici, păsări etc. pe care le atacă în regiunile corporale cu piele fină. Căpușele
ECTOPARAZITISMUL TEMPORAR CU CĂPUŞE de SOFIA COMAN în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340678_a_342007]
-
transmite datele statistice la INS -sediul central, lunar, până în data de 27. 3.MODUL DE VALORIFICARE A REZULTATELOR ȘI TERMENELE DE DISEMINARE Principalii indicatori rezultați: Ouă puse la incubat, numărul de pui eclozionați, capacitatea de producție a incubatoarelorși a camerelorde ecloziune pentru găini, rațe, gâște, curci, bibilici. Tipul de serii de date: Lunar Profilul de prelucrare a datelor: Național Bazele de date ale organizațiilor internaționale: Baza de date EUROSTAT Lucrări realizate: „Date centralizate privind ouăle puse la incubat, numărul puilor eclozionați
PROGRAMUL din 22 februarie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/265601]
-
interlocutorilor) și apariția "romanului" ca gen literar. Inventarea telegrafului electric și cea a faptului divers. Nașterea fotografiei și respingerea anecdotei care a condus la pictura modernă. Fotocompoziția în tipar și dispariția formei "partid" în peisajul politic. Satelitul de observație și ecloziunea ecologică (care favorizează vizualizarea pămîntului ca un bulgăre pierdut în sistemul solar). Telegrafia fără fir (1922) și apariția reportajului ca gen literar, apoi dispariția sa odată cu transmisiunile televizate. Cauze mici, efecte mari: nasul Cleopatrei. Un general care a călătorit în
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
mod necesar lente. Cum să conservi breșele de mediații dificile și încete într-un mediu cu mediații facile și ultrarapide? Criza contemporană a școlii s-a născut, printre altele, din distorsiunea dintre încetineala naturală inerentă instruirii, care este maturație și ecloziune, și accelerarea tehnică a difuziunilor ambiante. Distorsiune între scris și ecran, între o tehnologie a literei cu ritmuri lente și a imaginilor-sunet ultrarapide. Distorsiune între lumea creațiilor și cea a documentelor, între principiul realității și cel al plăcerii, între transmisiile
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de mediu determină perimarea cauzalităților mecanice, liniare. O specie nu se deduce dintr-un mediu, e de la sine înțeles că nu toți marii nomazi vor deveni monoteiști. Deșertul nu determină în mod automat monoteismul, el este cel mai favorabil pentru ecloziune. Condiția care îl face posibil, nu necesar. În virtutea acestui fapt, aceste considerații mediologice n-ar ști să micșoreze meritele fabuloasei invenții: zeul la purtător. De asemenea, principiul "o specie, un compartiment" nu înseamnă că specia nu se poate conserva și
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
europene? Rămîne de văzut dacă nu cumva etnologii din 2500 nu vor studia prioritar populațiile Alfabetului. Un secol al XVI-lea răsturnat, așadar. Povestea emancipării scandează cele două secole articulate în continuitatea lor, ca doi timpi solemni ai libertății, primul ecloziunea, al doilea apoteoza individualismului modern. Problema stă în faptul că nici măcar nu e vorba despre același individ. Reforma a constat în revolta semnului împotriva imaginii. A cărții sfinte împotriva statuii sfîntului. A lecturii sfinte, în familie sau în particular, împotriva
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
descuamare nu a fost niciodată și În nici un caz o simplă renunțare la un Înveliș exterior, ceva asemănător cu „canonul” șarpelui care-și schimbă pielea. Metamorfozarea e una interioară, tainică și dureroasă, ce nu seamănă cu o „renunțare”, cu o „ecloziune” sau cu o „expulzare”, Întrucît ființa rămîne, din punct de vedere fizic măcar, aceeași. Pentru imigrantul ce plonja pe coasta sudică a Manhattanului, cu gîndul de a nu se mai Întoarce de unde plecase, americanizarea nu a fost o umilință, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
italieni și francezi), a devenit emblema țăranului român. Acest lucru a fost posibil datorită succesului aclimatizării plantei cu boabe aurii pe solul românesc și a ieftinătății produsului. Epoca de aur a porumbului În teritoriile românești a fost ultima epocă a ecloziunii țărănimii: secolul al XIX-lea și prima parte a secolului XX. Odată cu industrializarea postbelică a țării și colectivizarea agriculturii, loviturile administrate de noul regim politic țăranilor au condus la transformarea masivă a acestora În populație urbană, muncitorească. Epoca dominației agriculturii
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
texte inedite din Ion Barbu, a alcătuit și prefațat o amplă antologie din textele lui Perpessicius referitoare la scriitori români, pentru colecția „Biblioteca pentru toți” a Editurii Minerva (numai primele două volume, tipărite în 1986, menționează numele său ca antologator). Ecloziunea și afirmarea poetică a lui R. - remarcată și prețuită, în epocă, de voci critice de anume autoritate, între care ale lui Paul Georgescu și N. Steinhardt - au loc oarecum în răspăr față de tendințele dominante în rândul promoției poetice optzeciste căreia
ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289304_a_290633]
-
ulterioară de publicist și militant civic. Totuși, înainte de a fi devenit un „personaj public”, s-a distins ca un poet valoros, care a corespuns orizontului de așteptare din anii ’70, perioadă a consolidării neomodernismului postbelic afirmat în precedentul deceniu prin ecloziunea spectaculoasă a generației șaizeciste. Considerat un exponent, alături de Mircea Dinescu, Adrian Popescu, Dinu Flămând, Ion Mircea ș.a., T. este poetul reprezentativ prin excelență al unui anumit șaptezecism, caracterizat de reflexivitate austeră, de frecventarea temelor „înalte”, de elaborația intelectualizantă, de criptarea
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
culminat cu retragerea piesei Mioara din programul Teatrului Național din București -, ciclul de poezii Transcendentalia, precum și câteva scrisori imaginare semnate T. - colaboratoare enigmatică pentru contemporani, întâmpinată de E. Lovinescu în numărul al doilea al revistei: „salut miracolul pururi impresionant al ecloziunii talentului”; epistolele vor deveni parte integrantă a romanului Patul lui Procust (I-II, 1933). Între timp, i se regăsește semnătura în revistele „Mișcarea literară”, „Cuvântul liber”, „Viața literară”, „Sinteza”. Din 25 noiembrie 1927 până la 13 februarie 1929 conduce „Universul literar
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
Festa Veneziana ori Zanzara stimulează reveria. Diversitatea este augmentată prin alăturarea unui eseu-meditație asupra destinului unui personaj (Casanova), a relatării unui coșmar trăit în decor venețian și a unei „nuvelete” (Signor Canot). Talentul nu i-a lipsit lui N., dar ecloziunea lui a fost târzie și nu a durat. SCRIERI: Educație și ideal, București, 1927; Evocări venețiene, Cernăuți, 1928; Tolstoi educator, București, 1929; Ispite și biruinți, București, 1930; Patru mari educatori, București, 1933; Istoria pedagogiei, I, Cernăuți, 1935; Texte pedagogice, îngr
NARLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288353_a_289682]
-
ale cafenelei literare bucureștene („Centrul” estetic autohton) devin scena predilectă a artei și a literaturii simboliste: dacă neoclasicismul francez s-a dezvoltat în saloanele literare, iar romantismul oficia în „existență”, cafeneaua și cabaretul au reprezentat spații predilecte de socializare și ecloziune ale noului curent estetizant (referințe utile în Emil Manu, Cafeneaua literară, Ed. Saeculum, 1997). Constantin Beldie înregistra „sociologic” mirajul simbolist al Terasei Oteteleșanu, unde „atîția tineri cu părul lung și fără manșetă la cămașă, debarcau fără nici un gologan în pungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
combinație de Alcibiade și Gore Pirgu. În mod curios, B-P. lipsește din frumoasa lucrare despre dandysm a Adrianei Babeți (Dandysmul. O istorie, Editura Polirom, Colecția „Plural M”, Iași, 2004). Printre puținii cercetători care i-au acordat un rol semnificativ în ecloziunea modernității literare autohtone s-a numărat Rodica Zafiu, în deja menționatul dosar-antologie despre simbolismul românesc (1996). Recent, personalitatea acestui „libertin anarhic în jurul căruia se strîng artiștii avangardei române”, un adevărat „Lorenzo de Medici al României” (!), a fost reconsiderată și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
războiului, cunoscut - se pare - în redacția ziarului Arena), alături de Nae Ionescu, Mihail Sebastian, Perpessicius sau Mircea Eliade. Orientarea politică a Cuvîntului nu era încă favorabilă extremei-dreaptă, ci doar ostilă Partidului Liberal și relativ apropiată de PNȚ. Din această zonă de ecloziune a „noii generații”, Vinea va prelua numeroși colaboratori „neavangardiști”... Relativa asimilare instituțională a constructivismului va fi asumată ca victorie a publicației. Documentul cel mai relevant în acest sens îl constituie o „Scrisoare către Marcel Iancu“, semnată de reputatul arhitect G.M.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
implicațiile pe care doctrina avangardistă - unitară, la noi ca și aiurea, numai în pathosul ei negator - le-ar putea dobîndi din unghiul discuției noastre”. Există deja o importantă bibliografie a studiilor despre avangarda istorică europeană, care abordează fenomenul din unghiul ecloziunii sale „periferice”. Istoricul de artă american S.A. Mansbach, spre exemplu, consideră că o mare parte a modernismului a luat naștere la periferiile Europei industriale: Imperiul Țarist (constructivismul), Boemia (unele forme ale expresionismului), România (dadaismul) ș.a.m.d., dadaismul exprimîndu-se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
D. Deșliu, I. Bănuță, V. Porumbacu, Violeta Zamfirescu, va fi și ea reprezentată prin valorile ei cele mai semnificative. Încetul cu încetul, monopolul poeziei de manifest (și rareori artistică) și angajarea politică e marginalizată și la urmă aproape elimină prin ecloziunea, după 1960, de noi modalități lirice. Un rol considerabil în acest proces revine generației amintite șaizeciste, dar și poeți mai în vârstă își schimbă propria orientare. Pe lângă speciile enunțate, se practică și o poezie de notație care a direcționat și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cu puțin înainte de al Doilea Război Mondial, sau în timpul lui, și au început să publice în anii '58, '59, '60 ai veacului trecut, întâi prin reviste și ieșind apoi cu primele volume"4. Desigur, vorbim despre "o generație gata de ecloziune, după o perioadă aridă, generația numită pe bună dreptate, generația '60, găsind toate porțile deschise"5, cel puțin la debutul acesteia 6. Cei care le deschiseseră "nu erau activiștii, ci scriitorii și, îndeosebi, criticii literari ai generației anterioare dogmaticii anilor
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Inovațiile săvârșite, revoluțiile limbajului artistic sunt evidente de la Nichita Stănescu la Mircea Cărtărescu"235. Vorbim despre o întreagă Generație șaizecistă, în mare parte luptând contra politicii vremii, și care, deși retrasă și confiscată, devine, dintre toate, "o generație gata de ecloziune, după o perioadă aridă, generația numită pe bună dreptate, generația '60, găsind toate porțile deschise"236, cel puțin la debutul acesteia 237. "Cei care le deschiseseră nu erau activiștii, ci scriitorii și, îndeosebi, criticii literari ai generației anterioare, dogmaticii anilor
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
etichete, alții situându-se pe o poziție ambiguă, adică sunt și nu prea sunt postmoderni, valorizând și semantizând atributul după circumstanțe. Pe deasupra, postmodernismul nu a apărut din nimic, semnele prevestitoare făcându-se simțite la autori care au precedat perioada de ecloziune, dar care, bineînțeles, nu sunt tratați ca postmoderni. Se poate, evident, deduce de aici caracterul dinamic al fenomenelor, asimilabile, în diverse grade de motivație, curentului respectiv, dar aceasta face cu atât mai grea sarcina cercetătorului, care acceptă termenul ca o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
critic-discuțional îl include, abuziv, ce-i drept, pe pictor în zona decadenței, iar trimiterile (chiar dacă nu-și găsesc suportul în operă) devin semnificative; pictura lui G.D. Mirea semnalează un gust care devine tot mai pregnant în epocă și care pregătește ecloziunea decadentă de la sfârșitul secolului. Misticismul, ocultismele, ezoterismele, satanismele și liturghiile negre fac parte din recuzita literaturii și artei decadente către care deschid prozatori precum Barbey D'Aurevilly cu Preotul căsătorit și ciclul Diabolicelor, K.J. Huysmans cu Liturghia neagră, Villiers de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sculptorul finlandez, Ville Vallgren, care se dedică sculpturii miniaturale transpunând Tanagra în bronz și ornamentelor simboliste, Jean Auguste Dampt care abandonează marmura pentru lemn și își direcționează interesul către design de mobilă și giuvaergie. Un argument în plus îl constituie ecloziunea de reviste de artă aplicată în Anglia, Franța, Germania și Țările de Jos. Urmărind introducerea artelor aplicate și în România, Bachelin își îndreaptă atenția asupra artelor populare care pot fi valorificate în acest sens, reconstruindu-se astfel conexiunea cu tradiția
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a jucat în Praga rolul îndeplinit de Tinerimea Artistică în România, adică de promovare a uni arte moderne prin expoziții și conferințe etc. Ambii artiști își făcuseră o parte din studii în străinătate, Mucha la Paris, Marold la München în preajma ecloziunii mișcării secesioniste, ambii capitalizând și valorificând această experiență în raport cu arta națională. Cel puțin în 1905, artistul român se află pe o poziție apropiată de aceea a lui Leon Bachelin în ce privește artele decorative. Iată pasajul care ilustrează viziunea lui Baltazar cu privire la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]